Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7423/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 7423/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7423/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI

......

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7423/2015

Ședința publică de la 01 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F.-C. M.

Grefier V. A. M.

Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul O. T. și pe pârâtul M. E., având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile în fond au avut loc la data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 01.10.2015, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:

INSTANȚA,

Asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.11.2013, reclamantul O. T. în contradictoriu cu pârâtul M. E., a solicitat în baza dispozițiilor art. 480 și urm. cod civil (vechiul Cod Civil, aplicabil în cauză) obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 60 mp teren, și o cameră din construcție proprietatea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 537/10 martie 2004, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 250 (două sute cincizeci) mp și construcția edificată pe acesta, compusă din 2 camere și dependințe; în baza dispozițiilor 560 și 561 Cod Civil (în vigoare) obligarea pârâtului să contribuie la grănițuirea proprietății prin reconstituirea hotarului corespunzător actelor de proprietate și fixarea semnelor corespunzătoare, în mod egal, la toate cheltuielile ocazionate de aceasta, precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 250 mp și a construcției edificate pe acesta compus din 2 camere și dependințe, situat în București, . A, imobil înscris în Cartea Funciară prin încheierea nr._ din 12.07.2012, conform înscrisului anexat, având număr cadastral_ cu privire la suprafața de 253 mp (din măsurători), din acte 250 mp.

A arătat că a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, dar pârâtul s-a opus oricărui dialog susținând că are dreptul să ocupe terenul proprietatea reclamantului în baza certificatului de moștenitor nr. 78 din 13 august 2013, emis de BNP "Etica”, notar public R. O. D..

A precizat că în raport de noile prevederi dispuse, a convocat pârâtul la procedura medierii, conform Procesului Verbal nr. 5/25.10.2013/ Birou mediator A. F., înscris atașat prezentei cereri, mediere la care pârâtul a refuzat explicit sa se prezinte.

Conform Memoriului Tehnic emis de ., apare precizarea că la "nivelul anului 1997 imobilul în suprafață de 320 mp și o construcție cu destinația de locuință compusă din 3 camere și dependințe, imobil a fost deținut în indiviziune de foștii proprietari, respectiv P. N. și B. V.. Imobilul a fost împărțit astfel Lotul A compus dintr-o cameră de locuit și suprafața de 70 mp teren revin în deplină proprietate lui B. V., Lotul B, compus din 2 camere de locuit și suprafața de teren de 250 mp revin în proprietatea lui P. N., însă P. N. se obligă să lase în folosința Lotului A suprafața de teren de 60 mp, respectiv o servitute de 15 mp situată în partea N-V a proprietății (intrare din . cameră) și 45 mp în partea de S-E a imobilului”....arătându-se în final că documentația depusă anterior de autorii săi, C. I. și N. M., a fost respinsă de Judecătorie fiind întocmită pe fosta adresă a imobilului respectiv, fără a fi diferențiate suprafețele atribuite în folosință B. V....”

Din analiza actului sus reiterat, părțile, respectiv P. N. și B. V., proprietari în indiviziune ai imobilului situat în București ., sector 6, au înțeles să prevadă modalitatea de ieșire din indiviziune în sensul celor arătate și care constituie clauze neîndoielnice, stipulate și convenite de ambele părți, fiind neîndoielnic că nu se află în prezența unui drept de locațiune ci se află în prezența unui veritabil drept de uzufruct, astfel cum apare reglementat în vechea redactare a Codului civil prevăzut de art. 517 și următoarele, P. N. păstrând pentru sine nuda proprietate asupra întregii suprafețe de 250 mp, dreptul de folosință acordat având 2 termene de încetare.

Reclamantul a solicitat să se constate că potrivit dispozițiilor art. 557 Cod Civil (vechea redactare), condițiile de stingere, prevăzute în Actul de Partaj Voluntar, sunt clar stipulate de către părți, respectiv în caz de înstrăinare a imobilului de către beneficiara acestui drept de folosință și pe durata vieții acesteia”.

De asemenea, se află evident și în prezența dispozițiilor art. 561 Cod Civil (vechea redactare) respectiv ”Vânzarea lucrului supus la uzufruct nu aduce nici o schimbare dreptului uzufructuarului el continuând a se folosi de uzufructul său”...

Această dispoziție legala apare înserată în clauza prevăzută de părți în Actul de Partaj Voluntar respectiv ” Eu, P. N. declar că sunt de acord cu atribuirea terenurilor arătate în folosință și mă oblig să respect această folosință, iar dacă eu voi vinde voi pune în vedere ca și cumpărătorii să respecte clauzele acestui contract”.

Astfel, prin clauzele expres înserate se află în prezența unui veritabil uzufruct care a încetat de drept la data decesului celei în favoarea căreia a fost constituit, respectiv la data de 3 mai 2012.

Reclamantul a solicitat să se constate că potrivit reglementărilor anterioare, dreptul de uzufruct este incesibil, el neputând face obiectul vreunei cesiuni în favoarea altei persoane, astfel cum este cazul în speță, el fiind constituit prin convenția părților, respectiv Actul de Partaj Voluntar, autentificat sub nr. 1458/7.05.1997, act neînscris în cartea funciară.

Chiar și în ipoteza ca ar fi fost constituit după . Noului Cod Civil, care prevede conform dispozițiilor art. 714 cesiunea uzufructului, termenele de stingere sunt tot raportate la uzufructuarul inițial, respectiv conform art. 714 (4) după cesiune, ”dreptul de uzufruct continuă, după caz, până la împlinirea termenului inițial sau până la decesul uzufructuarului inițial”

Astfel, certificatul de moștenitor legal nr. 78 din 13 august 2013 a fost emis cu încălcarea legii prin menținerea și așa-zisa transmitere succesorală a dreptului de folosință asupra terenului al cărui proprietar sunt către pârât, precizând că în patrimoniul defunctei M. ( fostă B.) V., decedată la data 3 mai 2012 nu se afla dreptul de folosință.

Certificatul de moștenitor este declarativ și nu constitutiv de drepturi, nefăcând decât dovada că dreptul transmis succesorilor din patrimoniul defunctului în patrimoniul succesorilor s-a aflat la data decesului în patrimoniul acestuia, nu însă și dovada dreptului.

Având în vedere cele sus iterate, arăt că pârâtul nu are nici un drept propriu de folosință a terenului proprietatea mea, nici un altfel de drept real.

Nu se află nici în ipoteza unui contract de locațiune, acțiunea în evacuare fiind de esența raporturilor juridice de locațiune prin care pârâtul să fi obținut prin translațiunea folosinței vreun drept locativ propriu.

Ca atare, reclamantul a solicitat să se constate că se află în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 480 și următoarele Cod Civil (vechea redactare) prin care a solicitat, în calitate de titular al dreptului de proprietate al imobilului situat în București, . A, sector 6, compus din suprafața de 250 mp teren și construcția edificată pe acesta, aflându-se în situația proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune reală prin care a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate solicitând pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la restituire, prin lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 60 mp arătate, astfel cum apar pe schița ce face parte integrantă din Actul de Partaj Voluntar autentificat sub nr. 1457/7 mai 1997, act netranscris, suprafețele hașurate, respectiv în partea de S-E suprafața de 45 mp și în partea de N-V15 mp, ambele având mențiunea ”L. B dat în folosința Lotului A”.

Privitor la acțiunea în grănițuire, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, să se constate că potrivit art. 561 Cod Civil există dreptul oricărui proprietar la îngrădirea proprietății precum și obligația corelativă a proprietarilor terenurilor învecinate de a contribui la grănițuire prin reconstituirea semnelor de hotar prin fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile necesitate de aceasta.

În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 480 și următoarele Cod Civil (vechea redactare) pe care le apreciază aplicabile vând în vedere că actele au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, precum și art. 560 și 561 Cod Civil (în vigoare).

În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: proces verbal nr.5/25.10.2013, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.537/10.03.2004, act de partaj voluntar autentificat sub nr.1458/07.05.1997, schiță, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, memoriu tehnic, încheiere nr.2839/11.03.2004, extras de carte funciară pentru informare, adresa nr._/21.05.2012, declarație autentificată sub nr.678/26.06.2012, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale.

La data de 12.02.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că revendică doar suprafața de 60 mp teren.

De asemenea, a precizat că potrivit art.194 Noul Cod procedură civilă, înțelege să clarifice obiectul celui de-al doilea capăt de cerere precizând ca fiind grănițuire și pretenții. (fila 33)

Cererea a fost însoțită de studiu topografic, plan de situație în zonă, releveu.

La data de 06.03.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus o nouă cerere precizatoare, arătând că, în baza dispozițiilor art.194 lit.c Noul Cod procedură civilă, înțelege să evalueze cheltuielile necesare operațiunii de grănițuire la suma de 1600 lei, sumă pe care o apreciază necesară pentru montarea unui gard despărțitor edificat din stâlpi metalici și tablă, pe înălțime de 1,80 m.

A mai arătat că potrivit dispozițiilor OUG nr.80/2013 taxa de timbru datorată pentru pretenții în cuantum de 1600 lei, este de 117 lei, taxă achitată conform chitanței anexate.

La data de 11.04.2015, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată și nefondată.

Conform certificatului de moștenitor de pe urma defunctului B. P., a rămas în proprietatea fiilor acestuia B. A., B. M. si B. R. un imobil format din 391 mp. teren si construcția aferenta acestuia situat în ..

În anul 1993 B. M. a decedat, iar de pe urma s-a cules masa succesorala, atât soția supraviețuitoare, B. V., cât si frații acestuia, B. A. si M. (fosta B.) R..

Masa succesorala este formata din cota defunctului B. M. moștenită de pe urma tatălui sau, B. P..

Frații defunctului B. M. au vândut cota indiviza a acestora, în suprafața de 250 mp. plus doua camere din imobil.

Restul imobilului a fost folosit de către B. M. împreuna cu soția sa si, mai apoi, după decesul acestuia, de către soția supraviețuitoare, B. V..

Suprafața de teren de 250 împreuna cu imobilul aferent acestuia a fost vândut de mai multe ori, de la frații lui B. M. către M. V., care a vândut către P. N. si P. V., care, la rândul acestora, au vândut către C. I. si N. M., ca mai apoi aceștia să vândă reclamantului din prezenta cauza, O. T..

La data de 07,05,1997 între P. N. si B. V. s-a încheiat partajul voluntar autentificat sub nr. 1458 de către BNP R. D. O., prin care au stabilit modul în care aceștia urmează sa iasă din indiviziune asupra imobilului situat în București, ., sector 6.

În conformitate cu tranzacția încheiata între părți, B. V. va intra în proprietatea lotului A. “

De asemenea, în același act de partaj pentru a se putea folosi acest imobil, se Stabilește de către părțile semnatare ca “B. V. își va constitui o intrare spre partea acesteia de proprietate, chiar din stradă pe o lățime de 1 m., până în fundul curții, pentru a intra în camera acesteia. Acest teren i se atribuie numai în folosința, pe timpul vieții acesteia sau chiar mai înainte, daca va înstrăina casa.

De asemenea, doamnei B. V. i se atribuie în folosita terenul din fata camerei, care depășește suprafața de 70 mp., pe care o dobândește în proprietate prin acest partaj. Si acest teren, din fata camerei sale, i se atribuie tot în folosința si tot pe durata vieții acesteia sau chiar mai înainte de aceasta data, daca va înstrăina imobilul

Din acest act de partaj este clara intenția pârtilor, si anume: suprafața de teren în lungime de aproximativ 15 m si cu o lățime de aproape 1 metru a fost atribuția defunctei pentru a avea accesul către lotul acesteia, având caracteristicile unui drept de servitute.

La data de 10 aprilie 2012, pârâtul s-a căsătorit cu B. V., conform certificatului de căsătorie . nr._.

Soția acestuia a decedat în conformitate cu certificatul de deces . nr._ la data de 03.05.2013

Prin certificatul de moștenitor nr. 78/13.08.2013 eliberat de BNPA “ETICA” s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei M. V., iar pârâtul este singurul succesor acceptant al moștenirii de pe urma acesteia. S. defunctei M. V. a înțeles să rămână străină de succesiune, potrivit declarației sale data în data BNP G.-C. C., precum si certificatului mai sus menționat.

Totodată în conformitate cu certificatul de moștenitor mai sus menționat, subsemnatul am dobândit si dreptul de folosința asupra caii de acces în imobil.

De asemenea, în certificatul de moștenitor de pe urma defunctei sale soții se precizează foarte clar faptul ca nu i-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafața de 60 mp., ce a fost în folosința acesteia, acest teren este în proprietatea reclamantului, acesta nu a fost niciodată deposedat de proprietatea sa.

Așa cum a mai arătat, acest teren în suprafața de 60m compus din 15 m la intrare - respectiv pe o lățime de aproximativ 1 metru pe o lungime de aproximativ 15 metri si 45 metri la intrare în casa nu reprezintă altceva decât calea de acces către proprietatea pârâtului, cale de acces ce a fost stabilita cu autorii reclamantului, prin actul de partaj voluntar si pe care reclamantul din prezenta cauza este obligat sa-1 respecte, supunându-se voinței autorilor săi.

Mai mult decât atât, prin actul de partaj se menționează în mod clar faptul ca oricine ar fi dobândit dreptul de proprietate de la P. N. este obligat sa respecte actul de partaj în sensul folosirii caii de acces de către M. V. (fosta B.), specificându-se în mod clar în acest act de partaj.

Prin acțiunile reclamantului, acesta încalcă un act ce emana de la autorii săi, respectiv îi obstrucționează folosința caii de acces către imobilul proprietatea pârâtului.

Totodată, pârâtul a precizat că nu a intrat pe proprietatea reclamantului, nu folosește nicio camera care să-i aparțină, singura camera pe care o folosește este cea pe care a dobândit-o prin moștenire de la soția sa, așa cum este descrisa în Certificatul de moștenitor nr. 78/2013 si în actul de partaj mai sus menționat.

Concluzionând, fata de cele arătate mai sus, reiese în mod clar si indubitabil faptul ca pârâtul nu a încălcat proprietatea reclamantului din prezenta cauza, ca se folosesc de un drept ce-i aparține, respectiv de dreptul de proprietate asupra imobilul în care locuiește.

Mai mult decât atât, astfel cum reiese din acțiunile reclamantului, acesta nu a respectat actul de partaj pe care autorii acestuia l-au semnat si pe care trebuia sa-1 respecte.

În ceea ce privește capătul II al acțiunii, pârâtul nu este de acord să participe la cheltuielile pentru grănițuirea proprietății, deoarece reclamantul din prezenta cauza a înlăturat elementele ce despărțeau cele doua proprietari, obturându-i calea de acces către imobil prin blocarea porții, nerespectând astfel, actul de partaj mai sus menționat.

De asemenea, faptul ca acțiunea reclamantului este întemeiata pe dispozițiile vechiului Cod Civil, deși acțiunea acestuia este formulata la mai bine de doi ani de la data la care acesta a fost înlocuit. În conformitate cu practica judiciara si dispozițiile legale în vigoare, reclamantul trebuia să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile Noului Cod Civil.

În lumina celor prezentate mai sus, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca fiind formulata ca fiind neîntemeiata si nefondată.

Cu privire la cererea reconvenționala la cererea de chemare în judecată, pârâtul – reclamant a solicitat obligarea reclamantului-pârât să-i permită trecerea pe calea de acces așa cum a fost instituita prin actul de partaj autentificat sub nr. 1458/07.05.1997 si cum a fost transmis prin certificatul de moștenitor nr. 78/2013 atât timp cat durează construcția acestuia; obligarea reclamantului-pârât să redeschidă poarta de acces pe care a închis-o oferindu-i calea de acces către imobilul proprietatea pârâtului – reclamant, precum și obligarea pârâtului - reclamant să-i lase în deplina proprietate si liniștita posesie terenul astfel cum a fost stabilit prin Actul de partaj nr. 1458/1997.

Așa cum a arat mai sus, prin actul de partaj autentificat sub nr. 1458/1997 a fost stabilita modalitatea în care se va folosi imobilul din prezenta cauza.

În opinia pârâtului - reclamant, prin acest înscris a fost instituit un drept de servitute pentru ca autoarea pârâtului să poată folosi imobilul proprietatea acestea.

Astfel, defuncta sa soție a construit o intrare din . lățime de 1 metru, prin spatele casei ce în prezent se afla în proprietatea reclamantului-parat, si a amenajat suprafața de teren din fata camerei proprietatea sa pentru a putea sa folosească imobilul.

La momentul la care s-a stabilit modalitatea de folosire a imobilului din prezenta cauza, s-a efectuat si o delimitare a celor doua proprietari, prin gard despărțitor.

În prezent, reclamantul-pârât a închis poarta pe care aveam acces la proprietatea pârâtului reclamant, construita de către defuncta sa soție, punând un lacăt pe aceasta poartă, îngrădindu-i astfel posibilitatea de a folosi imobilul ce-1 deține.

Pârâtul - reclamant în prezent, pentru a ajunge la imobilul proprietatea lui, trebuie să intre pe proprietatea vecinului său de la numărul 27 si sărind, efectiv, gardul ce desparte cele doua proprietari.

În momentul în care defuncta sa soție a realizat . acces la proprietatea sa, aceasta a obținut de la autoritățile statului număr postal separat, respectiv nr. 25.

Proprietatea reclamantului-pârât poarta numărul poștal 25A.

Reclamantul pârât O. T., în încercarea sa de a îl împiedica sa folosească calea de acces către proprietatea pârâtului, a smuls numărul poștal ce a fost atribuit de către instituțiile statului, care se afla pe poarta de acces către imobilul acestuia si l-a distrus.

Din punctul de vedere al pârâtului reclamant aceste fapte ale reclamantului reprezintă niște abuzuri, îndreptându-se către planul dreptului penal.

Mai mult decât atât, reclamantul pârât nu numai ca a obturat calea de acces către proprietatea pârâtului reclamant, dar acesta a intrat pe proprietatea ce-i aparține, acesta a înțeles sa folosească si o parte din terenul proprietatea acestuia, care în prezent s-a diminuat considerabil, fiind de aproximativ 40 mp.

Astfel, din cei 70 de mp. pe care i-a moștenit de la defuncta sa soție au ajuns sa fie, datorita acțiunilor reclamantului pârât, o suprafața mult mai mica, aproape jumătate, acesta ocupând o suprafața de aproximativ 30mp.

In aceste condiții, pârâtul - reclamant considera întemeiata solicitarea sa de a cere instanței de judecata sa pronunțe o hotărâre care să oblige reclamantul pârât la lăsarea în deplina proprietate si liniștita posesie toata suprafața de teren ce-i aparține.

În lumina celor arătate mai sus, a solicitat admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 si urm. Cod proc civ.; art. 209 Noul Cod proc, civ.; art. 755 si urm. Noul cod civil, art. 555 si urm Noul Cod civil, art. 563 si urm. Noul cod civil.

Întâmpinarea a fost însoțită de actul de vânzare – cumpărare transcris sub nr._/1945, certificat de moștenitor nr.128/17.08.1964, certificat de moștenitor nr.621, act de partaj voluntar autentificat sub nr.1458/07.05.1997, certificat de căsătorie . nr._, certificat de deces . nr._, certificat de moștenitor nr.78/13.08.2013.

Prin Încheierea din data de 22.05.2014, rămasă definitivă, instanța a dispus anularea cererii reconvenționale depuse de pârâtul M. E. (filele 86-87).

La data de 22.07.2014, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, însoțit de planșe foto.

Instanța a încuviințat pentru primul capăt de cerere pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc și proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare și proba cu expertiză în specialitatea topografie.

La termenul de judecată din data de 20.11.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul părților.

În cadrul probei testimoniale, instanța a procedat la audierea martorilor C. I. și V. N., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

La data de 06.05.2015, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat de expert C. I..

La termenul de judecată din data de 25.06.2015, pârâtul a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Prin compartimentul registratură, la data de 02.09.2015, s-a depus la dosar răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică judiciară, iar la data de 15.09.2015, reclamantul a depus la dosar planșe foto.

În ședința din data de 24.09.2015, instanța a respins cererea pârâtului de efectuare a unei expertize specialitatea construcții.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:

Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 60 de m. p. teren situat în . A:

Reclamantul O. T. este proprietarul imobilului compus din teren în suprafață de 250 m. p. din acte și 213,96 m. p. din măsurători, situat în . din sector 6, București, și a construcției compuse din două camere și dependințe, aflată pe acest teren, dobândit prin cumpărare de la numiții C. I. și N. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 537/10.03.2004 de BNP Z. A. R., atașat, în fotocopie la filele 10-12 din dosar. Terenul este înscris în Cartea Funciară a UAT Sector 6 cu nr._,_-C1 (număr CF vechi_, nr cadastral vechi 4539), așa cum reiese din extrasul de CF din data de 11.11.2013, atașat la fila 19.

Cu privire la istoricul transmisiunii dreptului de proprietate pentru acest teren, instanța reține următoarele:

În urma dezbaterii succesiunii numitului B. I., decedat în anul 1964, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 123/17.08.1964 (fila 67), iar din masa succesorală a acestuia este menționat ca făcând parte un teren în suprafață de 391 m. p. situat în ., pe care se afla o construcție cu hol și 3 camere; cu privire la moștenitori, sunt menționați numiții B. A., B. M. și B. R., în calitate de fii, fiecare având o cotă indiviză de 1/3.

Ulterior, în anul 1993, decedează B. M. I., succesiunea fiind dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 621/31.03.1993 (fila 68). Din masa succesorală se menționează că face parte cota de 1/3 din imobilul situat în ., compus în întregime din teren în suprafață de 320 de m. p. și o construcție cu 3 camere și hol. Se menționează că defunctul a dobândit această cotă parte indiviză prin moștenire de la tatăl său B. P., conform certificatului de moștenitor nr. 123/17.08.1964. în urma dezbaterii succesiunii, calitatea de moștenitor a fost reținută a reveni numitei B. V., soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/4 din masa succesorală și M. R. și B. A., în calitate de soră și, respectiv, frate, fiecare cu o cotă de ¼ din masa succesorală.

La data de 24.06.1995, numita M. R., încheie o chitanță sub semnătură privată cu numitul M. V., chitanță prin care M. R., în calitate de proprietar al imobilului din ., compus din 2 camere și dependințe și teren în suprafață de 260 de m.p. „vinde” acest imobil, în întregimea sa, către numitul M. V. (fila 115).

Prin sentința civilă nr. 2988/17.04.1996, pronunțată în dosarul nr. 3320/1996, definitivă și nemotivată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu M. R. și s-a constatat intervenită vânzarea cumpărarea apartamentului nr. 25 situat în . (2 camere) și teren 250 de m.p., menționându-se că hotărârea ține loc de act autentic (fila 22).

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 9380/21.11.1996 de BNP S. L., M. V. vinde imobilul situat în . sector 6, compus din teren în suprafață de 250 m.p. și construcția edificată pe acesta, compusă din 2 camere, către P. N.. (fila 124).

La data de 07.05.1997, P. N. și B. V., încheie actul de partaj voluntar autentificat cu 1458/07.05.1997 de BNP R. O. D. (filele 13-14), prin care partajează imobilul situat în ., sector 6, compus din teren în suprafață de 320 de m. p, și construcția de pe acesta cu 3 camere.

În actul de partaj se menționează că P. N. și B. V. sunt coproprietari în indiviziune pe acest imobil.

Se menționează, de asemenea, că B. V. a dobândit cota de 1/6 din imobil prin moștenire de la soțul său predecedat B. M. I., în baza certificatului de moștenitor nr. 621/31.03.1993, emis de notariatul de Stat al Sectorului 6 București, iar P. N. a dobândit 250 m. p. cotă indiviză teren și 2 camere prin cumpărare de la M. V. în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 9380/21.11.1996 de BNP S. L., transcris la Judecătoria Sectorului 6 București la nr._/17.12.1996.

Apoi, prin același act de partaj voluntar, P. N., și autoarea pârâtului, B. (căsătorită M., conform certificatului de căsătorie . nr._/10.04.2012, atașat la fila 72), au hotărât să partajeze imobilul compus din teren în suprafață de 320 de m. p. și construcția edificată pe acesta compusă în totalitate din 3 camere, situat în ., în 2 loturi, conform schiței olografe atașate acestui act de partaj (fila 15) astfel:

-Lotul A – o cameră și suprafața de 70 de m. p., situat în partea dreaptă, când stai cu fața spre casă a fost atribuit autoarei pârâtului, B. V.;

-Lotul B - compus din două camere și teren în suprafață de 250 de m.p., camere situate tot în partea dreaptă când stai cu fața spre casă.

În același act de partaj voluntar s-a menționat că B. V. își va construi o intrare spre partea ei de proprietate, chiar din stradă, pe o lățime de 1 metru, până în fundul curții, pentru a intra în camera sa, teren care i se atribuie numai în folosință, pe timpul vieții acesteia sau chiar mai înainte, dacă va înstrăina casa.

De asemenea, s-a mai menționat că numitei B. V. i se atribuie în folosință și terenul din fața casei sale, care depășește suprafața de 70 de m. p. pe care o dobândește în proprietate prin acest partaj, și acest teren fiindu-i atribuit tot în folosință și tot pe durata vieții sale sau chiar mai înainte de această dată dacă va înstrăina imobilul.

În continuare, în actul de partaj voluntar se arată că suprafețele de teren atribuite autoarei pârâtului sunt menționate pe plan distinct, prin hașurare, au suprafața totală de 60 de m. p. din care 15 m. p. la intrare și 45 de m. p. în fața camerei acesteia.

Ulterior partajului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1484/09.05.1997 de BNP R. O. D., numiții P. N. și P. V. vând același imobil, către numiții C. I. și C. M., în cote indivize (fila 123).

În sfârșit, numiții C. I. și N. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 537/10.03.2004 de BNP Z. A. R., atașat, în fotocopie la filele 10-12 din dosar, vând suprafața de 250 m. p. din acte, respectiv 213,93 m. p. din măsurători reclamantului din prezenta cauză, O. T..

Prin urmare, suprafața în fapt a terenului cumpărat de reclamant era de 213,93 m. p. cu 36,07 m. p. mai puțin decât suprafața scriptică, iar potrivit memoriului tehnic întocmit de . în data de 09.05.2003 (fila 17), așadar anterior înstrăinării terenului către reclamant, pe suprafața de 213,95 m. p. teren se aflau două construcții, una notată cu C1 – locuință cu suprafața de 74,14 m. p. la sol și un garaj cu suprafața construită de 24,16 m. p. cu toate acestea, prin Încheierea nr. 2839/11.03.2004, emisă de Judecătoria Sectorului 6 – Biroul de Carte Funciară, se dispune înscrierea în CF nr._ a localității București, cu număr cadastral 4539 a terenului în suprafață de 250 m. p. și construcție, situat în ., în baza contractului de vânzare-cumpărarea autentificat cu nr. 537/10.03.2004, de BNP Z. R.(fila 18).

În ceea ce privește înscrierea efectivă în CF, așa cum rezultă din extrasul CF din data de 11.11.2013, atașat la fila 19, în partea I – A1 și partea a II-a - B2, suprafața terenului proprietatea reclamantului este înscris cu suprafața de 253 m. p. rezultați din măsurătorile tehnice cu documentația cadastrală nr._/12.07.2012, avizată de OCPI (fila 19).

În ceea ce-l privește pe pârâtul M. E., acesta a dobândit, prin moștenire de la numita M. (fostă B.) V., decedată la 03.05.2012, dreptul de proprietate asupra imobilului lot A, situat în municipiul București, ., sector 6, compus din o cameră de locuit și terenul în suprafață de 70 m. p, situat în partea dreaptă când stai cu fața spre casă, împreună cu dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 60 m. p. (15 m. p. la intrare și 45 m. p. în fața camerei), conform actelor de proprietate, așa cum reiese din mențiunile certificatului de moștenitor legal nr. 78/13.08.2013, autentificat cu nr. 1933/13.08.2013, de BNPA ETICA, atașat la filele 74-75 din dosar. Terenul nu este înscris în cartea funciară.

Din istoricul transmisiunii dreptului de proprietate, atât în ceea ce-l privește pe reclamant, cât și în ceea ce-l privește pe pârât, - precizare făcută de instanță strict pentru corecta reținere a situației de fapt - rezultă că deși autorii imediați ai reclamantului, C. I. și N. M., aveau, în urma cumpărării de la P. N., în fapt, 213,95 m. p., aceștia au vândut reclamantului scriptic, suprafața de 250 m. p. în anul 2004, suprafață care este și admisă spre înscriere în cartea funciară, iar reclamantul, în anul 2012, actualizează documentația cadastrală și înscrie diferența de 39,05 m. p. în cartea funciară, în prezent figurând cu 253 m. p.. În ceea ce privește, în particular, lotul A, moștenit de pârât de la autoarea sa B. V., pentru acest imobil nu s-a deschis până în prezent carte funciară și nu s-au întocmit măsurători cadastrale, cu excepția celor efectuate în prezentul dosar în vederea întocmirii expertizei topografie cadastru.

Având în vedere că în speță instanța a fost învestită doar cu soluționarea acțiunii în revendicare promovată de reclamant a suprafeței de teren ce a fost dată în folosință autoarei pârâtului pentru a asigura trecerea la accesul său, instanța nu va face alte aprecieri cu privire la situația juridică a restului terenului aparținând fiecărei părți, întrucât nu interesează cauza.

În speță, reclamantul a solicitat, printr-un prim capăt de cerere, ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 60 m. p., suprafață asupra căreia a susținut că autoarea pârâtului, M. (fostă B. V.) a avut constituit un drept de uzufruct prin actul de partaj voluntar autentificat cu nr. 1458/07.05.1997, neînscris în cartea funciară, și care a încetat la data decesului acesteia, 03.05.2012.

Pârâtul a susținut prin întâmpinare că din același act de partaj este clară intenția părților în sensul că suprafața de teren în lungime de aproximativ 15 m și cu o lățime de aproape 1 metru a fost atribuită defunctei pentru a avea accesul către lotul acesteia având caracteristicile unui drept de servitute. A mai invocat pârâtul că acest teren nu i-a fost atribuit în proprietate, iar reclamantul nu a fost deposedat de proprietatea sa, fiind vorba de o cale de acces ce a fost stabilită cu autorii reclamantului, prin actul de partaj voluntar pe care reclamantul este obligat să-l respecte, supunându-se voinței autorilor săi.

Instanța reține că prin actul de partaj voluntar autentificat cu nr. 1458/07.05.1997 de BNP R. D. O. (filele 13-14), autorul reclamantului, P. N., și autoarea pârâtului, B. (căsătorită M., conform certificatului de căsătorie . nr._/10.04.2012, atașat la fila 72) au hotărât să partajeze imobilul compus din teren în suprafață de 320 de m. p. și construcția edificată pe acesta compusă în totalitate din 3 camere, situat în ., în 2 loturi, conform schiței olografe atașate acestui act de partaj (fila 15) astfel:

-Lotul A – o cameră și suprafața de 70 de m. p. situat în partea dreaptă, când stai cu fața spre casă a fost atribuit autoarei pârâtului, B. V.;

-Lotul B - compus din două camere și teren în suprafață de 250 de m.p., camere situate tot în partea dreaptă când stai cu fața spre casă.

De asemenea, s-a mai menționat că autoarei pârâtului i se atribuie în folosință terenul din fața casei sale, care depășește suprafața de 70 de m. p. pe care o dobândește în proprietate prin acest partaj, și acest teren fiindu-i atribuit tot în folosință și tot pe durata vieții sale sau chiar mai înainte de această dată dacă va înstrăina imobilul.

Din observarea schiței atașate actului de partaj și a suprafețelor hașurate, instanța precizează, din nou, că dimensiunile celor două suprafețe acordate în folosință autoarei pârâtului, B. V., nu au fost măsurate și individualizate pe această schiță ca, de altfel, nici restul dimensiunilor terenului atribuit fiecăruia dintre copartajanți.

De asemenea, din modul de redactare a clauzelor actului de partaj menționat, rezultă că suprafața de 60 m.p. atribuită în folosință numitei B. V. face parte din suprafața de 250 de m.p., lotul B atribuit autorului reclamantului, P. N., de vreme ce conform actului de partaj, întreaga suprafață de teren partajată între autorii părților era de 320 de m.p., după cum copartajanții au declarat la autentificarea actului.

Cu privire la natura juridică a dreptului de folosință acordat autoarei pârâtului prin actul de partaj voluntar autentificat cu nr. 1458/07.05.1997 de BNP R. D. O., instanța, față de conținutul actului juridic prin care a fost constituit acest drept de folosință în favoarea autoarei pârâtului, reține că acest drept de folosință are natura juridică a unui drept de servitute de trecere, constituit prin convenția părților, intenția comună a părților fiind aceea de a asigura beneficiarului B. V. numai un drept de folosință asupra terenului pentru a avea acces la camera atribuită în lotul său, dublu limitată în timp (termen extinctiv): a) până la decesul beneficiarului B. V.; b) până la data înstrăinării în timpul vieții beneficiarului B. V..

Dreptul de folosință acordat autoarei pârâtului nu întrunește cerințele unui drept de uzufruct viager, așa cum susține reclamantul, întrucât, așa cum rezultă din prevederile de ansamblu ale art. 517 - 564 VCC, cât și din cele ale art. 703-748 NCC, în cazul dreptului de uzufruct, uzufructuare are și dreptul a exploata bunul asupra căruia se constituie dreptul de uzufruct, prin culegerea fructelor bunului (naturale, industriale sau civile), precum și dreptul de a înstrăina emolumentul folosinței bunului, ceea ce nu este cazul dreptului de folosință acordat autoarei pârâtului, strict în vederea asigurării accesului către camera ce i-a fost atribuită în lot.

Este nerelevantă, sub aspectul naturii acestui drept de folosință, împrejurarea afirmată de reclamant prin răspunsul la întâmpinare în sensul că dacă ar fi fost un drept de servitute, partajul ar fi cuprins și o sultă aferentă servituții, corespunzătoare valoric pierderii celor 15 m. p., de vreme ce caracterul oneros nu este nici de natura și nici de esența servituții, după cum nu este nici de natura sau de esența dreptului de uzufruct, ambele putând fi constituite și cu titlu gratuit.

În egală măsură, dreptul de folosință acordat autoarei pârâtului prin actul de partaj nu poate fi considerat nici un drept de uz, câtă vreme acesteia nu i s-a acordat dreptul de culege fructele bunului, folosința fiind limitată strict la un drept de trecere în favoarea beneficiarului; or, această folosință nu poate fi asimilată unor fructe (naturale, industriale sau civile), întrucât ar contraveni esenței însuși a dreptului de uz.

În sfârșit, prin natura bunului asupra căruia s-a constituit, dreptul de folosință menționat în actul de partaj nu poate fi considerat nici un drept de abitație și nici unul de superficie.

Prin urmare, față de intenția comună a părților actului de partaj, autori ai părților, acest drept de folosință pe suprafața de 15 m. p. și, respectiv, 45 m. p. are natura juridică a unui drept de servitute, reglementat de art. 576-585, 590-643VCC și, prin prisma art. 5 alin. (2) din Legea de punere în aplicare a noului cod civil, și de prevederile art.755-770 NCC, drept de servitute în cadrul căruia fondul aservit este lotul B, atribuit autorului reclamantului P. N., iar fondul dominant este lotul A, atribuit autoarei pârâtului, B. V..

În speță, calificarea juridică a dreptului de folosință acordat autoarei pârâtului, B. V., nu are o relevanță deosebită, întrucât acest drept de folosință, indiferent de calificarea sa, a încetat prin decesul beneficiarului dreptului de folosință la data de 03.05.2012, respectiv al autoarei pârâtului, astfel că acesta nu se putea transmite în cadrul patrimoniul defunctei B. V., pe cale succesorală către pârâtul M. E., așa cum se menționează în certificatul de moștenitor legal nr. 78/13.08.2013.

Prin urmare, după data de 02.05.2013, pârâtul, în calitate de moștenitor al defunctei B. V., nu mai avea dreptul de a folosi terenul dat în folosință autoarei sale, întrucât dreptul de proprietate s-a consolidat în persoana nudului proprietar, respectiv reclamantul care a dobândit terenul din ., la data de 10.03.2004, grevat de această servitute de trecere în favoarea autoarei pârâtei; așa fiind, sunt nefondate susținerile pârâtului din întâmpinare în sensul că a dobândit și dreptul de folosință asupra căii de acces în imobil.

Din raportul de expertiză specialitatea topografie-cadastru, rezultă că întreaga suprafață de teren măsurată pe . și, respectiv 25,, are suprafața totală de 316 m. p., apropiată de cea trecută în actul de partaj voluntar nr. 1458/07.05.1997. Prin urmare, terenul situat în . A și, respectiv, nr. 25 (situat la nivelul anului 1997, în întregimea sa, pe .) are cu 4 m. p. mai puțin decât suprafața menționată în actul de partaj, iar din observarea schiței ce a stat la baza întocmirii actului de partaj (fila 15), instanța a precizat deja că părțile nu au consemnat pe schiță dimensiunile celor două loturi de teren, singura dimensiune indicată în actul de partaj fiind cea de 1 m. l. lățime pe care autoarea pârâtului urma să-și construiască o cale de acces la . class="ListParagraph"> În aceste condiții, pe baza mențiunilor actului de partaj voluntar nr. 1458/07.05.1997 și ale contractului de vânzare-cumpărare nr. 534/10.03.2004, prin care reclamantul a dobândit terenul de la autorul său, P. N., terenul proprietatea reclamantului, situat în prezent pe ., a fost individualizat de expertul C. I. cu suprafața de 253 m. p., fiind delimitat de punctele de contur 14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-28-28-14 în anexa nr. 1 a raportului de expertiză (fila 171).

În aceleași condiții, plecând de la mențiunile actului de partaj voluntar și ale certificatului de moștenitor nr. 78/13.08.2013, terenul dobândit de pârât prin moștenire de la soția sa, a fost individualizat ca având suprafața de 63 m. p. în anexa nr. 2 a raportului de expertiză, între punctele de contur 50-45-18-17-43-16-15-14-46-51-52-53-50 (fila 172) .

În ceea ce privește suprafața de 60 m. p. ce a fost dată în folosință autoarei pârâtului, aceasta a fost individualizată în teren ca având, în realitate, suprafața totală de 40 de m. p., în anexa nr. 3 la raportul de expertiză, și este compusă din două suprafețe:

- prima de 16 m. p., individualizată și delimitată în anexa nr. 3, refăcută, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I. între punctele de contur 22-23-31-30-57-18-19-20-21-22 (fila 183);

- a doua de 24 m. p., individualizată și delimitată în anexa nr. 3, refăcută, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I. între punctele de contur 16-42-39-27-28-14-15-55-16 (fila 183).

Raportat la această individualizare în plan, instanța constată că terenul dat în folosință autoarei pârâtului, B. V., are, în planul dimensiunilor materiale suprafața de 40 de m. p., cu 20 de m.p. mai puțin decât au menționat autorii părților în actul de partaj voluntar autentificat cu nr. 1458/07.05.1997 de BNP R. D. O. (filele 13-14), respectiv 60 m. p. (15 m.p. la intrare + 45 m. p. în fața camerei atribuite lotului A, B. V.) și este inclus, din punct de vedere al limitelor materiale și topografice, în suprafața de 253 m. p., aparținând reclamantului, suprafață delimitată, în întregimea sa, de punctele de contur 14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-28-28-14 în anexa nr. 1 a raportului de expertiză (fila 171).

Limitat la obiectul primului capăt de cerere, instanța reține că potrivit art. 563 alin. (1) NCC, Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.

În speță, reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 40 de m. p., astfel cum a fost individualizată prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 537/10.03.2004 de BNP Z. A. R., în timp ce pârâtul nu face dovada dreptului de proprietate sau a unui alt drept legal constituit și opozabil reclamantului asupra aceleiași suprafețe.

Referitor la susținerea pârâtului din întâmpinare în sensul că această cale de acces a fost stabilită de către autorii părților prin actul de partaj voluntar și pe care reclamantul era obligat să-l respecte supunându-se voinței autorilor, instanța constată că această apărare a pârâtului este nerelevantă și nefondată.

Pe de o parte, în actul de partaj voluntar autentificat cu nr. 1458/07.05.1997 se prevede modul în care încetează dreptul de folosință: a) la decesul beneficiarului B. V.; b) la data înstrăinării imobilului în timpul vieții beneficiarului B. V., în speță intervenind primul caz de încetare a dreptului de folosință, astfel că o eventuală discuție asupra existenței sau nu a obligației reclamantului se putea face numai în condițiile în care dreptul de folosință era încă în ființă.

Pe de altă parte, obligația asumată de autorul reclamantului, P. N., prin actul de partaj, ca în cazul în care va vinde, să pună în vedere ca și cumpărătorii să respecte clauzele acestui contract, nu poate fi extinsă dincolo de limitele în care a fost constituit dreptul de folosință și între care și putea fi exercitat, limite între care se înscrie și termenul. Or, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate la data de 10.03.2004 și a introdus prezenta acțiune la data de 20.11.2013, în vreme ce dreptul de folosință constituit în favoarea autoarei pârâtului a încetat, prin decesul acesteia, la data de 02.05.2013, așadar anterior introducerii acțiunii; prin urmare, obligația ce revenea reclamantului în calitate de succesor cu titlu particular al autorului său P. N., nu poate fi extinsă dincolo de limitele în care ea a fost asumate de autor. Altfel spus, odată cu încetarea dreptului de folosință constituit în favoarea autoarei pârâtului, la data de 02.05.2013, a încetat și obligația reclamantului de a respecta acest drept de folosință.

Cum, nici la data promovării acțiunii de față și nici până la data închiderii dezbaterilor, pârâtul nu mai justifică niciun drept opozabil reclamantului asupra terenului în suprafață de 40 de m. p., în compunerea și cu individualizarea mai sus-arătate, în temeiul art. 563 alin. (1) NCC, instanța va admite cererea reclamantului și va obliga pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 16 m. p. situat în București, ., sector 6, individualizat și delimitat în anexa nr. 3, refăcută, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I. între punctele de contur 22-23-31-30-57-18-19-20-21-22 și, respectiv, terenul în suprafață de 24 m. p. situat în București, ., sector 6, individualizat și delimitat în anexa nr. 3, refăcută, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I. între punctele de contur 16-42-39-27-28-14-15-55-16.

În ceea ce privește capătul din cererea precizată la data de 12.02.2014, privind stabilirea liniei de hotar dintre terenurile proprietatea reclamantului și, respectiv, pârâtului (grănițuire), instanța reține următoarele:

Potrivit art. 560 NCC (aplicabil conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil) Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate - create de vecinătate, ca stare de fapt - în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale.

Într-o astfel de acțiune, instanța nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate, ci asupra formei terenurilor învecinate al căror contur trebuie fixat prin linia de hotar despărțitor, determinat prin semne vizibile.

Plecând de la conturul celor două fonduri învecinate, respectiv cel al reclamantului individualizat între punctele de contur 14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-28-28-14 în anexa nr. 1 a raportului de expertiză (fila 171) și cel a pârâtului situat în ., identificat între punctele de contur 50-45-18-17-43-16-15-14-46-51-52-53-50 în anexa nr. 2 a raportului de expertiză (fila 172), linia de hotar dintre cele două fonduri a fost trasată pe aliniamentul punctelor 18-17-16-15-14, fiind reprezentată în anexa nr. 4 a raportului de expertiză (fila 174).

Instanța reamintește că nu are a reglementa în speță, neconcordanțele dintre situația scriptică și cea faptică a terenurilor dobândite de părți, respectiv loturile B și, respectiv, A, menționate în actul de partaj autentificat cu nr. 1458/07.05.1997, ci doar situația suprafeței de teren ce a fost atribuită în folosință autoarei pârâtului, astfel că, ținând seama strict de conturul material al celor două fonduri învecinate, redată în schița actului de partaj voluntar (fila 15) și reluat în anexele raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, prin prisma soluției date primului capăt de cerere, instanța va stabili linia de hotar dintre cele două fonduri, pe aliniamentul punctelor 18-17-16-15-14, transpuse în anexa 4 a raportului de expertiză.

Cu privire la situația construcțiilor aflate pe teren, instanța a constatat că și cu privire la suprafața sau compunerea acestora părțile au poziții contradictorii, însă nu a fost învestită cu vreo acțiune specifică pentru reglementarea situației juridice a acestora.

Astfel, prin cererea introductivă, reclamantul a revendicat, împreună cu suprafața de 60 de m. p. de teren și o cameră, pentru ca, ulterior, prin cererea precizatoare depusă la dosar în data de 12.02.2014, să precizeze că nu revendică această cameră, pentru că a fost edificate din materiale ieftine, fără autorizație și nu știe cine a edificat-o (fila 33).

Pârâtul, la rândul său, a arătat prin întâmpinare, că el ocupă o singură cameră, cea pe care a moștenit-o.

Martorii audiați în cauză, C. I., care este și autorul direct al reclamantului, și V. V., fost angajator al autoarei pârâtului, au relevat aspecte de fapt ce conduc la concluzia că nici compunerea și, implicit, nici suprafața construcției partajate la nivelul anului 1997 de către autorii P. N. și B. V. nu au fost și nu sunt cele declarate.

Astfel, martorul C. I. a declarat, la întrebarea reclamantului, prin apărător, că la momentul la care a edificat construcția, era proprietar pe terenul în suprafață de 250 de mp pe care l-a vândut reclamantului și care se învecina în spate cu B. V. și că între cele două terenuri el construise un gard care nu se întindea pe toată lățimea curții, ci lăsase pârâtului și lui B. o servitute ca să iasă la . de 1 m și pe lungimea de cca 20 de m. și încă o suprafață de teren, pe care aveau puțul de apă. Același martor a mai declarat că gardul exista foarte puțin, spre poartă, edificat odată cu construcția, iar restul servituții era delimitat de spatele casei sale (fila 147).

De asemenea, martorul V. N., audiat la propunerea pârâtului, a relatat situația existentă în urmă cu 13 ani când a fost ultima dată în curtea pârâtului și autoarei sale și că terenul pe care locuia pârâtul avea îngrădiri pe toate laturile. Cu privire la locuința în care locuia autoarea pârâtului, martorul a declarat că era o construcție mică, de cca 40-50 m. p. care avea un dormitor, o baie mică și un șopron (fila 162).

Totodată, din observarea memoriului tehnic întocmit la nivelul anului 2003 de THEOTOP SRL pentru C. I. și N. M. (fila 17), instanța observă că pe terenul în suprafață măsurată de 213,95 m. p. vândut în anul 2004 reclamantului, se aflau două edificate, o locuință cu suprafața construită la sol de 74,14 m. p. cu 7 încăperi și un garaj cu suprafața construită la sol de 24,16 m. p.. De asemenea, din raportul de expertiză extrajudiciară, dar și din cel de expertiză judiciară, rezultă că suprafața construită a locuinței aflate pe terenul reclamantului este de 143 m. p., așadar cu 68,86 m. p. mai mare decât cea menționată în memoriul tehnic întocmit la nivelul anului 2003 de THEOTOP SRL pentru C. I. și N. M. (fila 17); în ceea ce privește suprafața utilă, în planul releveu la raportul de expertiză extrajudiciară, atașat la fila 39, întocmit la nivelul lunii februarie 2014, aceasta este menționată ca fiind 96,6 m. p., la care se adaugă și suprafața utilă – 23,88 m. p. a unui garaj, alipit construcției, în total 120,48 m. p. suprafață utilă.

Acest memoriu tehnic, raportul de expertiză extrajudiciară și depoziția martorului C. I., precum și schița anexă a actului de partaj voluntar, conduc la concluzia că, în realitate, construcția trecută în actul de partaj și, ulterior, înstrăinată reclamantului avea o altă compunere decât cea menționată în actul de partaj și, respectiv, în contractul de vânzare al reclamantului (2 camere), mai ales că în contractul de vânzare autentificat cu nr. 537/2004 prin care a dobândit reclamantul terenul în suprafață măsurată de 213,96 m. p. și 250 m. p. din acte, sunt menționate și „dependințe”, fără nicio altă referire la compunere și suprafață. Având în vedere că la nivelul anului 1997, locuința era menționată în memoriul tehnic atașat la fila 17 cu suprafața construită la sol de 74,14 m. p. și 7 încăperi și un garaj cu suprafața construită la sol de 24,16 m. p., alipit de construcție, și ținând seama și de depoziția martorului C. I., instanța concluzionează că martorul C. I. a adus modificări lotului B cumpărat de la copartajantul P. N., iar ulterior a înstrăinat lotul, cu modificările aduse construcției, către reclamantul O. T..

În ceea ce-l privește pe pârât, având în vedere mențiunile și schița actului de partaj întocmită la nivelul anului 1997, precum și depoziția martorului V. N., care a declarat că terenul pe care locuia pârâtul avea îngrădiri pe toate laturile, iar locuința în care locuia autoarea pârâtului era o construcție mică, de cca 40-50 m. p. care avea un dormitor, o baie mică și un șopron (fila 162), rezultă că și lotul A de teren dobândit de copartajanta B. V. nu avea pe terenul în suprafață nemăsurată de 70 de m. p. doar 1 cameră, ci construcție era mult mai mare.

Mai mult, din anexele raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, a rezultat că în suprafața de 143 m. p. cât măsoară construcția existentă pe terenul reclamantului, este inclusă și o cameră, evidențiată prin culoarea galben, care nu este inclusă nici în actul de partaj și nici în contractul de vânzare autentificat cu nr. 537/2004 prin care reclamantul a dobândit de la C. I. imobilul din ., cameră care, faptic, se interpune între construcția cumpărată de reclamant și construcția C1, în suprafață de 28 m. p. ce se află pe terenul pârâtului ca fiind cea la care face referire actul de partaj.

În concluzie, niciuna dintre părți nu stăpânește construcțiile în configurația și, implicit, suprafața, declarate în actul de partaj, însă această situație nu poate fi reglementată, din punct de vedere juridic, pe calea acțiunii de față și în analiza capătului de cerere privind grănițuirea (care nu poate privi construcții, ci doar terenuri), unde instanța are în vedere strict conturul terenurilor proprietatea părților și, în raport de care, limita este dată de aliniamentul punctelor 18-17-16-15-14, prin anexa nr. 4 a raportului de expertiză (fila 174), aliniament în care, între punctele 17-16, pe dimensiunea de 5,64 m. l., se interpune chiar zidul camerei ce nu este inclusă în actul de proprietate al niciuneia dintre părți, dar care se află pe terenul reclamantului.

Prin urmare, instanța stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului, situat în București, sector 6, . A (delimitat de punctele de contur 14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-14 în anexa nr. 1 a raportului de expertiză topografică întocmit de expert C. I.) și terenul proprietatea pârâtului, situat în București, sector 6, . (delimitat de punctele de contur 50-45-18-17-43-16-15-14-46-51-52-53-50, în anexa nr. 2 a raportului de expertiză topografică întocmit de expert C. I.) pe linia delimitată de punctele 18-17-16-15-14 (anexa nr. 4 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I.).

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 1600 de lei, valoarea estimată a cheltuielilor de edificare a gardului dintre cele două terenuri, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Prin solicitarea sa, reclamantul face o confuzie între obligația de grănițuire (și acțiunea specifică prin care se poate asigura respectarea acestei obligații, adică acțiunea în grănițuire sau în hotărnicie), care este un element al limitelor legale ale dreptului de proprietate, și dreptul de îngrădire, ce aparține fiecărui proprietar, cu respectarea limitelor legale ale dreptului de proprietate.

Art. 560 NCC prevede că Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Cheltuielile ocazionate de grănițuire avute în vedere de art. 560 NCC nu includ cheltuielile de edificare a unui gard despărțitor, ci doar pe cele necesare fixării semnelor corespunzătoare de hotar.

Apoi, în speță, lungimea hotarului despărțitor dintre cele două loturi, pe aliniamentul 18-17-16-15-14 este de 18,186 m. l., și include și cei 5,64 m. l. ocupați de zidul camerei la care s-a făcut referire anterior, între punctele 17-16, iar pe această lungime nu se poate edifica gard de vreme ce această cameră există fizic și nu a fost demolată până în prezent, asigurând, practic, legătura dintre cele două construcții proprietatea părților.

În ceea ce privește diferența de 18,186 ml.l. – 5,64 m. l. =12,546 (12,55 m.l.) care depășește limita construcției aflate pe terenul reclamantului, respectiv punctele 18-17, 16-15 și 15-28 din același plan anexă nr. 4, în sensul art. 560 NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta, adică de reconstituire a hotarului prin fixarea semnelor corespunzătoare, care pot fi dintre cele mai diverse (construcții, plantații, borne de delimitare), iar nu de îngrădire, adică de edificare a împrejmuirii, în speță a unui gard cum solicită reclamantul.

Astfel, în condițiile art. 561 NCC, potrivit cu care Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate, atât reclamantul, cât și pârâtul au dreptul, iar nu obligația, de a-și îngrădi proprietatea exclusivă, suportând cheltuielile necesare; prin urmare, dacă reclamantul dorește să-și îngrădească proprietatea prin edificarea unui gard pe limita de hotar, are dreptul de a proceda astfel, dar și obligația de a suporta cheltuielile ocazionate de ridicarea acestui gard, ce nu pot fi impuse pârâtului.

Prin urmare, acest capăt de cerere va fi respins, ca neîntemeiat.

În temeiul art. 451-453 NCPC, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului și cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise, respectiv suma de 5164,04 lei, compusă din 1664,04 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererilor admise (din care suma de 1564,04 lei pentru revendicare și 100 de lei pentru grănițuire, stabilită prin rezoluția din data de 21.02.2014 și achitată conform chitanțelor atașate, în original, la filele 8,48 și 9 din dosar), 500 de lei onorariu expert (chitanța, în original, fiind atașată la fila 121) și 3000 de lei, onorariu apărător(chitanța nr. 31/18.05._ atașată în original la fila 214) și va respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a diferenței cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 117 lei plătită cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere în pretenții, respins.

În ceea ce privește cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția dată cererii de chemare în judecată, instanța o va respinge, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul O. T., CNP_8, domiciliat în București, ., sector 6 în contradictoriu cu pârâtul M. E., CNP_5, domiciliat în București, ., sector 6, astfel cum a fost precizată.

Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 16 m. p. situat în București, ., sector 6, individualizat și delimitat în anexa nr. 3, refăcută, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I. între punctele de contur 22-23-31-30-57-18-19-20-21-22.

Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 24 m. p. situat în București, ., sector 6, individualizat și delimitat în anexa nr. 3, refăcută, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I. între punctele de contur 16-42-39-27-28-14-15-55-16.

Stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului, situat în București, sector 6, . A (delimitat de punctele de contur 14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-14 în anexa nr. 1 a raportului de expertiză topografică întocmit de expert C. I.) și terenul proprietatea pârâtului, situat în București, sector 6, . (delimitat de punctele de contur 50-45-18-17-43-16-15-14-46-51-52-53-50, în anexa nr. 2 a raportului de expertiză topografică întocmit de expert C. I.) pe linia delimitată de punctele 18-17-16-15-14 (anexa nr. 4 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. I.).

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1600 de lei, cheltuieli de grănițuire.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 5164,04 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 1664,04 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererilor admise, 500 de lei onorariu expert și 3000 de lei, onorariu apărător.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a diferenței cheltuielilor de judecată.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea și motivele de apel se depun, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședința publică de azi, 01.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER

F.-C. M. V. A. M.

Dactilo MM/16.11.2015

Tehnored jud. FCM 21.11.2015

2 exemplare originale

Comunicat 2 exemplare VAM.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7310/2015....		Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... →

Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7423/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7423/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI