Plângere contravenţională. Sentința nr. 7310/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7310/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 7310/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7310
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. A.
GREFIER C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea W. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător, G. I., cu delegație la fila 30 din dosarul Judecătoriei G., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art.131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Contestatorul prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea, conform O.G. nr. 15/2002.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 3 coroborat cu art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002., având în vedere sediul contestatoarei care este în sector 6.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Contestatorul prin apărător estimează durata soluționării procesului la 1 termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
Instanța califică capătul din contestație privitor la constatarea intervenirii prescripției ca și apărare de fond.
Instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Contestatorul prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și probei cu testimoniale.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar. Respinge proba testimonială solicitată de contestator, ca neutilă soluționării cauzei.
Instanța pune în discuție lipsa semnături agentului constatator pe procesul-verbal de contravenție și acordă cuvântul pe cererea de repunere în termen și pe fondul cauzei, inclusiv pe lipsa semnături agentului constatator pe procesul-verbal de contravenție și problema prescripției. Solicită contestatoarei să precizeze dacă solicită repunerea în termen sau să se constate că este în termenul de formulare a plângerii.
Contestatorul prin apărător cu privire la cererea de repunere în termen solicită să se aibă în vedere că a primit procesele-verbale abia la data de 23.12.2014.
Instanța pune în vedere contestatorului să precizeze dacă insistă în soluționării cererii de repunere în termen, cerere care se poate face când s-a împlinit un termen procedural, iar partea efectuează actul de procedură după îndeplinirea termenului. Pune în vedere contestatorului să precizeze dacă în opinia sa s-a împlinit termenul de depunere a plângerii sau consideră că nici nu a început să curgă acest termen, din moment ce invocă faptul că procesul-verbal nu a fost comunicat.
Contestatorul prin apărător arată că termenul de formulare a plângerii nu a curs, comunicarea nu a fost legală, solicită să se constate că este în termenul de formulare a plângerii, față de data comunicării proceselor-verbale, 23.12.2014, solicită anularea proceselor-verbale, invocă excepția prescripției executării amenzii, față de dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că au fost emise la data de 11.01.2012, iar comunicarea s-a făcut în 23.12.2014, solicită să se aibă în vedere considerentele din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la recursul în interesul legii, apreciind că acele considerente se regăsesc și în prezenta cauză, având în vedere că înscrisul în baza căruia s-a comunicat sancțiunea, este un act sub semnată privată, față de dispozițiile art. 4 pct. 2 și 3, art. 5 din Legea nr. 455/2001, apreciază că acest înscris este asimilat unui înscris sub semnătură privată, față de dispozițiile Legii nr. 455/2001, apreciază că, procesul-verbal fiind un act administrativ ar trebui să aibă semnătura olografă a agentului constatator, se vede în cuprinsul acestuia că are o semnătură electronică, apreciază față de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, ar fi trebuit ca lege să se prevadă o derogare, ceea ce nu s-a făcut, solicită să se constate că intervine nulitatea absolută a proceselor-verbale. Pe fondul cauzei arată că în data de 30.01.2007 a înstrăinat autoturismul, a efectuat demersuri care la acea dată țineau de el, CONFORM LEGII DE LA ACEA DATĂ, privind radierea autoturismului din evidențele fiscale, să se aibă în vedere că procesele-verbale nu au fost emise în mod valabil, întrucât a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire, tarif care a fost stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002, prevederi ce au fost abrogate.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 09.01.2015, sub nr._, contestatoarea W. SRL, în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania - CNADNR SA, a solicitat anularea proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 si respectiv . nr._/11.01.2012, a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul legal de formulare a plângerii contravenționale, întrucât acestea nu au fost comunicate anterior; să se constate ca a intervenit prescripția executării amenzii contravenționale, întrucât procesele verbale identificate au fost comunicate cu nerespectarea termenului de o luna de la data aplicării sancțiunii, (art. 14 alin. (1) din OG nr.2/2001; anularea proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 si respectiv . nr._/11.01.2012, cu toate consecințele aferente.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul legal de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale împotriva proceselor - verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 si respectiv . nr. 0024,622/11.01.2012 emise de CNADNR SA – CESTRIN, contestatoarea a solicitat să se constate are la bază motive justificate, acestea nefiind comunicate anterior datei de 23.12.2014. În acest sens, ., s-a aflat în stare de imposibilitate de a formula plângere contravenționala împotriva proceselor-verbal identificate mai sus, întrucât acestea nu i-au fost comunicate. Abia în data de 23.12.2014 intimata a comunicat la sediul societății aceste procese-verbale, împreună cu doua notificări de plata, fiecare a sumei de 28,00 Euro. Apreciază că aceasta situație îndeplinește cerințele din art. 186 Cod procedura civila, întrucât din motive temeinic justificate - necomunicarea proceselor-verbale nu a formulat plângere contravenționala. Procesele-verbale identificate mai sus nu au fost comunicate în termen legal si anume o luna de la data încheierii lui, conform art. 8 alin. 1 din OG 2/2001 si, drept urmare, contestatoarea nu a putut formula plângere contravenționala. A învederat si faptul ca, potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal si a înștiințării de plata trebuie făcută prin poștă cu aviz de primire, ceea ce nu s-a întâmplat în speța, motiv pentru care nu a putut ataca aceste procese-verbale.
Având în vedere practica neunitară si interesul social foarte ridicat în aceste cazuri, Înalta Curte a fost investita, pe calea recursului în interesul legii, cu pronunțarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua modalități de comunicări a procesului verbal de constatare si sancționare contravenționala si a înștiințării de plata si la caracterul valabil al comunicării în aceste modalități. Prin decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii în dosarul nr.7/2013, Înalta Curte a decis ca “modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin posta cu aviz de primire”. Curtea a subliniat faptul ca: “Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum si data comunicării acestuia, pentru a-si formula apărările. Procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizata numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin posta, cu aviz de primire.”
Având în vedere ca aceste procese-verbale au fost comunicate abia la 23.12.2014, contestatoarea a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul legal de formulare a plângerii contravenționale împotriva proceselor verbale identificate mai sus.
Contestatoarea a solicitat să se constate că în speța de față a intervenit prescripția executării amenzii contravenționale, întrucât procesele verbale identificate au fost comunicate cu nerespectarea termenului de o lună de la data aplicării sancțiunii, fiind astfel încălcate prevederile art. 14 alin. (1) din OG nr. 2/2001. Procesele verbale au fost emise la data de 11.01.2012, în timp ce comunicarea către contestatoarea a fost efectuata abia în 23.12,2014.
Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că nu a plătit rovinieta întrucât la data de 30.01.2007 a înstrăinat autoturismul marca Dacia break cu nr de înmatriculare_ către I. E.-L..
Aceasta persoana, actualul proprietar, nu a efectuat demersurile pentru radierea din circulație a autoturismului mai sus menționat si a circulat cu acesta fără a plăti rovinieta. .-a îndeplinit obligațiile legale prin scoaterea din evidență a mijlocului de transport, astfel cum rezulta si din procesul verbal emis de către Serviciul Public Finanțe Locale Sector 6 din data de 15.02.2007, radierea din circulație fiind atributul exclusiv al noului proprietar.
Procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 al respectiv . nr. 0024,622/11.01.2012 emise de CNADNR SA - CESTRIN nu sunt emise în mod valabil, întrucât a fost obligată si la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro.
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogate de art. 8 alin. 3 si 31 din OG nr. 15/2002, dispoziție care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de a 8 Euro.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aplicate si contestate în instanța până la data intrării în vigoare a legii se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Față de aceste norme legale, apreciază ca Legea nr. 144/2012 este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se aplica retroactive si contravenției săvârșite, chiar daca aceasta fapta a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În atare condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțional al retroactivității legii contravenționale, apreciază ca, oricum, în orice situație, nu mai putem fi trași la răspundere contravențională sau la o alta răspundere juridica derivate din săvârșirea contravenției, obligația acestuia de a plăti suma de 28.00 Euro pentru fiecare proces-verbal în parte nemaiavând niciun suport legal în prezent.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulata, si a cererii de repunere în termen.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 186 Cod procedura civila, precum si cele ale OG nr. 2/2001, precum si pe cele ale actelor normative interne si internațional la care face referire în prezenta plângere.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: contract de vânzare autovehicul nr. 25/30.01.2007; factura fiscala nr. 321/30.01.2007 si chitanța nr._/30.01.2007; certificat de înmatriculare autovehicul JK11; procesul verbal de radiere emis de SPF Sector 6 din 15.02.2007; CI I. E.-L.; notificările nr. 18/_/12.12.2014 si nr. 18/_/12.12.2014; procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, . nr._/11.01.2012.
La data de 16.02.2015, intimata a depus întâmpinare. În ceea ce privește prescripția executării sancțiunilor aplicate prin procesele verbale de constatare a contravențiilor ..12 nr._ si nr._ invocată de petentă, intimata a învederat prevederile art. 14 alin.1 din O.G. 2/2001 conform cărora:"Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”. Astfel, procesele verbale i-au fost comunicate petentului în data de 01.02.2012, în mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunilor; respectiv 11.01.2012. Intimata a solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 27 din O.G. nr.2/2001: “comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției se face prin posta, eu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului".
Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, prin care s-a statuat caracterul subsidiar a procedurii de comunicare prin afișare a procesului verbal, a fost pronunțata de către ICCJ la data de 10 iunie 2013 si a fost publicata în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la aceasta data, conform prevederilor art. 517 Cod proc. Civ. Comunicarea procesului verbal contestat s-a făcut anterior publicării Deciziei 10/2013, ceea ce înseamnă ca prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
În fapt, la data de 17.07.2011, pe DN5 Km28+120m, pe raza localității Călugăreni, jud GR, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând W. SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de .01.2012, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
La data de 24.07.2011, pe DN5 K.m28+120m, pe raza localității Călugăreni, jud GR, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând W. SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 11.01.2012, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._.
Potrivit dispozițiilor art. 1. alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesele verbale de constatare a contravențiilor îndeplinesc toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesele verbale au fost întocmite, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravențiilor fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate eu cele cuprinse în art. 1, alin. I, pot. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul ia momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil si persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si față de terți.
Intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele sau si în baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar si utilizator, situație în care răspunderea contravenționala în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 si O.G. 15/2002.
Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisa în certificat își asuma întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, în sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la baza si convingerea pârtilor contractului de vânzare - cumpărare ca orice sancțiune contravenționala aplicabila fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanța de judecata.
Astfel, nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma într-o cauza perpetua de impunitate contravenționala, iar, pe de alta parte, un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate prevăzute de lege, chiar si în situația unui cumpărător de rea-credința (de exemplu: acțiunea în constatare urmata de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea în regres împotriva cumpărătorului).
În momentul aplicării sancțiunii contravenționale agentul constatator a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, în sensul ca a aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzut de anexa nr. 2 din OG 15/2002.
Autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.
Pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculul în data, la ora și în locul stipulat în procesul verbal.
Pentru aceste motive intimata a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea proceselor verbale de constatare a contravențiilor ca fiind temeinice și legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul (juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică. Ordinul M.T.I nr. 769/ 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Întâmpinarea a fost însoțită de probele foto obținute cu sistemul SIEGMCR, autorizațiile de control ale agenților constatatori; certificatele calificate pentru semnătura electronică cu valoare legală; dovezi comunicare PVCC.
Prin sentința civilă nr.2271/24.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , s-a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 24.06.2015, sub nr._ .
La termenul de judecată din 30.09.2015 instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimată proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială solicitată de intimată, ca neutilă soluționării cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/11.01.2012 încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, fiind totodată obligat la plata tarifului de despăgubire de 28 eur. S-a reținut că la data de 17.07.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatoarei, a circulat pe DN5, pe raza localității Călugăreni, jud.G., fără a deține rovinietă valabilă, contrar prevederilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de Drumuri Naționale din România, cu modificările si completările ulterioare.
Prin procesul-verbal . nr._/11.01.2012 încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, fiind totodată obligat la plata tarifului de despăgubire de 28 eur. S-a reținut că la data de 24.07.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatoarei, a circulat pe DN5, pe raza localității Călugăreni, jud.G., fără a deține rovinietă valabilă, contrar prevederilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de Drumuri Naționale din România, cu modificările si completările ulterioare.
În primul rând, instanța reține că plângerea contravențională a fost formulată de contestatoare în termenul de 15 zile prevăzut de art.31-32 din OG 2/2001. Art. 25 alin. 1 din același act normativ prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Potrivit art. 27 din ordonanță, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit cu efect obligatoriu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Decizia pronunțată în interesul legii are rol de interpretare a textelor legale, iar nu de legiferare, nepunându-se problema retroactivității acesteia. Astfel, deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești de la data publicării acestora în Monitorul Oficial, însă, acest fapt nu înseamnă că anterior acestei date, instanțele sau alte instituții implicate în aplicarea legii nu puteau interpreta în mod corect textele legale în discuție.
Contestatoarea a invocat faptul că nu a primit cele două procese-verbale de contravenție contestate.
Instanța constată că ambele procese-verbale au fost comunicate contestatoarei exclusiv prin afișare, fără a se încerca anterior comunicarea lor prin poștă cu aviz de primire, motiv pentru care, raportat la dispozițiile legale menționate anterior, în interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acestea nu au fost legal comunicate contestatorului.
Prin urmare, la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, termenul pentru formularea plângerii contravenționale împotriva fiecărui proces-verbal nici nu începuse încă să curgă, astfel că plângerea este făcută cu respectarea termenului din art.31-32 din OG 2/2001.
Potrivit Deciziei pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.6/16.02.2015, publicată în Monitorul Oficial nr.199/25.03.2015 – general obligatorie de la această dată conform art.517 alin.4 c.proc.civ. -, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Ținând cont de decizia pronunțată în recurs în interesul legii menționată anterior, constatând că procesele-verbale contestate în cauza de față nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, instanța reține că procesele-verbale încalcă prevederile art.17 din OG 2/2001.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, în temeiul art.34 din OG 2/2001 instanța va admite plângerea și va anula procesele-verbale de contravenție . 12 nr._/11.01.2012 și . 12 nr._/11.02.2012, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte motive invocate de contestatoare în susținerea plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de contestatoarea ., cu sediul ales în București, ., ., etaj 4, apartament 13, sector 4, J_, CUIRO_ în contradictoriu cu intimatul CNADNR, cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI_.
Anulează procesele-verbale de contravenție . 12 nr._/11.01.2012 și . 12 nr._/11.02.2012.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2015.
P. GREFIER
Red.A.N./Thred.MM/5 ex
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7423/2015. Judecătoria... → |
|---|
