Daune cominatorii. Sentința nr. 7243/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7243/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 7243/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7243
Ședința publică de la data de 29 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile, având ca obiect daune cominatorii, privind pe reclamanta, D. M. D., în contradictoriu cu pârâții, P. G. AL M. BUCUREȘTI, P. M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR G. și C. G. AL M. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat, S. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, aflată la fila 19 din dosar și în baza împuternicirii aflată la fila 20 din dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței de judecată, reclamanta, prin avocat, arată că nu mai solicită alte probe, doar înscrisurile anexate.
Pe fondul cauzei, reclamanta, prin avocat, solicită ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța cu ocazia rejudecării cauzei în conformitate cu decizia pronunțată de Tribunalul București la 11 decembrie 2014, să se dispună obligarea pârâților la acordarea către reclamantă a unor daune morale în cuantum de 30.000 de euro, echivalentul a 133.236 lei, întrucât consideră că în speța de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în vederea angajării răspunderii pârâtului. În primul rând consideră că este îndeplinită condiția faptei ilicite a pârâților. În cazul de față, fapta ilicită a pârâților a constat și constă în ignorarea și neîndeplinirea obligațiilor legale pe care aceștia le au în calitatea lor de reprezentanți ai autorității administrative, întrucât aceștia au manifestat o atitudine bazată pe rea-credință și pasivă totodată, concretizată printr-o atitudine neprofesională de tergiversare în vederea formulării unui răspuns de acordare sau nu a planului urbanistic zonal, deși fusese pronunțată anterior o hotărâre prin care aceștia fuseseră obligați să emită un răspuns, fie favorabil, fie nefavorabil. Totuși, aceștia nu au procedat la transmiterea niciunui răspuns la momentul prezent. Astfel, consideră că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, astfel cum au hotărât și alte instanțe de la noi din țară. Astfel încât, producerea prejudiciului moral reiese din simpla existență a faptei ilicite care este de natură să producă un asemenea prejudiciu dat fiind caracterul pur intern al prejudiciului moral. Prejudiciul moral a fost determinat de numeroasele demersuri pe care reclamanta a fost nevoită să le întreprindă, astfel încât autoritățile publice să răspundă solicitărilor formulate. Astfel, reclamanta a fost expusă la o stare permanentă de stres și tensiune datorată audiențelor, sumelor de bani plătite pentru a obține diverse răspunsuri din partea autorităților administrative. A încercat să aibă o atitudine activă, proactivă și să obțină în final răspunsul solicitat, fie că era el favorabil sau nu. De asemenea, reclamanta a suferit un consum nervos enorm, fără a mai pune în discuție timpul considerabil pierdut în toată această perioadă, precum și sumele de bani semnificative cheltuite cu o . acțiuni în instanță de–a lungul celor aproape 8 ani de zile. Precizează că reclamanta s-a aflat în divorț cu soțul dumneaei, de care a divorțat în anul 2013, însă bunul în cauză, imobilul cu referire la care se urmărește obținerea planului urbanistic zonal, în măsura în care condițiile sunt respectate, este singurul bun care îi mai leagă pe cei doi. Menționează că aceștia nu sunt deloc în niște relații amiabile, din contră, nu se înțeleg mai deloc și acest imobil reprezintă în permanență un motiv de discuții în contradictoriu și neînțelegeri între cei doi. De asemenea, ține să menționeze și soluții pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie care a considerat, de exemplu, într-o cauză Ernestina Zullo contra Italiei că pentru o durată a procedurii judiciare interne de 9 ani să se acorde daune morale la o bază de calcul între 1000 – 1500 de Euro pentru fiecare an de întârziere, fără să conteze rezultatul favorabil sau nu al procesului. Totodată, s-a considerat că și suma globală trebuie sporită dacă litigiul are o importanță specială pentru reclamant. În speță, menționează și pierderea de oportunitate a reclamantei, generată de imposibilitatea acesteia de a-și valorifica imobilul, în speță terenul. Consideră că prejudiciul moral solicitat este unul justificat și acoperit de tot ce a însemnat pierdere de timp, stres, cereri peste cereri, bani pierduți în decursul celor 8 ani de zile. De asemenea, se observă că și legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților și prejudiciul suferit este evidentă, întârzierea acestora fiind una culpabilă timp de aproape 8 de zile în soluționarea cererii. Iar nu în ultimul rând, amintește și forma de vinovăție cu care pârâții au acționat, respectiv în speță consideră că este vorba despre intenție directă, deoarece aceștia s-au manifestat cu vădită rea-credință și au manifestat de asemenea un refuz evident în punerea în executare a Deciziei civile pronunțate de Curtea de Apel București, fără cheltuieli.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.06.2011 sub nr._, reclamanta D. M. D. a chemat în judecată pe pârâtul P. G. al M. București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamanta a sumei de 12.390 lei reprezentând daune-cominatorii, datorate ca urmare a neîndeplinirii obligației stabilite prin decizia civilă nr. 441/15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, și în continuare până la data executării efective a obligației stabilite prin decizie precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că aceasta este proprietara terenului situat în București, Sector 1, . - 59 și a terenului situat în București, Sector 1, .. 4-18 (ambele denumite împreună în continuare „Imobilul").
Reclamanta a precizat că imobilul a fost dobândit în baza contractului de donație autentificat sub nr. 1967 din data de 15 iunie 2006 și a contractului de donație autentificat sub nr. 4994 din data de 20 decembrie 2007 precum și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812 din data de 20 martie 2008. Prin dobândirea acestor terenuri alăturate, reclamanta a devenit proprietara unei suprafețe totale de 3.312 mp, cu privire la care a fost emis certificatul de urbanism ./_ din data de 24.09.2007, prin care a fost stabilit regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, prevăzându-se totodată faptul că „pentru reglementarea condițiilor de amplasare, beneficiarul va propune spre aprobare, în condițiile legii, o documentație de urbanism PUZ (Plan Urbanistic Zonal)."
Depunând atât memoriul tehnic cât și documentația aferentă, reclamanta a solicitat Primăriei M. București avizarea Planului Urbanistic Zonal (denumit în continuare „PUZ"). În vederea autorizării PUZ, reclamanta a înregistrat cererea nr._ din data de 14.04.2008. Termenul legal de soluționare a acestei cereri, comunicat chiar de către P. M. București, era de 30 de zile. Acest termen a expirat în data de 14.05.2008, fără ca PMB să comunice vreun răspuns.
Având în vedere că P. M. București nu a soluționat cererea de avizare PUZ în termenul imperativ prevăzut de lege, reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2008 o acțiune prin care a solicitat obligarea autorităților la emiterea unui răspuns cu privire la cererea acesteia de avizare PUZ.
Prin Decizia civilă nr. 441 din data de 15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2008, instanța a obligat PGMB ca, în termen de 60 de zile de la data pronunțării hotărârii, să soluționeze cererea subsemnatei din data de 14.04.2008 având ca obiect aprobare PUZ privind imobilul.
Totodată, instanța a obligat PGMB la plata către reclamantă de daune cominatorii de 30 lei/zi de întârziere până la data executării hotărârii.
Reclamanta a calculat penalitățile de întârziere, constând în daune-cominatorii în cuantum de 30 de lei/zi de întârziere începând cu data de 17.04.2010, lăsând să curgă șaizeci de zile de la data pronunțării Deciziei și până la data de 02.06.2011, data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
Astfel, având în vedere că Decizia Curții de Apel a fost pronunțată în data de 15.02.2010; PGMB nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin decizie irevocabilă; Din data de 17.04.2010 au început să curgă penalitățile de întârziere, daunele-cominatorii de 30 de lei/zi de întârziere, totalizând, până în prezent, suma de 12.390 lei, se impune ca instanța să oblige PMB la plata către reclamantă a sumei de 12.390 lei cu titlu de daune-cominatorii și în continuare până la data îndeplinirii efective a obligației stabilite prin Decizie.
Pentru toate considerentele anterior expuse, reclamanta a solicitat instanței să admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 C.pr.civ., precum și pe toate celelalte dispoziții legale la care a făcut referire în cuprinsul prezentei.
Reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 441 din data de 15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin încheierea din data de 02.11.2011, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarelor nr._/303/2011 și_/303/2011.
În dosarul nr._/303/2011, prin cererea introdusă la data de 20.06.2011, reclamanta D. M. D. a chemat în judecată pe pârâta P. M. București prin Primar G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamanta a sumei de 12.390 lei reprezentând daune-cominatorii, datorate ca urmare a neîndeplinirii obligației stabilite prin decizia civilă nr. 441/15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, și în continuare până la data executării efective a obligației stabilite prin decizie precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 441 din data de 15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
La data de 11.08.2011 în dosarul nr._/303/2011 pârâta P. M. București a depus întâmpinare prin care a invocat și a solicitat următoarele: excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București; excepția lipsei calității procesuale pasive a C.G.M.B. ; excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că în raport de situația de fapt și cea de drept a invocat și a solicitat admiterea următoarelor excepții: excepția netimbrării acțiunii Conform art.21 pct. 1 din Legea nr. 1487/1996 republicată taxele de timbru se plătesc anticipat și în speța acțiunea trebuie să fie timbrată conform art.2 pct. 1 ind. 1 pct. d) din legea mai sus menționată; excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București, deoarece primăria este o structură funcțională, fără personalitate juridică și fără patrimoniu, iar în art. 19 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale modificată și completată se precizează cine sunt persoanele de drept care au capacitate juridică deplină ( și, deci și calitate procesuală): "Comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină." Acest text trebuie coroborat cu art.18 alin. 3, text care are următorul conținut: "Unele orașe pot fi declarate municipii, în condițiile legii."
În concluzie, în condițiile în care orașul este persoana juridică de drept public cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, și că orașul București este declarat municipiu, numai Municipiul București este persoana juridică cu capacitate deplină care poate sta în instanță ca și parte. În art.67 din același act normativ se stabilește (în consonanta cu Cap.2, art.25 și următoarele din Decretul-Lege nr.31/1954 privind persoanele fizice și juridice ) ca reprezentantul persoanei juridice în relațiile cu terții și injustiție este conducătorul acesteia - P.: "(1) P. reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau străine, precum și în justiție."
De asemenea, pârâta a considerat că acest text trebuie coroborat și cu art. 91: " P., viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În concluzie, pârâta a considerat că aceasta chemată în judecată în acest litigiu - P. M. București - nu are capacitate de folosință deoarece Legea 215/2001 stabilește exact persoana care are personalitate juridică deplină - Municipiul București, prin Primar G.. Acreditarea ideii că P. M. București este o persoană juridică care poate sta în instanță ar duce la concluzia, evident absurdă, că exista două persoane juridice, care nu pot fi decât diferite: P. M. București și Municipiul București . S-ar produce astfel o dublare a personalității unei persoane care nu poate fi decât una singură. O eventuală susținere a părții adverse ca în cauzele de până acum soluționate deja a figurat ca pârâtă P. M. București, iar aceasta nu s-a sesizat în sensul celor invocate acum, nu este un argument juridic, perpetuarea acestei erori putând duce la imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești ramase definitive și irevocabile. De altfel, diferența dintre cele doua sintagme este explicată foarte clar în lege, motiv pentru care nu a mai insistat asupra acestui aspect.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a C.G.M.B. Conform art.20 din Legea nr.215/2001 republicată, a administrației publice locale „comunele orașele și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală", acestea având conform art. 21 din aceeași lege, sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar în conformitate cu art.23 pct. 1 „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locala în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive. În temeiul art.62 din legea susmenționata „ P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție." Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a CGMB decurgând din dispozițiile Legii nr.215/2001, este de arătat că în cadrul unei acțiuni în justiție, între persoana pârâtului și persoana obligată, trebuie să existe o identitate perfectă.
Din aceste dispoziții legale enunțate se desprinde clar concluzia că nu CGMB, fără personalitate juridică, ci Municipiul București, reprezentat legal de P. G. are calitate procesuală pasivă sau după caz, activă în cauzele deduse judecății, iar C.G.M.B. fiind un organ deliberativ fără personalitate juridică. În acest sens a concluzionat și legiuitorul prin art. 80 din Legea nr.215/2001, republicată, care a dispus că autoritățile publice locale din Municipiul București sunt C.G.M.B. și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al M. București și primarii sectoarelor ca autorități executive.
Întrucât reclamanta din acest litigiu a chemat în judecată, nu pe reprezentantul legal, Municipiul București prin P. G., orice alt organ al administrației nu poate fi purtător de drepturi și obligații în raportul civil dedus judecății, astfel că excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive a CGMB este mai mult decât întemeiată, instanța fiind obligată, conform Codului de procedură civilă să analizeze cu prioritate excepția de ordine publică invocată, care face inutilă analiza criticilor vizând fondul litigiului.
Pârâta a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere următoarele aspecte: reclamanta se prevalează de o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanța de contencios administrativ, respectiv titlul executoriu concretizat în decizia civilă nr.441/15.02.2010 pronunțată de C. secția VIII C. Administrativ și Fiscal. Ca atare, nu se pot solicita pe dreptul comun daune cominatorii, reclamanta având la îndemână o altă cale, reglementată de materia contenciosului administrativ, respectiv acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art.9 alin.5, art.16, art.18 alin.3, art.25 din Legea nr.554/2004 republicată.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate pentru următoarele considerente: reclamanta precizează că este proprietara imobilelor situate în .-59, sector 1 și ..4-18, sector 1, dobândite prin Contractul de donație autentificat sub nr. 1967/15.06.2006 și Contractului de donație autentificat sub nr.4994/20.12.2007, precum și contactul de vânzare-cumpărare nr.812/20.03.2008. Terenurile însumează suprafața totală de 3312 m.p. pentru care a fost emis Certificatul de urbanism ./_/24.09.2007. Astfel a solicitat PMB avizarea PUZ conform cererii nr._/14.04.2008, neprimind în termen legal un răspuns. Datorită faptului ca nu i s-a soluționat cererea a formulat o acțiune înregistrata pe rolul Tribunalului București, dosar nr._/3/2008 prin care a solicitat emiterea unui răspuns cu privire la cererea de avizare PUZ. Ca atare, solicita daune-cominatorii de la data pronunțării deciziei civile nr. 441/15.02.2010 până la data de 02.06.2011.
Conform răspunsului nr. 1303/04.03.2010 emise de DGDIPU-DGUAT- Serviciul Urbanism rezulta că S.C. Westfourth Arhitecture S.A. a înregistrat cererea nr._/14.04.2008 și nu reclamanta, iar acest serviciu a răspuns în termen aceste solicitări. Ulterior prin petițiile nr._ și_/03.08.2009 și nr._/06.11.2009 s-a răspuns reclamantei din prezenta cauza, în termen, în limitele competentei și notificărilor formulate prin care aceasta a revenit asupra cererii de « Avizare a PUZ potrivit documentației depuse deja » adică din 14.04.2008. Serviciul Urbanism comunica că nu are o asemenea cerere în evidentele sale.
Totodată, avizarea unui PUZ se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanism care în temeiul art. 64 alin. 2 se dispune cu privire la documentațiile de amenajare a teritoriului și amenajarea urbanismului care nu se dau tara avizele prevăzute de reglementările în vigoare. Invocam și reglementările Legii nr.242 privind aprobarea O.G. nr.27/2008 art.9 și art.18 din care rezulta ca documentația de urbanism PUZ se elaborează numai în temeiul recomandărilor autorității publice locale exprimate prin Certificatul de urbanism emis în conformitate cu aceste reglementari.
Deoarece documentația depusă ulterior certificatului de urbanism datat anterior "intrării în vigoare a O.G. nr.27/2008 este necesara solicitarea și emiterea unui alt certificat de urbanism pentru ca direcția de specialitate să se pronunțe pe solicitarea reclamantei. Din răspunsul emis de Serviciul Urbanism către reclamanta rezulta ca acesteia i s-a transmis că pentru avizarea PUZ potrivit documentației sale depuse, altfel fiind în imposibilitate, dat fiind că documentația nu corespunde din punct de vedere tehnic prevederilor « Ghidului privind metodologia de elaborare și conținutul cadru al PUZ aprobat prin Ordinul MLPAT nr.L76/N/l6.08.2000. În baza acestui ultim act normativ, orice propunere trebuie realizată în mod obligatoriu pe suport topografic reactualizat și vizat de Direcția de cadastru din cadrul PMB. Documentația reclamantei conține reprezentări eronate ale unor elemente din teren, iar preluarea acestor erori în cadrul planului de reglementare este inacceptabila întrucât sunt induse în mod greșit restricții, servituți sau permisivitate asupra unor proprietăți.
Din înscrisurile pe care le-a anexat întâmpinării, pârâta a dovedit că reclamantei i s-a răspuns la petițiile sale, cu adresele nr._ și nr._/03.08.2009 emise de către direcția de specialitate din cadrul instituției sale. Astfel, documentația transmisă DGUAT înregistrată cu nr._/14.04.2008 s-a răspuns prin adresa nr._/06.05.2008. Cererea de aprobare PUZ nu presupune în mod obligatoriu un răspuns pozitiv necondiționat.
Pârâta a precizat că prin promovarea acțiuni, reclamanta a urmărit obținerea unei hotărâri judecătorești prin care sa fie obligat pârâtul la aprobarea PUZ., eludând procedura legala de aprobare, care presupune susținerea lucrării în cadrul Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, obținerea avizului de urbanism și a tuturor avizelor de specialitate solicitate prin avizul de urbanism de la instituțiile interesate și abilitate, care impune prezentarea proiectului în cadrul unor comisii alcătuite din specialiști, se solicita avizele Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței, al Agenției Regionale pentru Protecția Mediului București, al Comisiei Tehnice de Circulație a DTDSC și al Comisiei de coordonare rețele. În funcție de particularitățile amplasamentului și parametrii construcției propuse se mai pot solicita și alte avize, cum ar fi cel al Autorității Aeronautice Civile Romane sau Ordinul comun MAI, AAPN, SRL Pentru amplasamentele situate în zone protejate/zona de protecția a monumentelor istorice se solicita avizul Ministerului Culturii și cultelor prin Direcția de Cultura, Culte și Patrimoniu Cultural Național a M. București. Conform Legii nr.350/2001 numai după obținerea tuturor avizelor, planul urbanistic zonal poate fi supus dezbaterii și aprobării în plenul CGMB. Reclamanta a formulat adresa din 27.03.2009, după ce i s-a respins acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr._/3/2008 pronunțata de Tribunalul București secția a IX a C. administrativ și fiscal, când a contactat și S.C. DD Design SRL pentru a identifica modalitatea de corelare a celor doua soluții urbanistice, astfel cum i s-a recomandat prin adresa emisă de DGUAT nr._/06.05.2008. documentația elaborata de S.C. D Design S.R.L. a fost prezentata și analizata în cadrul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism la data de 17.12.2008 și a fost avizata favorabil. Acesta însă nu corespunde caracteristicilor tehnice deja aprobate, și modifica parametrii existenți și avizați anterior, datorita faptului ca reclamanta a solicitat prin documentația proprie modificarea parametrilor prevăzuți în documentația de urbanism în vigoare, adică PUG.
În speță trebuie respectate prevederile art. 32 alin. 5 lit. a) din Lege nr. 350/2001, modificarea prevederilor cuprinse în documentațiile de urbanism aprobate pentru zona respectiva este o operațiune posibila și reglementata legal și este normal ca Avizul de Urbanism nr.7/6 din 17.02.2008 pentru documentația PU - .. Dragolaslavele nr. 1 sa cuprindă parametrii modificați conform situației susținute și avizate de către Comisia Tehnica de Amenajare a Teritoriului și Urbanism. Pentru imobilul situat în .-a găsit ca rezolvare prin încadrarea acestuia în fundătura, astfel ca terenurile deținute în proprietate nu sunt afectate și au accesul asigurat.
În ceea ce privește avizul de circulație nr.5536/07.05.2009 este întocmit de proiectantul angajat de reclamantă, S.C. Westfourth Arhitecture S.A fiind o soluție ideala, dar imposibila, bazata pe erori topografice care au influențat avizul de circulație, fiind aplicabile în acest caz art.63 alin.2 lit. g) din Legea nr.350/2001 .
Direcția de specialitate avertizează ca insistarea reclamantei în avizarea PUZ potrivit documentației depuse deja, este imposibil deoarece documentația nu corespunde din punct de vedere tehnic prevederilor « Ghidului privind metodologia de elaborare și conținutul cadru al PUZ, aprobat cu Ordinul MLPAT nr.l76/N/l6.08.2000, conform căruia propunerea trebuie realizata obligatoriu pe suport topografic reactualizat și vizat de către Direcția Cadastru. În consecința, s-a recomandat revizuirea documentației și folosirea ca suport plan topo-cadastral, executat de persoane autorizate care să cuprindă întreaga zona studiata și să fie reprezentate toate parcelele supuse reglementării și regimului juridic al acestora.
Pârâta a solicitat să se aibă în vedere ca cele menționate de reclamanta nu sunt susținute în mod real, iar prin probatoriul administrat de către aceasta a dovedit contrariul celor prezentate de reclamanta, respectiv acesteia i s-a răspuns solicitărilor sale, astfel că nu se poate retine culpa acesteia procesuală și admiterea acțiunii ca fondate.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibile, iar pe fond ca neîntemeiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 cod proc. civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În dosarul nr._/303/2011, prin cererea introdusă la data de 20.06.2011, reclamanta D. M. D. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. al M. București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamanta a sumei de 12.390 lei reprezentând daune-cominatorii, datorate ca urmare a neîndeplinirii obligației stabilite prin decizia civilă nr. 441/15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, și în continuare până la data executării efective a obligației stabilite prin decizie precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 441 din data de 15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
P. M. București a depus întâmpinare prin care a invocat și a solicitat următoarele: excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. București; excepția lipsei calității procesuale pasive a C.G.M.B. ; excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Apărările au fost la fel ca cele din dosarul nr._/303/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 cod proc. civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În baza art. 167 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.
La data de 04.03.2013, prin serviciul registratură, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă .
La dosar a fost depus raportul suplimentar de expertiză contabilă.
La termenul de judecată din data de 22.05.2013, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să majoreze cuantumul pretențiilor evaluate provizoriu prin cererea de chemare în judecată de la suma de 12.390 lei la suma de 33.990 lei, datorată de fiecare dintre cele trei pârâte în parte și care urmează a fi majorată în continuare până la data executării efective a obligației stabilite prin Decizie.
Prin sentința civilă nr.5474/29.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 6 a respins ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată principală (dosarul nr._, cererea de chemare în judecată conexă (dosarul nr._/303/2011) și cererea de chemare în judecată conexă (dosarul nr._/303/2011).
La data de 26.07.2013 pe rolul Tribunalul București a fost înregistrat recursul declarat de reclamanta D. M. D. împotriva sentinței civile nr. 5474/29.05.2013, pronunțată d în dosarul nr._ e Judecătoria sectorului 6 București.
Prin decizia civilă nr.4243/r din data de 11.12.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, a admis recursul formulat de reclamantă, a casat în parte sentința civilă recurată și a trimis spre rejudecare cererea de acordare a daunelor morale la prima instanță, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile.
La data de 03 iulie 2015, cauză s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 sub nr. _ .
La data de 1.09.2015 reclamanta a depus note de ședință, prin care a solicitat obligarea pârâților la acordarea de daune morale în cuantum de 30.000 euro, echivalentul a 133.236 lei), precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii de acordare a daunelor morale, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5474/29.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 6 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că reclamanta a solicitat, prin cererea adresată pârâtei Primăriei M. București, și înregistrată sub nr._ din data de 14.04.2008, aprobarea documentației de urbanism PUZ (plan urbanistic zonal) aferente imobilului situat în București, . – 59 și a imobilului situat în București, .. 4 – 18, în suprafață totală de 3312 mp.
Prin decizia civilă nr. 441 din data de 15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2008, instanța a admis cererea reclamantei, și a obligat pârâții P. G. al M. București, P. M. București prin Primar G. și C. G. al M. București să soluționeze cererea reclamantei din data de 14.04.2008, având ca obiect aprobare PUZ privind imobilele proprietatea reclamantei situate în București, . – 59 și .. 4 – 18, în termen de 60 de zile de la data hotărârii, obligând pârâții și la plata de daune cominatorii de 30 lei/zi de întârziere până la data executării hotărârii.
În considerentele deciziei de recurs în interesul legii nr. XX din 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că, datorită caracterului incert și nelichid al unor asemenea creanțe, hotărârile judecătorești prin care s-a dispus obligarea la daune cominatorii nu pot fi puse în executare, fiind necesar ca, în prealabil, să se stabilească, după regulile dreptului comun în materia răspunderii civile, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării, cu consecința transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii. Astfel, s-a considerat că va putea fi executată doar valoarea daunelor cominatorii care reprezintă prejudiciu efectiv cauzat prin întârziere, neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligației.
În raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută prin sentința civilă mai sus menționată care a fost menținută prin decizia civilă nr.4243/r din data de 11.12.2014, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, instanța urmează a analiza dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale ale pârâților pentru acordarea de daune morale, ținând seama în acest sens de temeiul de drept al acțiunii astfel cum a fost indicat de reclamantă, prin cererea înregistrată la data de 23.11.2012 (fila 27)
Potrivit art. 998-999 C.civ. (dispoziții preluate de art. 1357-1358 N.C.civ.), orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește fapta ilicită a pârâților, precum și vinovăția, instanța reține considerentele arătate prin sentința civilă nr.5474/29.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sectorului 6, care are autoritate de lucru judecat, în sensul că nesoluționarea cererii adresate autorității publice, aceasta constituind un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, instanța va reține considerentele deciziei civile antemenționate, apreciind că acestea au intrat în puterea de lucru judecat, potrivit art. 1201 C.civ., considerând, prin urmare, că este îndeplinită această condiție.
În ceea ce privește însă condiția referitoare la existența unui prejudiciu moral, instanța apreciază că aceasta nu este îndeplinită în cauză.
În primul rând, instanța apreciază că daunele morale sunt intrinsec legate de persoana afectată printr-un comportament dăunător.
Astfel, având în vedere considerentele deciziei de recurs în interesul legii nr. XX din 12.12.2005, pentru a putea executa hotărârea de acordare a daunelor cominatorii, se reține că reclamanta este obligată a face dovada faptului că acest refuz nejustificat de a soluționa cererea îi produce un prejudiciu moral.
De asemenea, pentru a se angaja răspunderea patrimonială este necesară administrarea de probe din care să rezulte atât faptul că reclamanta a fost în mod real afectat de situația creată, cât și gradul său de afectare, în scopul unei juste aprecieri cu privire la întinderea prejudiciului său moral.
În motivarea cererii sale, reclamanta a invocat că acest prejudiciu moral a fost cauzat de stresul continuu și stările de neliniște determinate de audiențe, așteptări interminabile, să facă numeroase drumuri, să depună în permanență cereri, să acționeze pârâții în instanță, fără însă ca reclamanta să dovedească în vreun fel aceste afirmații.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că a întâmpinat dificultăți după ce a divorțat din cauza valorificării imobilului care ar fi generat numeroase discuții cu fostul șot, imobilul fiind deținut de aceștia pe cote-părți, susțineri pe care, de asemenea, reclamanta nu le-a dovedit. Însă, chiar dacă ar reține aceste afirmații ca fiind adevărate, instanța apreciază că nu există raport de cauzalitate între aceste discuții cu fostul soț cu privire la valorificarea terenului și fapta ilicită a pârâților, câtă vreme reiese că discuțiile sunt legate de valorificarea imobilului, indiferent daca pe acesta se află sau nu o construcție, ca urmare a aprobării PUZ.
Or, în speță, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de acordare a daunelor morale, formulată de reclamanta D. M. D., CNP_, cu sediul ales în București, .. 2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL G. AL M. BUCUREȘTI(PGMB), cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, P. M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR G., cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, C. G. AL M. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței rn. 291-293, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CIC/Then. PO/ 6 ex. 29.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7150/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7192/2015.... → |
|---|
