Plângere contravenţională. Sentința nr. 7962/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7962/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 7962/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7962
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul P. C. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, intervenientul forțat C. M.-I. și asigurătorii . Group SA și S. C. de Asigurare-Reasigurare Astra SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, reprezentat de avocat G. M., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 7, lipsind celelalte părți și asigurătorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul contestatorului arată că a pregătit interogatoriul propus pentru a fi luat intervenientei și îl depune la dosar. Arată că nu mai are de depus alte înscrisuri.
Nemaifiind alte solicitări de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea parțială a procesului-verbal de contravenție în ceea ce privește măsura amenzii contravenționale și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, aplicate pentru sancționarea pretinsei fapte de nedeclarare a accidentului în 24 de ore la poliție, precum și înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu avertismentul pentru amenda contravențională de 390 de lei aplicată pentru sancționarea faptei de nerespectare a distanței regulamentare.
Arată că în mod netemeinic contestatorul a fost sancționat pentru nedeclararea accidentului în termen de 24 de ore la poliție având în vedere faptul că acesta s-a înțeles cu cealaltă conducătoare auto, intervenienta forțată, să soluționeze amiabil accidentul și să încheie o constatare amiabilă de accident. Așa cum rezultă din declarațiile celor doi, date în fața poliției, aceștia s-au înțeles, doar că la momentul la care s-a produs accidentul nici unul dintre ei nu avea acel formular la îndemână. Din acest motiv s-au înțeles să se întâlnească ulterior și să semneze formularul de constatare amiabilă. Pentru aceste considerente contestatorul nu s-a prezentat, crezând că intervenienta forțată este de bună-credință.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin plangerea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.02.2015, contestatorul P. C. A., în contradictoriu cu intimata D. - B. Rutieră - Biroul Accidente Ușoare Sector 6, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea parțială a procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11 februarie 2015 în ceea ce privește măsura amenzii contravenționale în cuantum de 390 de lei (4 puncte amendă x 97,5 lei) și măsura complementară a suspendării permisului pe o perioadă de 30 de zile aplicate pentru sancționarea pretinsei fapte de neprezentare la unitatea de poliție în 24 de ore în vederea declarării accidentului produs și înlocuirea măsurii amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă x 97,5 lei) aplicată pentru sancționarea faptei de nerespectare a distanței regulamentare cu avertisment.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 10 februarie 2015 se deplasa cu autovehiculul proprietate personală înmatriculat cu nr._ pe . acoperit cu gheață, când șoferul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, care se afla în fața sa, a frânat brusc, moment în care cele două autoturisme au intrat în coliziune, fiind ușor avariate.
D. fiind faptul că nu s-au produs pagube însemnate, a convenit cu conducătoarea celuilalt autovehicul implicat în accident să încheie o constatare amiabilă de accident. Întrucât niciunul dintre ei nu aveau un formular de constatare amiabilă, au stabilit să se întâlnească a doua zi dimineață pentru a completa formularul.
A doua zi, la data de 11 februarie 2015, de bună-credință fiind, a contactat-o telefonic pe conducătoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ pentru a se întâlni și a completa formularul de constatare amiabilă, însă aceasta i-a comunicat că a fost deja la poliție și a declarat accidentul, în ciuda faptului că au stabilit de comun acord că vor încheia o constatare amiabilă de accident, asigurându-l totodată că nu se va duce la poliție pentru a declara accidentul.
Contestatorul a precizat că în aceste condiții s-a deplasat la poliție pentru a declara accidentul, însă pe numele său s-a întocmit proces-verbal de contravenție, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a două contravenții, și anume, nerespectarea distanței regulamentare față de autoturismul din față și nedeclararea accidentului în care a fost implicat la poliție în 24 de ore de la producere.
Contestatorul a relatat că a declarat în fața agentului de poliție că a convenit împreună cu conducătoarea celuilalt autovehicul implicat în accident să încheie o constatare amiabilă de accident, motiv pentru care nu s-a prezentat după producerea accidentului la poliție, urmând că abia ulterior discuției telefonice purtate cu conducătoarea autoturismului_ în care aceasta i-a comunicat că s-a prezentat la poliție pentru a declara accidentul să se prezinte și el pentru a da declarații.
Contestatorul a declarat că de bună-credință fiind, nu s-a opus semnării procesului-verbal de contravenție, însă la rubrica "Alte mențiuni" a declarat că nu este de acord cu aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicate ca urmare a contravenției constând în nedeclararea accidentului în termen de 24 de ore, având în vedere că a convenit cu cealaltă conducătoare auto să încheie o constatare amiabilă de accident.
Contestatorul a menționat faptul că nu a săvârșit contravenția prevăzută de art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, faptele menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat și reținute în sarcina sa nefiind conforme realității, fiind implicat într-un accident rutier soldat cu avarii ușoare, dat fiind faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ care se afla în fața sa a frânat brusc, ulterior impactului stabilind cu conducătoarea celuilalt autovehicul implicat în accident încheierea unei constatări amiabile pentru a nu se mai deplasa la poliție și a mai declara producerea accidentului.
Potrivit art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002 "Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare". Art. 2 al aceluiași act normativ prevede că obligația de declararea a accidentului în 24 de ore de producere nu le revine "conducătorilor vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii".
Astfel, având în vedere că a stabilit de comun acord cu conducătorul celuilalt autovehicul implicat în accident să încheie o constatare amiabilă, urmând să se întâlnească ulterior pentru a completa formularul, întrucât niciunul din ei nu dețineau acel formular standard și ținând cont de prevederile art. 79 din OUG 195/2002, contestatorul a considerat că sancționarea cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile este nelegală, din moment ce a hotărât încheierea unei constatări amiabile nemaifiind obligatorie declararea accidentului la poliție.
Îu plus, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 3/2001 privind regimul contravențiilor "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite". Mai mult, potrivit alin. 6 al art. 5 din OG 3/2001 "sancțiunile complementare se aplică în funcție de natură și de gravitatea faptei".
De asemenea, potrivit art. 21 alin 3 din același act normativ "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că în individualizarea și aplicarea sancțiunii contravenționale, agentul constatator trebuie să țină cont de gradul de pericol social al faptei, cât și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de mijloacele folosite, de urmarea produsă și de circumstanțele contravenientului.
Astfel, raportat la aceste prevederi, sancțiunea aplicată este excesivă, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, întrucât așa cum a menționat anterior, a convenit cu conducătoarea celuilalt autovehicul încheierea unei constatări amiabile de accident, motiv pentru care nu s-a prezentat la poliție pentru a declara accidentul, fiind convins de buna-credință a celeilalte șoferițe implicate în accident.
Totodată, contestatorul a menționat că în aplicarea sancțiunii agentul constatator trebuia să țină cont de circumstanțele personale ale contravenientului, având în vedere că a fost de bună-credință și s-a prezentat la poliție de bunăvoie pentru a declara accidentul după ce conducătoare celuilalt autoturism i-a comunicat că nu mai dorește să încheie constatarea amiabilă.
Contestatorul a apreciat că sancțiunea aplicată pentru nedeclararea accidentului în 24 de ore de la producere este excesivă, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care se impune anularea procesului verbal de contravenție și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii.
În ceea ce privește a doua contravenție reținută în sarcina sa, de nepăstrare a distanței regulamentare în trafic, contestatorul a solicitat instanței să constate că sancțiunea aplicată pentru săvârșirea acesteia este excesivă față de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care s-a săvârșit și de urmarea produsă, prin raportare la dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, fapt ce impune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertisment.
Astfel, agentul constatator trebuia să țină cont la individualizarea și tragerea la răspundere contravențională de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, de condițiile meteorologice, de cauză care a determinat producerea accidentului, dat fiind faptul că accidentul s-a produs ca urmare a frânării bruște a conducătoarei autoturismului cu nr. de înmatriculare_ care se afla în fața sa, nemaiputând evita coliziunea, deși aveam o distanță destul de mare față de autovehiculul din față, carosabilul fiind acoperit de gheață.
În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copia procesului-verbal de contravenție, autorizație de reparații . nr._, dovada . nr._ din 11.02.2015 si copia actului sau de identitate.
La data de 21 aprilie 2015, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul-verbal de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
La data de 10.02.2015, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . a păstrat o distanță suficientă față de auto nr._ condus de C. M. - I., care circula înaintea sa, intrând în coliziune cu acesta. De asemenea, nu s-a prezentat la poliție în 24 de ore de la producerea accidentului.
Prin manevra efectuată, petentul nu a respectat prevederile art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, intrând în coliziune cu autovehiculul nr._ condus de C. M. - I., cauzând pagube materiale la cele două vehicule implicate.
Potrivit prevederilor art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare: „ Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii”.
Deși avea obligația, conform art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 195/2002, petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs accidentul, obligație îndeplinită de celălalt conducător auto implicat.
Potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.195/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare: „conducătorul de vehicul este obligat să se prezinte în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare și eliberării autorizației de reparație. ”
Din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, precum și a avariilor existente la cele două autovehicule agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina petentului.
Cele două autovehicule implicate au suferit avarii care corespund dinamicii producerii accidentului, acestea fiind consemnate de agentul constatator pe formularele de declarații.
Pentru aceste argumente, intimata a solicitat instanței să respingă plângerea ca neîntemeiată și să păstreze procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 51 și art. 79 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002
Intimata a depus la dosarul cauzei declarație dată de C. M. I., declarație dată de P. C. A., autorizație de reparații . NR._, autorizație de reparații . nr._ și autorizație de reparații . nr._.
În conformitate cu disp. art.119 din OUG nr.195/2002, instanța a dispus citarea în calitate de intervenient forțat a celuilalt conducător auto implicat în accident, C. M. I., și a asiguratorilor . Group SA și S. C. de Asigurare-Reasigurare Astra SA.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.02.2015 contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevazute de art.51 din OUG nr.1952002 și art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002, constând in faptul că, la data de 10.02.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . a păstrat o distanța suficienta fata de auto_, care circula înaintea sa, întrând în coliziune cu acesta, și datorită faptului ca a franat brusc pe un carosabil cu gheață, de asemenea, nu s-a prezentat la poliție în 24 de ore pentru declaratii.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, în privința contraventiei prevazute de art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002 instanța apreciaza ca nu au fost respectate disp. art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, în conformitate cu care procesul-verbal trebuie sa cuprinda descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita. Astfel, agentul constatator a menționat doar data de 10.02.2015, fără a indica ora la care a fost savarsita contraventia, în raport de care instanța apreciaza incidenta dispozitiilor art.79, dacă a fost respectata obligatia de declarare a accidentului în termen de 24 de ore de la producere. În lipsa acestei mentiuni, instanța nu poate aprecia ca acest termen a fost respectat, în conditiile în care intervenientul, care a declarat accidentul la unitatea de poliție, și în consecinta a fost chemat și contestatorul pentru a da declaratii, s-a prezentat în data de 10.02.2015, orele 19, 30, iar contestatorul înăuntrul termenului de 24 de ore, pe data de 11.02.2015, orele 18. Instanța nu poate aprecia asupra orei savarsirii contraventiei prin raportare la date extrinseci procesului-verbal, cum ar fi declaratiile conducatorilor auto, aceasta trebuind să se regaseasca în cuprinsul procesului-verbal.
În privința contraventiei prevazute de art.51, constand în obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de autoturismul care circula în fata, pentru evitarea coliziunii, având în vedere susținerile contestatorului care recunoaște ca se face vinovat de producerea faptei contraventionale și întrucât nu a fost răsturnata prezumția de temeinicie a procesului-verbal, instanța va respinge plângerea formulată de contestator ca neîntemeiată.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va admite în parte plângerea, urmând sa dispuna anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.02.2015 cu privire la contravenția prevăzută de art.79 alin.1 lit. b din OUG nr.195/2002 și sa o respinga cu privire la contravenția prevăzută de art.51 din OUG nr.195/2002 ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul P. C. A., CNP_, cu domiciliul ales în București, .. 16-18, parter, ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, intervenientul forțat C. M.-I., CNP_, cu domiciliul în București, . nr. 116, ., ., sector 6, și asigurătorii . Group SA, cu sediul în București, ., sector 1, și S. C. de Asigurare-Reasigurare Astra SA, cu sediul în București, .. 3, ..
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.02.2015 cu privire la contravenția prevăzută de art.79 alin.1 lit. b din OUG nr.195/2002.
Respinge plângerea cu privire la contravenția prevăzută de art.51 din OUG nr.195/2002 ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 6468/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 7828/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
