Contestaţie la executare. Sentința nr. 6077/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6077/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 6077/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6077
Ședința publică din data de 20 august 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu intimații T. F. I., T. E. Z. și F. T. L. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații, prin avocat, C. L. Yvona, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 15 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București, lipsind contestatorul și terțul poprit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul pe competență și pe durată.
Intimații, prin avocat, consideră că este competentă Judecătoria Sector 6, iar în ceea ce privește durata, precizează că este suficient acest termen.
Instanța, în temeiul art. 131 raportat la art. 651 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze la 6 luni de zile.
Cu privire la solicitarea intimatelor din întâmpinare ca partea contestatoare sa precizeze ce este cu P. Sicuta, instanța aduce la cunoștința intimatelor că este o eroare materială, acesta neavând calitate in prezenta cauză.
Intimații, prin avocat, arată că a fost o întrebare retorică.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Intimații, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța încuviințează pentru contestator și pentru intimați, proba cu înscrisuri, ca fiind utilă soluționării prezentei cauze.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea contestației. Arată că se poate observa că aceste contestații promovate de Primăria Municipiului București sunt de fapt o sarcină de serviciu. În toate contestațiile apar alte persoane care nu au legătură cu cauza. Sunt invocate atât prevederile noului cod procedural cât și prevederile vechiului cod procedural, intimații, prin avocat, solicitând instanței să nu fie luate în seamă. Nu au nici un motiv niciodată, precizând că nici în prezenta contestație nu învederează nici un motiv clar, cert, de anulare a actelor de executare silită, dar promovează asemenea contestații în condițiile în care titlul acestora este din anul 2006. Se opun categoric de a-l pune în executare. Este un titlu asupra căruia s-au pronunțat peste 10 magistrați. Dânșii îl desconsideră, nu doresc să–l depună în executare. Solicită respingerea contestației și să se țină cont de faptul că de mai bine de 9 ani au titlu executoriu pe care dânșii nu găsesc de bună-cuviință să-l pună în executare și astfel să le cauzeze o . daune, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 la data de 20.03.2015, sub numărul_, contestatorul M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL a formulat în contradictoriu cu intimații T. F. I., T. E. Z., F. T. L. și cu terțul poprit A. de T. și contabilitate Publică Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare, a somației și a procesului verbal încheiat în dosarul de executare nr. 58/2015 de către B. Raportoru G. și exonerarea de plată a cheltuielilor în suma de 1240 lei, ori, în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora, considerându-le nejustificat de mari. A mai solicitat admiterea contestației și în contradictoriu cu P. Sicuta.
Contestatorul a arătat că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, daca legea nu prevede altfel. În acest sens, a învederat că creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere. În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale.
Contestatorul a precizat că potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, art.2 din același act normativ stabilind că executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului. În acest sens, contestatorul a arătat că executorul l-a somat să procedeze la plata unor cheltuieli de executare nejustificate având n vedere cheltuielile de judecată. Astfel, organul de executarea nu l-a somat, ci a pornit executarea silită. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea. Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicată dispune că în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă. Raportat la cele menționate mai sus și la prevederile Legii nr. 188/200 și ale O.M.J. nr.2550/2006, contestatorul a menționat că onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedura și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare.
Contestatorul a învederat instanței faptul că acele cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal încheiat, reprezentând cheltuieli executare le consideră exagerat de mari față de cheltuielile judiciare. Cheltuielile de executare silită sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării și comunicării actelor de procedură sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifică cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul.
A apreciat, astfel, că raportat la actele de executare pornite în cadrul dosarului de executare nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege. Prin titlul executoriu s-a constatat că intimata este persoana îndreptățită, iar daca ar fi vorba de “obligația de a face” onorariu de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006, solicitând analizarea acestui aspect.
A mai arătat că onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculată conform art.39 din Legea nr. 188/200, care prevede că pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în speță valoarea debitului, or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului. Legea nr. 188/2000 și Ordinul M.J nr. 2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de “a face” prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10, „orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 280 lei.
Contestatorul a învederat faptul că executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului pentru executarea obligației de a face. Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru această activitate, nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.250/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației și comunicarea ei, restul procedurilor prevăzute de art.5802 și următoarele C.proc.civ. neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei. În consecință, a arătat că onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
A menționat că nu poate fi de acord cu plata acestor sume de bani, întrucât potrivit art. 1 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificată prin Legea 110/2007 „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora...”. Prin urmare, nu este nici etic, nici moral și nici legal să fie obligat la plata unor creanțe nejustificate, din banii publici.
În consecință, contestatorul a solicitat anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somației și cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înștiințat de obligația de plată. În situația respingerii contestației la executare, a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006 și stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport și de suma prevăzută în titlu și munca depusa de executor și raport la suma datorată.
Având în vedere cele arătate, contestatorul a solicitat instanței să admită contestația la executare și, în consecință, anularea executării pornite împotriva sa, cu acordarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, a arătat că este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, care stipulează că sunt scutite de plata taxelor de timbru acțiunile și cererile introduse de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, dacă au ca obiect venituri publice, iar în noțiunea de “venituri publice” se includ, conform art. 26 alin. 3 din Ordinul nr. 760/22.04.1999, veniturile bugetelor locale.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 712-719 și urm. C.pr.civ.
În temeiul disp. art. 41 alin. 2 C.pr.civ., contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 03.04.2015, prin poștă, intimații T. F. I., T. E. Z. și F. T. L. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Intimații au arătat că prin contestația la executare contestatorul MUNICIPIULUI BUCUREȘTI reprezentat de PRIMARUL GENERAL a solicitat instanței să admită contestația și să dispună în contradictoriu cu P. SICUTA, CNP_. În acest sens au solicitat contestatorului să precizeze cine este persoana mai sus menționată și dacă are vreo calitate procesuală în executarea silită .
De asemenea, intimații au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 invocând dispozițiile art. 713 C.pr.civ. potrivit cărora „contestația se introduce la instanța de executare”, caz în care competentă ar fi Judecătoria Sectorului 3 București.
În fapt, intimații au precizat că prin contestație s-a solicitat anularea actelor de executare încheiate în dosarul de executare nr. 58/2015 al B. Raportoru G. și exonerarea de la plata cheltuielilor în suma de 1240 lei, ori, în subsidiar micșorarea acestora, menționând că nu se precizează niciun motiv de anulare a acestor acte de executare și se face o . discuții despre anumite cheltuieli de judecată ce nu au legătură cu prezenta cauză. Mai mult, se discută despre îndeplinirea unei obligații prevăzută în titlu de bună voie.
Intimații au arătat că titlul, respectiv sentința nr. 1265/05.10.2006 a Tribunalului București, este definitivă și irevocabilă și nu a fost pusă în executare din anul 2006 și până în prezent, deși împotriva debitoarei au fost pornite o . dosare de executare silită, iar în prezentul dosar de executare s-a efectuat și procedura prealabilă prevăzută de art. 622 alin. 4 NCPC, dar debitoarea nu s-a conformat și au fost nevoiți să recurgă la executarea silită.
Au învederat că tot prin contestație debitoarea se raportează când la dispoziții prevăzute în vechiul cod de procedură civilă respectiv art.580 indice 2, când la dispoziții din noul cod de procedură civilă art.712-719 NCPC și solicită judecarea în lipsă în baza art.41 alin. 2 NCPC, text care nu prevede acest lucru, în aceste condiții solicitând a nu se primi și a nu se avea în vedere dispozițiile Vechiului cod de procedură civilă, prezenta speța fiind guvernată de dispozițiile noului cod de procedură civilă.
Intimații au arătat că prin contestația la executare, contestatorul a făcut o . afirmații total neadevărate și în legătură cu cheltuielile de executare, cum că acestea ar fi nejustificat de mari, raportat la executarea silită din prezentul dosar, susțineri pe care au solicitat să fie respinse ca neîntemeiate.
În fapt au precizat că s-au adresat cu o cerere de executare silită la B. Raportoru G., cerere ce a fost Înregistrata sub nr. 58/2015.03.17, în baza rezoluției de primire din data de 17.03.2015 aplicată în conformitate cu dispozițiile art.664 Ncpc. În motivarea cererii au arătat că debitoarea nu a executat de bună voie obligația de a face constând în emiterea unei dispoziții pentru acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în alte bunuri sau servicii. De asemenea, au arătat că au solicitat recuperarea cheltuielilor de executare, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.622 alin. 3 si 4 din Ncpc.
Prin încheierea din data de 17.03.2015 B. Raportoru G. a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei.
În baza dispozițiilor art.669 alin.3 din Ncpc, ale art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești republicată și ale Ordinului Ministrului Justiției nr.2550 /C/2006, așa cum a fost modificat, au fost stabilite ca și cheltuieli de executare 1240 lei din care 1000 lei onorariu executor la care s-a adăugat 24 % TVA. Potrivit art.669 alin. 2 Ncpc, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuieli de executare silită sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu chiar dacă a făcut plata în mod voluntar.
Intimații au arătat că timp de nouă ani, debitorul nu a executat obligația prevăzută în titlul executoriu, cu toate că au făcut nenumărate demersuri (au fost în audiență la consilierii juridici din Primăria Generală, de asemenea au fost în audiență la Primarul General, au depus numeroase rapoarte de evaluare a imobilului) și cu toate acestea debitorul refuza nejustificat să pună în executare sentința civilă nr 1265/05.10.2006, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă în dosarul_/3/2006. Prin această Sentință Civilă, pârâta a fost obligată să anuleze dispoziția Primarului Municipiului București nr. 5180/2006 și a fost obligată să emită o Dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în alte bunuri sau servicii.
La data de 05.04.2007, Curtea de Apel București, Secția a-IV-a Civilă, prin Decizia Civilă nr. 217, a respins ca nefondat apelul Municipiului București. Împotriva Deciziei Civile nr. 217/2007 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă, M. București, prin Primarul General, a formulat recurs, iar la data de 19.10.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a respins la rândul ei recursul Municipiului București ca nefondat.
Deși au notificat-o în nenumărate rânduri (notificarea nr._/31.10.2007 și notificarea nr. 4/09.01.2008) și au depus nenumărate cereri și adrese la Primăria Municipiului București în vederea soluționării dispozitivului titlului executoriu, intimații au arătat că aceasta refuză nejustificat punerea în executare a Sentinței civile.
Intimații au învederat că prin nepunerea în executare a acestei sentințe civile de aproape nouă ani de zile de la rămânerea ei definitivă, Municipiului București reprezentată de Primarul General se face vinovat de încălcarea art. 6, alin. 1 din Convenția Europeană, a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care statuează că dreptul de acces la justiție garantat de acest articol protejează de asemenea și executarea hotărârii judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respecta preeminența dreptului nu poate rămâne fără efect în detrimentul unei părți. În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv.
Intimații au mai arătat că tot prin nepunerea în executare a sentinței civile nr, 1265/05.10.2006, Primăria Municipiului București se face de asemenea vinovată de încălcarea Articolul 1 din Protocolul nr. 1 a Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care arată că «"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional ».
De asemenea au învederat că, Curtea Europeana a Drepturilor Omului statuează că obținerea unei sentințe civile de obligare a unei instituții publice la punerea în executare a unei hotărâri creează în beneficiul reclamanților o « speranță legitimă» de a fi efectiv puși în posesie și de a obține titlul de proprietate (.A. Împotriva României, nr._/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 și T. împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005), în aceste condiții, creanța lor fiind suficientă pentru a constitui o «valoare patrimonială» care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1. Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că refuzul autorității competente de a executa în termen rezonabil o hotărâre judecătorească, reprezintă o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, așa cum este prevăzut de prima frază a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (A. împotriva României). De asemenea, jurisprudența CEDO consideră că din cauza întârzierii punerii în executare a unei hotărâri, reclamanții suferă, un prejudiciu ce decurge din faptul că, în cazul lor, timp de peste 4 ani de zile nu au putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (S. P. împotriva României, paragrafele 80-81). Mai mult decât atât, în raportul anual pe 2006, avocatul poporului, la capitolul neexecutarea hotărârilor judecătorești datorită refuzului autoritarilor administrației publice de a îndeplini obligația stabilită în hotărârea judecătorească, arată că: « în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătorești, pronunțată de orice jurisdicție este considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Intimații au arătat că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația pentru administrația statului de a se conforma unei hotărâri pronunțate. În această privință, administrația publică constituie un element al statului de drept și interesul său se identifică cu acela al unei bune administrări a justiției. Dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie să o facă, garanțiile prevăzute în art. 6 din Convenție, de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procesului, își pierde rațiunea de a fi.
În consecință, față de cele învederate, intimații au solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În drept, intimații au invocat disp. art. 205 NCPC.
În probațiune, intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și dosarul de executare nr. 58/2015 al B. Raportoru G., depunând la dosar cerere de repunere în executare a sentinței civile nr. 1265 pronunțată în dosarul_/3/2006 de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, definitivă prin decizia Curții de Apel București nr. 217/2007 și irevocabilă prin decizia ÎCCJ nr. 6918, adresată Municipiului București prin Primar General, dovada comunicării acesteia din data de 27.01.2015, factura nr. DIV00001487/27.01.2015.
La data de 29.04.2015, prin poștă, contestatorul a depus la dosar încă o dată contestația la executare, precum și înștiințarea nr. 58/17.03.2015, somația nr. 58/17.03.2015, încheierea din data de 17.03.2015 pronunțată în dosarul de executare nr. 58/2015, sentința civilă nr. 1265/05.10.2006 pronunțată în dosarul nr._/3/2006 de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, încheierea din camera de consiliu din data de 25.09.2008 pronunțată în dosarul nr._/3/2006 de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, înștiințarea nr. 6403/19.03.2015 adresată Municipiului București prin Primar General, însoțită de înștiințarea popririi nr. 58/18.03.2015, încheierea din 17.03.2015 emisă de B. Raportoru G., somația nr. 58/18.03.2015, sentința civilă nr. 1265/05.10.2006 pronunțată în dosarul nr._/3/2006 de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă și încheierea din camera de consiliu din data de 25.09.2008 pronunțată în dosarul nr._/3/2006 de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă.
La data de 19.05.2015, prin serviciul registratură, s-a depus dosarul de executare nr. 58/2015 al B. Raportoru G..
Prin sentința civilă nr.7394/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1265/05.10.2006 pronunțată de Tribunalul București – secția a III a civilă, în dosarul nr._/3/2006 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 25.09.2008 și rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, M. București prin Primar General a fost obligat să emită dispoziție pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în alte bunuri sau servicii.
Prin încheierea din data de 17.03.2015 (fila 89), s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc la valoarea de 1000 lei+TVA pentru obligația de a face.
În data de 17.03.2015 prin încheierea din data de 17.03.2015 B. Raportoru G. a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1265/05.10.2006 pronunțată de Tribunalul București – secția a III a civilă, în dosarul nr._/3/2006 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 25.09.2008 și rămasă definitivă și irevocabilă ( f.58 -65).
În data de 17.03.2015, respectiv 18.03.2015, executorul judecătoresc a transmis somația în dosarul de executare 58/2015 prin care a somat debitorul M. București să își îndeplinească obligația din titlul executoriu mai sus menționat, precum și să achite suma de 1240 lei cheltuieli de executare, somații înregistrate la contestator la data de 19.03.2015 (fila 97).
Instanța apreciază că pasivitatea de care a dat dovadă M. București în îndeplinirea obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească este echivalentă unui refuz de executare de bunăvoie, ceea ce deschide calea petenților la valorificarea titlului pe cale silită, conform art.622 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, instanța apreciază ca fiind întemeiate susținerile contestatorului.
Prin încheierea din data de 17.03.2015 (fila 89) în dosarul de executare nr. 58/2015, executorul judecătoresc a stabilit onorariul acestuia la valoarea de 1000 lei+TVA pentru obligația de a face.
Prin pct.2 din anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/20.11.2006 sunt enumerate tipurile de acte de executare directă care presupun realizarea în natură a prestației care formează obiectul obligației debitorului înscrisă în titlul executoriu. Așa cum redă acest articol, sunt prevăzute activități care pot fi îndeplinite de executor în mod nemijlocit, implicând operațiuni specifice pe care le poate face în locul debitorului care a fost obligat la prestația respectivă. Punctul 2 stabilește 5 tipuri de activități printre care nu se regăsește nici la modul generic executarea obligației de a face. Mai mult, având în vedere specificul acestei obligații de a face, instanța constată că nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acțiunea voluntară a celui obligat la aceasta, iar activitatea executorului în cazul executării silite a obligațiilor de a face care nu pot fi îndeplinite decât de debitor se rezumă doar la obținerea încuviințării silite și comunicarea unei somații cu semnificația unei acțiuni de constrângere și nu de realizare efectivă a obligației, neputând fi încadrată la executări directe. Ca atare, este nejustificată încadrarea pe care executorul a realizat-o în punctul 2, existând în lista de onorarii și rubrica prevăzută de punctul 12 – Orice alte acte sau operațiuni date prin lege, unde își găsesc loc operațiunile care nu au primit reglementare precisă la alte puncte. În temeiul acestor considerente, instanța apreciază că încheierea a fost întocmită în mod eronat, corectă fiind încadrarea onorariului la pct. 12 din anexă, respectiv 200 lei + TVA, în total 248 lei.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța va admite în parte contestația la executare, sub aspectul reducerii cuantumului cheltuielilor de executare, în sensul că reduce onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din 17.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr.58/2015 al B. Raportoru G., de la suma de 1.240 lei, la suma de 200 lei+TVA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, sector 6, .. 291-293 în contradictoriu cu intimații T. F. I., domiciliat în București, .. 171, sector 2, T. E. Z., domiciliată în București, ., .. 62, sector 2, F. T. L., domiciliată în Paris, Boulevard de la Somme Paris_, Franța, cu domiciliul procesual ales la Toparceanu M. F. în București, sector 4, ., ., . și cu terțul poprit A. de T. și Contabilitate Publică Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, cu sediul în București, sector 4, .. 6-8.
Reduce onorariul executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din 17.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr.58/2015 al B. Raportoru G., de la suma de 1.240 lei, la suma de 200 lei+TVA.
Îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul nr. 58/2015 al Biroului executorului judecătoresc Raportoru G., în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată în limita sumei de: 200 lei+TVA reprezentând onorariu de executare silită.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.CI/Thred.TCI
6 ex./14.09.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8817/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7304/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
