Plângere contravenţională. Sentința nr. 8005/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8005/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 8005/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8005
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul N. D. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța procedează la legitimarea contestatorului N. D., care prezintă CI-CNP_.
În baza art. 131 Cod procedură civilă instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 6 București.
Contestatorul arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 10 ind. 1 din OG 15/2002.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Contestatorul arată că lasă la aprecierea instanței, estimarea duratei cercetării procesului.
Instanța estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
Nemaifiind cereri prealabile formulate, nici excepții invocate, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Afirmă că înainte de introducerea acțiunii, s-a prezentat și la C. și i s-a comunicat faptul că singura soluție pentru rezolvarea situație este o acțiune în instanță.
Constatând că proba cu înscrisuri propusă de părți este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită anularea contravenției.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 21.07.2015, contestatorul N. D. în contradictoriu cu intimata C.-S.A-C. de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/06.07.2015.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că procesul-verbal este netemeinic întrucât autovehiculu1l_ nu se mai afla în proprietatea contestatorului la data săvârșirii și constatării contravenției menționate în procesul-verbal. Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 15.07.2013, contestatorul a vândut numitului B. M. F. autoturismului marca Daewoo, tipul Tico, nr. de identificare KLY3S11BDWC577843, ._, capacitate cilindrică 796, înmatriculat sub nr._, odată cu posesia vehiculului fiind predate acestuia cheile autoturismului și cartea de identitate a acestuia, contestatorul primind suma de 2700 lei ca preț al vânzării.
Contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat a fost înregistrat la organele fiscale, în acest sens fiind răspunsul emis de Serviciul Public Finanțe Publice Locale sector 6 din care rezultă că mijlocul de transport menționat mai sus a fost radiat din evidentele fiscale de pe numele contestatorului.
S-a învederat că potrivit art.11 alin.1-4 și art.17 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, obligația de a realiza operațiunea de înregistrare a transferului dreptului de proprietate aparține noului proprietar.
Contestatorul a subliniat că nu a săvârșit contravenția, titularul obligației de a deține rovinieta valabilă fiind, începând cu 15.07.2013 noul proprietar al vehiculului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OUG nr.195/2002.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri:procesul verbal de contravenție Contravenției . nr._/06.07.2015, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit din 15.07.2013, proces verbal de scoatere din evidență mijloace de transport din 16.07.2013, certificat de înmatriculare, sentința civilă nr.667/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 03.09.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Intimata a apreciat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Întâmpinarea a fost însoțită de proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator; proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție.
Prin compartimentul registratură, la data de 11.09.2015, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/06.07.2015(f.4 dosar), contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se că la data de 21.01.2015, ora 10.12, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat pe DN 1A km 24+000 fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul verbal de contravenție întocmit la data de 06.07.2015, a fost comunicat prin poștă contestatorului la data de 15.07.2015, acesta formulând prezenta plângere contravențională la data de 21.07.2015 în termenul legal de 15 zile de la comunicare, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, instanța reține că, prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost constatată la data de 21.01.2015, ora 10.12, așa cum rezultă și pe baza planșei foto depuse de către intimată (fila 23). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Procesul-verbal . nr._/06.07.2015 a fost întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 (06.07.2015 față de 21.01.2015).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că, în cauză, a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, motiv pentru care reține nelegalitatea procesului-verbal . nr._/06.07.2015.
Analizând, în subsidiar, temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că autovehiculul marca Daewoo, tip Tico, cu numărul de înmatriculare_ a fost înstrăinat de către contestator la data de 15.07.2013, fiind radiat de pe numele acestuia la data de 16.07.2013, astfel cum rezult din procesul verbal de scoatere din evidență mijloace de transport (f. 6 dosar) și contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (f.5). Din probatoriul administrat reiese că la data de 16.07.2013, organul financiar a înregistrat transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului de la contestatar la cumpărătorul B. M. F.. Contractul de vânzare al autovehicului încheiat între contestatar și cumpărător este un înscris sub semnătură privată care a fost înregistrat în conformitate cu prevederile art. 278 pct.2 din C. la o instituție publică, ca atare data înscrisului este opozabilă și altor persoane decât celor care au întocmit actul din ziua în care a devenit certă, respectiv 16.07.2013.
Art. 1650 alin. 1 cod civil prevede că vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Potrivit art. 1674 Cod civil, cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă.
Astfel, față de natura consensuală a contractului de vânzare-cumpărare, prin simpla încheiere a contractului de vânzare-cumpărare s-a transferat dreptul de proprietate asupra vehiculului cu numărul_ de la contestator către cumpărătorul B. M. F., înstrăinarea fiind opozabilă terților începând cu data de 16.07.2013, când contractul a dobândit dată certă.
Pe cale de consecință, la data la care s-a reținut în procesul-verbal că petentul ar fi săvârșit fapta contravențională, 21.01.2015, contestatorul nu mai era proprietarul vehiculului cu numărul de înmatriculare_, nemaiavând nici atributul folosinței.
Or, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizatori este definită de art. 1 lit. b din OG 15/2002 astfel persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Or, astfel cum s-a reținut anterior, la data de 21.01.2015, contestatorul nu avea calitatea de utilizator al vehiculului în sensul dispozițiilor legale analizate (neavând în proprietate vehiculul și nici dreptul de a-l folosi), simpla împrejurare că persoana care a cumpărat vehicului nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 1 din OUG 195/2002 de a-l înmatricula pe numele său nefiind de natură a conduce la stabilirea altei situații de fapt.
În acest sens, instanța reține că potrivit art.11 alin.10 din OUG 195/2002, obligația de a solicita autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a oricăror modificări a datelor de identificare ale vehiculului sau, după caz, ale proprietarului, aparține proprietarului acestuia, obligația urmând a fi îndeplinită în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
În consecință, obligația de a solicita transcrierea transmisiunii dreptului de proprietate aparținea noului proprietar, iar nu contestatarului în cauză, așa cum rezultă și din disp. art.11 alin. 3 din OUG 195/2002 potrivit cărora „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorității competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”
Pe cale de consecință, instanța apreciază că petentului nu îi incumbau obligațiile prevăzute de art. 7 din OG 15/2002, neputânu-se, reține, astfel nici răspunderea contravențională a contestatorului în temeiul art. 8 din OG 15/2002.
Având în vedere considerentele anterior expuse, reținând nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul N. D., CNP_6, domiciliat în București, ., ., apartament 23, sector 6 în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI_.
Anulează procesul-verbal contestat . nr._/06.07.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.SR/Thred.MM
4 ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8002/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 8008/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
