Contestaţie la executare. Sentința nr. 7417/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7417/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7417/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7417/2015
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. S. și pe intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PRIN AFP SECTOR 6, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, având în vedere prev. art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 și 172 alin. 4 din din O.G. nr. 92/2003 rap. la 651 alin. 1 din NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial, având în vedere că este Judecătoria în raza căreia la data demarării executării silite își avea debitorul sediul.
Instanța, constatând că la dosarul cauzei la filele 28-34 din dosarul instanței de trimitere se află atașate înscrisurile ce compun dosarul de executare, precum și dovezile de comunicare, revine asupra dispoziției de citare a intimatei dispusă pentru acest termen de judecată, cu mențiunea de a înainta dosarul de executare și dovezile de comunicare a deciziei de impunere, având în vedere că acestea se află deja atașate la dosarul cauzei în urma lecturării acestuia.
Instanța, având în vedere disp. art. 255 și 258 NCPC încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate a probei putând conduce la soluționarea procesului.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 26.11.2014, sub nr._, contestatorul S. S., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADIMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o a pronunța, să dispună anularea somației și a titlului executoriu emise de intimată, la data de 6.11.2014, cu încălcarea dispozițiilor legale.
În motivarea contestației în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că intimata a emis somație și titlu executoriu pentru un așa zis debit de 1000 lei pe care contestatorul l-ar fi datorat cu titlu de impozit pe venituri din activități independente, susținând că documentul prin care s-a evidențiat suma de plată ar fi DIPA nr._/22.02.2014.
În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că ulterior datei de 22.02.2014, în cursul lunii aprilie, s-a prezentat la d-na inspector G., angajată a intimatei, care realizând apărarea datelor la zi, i-a comunicat că față de faptul că deja plătise în plus suma de 1393 lei pe anul 2013, reprezentând diferența între suma plătită pe declarația anticipată și suma stabilită prin Decizia de Impunere, din această sumă plătită în plus a compensat suma de 1000 lei pentru plata impozitului din venituri pe activități independente, iar diferența de 393 lei a repartizat-o plaților CAS și astfel a rezultat că partea contestatoare era la zi cu plățile datorate.
Contestatorul a mai învederat instanței faptul că veniturile din activități independente sunt realizate de Cabinetul Individual de Avocatură S. S., ce desfășoară activități independente potrivit Deciziei nr. 24/5.01.2014 a Baroului București în baza Legii nr. 51/1995 și nu persoana fizică S. S.. În acest sens, a arătat că, în calitate de persoană fizică, este reprezentantul legal ca avocatul titular al contribuabilului debitor CIA S. S., însă acest lucru nu presupune faptul că organele fiscale emitente ale actelor contestate pot stabili obligații de plată pentru venturi din activități independente pe seama sa, în calitate de persoană fizică, care plătește impozite și taxe locale iar persoana fizică autorizată Cabinet Individual de Avocatură S. S. prin avocat titular S. S. plătește impozit pe venituri din activități independente. Totodată, a arătat că adresa evidențiata pe somație și titlul executoriu contestate este a persoanei fizice și nu a PFA CIAv S. S. care realizează venituri din activități independente, creându-se astfel confuzia că ar exista identitate între cel două persoane.
În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că, în conformitate cu normele legale în materie, există o distincție între o persoană fizică și o persoană fizică autorizată, respectiv Cabinetul Individual de Avocatură S. S., care ar fi trebuit să fie destinatarul somației și al titlului executoriu și nu persoana fizică S. S.. Astfel, a arătat că raportul juridic civil, care este o relație socio-patrimoniala ori nepatrimoniala reglementata de normă de drept civil, are în structura sa trei elemente constitutive, respectiv: părțile, conținutul și obiectul. În ceea ce privește părțile unui raport juridic civil, contestatorul a arătat că acestea sunt persoanele fizice sau persoanele juridice care sunt titulare de drepturi și obligații civile. În acest sens, a mai precizat că în dreptul finanțelor Publice subiectele de drepturi și obligații fiscale sunt persoanele sau entitățile care sunt subiecte într-un Raport juridic fiscal și care se înregistrează fiscal primind Cod de înregistrare fiscală, astfel: pentru persoana juridică, codul de înregistrare fiscal atribuit de organul fiscal competent din subordinea ANAF; pentru persoana fizică autorizată care desfășoară activități economice independent sau exercita profesii libere, codul de înregistrare fiscal atribuit de organul fiscal competent din subordinea ANAF; pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii special; pentru persoanele fizice care nu dețin CNP, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea ANAF. Toto cu privire la acest aspect, contestatorul a arătat că în același sens sunt reglementate subiectele raportului juridic fiscal în Codul Fiscal la art. 46 și în Codul de procedură fiscală, la art. art. 16-20 și art. 25-28. referitor la contribuabili creditori, debitori și plătitori și la conținutul raportului juridic fiscal.
În aceste condiții, contestatorul a apreciat că în mod eronat intimata a adresat somația de plată și titlul executoriu persoanei fizice S. S. care nu poate fi debitor în acest caz și nu PFA CIAV S. S. care dobândește venituri din activități independente având acest drept în baza Deciziei Baroului nr. 24/05.01.2004 conf. Legii nr. 51/1995. În acest sens, a mai arătat că, în temeiul disp. art. 31,33 și 2324 alin. 4 N. C. Civ., prin act autentic a realizat diviziunea patrimoniului afectat exercițiului profesiei de avocat autorizată de lege de bunurile sale în calitatea de persoană fizică și a înscris acest act la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a Camerei de Comerț a României pentru a fi opozabilă terților. În acest sens, contestatorul a invocat dispozițiile art. 2324 alin. 4 N. C. Civ. în temeiul căruia creditorii pot urmări doar bunurile adevăratului contribuabil debitor PFA CIAv S. S. și nu pe cele ale persoanei fizice S. S.. Totodată, a precizat că Actul Autentic de divizare a patrimoniilor a fost înregistrat atât la Arhiva Electronică de Valori Mobiliare a Camerei de Comerț a României cât și la Biroul de Carte Funciară Sector 6.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003 privind CProcFisc, art. 31, 33 și 2324 NCProcCiv.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: titlu executoriu, somație, act de divizare a patrimoniului personal și patrimoniul profesional autentificat sub nr. 1206/24.05.2014, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Prin concluziile scrise înregistrate pe rolul instanței la data de 27.01.2015, intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADIMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, a solicitat instanței să respingă contestația la executare formulată de contestator ca neîntemeiată.
În motivarea concluziilor scrise, intimata a arătat instanței faptul că a declanșat procedura de executare silită împotriva contestatorului, prin întocmirea și comunicarea Somației nr._/06.11.2014 și a Titlului executoriu nr._/06.11.2014, dat fiind faptul că acesta înregistra față de bugetul de stat o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând impozit pe venit pe anul 2014 în cuantum de 4000 lei, titlul de creanță care atestă respectivele creanțe fiscale fiind Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit nr._/22.02.2014. În aceste condiții, intimata a apreciat că procedura de executare silită a fost pornită în mod temeinic, neputând fi reținut vreun viciu care să îi afecteze legalitatea, aspectele învederate de partea adversă neputând conduce la ideea nelegalității acțiunilor de recuperare.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că partea contestatoare a depus la organul fiscal declarația privind venitul estimat pentru anul 2014, înregistrată sub nr._/20.02.2014, în urma procesării acesteia a fiind emisă Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit nr_/22.02.2014, în cuantum de 4000 lei, având următoarele termene de plată: 25.03.2014- 1000 lei ,25.06.2014 -1000 lei, 25.09.2014 -1000 lei și 19.12.2014-1000 lei.
Intimata a arătat că această decizie deimpunere a fost comunicată prin poștă și confirmată de primire la data de 27.02.2014. Totodată, a arătat că pentru obligațiile de plată stabilite prin deciziile de plăți anticipate, neachitate până la termenele mai sus menționate, au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere conform prevederilor art 120 și ale art 120 ind. 1 Cod procedura fiscală . De asemenea, a arătat că împotriva măsurilor dispuse se poate face contestație, care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent, precum și faptul că Decizia menționată anterior reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată, conform legii, în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, respectiv: „Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate b consolidat se stabilesc astfel: prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și art. 86 alin. 4, prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri. ” Totodată, intimata a invocat dispozițiile art.86 alin.1 și alin.6 Cod procedura fiscală.
În fine, intimata a învederat instanței faptul că s-a conformat dispozițiilor art. 136 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că "în cazul în care debitorul nu își plătește obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea proceda la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod". Astfel, având în vedere aspectele învederate, intimata a solicitat instanței să respingă contestația la executare formulată de contestator ca neîntemeiată și să mențină formele de executare ca legale și temeinice.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 244 și 394 Cod proc.civ, precum și pe dispozițiile Codului de procedură fiscală invocate în cuprinsul întâmpinării.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit nr._/22.023.2014, somație, titlu executoriu, situație analitică debite plăți solduri 2014 – 2015.
Prin sentința civilă nr. 6217/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 6.04.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
După declinare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, la data de 04.08.2015, cu același număr de dosar.
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând contestația la executare formulată de contestatorul S. S., instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014, comunicată contestatorului la data de 27.02.2014, s-a stabilit suma de 4000 de lei cu titlu de plăți anticipate cu titlu de impozit, plătibilă în 4 rate cu termene de plată: 25.03.2014, 25.06.2014, 25.09.2014 și 19.12.2014 și suma de 1380 de lei, plăți anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu aceleași termene de plată.
Ulterior, Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice a emis titlul executoriu cu nr._/06.11.2014 pentru suma de 1000 de lei, impozit pe venituri din activități independente, cu termen de plată 25.09.2014, și a emis somația nr._/06.11.2014 pentru suma de 1000 de lei, venituri din activități independente conform titlului executoriu nr._/06.11.2014 (fila 34).
Prin contestația la executare de față, contestatorul S. S. a invocat, sub un prim aspect, faptul că este la zi cu plățile datorate, întrucât ulterior datei de 22.02.2014, în cursul lunii aprilie, s-a prezentat la d-na inspector G., angajată a intimatei, care realizând apărarea datelor la zi, i-a comunicat că față de faptul că deja plătise în plus suma de 1393 lei pe anul 2013, reprezentând diferența între suma plătită pe declarația anticipată și suma stabilită prin Decizia de Impunere, din această sumă plătită în plus a compensat suma de 1000 lei pentru plata impozitului din venituri pe activități independente, iar diferența de 393 lei a repartizat-o plaților CAS și astfel a rezultat că partea contestatoare era la zi cu plățile datorate.
Instanța reține că aspectele invocate de contestator nu sunt dovedite și, prin urmare, urmează a fi înlăturate.
Astfel, pe de o parte, contestatorul nu a depus la dosar niciun document din care să rezulte stingerea, fie directă (prin plată), fie indirectă (prin compensație) a obligației de plată cu titlu de impozit pe venituri din activități independente.
În ceea ce privește invocata compensație între plata efectuată în plus pentru anul 2013, 1393 lei, instanța precizează că, pentru a opera compensația (de vreme ce potrivit art. 116 alin. (1) CPF acest mod de stingere a obligațiilor presupune că atât debitorul, cât și creditorul fiscal au, reciproc, calitatea de debitor și creditor) este necesară emiterea unei decizii de compensare de către organul fiscal, conform prevederilor art. 116 alin. (6) CPF, conform căruia Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător. De asemenea, alin. 7 prevede că Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii.
Or, în speță, nici contestatorul debitor nu a depus o astfel de decizie și nici în cuprinsul dosarului execuțional fiscal nu se regăsește. Mai mult, o astfel de stingere, prin compensație, nu rezultă nici din situația analitică debite plăți solduri, înaintată de intimată (filele 39-40), din examinarea căreia rezultă că suma de 1393 de lei achitată de debitor a fost imputată asupra unor diferențe de impozit anual de regularizat (_ lei), iar nu asupra sumei de 1000 de lei, rata a treia din suma de 4000 de lei stabilită cu titlu de plăți anticipate prin decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014.
Instanța mai precizează că nu trebuie confundate plățile anticipate în contul impozitului pe venituri din activități independente cu impozitul pe venituri din activități anticipate sau eventualele sume datorate în urma regularizărilor.
Art. 52 alin. (1) din codul fiscal prevede obligația contribuabililor care realizează venituri din activități independente de a efectua plăți anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82. Art. 82 din codul fiscal prevede modul în care se stabilesc aceste plăți anticipate în contul impozitului anual datorat pentru veniturile din activități independente, arătând că Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. Cu privire la termenul de plată a sumelor astfel stabilite, alin. (3) al art. 82 prevede că Plățile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, iar plata impozitului anual se efectuează potrivit deciziei de impunere.
În cazul contestatorului, această procedură a fost finalizată prin emiterea deciziei de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014, în care s-a stabilit că debitorul datorează suma de 4000 de lei cu titlu de plăți anticipate cu titlu de impozit pe venit, în patru rate trimestriale egale, cu termen de plată 25.03.2014, 25.06.2014, 25.09.2014 și 19.12.2014.
În condițiile art. 84 cod fiscal, atât emiterea deciziei privind impozitul anual (alin. 1), cât și cea privind diferențele de impozit rămase de achitat (alin. 8), sunt ulterioare emiterii deciziei de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit.
Or, în speță, ceea ce se execută este rata a 3-a cu termen de plată 25.09.2014, din suma de 4000 de lei stabilită ca obligație de plată anticipată cu titlu de impozit pe venit prin decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014, pentru aceasta fiind emise titlul executoriu cu nr._/06.11.2014 și somația nr._/06.11.2014, obligație care nu apare stinsă în situația analitică atașată la fila 39 din dosarul Judecătoriei Sectorului 1, ci numai prima rată scadentă la 25.03.2014 și 31 de lei din rata a 2-a, scadentă la data de 25.06.2014.
Prin urmare, susținerile contestatorului că este la zi cu plățile, în ceea ce privește creanța fiscală pusă în executare în dosarul nr._ nu sunt dovedite și, prin urmare, nu pot fi primite ca și motive de contestație de natură a conduce la anularea titlului executoriu și a somației.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de contestație, prin care se invocă, în esență, faptul că nu are calitatea de contribuabil debitor, ci doar de reprezentant legal al CIA S. S. care realizează veniturile din activități independente, respectiv din avocatură, precum și o . aspecte de drept civil ce țin de diviziunea patrimoniului persoanei fizice S. S. de ce a cabientului individual de avoca al cărui titular este, aceste apărări nu pot fi primite în cadrul contestației la executare întrucât sunt apărări împotriva titlului de creanță, devenit titlu executoriu, care, în speță este decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014.
Astfel, potrivit art. 172 alin. (3) CPF, Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Codul de procedură fiscală folosește noțiunea de titlu executoriu în două sensuri: înscris care poate fi pus în executare silită și care devine titlu executoriu în condițiile legii (art. 141 alin. (2) CPF), sens folosit, de exemplu, în art. 110 alin. (2) CPF, în art. 141 alin. (11) CPF, în art. 141 alin. (12) CPF sau în art. 141 alin. (6) CPF. În acest înțeles, față de prevederile art. 141 alin. (2) CPF (Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege) se poate spune că orice titlu de creanță poate deveni titlu executoriu, în măsura în care nu se stinge benevol obligația și poate fundamenta începerea executării silite, din punctul de vedere al substanței raporturilor juridice.
În această categorie se înscrie decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014, aceasta fiind un titlu de creanță în sensul art. 110 alin. (3) rap. la art. 85 alin. (1) șit. b), 86, 87 și CPF și act administrativ fiscal tipic prin care s-a stabilit obligația fiscală în sarcina contestatorului; acest titlu de creanță, ce a fost comunicat contestatorului sub semnătură la data de 27.02.2014 nu a fost contestat, astfel că prin expirarea termenului de plată, a devenit executoriu și susceptibil de a fundamenta executarea silită pentru colectarea creanțelor fiscale înscrise în acesta (în speță suma de 1000 de lei, rata a treia din plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit).
Într-un al doilea sens, codul de procedură fiscală folosește noțiunea de titlu executoriu ca și formalitate necesară derulării executării silite (similar formulei executorii și/sau încuviințării executării silite din dreptul comun), ce dă expresie manifestării de voință a organului de executare fiscală de a iniția și derula, în condițiile legii, desigur, executarea silită împotriva debitorului fiscal și care îmbracă forma unui tipizat reglementat de lege (ordin emis de Ministerul Finanțelor sau alte structuri din cadrul acestuia), ce poartă chiar această denumire de titlu executoriu.
În acest al doilea sens este folosită noțiunea de titlu executoriu, spre exemplu, în art. 141 alin. (1), 141 alin. (11) teza I, 141 alin. (3), 141 alin. (4), precum și în decizia în interesul legii nr. XV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Fără emiterea și a acestui titlu executoriu, ca formalitate procedurală de drept execuțional fiscal, executarea silită nu poate începe, întrucât potrivit art. 141 alin. (1) CPF Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu
De asemenea, art. 141 alin. (11) teza a II-a CPF prevede că, exceptând cazul în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Titlul executoriu nr._/06.11.2014, emis de intimată, se include în această a doua categorie, iar, în condițiile art. 141 alin. (11) CPF, preia informațiile cuprinse în titlul executoriu în primul înțeles (titlul pus în executare-D.I. P.A. nr._/22.02.2014 ), respectiv toate obligațiile fiscale scadente, stabilite prin titluri de creanță devenite executorii, pentru a fi colectate pe calea executării silite, precum și celelalte elemente prevăzute la alin. (4) al art. 141.
În ceea ce privește creanța fiscală a intimatei care face obiectul executării silite și obligația corelativă a contestatorului de a achita respectiva sumă (raportul de impunere propriu-zis), se observă că emiterea titlului executoriu nr._/06.11.2014, în sensul art. 141 alin. (1) și 141 alin. (11) teza I CPF, nu aduce nimic nou, întrucât creanța fiscală și obligația fiscală corelativă preexistă, acestea fiind stabilite prin titlul de creanță, respectiv DIPA nr._/22.02.2014, de validitatea sau nevaliditatea căreia depinde și titlul executoriu nr._/06.11.2014 (tipizatul).
Prin urmare, titlul executoriu nr._/06.11.2014, nu are o existență de sine stătătoare, fiind accesoriu și subsidiar unui titlu de creanță (decizia de impunere, care și aceasta este un act administrativ fiscal, dar cu un alt regim juridic de contestare), având doar menirea de a fundamenta din punct de vedere formal aducerea la îndeplinire a titlului de creanță.
Pe cale de consecință, împotriva titlului executoriu nr._/06.11.2014 (ca tipizat), care este și acesta un act administrativ fiscal (natură juridică ce rezultă din art. 141 alin. 4 CPF care trimite la art. 43 alin. (2) CPF), se poate formula contestație la executare, însă nu potrivit art. 172 alin. (3) CPF, așa cum susține contestatorul, ci potrivit art. 172 alin. (1) CPF potrivit cu care Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, fără însă să se mai poată pune în discuție fondul raportului de drept material fiscal, în speță calitatea de debitor (contribuabil sau plătitor)
Contestația la care se referă art. 172 alin. (3) CPF are în vedere contestația împotriva titlului executoriu, în primul înțeles, de act supus executării, iar din prevederile acestui alineat rezultă că pentru a se putea invoca apărări de fond împotriva unui asemenea titlu, trebuie îndeplinite două cerințe cumulative:
- titlul pus în executare să nu fie o hotărâre pronunțată de o instanță judecătorească sau de un alt organ cu activitate jurisdicțională, întrucât altfel s-ar repune în discuție puterea de lucru judecat;
- să nu existe o altă procedură prevăzută de lege pentru contestarea titlului.
În speță, deși titlul în executare (decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții la asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, cu nr._/22.02.2014) nu emană de la o instanță judecătorească sau de un alt organ cu activitate jurisdicțională, pentru contestarea acestora există o altă procedură prevăzută de lege pentru a pune în discuție legalitatea sa, inclusiv sub aspectul raportului de drept material fiscal, respectiv contestația fiscală în condițiile art. 205 și urm. CPF și contenciosul administrativ fiscal tipic.
Or, în speță, așa cum a arătat, contestatorul nu a contestat titlul de creanță nici în procedura administrativă și nici în contencios administrativ, ci a pus în discuție fondul raportului de drept fiscal direct în cadrul contestației la executare de față, formulată greșit în temeiul art. 172 alin. (3) împotriva titlului executoriu nr._/06.11.2014 (întrucât acesta nu se referă la aspecte de fond așa cum s-a arătat mai sus).
În aceste condiții, pe calea contestației la executare îndreptată împotriva titlului executoriu nr._/06.11.2014, contestatorul nu mai poate invoca motive ce țin de fondul raportului juridic fiscal, respectiv faptul că nu are calitatea de contribuabil-debitor în raport cu intimata, întrucât se opune prezumția de legalitate a titlului pus în executare (DIPA nr._/22.02.2014) ce nu a fost răsturnată într-una dintre cele două căi anterior-menționate (contestație administrativă fiscală sau în contencios administrativ).
În planul contestației la executare, această prezumție de legalitate se răsfrânge și asupra titlului executoriu nr._/06.11.2014, care, așa cum s-a arătat anterior, nu aduce nimic nou și nu stabilește drepturi sau obligații fiscale (acestea fiind deja stabilite în mod definitiv prin deciziile de impunere nedesființate) și, din acest motiv, nu este susceptibil de contestare pe fond în condițiile art. 172 alin. (3) CPF, ca titlu pus în executare, ci numai în condițiile art. 172 alin. (1) ca oricare alt act de executare.
Se admite, ca și în dreptul execuțional civil comun că singurele apărări de fond ce se pot invoca în cadrul contestației la executare sunt cele referitoare la stingerea obligațiilor de plată, ulterior emiterii titlului executoriu fiscal, în același înțeles avut de art. 172 alin. (3) CPF de titlu de creanță ca înscris ce încorporează un act juridic și care a devenit executoriu conform art. 141 alin. (2) CPF; aceasta întrucât, așa cum s-a arătat anterior, titlul executoriu ca formalitate procedurală (tipizat) neavând o existență de sine stătătoare, în acesta sunt trecute numai obligațiile neachitate, în vederea începerii executării silite, nu și cele achitate și care nu se mai justifică a fi reluate. În acest caz, prin ipoteză, prin contestația la executare nu se mai pune în discuție legalitatea titlului pus în executare (titlul de creanță), ci întinderea (câtimea) creanței fiscale rămase de executat silit.
Or, nu aceasta este situația în speță, în care contestatorul invocă însăși inexistența obligației fiscale prin invocarea faptului că nu este contribuabil debitor, obligație fiscală stabilită prin decizia de impunere, iar nu prin titlul executoriu nr._/06.11.2014 sau somația emisă în baza acestuia cu nr._/06.11.2014, punând în discuție fondul raportului material fiscal în alt mod decât cel permis de lege, și care, față de prevederile art. 172 alin. (3) CPF teza finală nu poate fi analizat în contestația la executare.
Definitivat raportul de drept material fiscal dintre părți prin neatacarea deciziei de impunere, în procedura art. 205 și urm. CPF sau a contenciosului administrativ tipic, obligația de plată a sumei de 1000 de lei, reprezentând rata a treia din plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit din activități independente prin DIPA nr._/22.02.2014, cu termen de plată la 25.09.2014, a fost definitiv stabilită și, prin urmare, cu respectarea prevederilor 110 alin. (3) rap. la art. 141 alin. (2) CPF, această creanță fiscală au fost înscrise în titlul executoriu nr._/06.11.2014, cu titlu de creanță fiscală neachitată la scadență.
În aceste condiții și având în vedere argumentele mai sus-expuse, nu există niciun motiv de nelegalitate a titlului executoriu sau a somației (alte acte de executare nefiind emise până la momentul înaintării dosarului de executare nr._) așa cum susține contestatorul, întrucât acestea au fost legal emise de intimată.
Prin urmare, în limitele criticilor invocate de contestator, contestația la executare este neîntemeiată și respinsă, în consecință de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare introdusă de contestatorul S. S., domiciliat în București, sect. 6, .. .. 3, având CNP_, în contradictoriu cu intimata DIECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul ales la DGRFP București, în ., sector 2, București în dosarul de executare nr._.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se depun, sub sancțiunea anulării, la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.-C. M. V. – A. M.
Dactilo.PAS/4 ex/ 15.10.2015
Red. FCM/ 09.11.2015
2 ex. originale
Comunicat 2 exemplare.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7420/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 7317/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
