Plângere contravenţională. Sentința nr. 7192/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7192/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 7192/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7192
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul, prin avocat, S. D. F., în baza împuternicirii avocațiale ._/2015, aflate la fila nr. 6 din dosarul_ al Judecătoriei Găești, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Contestatorul, prin avocat, depune procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/21.03.2012, în copie.
Nemaifiind cereri prealabile formulate, nici excepții invocate, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că probele propuse de părți sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului și intimatei probei cu înscrisuri.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, arată că a luat cunoștință de procesele verbale de contravenție la momentul la care a fost comunicată somația de la executorul judecătoresc, cu privire la 3 procese verbale de contravenție. Arată că a fost la CNADNR și i s-a dat adresa din data de 09.02.2015, în cuprinsul căreia sunt indicate toate procesele verbale pe care le contestă. Apreciază că este respectat termenul de 15 zile în care poate contesta procesele verbale, față de data adresei la care a luat cunoștință, o probă în acest sens fiind faptul că reprezentanții CNADNR nu au depus copii ale comunicărilor pe care i le-ar fi transmis la domiciliu, în consecință, neputând dovedi un fapt care nu s-a întâmplat. Pe fondul cauzei, menționează că a contestat semnătura olografă întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 17 din OUG 2/2001, această lipsă a semnăturii olografe a agentului constatator duce la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. În sprijinul acestei afirmații este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2015, acest aspect întâmplându-se în timpul derulării procesului, motiv pentru care se aplică și proceselor în curs de desfășurare, chiar dacă acțiunea a fost introdusă înainte de apariția acestei Decizii în Monitorul Oficial. Arată că este vorba de cele 3 procese verbale, unul din 26.09.2011, din 31.01.2012 și din 22.02.2012, care au fost scrise încălcându-se art. 9 din O.G. 15/2002 pentru că în perioada de 30 de zile de când s-a constatat contravenția până la comunicarea procesului verbal, nu se mai puteau întocmi alte procese verbale. Solicită cheltuieli de judecată și depune chitanța nr. 220/28.03.2015.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 26.02.2015, sub nr._, contestatorul P. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, a solicitat anularea proceselor verbale de contravenție . nr._/19.09.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/22.02.2012, . nr._/21.03.2012.
În motivare, contestatorul a arătat că, în fapt, a luat la cunoștință despre aceste procese verbale în data de 09.02.2015, când i-au sosit la domiciliu două somații de executare silită.
A mai arătat că fost personal la C.N.A.D.N.R. CESTRIN unde a făcut o cerere în sensul de a i se spune dacă mai exista procese verbale de constatare a contravenției pe numele său, ocazie cu care i s-a înmânat adresa nr._/EX/09.02.2015 în care sunt înregistrate toate procesele verbale a căror anulare o solicită prin acțiunea de față.
Contestatorul a considerat că situația în care a aflat despre existența acestor procese verbale, odată cu o somație de executare, este abuzivă, încălcându-se în acest fel art.27 a OG 2/2001 așa cum a fost modificată.
Contestatorul a mai precizat că niciunul dintre aceste procese verbale nu i-a fost comunicat până acum pentru a i se oferi posibilitatea de a le contesta.
Contestatorul a citat art. 25 alin. 2 și 3 din Ordonanța 2/2001 modificată, precum și art. 13 alin. 1 din același act normativ invocând prescripției dreptului de a i se aplica pe viitor sancțiunile din aceste procese verbale.
Contestatorul a precizat și faptul că procese verbale nu conțin semnătura olografă a agentului constatator ci numai o semnătură electronică, invocând în acest sens Decizia nr. 6/16.02. 2015 a ÎCCJ care a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului.
De asemenea, a arătat că PV . nr._/26.09.2011, PV . nr._/31.01.2012 și PV . nr._/22.02.2012 au fost întocmite cu încălcarea art. 9 alin 3 din OG 15/2002. După întocmirea PV . nr._/19.09.2011, în intervalul 19.09._11 nu mai era legală întocmirea altor procese verbale, însă s-a întocmit o nou PV în data de 26.09.2011. La fel s-a acționat și după întocmirea PV . nr._/31.01.2012, când în perioada 31.01._12 nu mai era legală întocmirea altor procese verbale, însă s-au întocmit, unul chiar în 31.01.2012, iar altul în 22.02.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 13 alin 1, art.27, art. 25 alin 2 și 3, OG 2/2001, art. 8 alin 6 din OG 15/2002, Decizia nr. 6/16.02. 2015 a ÎCCJ, art. 9 alin 3 din OG 15/2002, art.32 din OG 2/2001 modificată, art. 194 si următoarele NCPC.
În susținerea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresă CESTRIN, procesele verbale . nr._/19.09.2011, . nr._/26.09.2011, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/22.02.2012, . nr._/21.03.2012.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit dovezii aflate la fila 15, în dosarul declinat.
La data de 30.03.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea proceselor verbale de constatare a contravenției ca fiind temeinice și legale.
Intimata a menționat că petentul a interpretat în mod greșit art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a contravenientului este prescrisă.
În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. 3 și art. 13 din OG 2/2001, menționându-se că faptele au fost săvârșite în datele de: 24.03.2011, 28.03.2011, 20.08.2011, 16.08.2011, 28.08.2011, 26.09.2011 fiind înregistrate prin mijloace tehnice, și constatate la datele de: 19.09.2011, 26.09.2011, 31.01.2012, 31.01.2012, 22.02.2012, 21.03.2012 de către agenți constatatori, date la care s-au întocmit procesele verbale, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, și comunicate contravenientului, respectând dispozițiile legale, adică în termen de o lună de la constatare (întocmire).
A învederat faptul că Decizia nr. 6/2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, pentru a putea fi aplicată, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, agenții constatatori nu aveau obligația stipulată explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției.
Intimata a apreciat că instanța ar trebui să ia în considerare existența principiului de drept, potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui. De asemenea, a considerat că recursul în interesul legii nu este lege, ci are doar menirea să orienteze în aceeași direcție practică instanțelor judecătorești, cu atât mai mult cu cât decizia I.C.C.J. nu a fost încă publicată, neproducând astfel efecte juridice.
De asemenea, a învederat că procesele verbale au fost întocmite, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravențiilor fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că procesele verbale de constatare a contravenției sunt întocmite și semnate cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesele verbale contestate conțin mențiunea expresă că au fost generate și semnate electronic de către agenți constatatori, cu certificate calificate emise de -CertSIGN S.A.
Cu privire la susținerea petentului legată de aplicarea sancțiunii complementare respectiv reținerea certificatului de înmatriculare, a solicitat să se observe că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere. Gestiune. Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 /2010cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, planșe foto, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătură electronică.
La data de 09.04.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat anularea proceselor verbale atacate care contravin Deciziei 6/2015 a ÎCCJ.
Prin sentința civilă nr. 728/14.05.2015, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, dispunând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 15.07.2015, sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, care a fost încuviințată ambelor părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/26.09.2011 (fila 8 dosar J. Găești), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 28.03.2011, ora 11.14, pe A1 km 70+460 m, P., jud. Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/19.09.2011 (fila 9 dosar J. Găești), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 24.03.2011, ora 14.25, pe A1 km 70+460 m, P., jud. Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/31.01.2012 (fila 10 dosar J. Găești), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 20.08.2011, ora 18.51, pe DN1, Românești, jud. Prahova, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/31.01.2012 (fila 11 dosar J. Găești), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 16.08.2011, ora 14.20, pe DN7 km 188+900 m, Seaca, jud. V., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/22.02.2012 (fila 12 dosar J. Găești), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 22.08.2011, ora 18.28, pe A1 km 70+460m, P. jud. Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/21.03.2012 (fila 11 dosar J. Sectorului 6 București), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 26.09.2011, ora 13.25, pe A1 km 70+460m, P., jud. Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește formularea plângerii în termenul legal, având în vedere înscrisurile aflate la filele 40, 44, 48, 50, 51, 53, 54 dosar J. Găești instanța reține că nu s-a făcut dovada comunicării proceselor verbale de contravenție la domiciliul contestatorului, prin poștă, cu confirmare de primire conform art.27 din OG 2/2001 și deciziei nr. 10/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit caracterul subsidiar al comunicării prin afișare față de comunicarea prin poștă cu confirmare de primire, sens în care instanța apreciază că petentul era la data de 24.02.2015 (data expedierii prin poștă a plângerii – f. 14 dosar J. Găești) în termenul legal să formuleze plângerea contravențională, procesele-verbale fiindu-i comunicate pe data de 09.02.2015 (f. 7 dosar J. Găești), de către intimată, la solicitarea contestatorului.
Analizând legalitatea proceselor-verbale de constatare a contravenției, instanța apreciază că acestea nu au fost întocmite ecu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, lipsind semnătura agentului constatator.
În formularea acestei concluzii, instanța reține faptul că prin decizia nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat în materie s-a stauat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Susținerile intimatei privind inaplicabilitatea în speță a deciziei nr. 6/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat în materie sunt neîntemeiate urmând a fi înlăturate.
În formularea acestei concluzii, instanța a avut în vedere faptul că potrivit art. 517 alin. 4 rap. la art. 514 Cod procedură civilă recursul în interesul legii este menit să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, iar dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Moitorul Oficial al României Partea I.
Astfel, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție analizată nu reprezintă o modificare a art. 17 din OG 2/2001, ci doar asigură o interpretare a acestui articol, susținerile intimatei privind necesitatea aplicării legii în vigoare la momentul încheierii proceselor-verbale nefiind de natură a înlătura cerința existenței semnăturii olografe a agentului constatatator în cuprinsul procesului-verbal, întrucât art. 17 din OG 2/2001 avea aceeași formă și la data încheierii actelor contestate, iar interpretarea acestui text de lege dată prin decizia 6/2015 este obligatorie pentru instanțe de la data de 25.03.2015, data la care decizia a fost publicată în Monitirul Oficial nr. 199.
Pe cale de consecință, instanța, reținând nelegalitatea proceselor-verbale contestate va admite plângerea contravențională și va dispune anularea proceselor-verbale, apreciind că nu se mai justifică analiza celorlalte motive ale plângerii și nici cea a temeiniciei acestora, întrucât doar un proces-verbal legal întocmit poate produce efecte.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata la plata sumei de 1120 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului avocațial achitate de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul P. C., cu domiciliul în București, .. 166, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București cu sediul în București, .. 401A, sector 6, J_, CUI_.
Anulează procesele-verbale . nr._/26.09.2011, . nr._/19.09.2011, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/22.02.2012, . nr._/21.03.2012.
Obligă intimata la plata în favoarea contestatorului a sumei de 1120 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.RS/Thred.EV
4 ex/2015
| ← Daune cominatorii. Sentința nr. 7243/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 7241/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
