Plângere contravenţională. Sentința nr. 7150/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7150/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7150/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7150
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul S. V. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-B. Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._, CNP_, și menționează că noul său domiciliu este în București, sector 5, . T. nr. 15, ., ..
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Contestatorul consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Contestatorul consideră că procesul ar trebui soluționat cât mai repede posibil.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, precum și probele solicitate prin cerere și întâmpinare, stabilește ca durată estimată de soluționare a cauzei un termen de 3 luni.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că nu mai are de depus alte înscrisuri în afara celor existente deja la dosar.
Față de dispozițiile art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri.
Având în vedere că acesta arată că nu există și alte înscrisuri în afara celor depuse odată cu plângerea, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Contestatorul arată că nu a văzut agentul care i-a făcut semn să oprească. În momentul în care circula pe . apropiat o mașină în dreptul său, care nu era de poliție, și i-a făcut semn să oprească, iar contestatorul precizează că a oprit. Consideră că este nevinovat și solicită să nu i se ia permisul.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 19.03.2015, contestatorul S. V., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.-B. RUTIERĂ, a solicitat anularea procesului- verbal . nr_ din data de 05.03.2015.
În motivarea plangerii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție contestat agentul constatator a consemnat că in data de 05.03.2015 ora 19:00 era oprit cu autoturismul in stația RATB situata pe . Mall-ului Afi Palace Cotroceni, iar momentul in care a ieșit din coloana de autoturisme oprite neregulamentar, nu a respectat semnalele regulamentare de oprire efectuate de către colegii agentului constatator, motiv pentru care acesta a fost nevoit sa pornească in urmărirea sa.
Petentul a precizat că este șofer taxi pe autoturismul nr._, iar in data de 05.03.2015, in jurul orelor 18:58, a lăsat un client in stația RATB situată in . 6, in fata Mall-ului Afi Palace Cotroceni, iar după ce a lăsat clientul a pornit de pe loc, in fata autoturismului său fiind oprite mai multe autoturisme taxi. În timp ce conducea pe ., in dreptul său a oprit un autoturism marca L. de culoare roșie, in care se afla o persoana de sex masculin, îmbrăcată in polițist, care i-a strigat să tragă pe dreapta, lucru pe care l-a si făcut.
Acesta i-a cerut documentele si i-a comunicat faptul că o sa-i retina permisul de conducere pentru 30 de zile, deoarece nu a oprit la semnalele regulamentare ale colegilor săi.
Petentul a mai arătat că in momentul in care a plecat din stația RATB nu a observat nici un agent de politie care sa-i facă semnal regulamentar de oprire, așa cum sunt prevăzute de OUG nr.195/2005 actualizată.
Totodată, a precizat că, in momentul in care i-a fost întocmit procesul- verbal de contravenție, agentul nu i-a adus la cunoștința faptul ca poate face mențiuni sau obiecțiuni cu privire la conținut, cu toate ca i-a spus acestuia ca nu este de acord cu cele consemnate, acesta spunându-i ca mențiunile o sa le facă la instanța de judecata.
L-a pus să semneze procesul-verbal de contravenție, iar după ce a semnat, acesta a completat in procesul-verbal la rubrica alte mențiuni: "nu are mențiuni"
Potrivit art. 17 alin. 7 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, așa cum a fost modificata, in momentul încheierii procesului- verbal, agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face mențiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "alte mențiuni" sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție
Totodată, din spusele agentului care a încheiat procesul-verbal de contravenție, nu ar fi respectat indicațiile altui agent de politie, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție ar fi trebuit completat de către agentul constatator care a constatat efectiv contravenția.
Pentru aceste motive, procesul-verbal este lovit de nulitate
în dovedirea plangerii, contestatorul a depus la dosar în copie procesul-verbal . nr._/05.03.2015, dovada . nr._ și actul sau de identitate.
La data de 11.06.2015, intimata Direcția Generala de Poliție a Municipiului București - B. Rutiera, în conformitate cu prev. art. 205 din Cod proc. civ., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat, ca temeinic și legal.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
In fapt, la data de 05.03.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . . nu a respectat semnalul regulamentar de oprire efectuat de către agentul de poliție rutieră, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind necesară urmărirea cu autospeciala din dotare. Conducătorul auto se afla singur în autovehicul.
Petentul a încălcat astfel dispozițiile art. 31 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, care prevede că: “Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier.”
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că, organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03,2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție “...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță...
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate cazurile de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare, ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Prin decizia nr. 183/08.05.2003, publicată în M.Of. nr. 425/17.06.2003 s-a statuat că prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat să se observe că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuie comportamentul în trafic.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opunem audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 mod. complet., art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., precum și art. 148 pct. 11 din R.A.O.U.G. 195/2002 rep.
Intimata a depus la dosar procesul-verbal . nr._/05.03.2015 si istoric privind abaterile petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/05.03.2015 contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevazute de art.31 lit.A din OUG nr.1952002, constând in faptul că, la data de 05.03.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și nu a respectat semnalul regulamentar de oprire al agentului de poliție aflat în exercitarea atributiilor de serviciu.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, susținerile contestatorului potrivit cărora nu se face vinovat de producerea faptei contraventionale nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
În ceea ce privește sanctiunea aplicata, instanța apreciaza ca aceasta respecta criteriile prevazute de disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea formulată de contestator ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul S. V. (CNP_), cu domiciliul ales în ., ..110 A, ., parter, județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-B. Rutieră, cu sediul în București, ., 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MG
4 ex./14.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5621/2015. Judecătoria... | Daune cominatorii. Sentința nr. 7243/2015. Judecătoria... → |
|---|
