Plângere contravenţională. Sentința nr. 8002/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8002/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 8002/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8002
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul D. A. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Verificându-și competența, instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 10 ind. 1 din OG 15/2002.
Instanța estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Instanța dispune unirea cu fondul cauzei a excepției tardivității plângerii contravenționale.
Constatând că proba cu înscrisuri propusă de părți este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisuri.
Totodată, instanța respinge ca inadmisibilă proba testimonială solicitată de contestator constând în audierea martorului T. L., apreciind că dovada de îndeplinire a procedurii de afișare face dovada până la înscrierea în fals.
Nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității plângerii contravenționale și în subsidiar, pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 07.07.2015, contestatorul D. A., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.05.2012 și a înștiințării de plată aferentă procesului-verbal menționat anterior.
În motivare, contestatorul a invocat nulitatea procesului-verbal, apreciind că acesta nu este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator. În acest sens, contestatorul a invocat decizia nr. 6 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, publicată în Monitorul Oficial – partea I nr.199/25.03.2015.
De asemenea, contestatorul a invocat faptul că s-a împlinit termenul de prescripție pentru executarea sancțiunii, conform prevederilor art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 2/200, întrucât a trecut mai mult de o lună între data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.06.2012 și data comunicării acestuia -29.06.2015.
Contestatorul a subliniat că la data de 29.06.2015 a luat la cunoștință, prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați L. și M., de existența procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.06.2012, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CESTRIN.
De asemenea, contestatorul a menționat că, în urma solicitării adresate intimatei ulterior, a aflat despre existența procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, iar din cuprinsul acestui înscris rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012 i-a fi fost comunicat la data de 20.06.2012 prin afișare în prezența „martorului” T. L..
Contestatorul a solicitat să se constate că în cuprinsul înscrisului menționat anterior nu sunt menționate date care să poată duce la identificarea martorului (domiciliu, act de identitate), subliniind că în speță comunicarea nu a fost efectuată prin scrisoare cu confirmare de primire.
În susținerea faptului că intimata nu și-a îndeplinit obligația de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012, contestatorul a invocat Decizia nr.10 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.7/2013.
Pentru aceste motive, contestatorul a apreciat că este în termenul legal de formulare a plângerii.
Contestatorul a invocat încălcarea art. 8 (6) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și a
prevederilor art. 26 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. De asemenea, a apreciat că procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției nu este întocmit conform dispozițiilor art. 27 coroborate cu art. 19 (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor legale, termenul de formulare a plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției curge de la data comunicării acestuia.
În aceste condiții, contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că termenul de 15 zile curge de la data de 29.06.2015.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.15/2002 și OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/12.06.2012, minute deciziei nr.6/16.02.2015 din dosarul nr.14/2014, somație din 25.06.2015, încheiere din data de 25.06.2015, încheiere de la 12.06.2015, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de contravenție . nr._/12.06.2012, decizia nr.10/2013.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 02.09.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare (f. 36) prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea excepției, intimata a citat art. 31 din OG 2/2001, subliniind că procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 20.06.2012 conform dovezii de comunicare, iar plângerea acestuia a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 6 București în anul 2015 cu mult peste expirarea termenului legal de contestație de 15 zile.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat, în esență, că, la data de 08.06.2012, pe Autostrada-A2 km 12+45Om, pe raza localității Glina, jud IF, J vehiculul cu nr. de înmatriculare B115V1S, aparținând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 12.06.2012, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Intimata a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborată cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator G. Sepanschi C., cu certificatul calificat l emis de CertSIGN S.A.
Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, agenții constatatori nu aveau obligația, stipulată explicit de legislație, de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției. Intimata a solicitat să se aibă în vedere existența principiului de drept potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui. S-a apreciat că recursul în interesul legii nu este lege, ci are doar menirea să orienteze în aceeași direcție practica instanțelor judecătorești.
Intimata a învederat că fapta a fost săvârșită la data de 08.06.2012, iar amenda a fost aplicată la data de 12.06.2012 când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și informatică - CESTRIN, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat contravenientului la data de 20.06.2012, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art. 14 alin. (1) din OG 2/2001.
Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale rezultă că prin apariția Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - și în niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevăd un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Concluzionând, intimata a solicitat să se rețină ca, în prezent, durata contravenției continue este de 30 de zile, începând cu data primului act de executare (prima zi după constatarea contravenției anterioare). Astfel, dacă după intervalul de timp menționat se emite un nou proces verbal de constatare a contravenției se consideră că a fost săvârșită o nouă contravenție, legiuitorul considerând că rezoluția contravențională în cadrul contravenției continue se întrerupe după un termen de 30 de zile.
De asemenea, s-a apreciat că nerespectarea dispozițiilor mai sus menționate atrage sancțiunea nulității relative a procesului verbal numai în cazul în care petentul ar dovedi existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel. Or, în această cauză contestatorul nu a invocat nicio vătămare ce i-a fost adusă ca urmare a nerespectării dispozițiilor mai sus menționate.
Intimata a subliniat că decizia 10/2013 a ÎCCJ a fost pronunțată la data de 10.06.2013 și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată. Comunicarea procesului verbal s-a făcut anterior publicării deciziei respective, ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
Totodată, intimata a menționat că petentul a formulat plângere contravențională în data de 07.07.2015, cu mult după . Legii nr. 144/2012, apreciind că nu este respectată condiția impusă de Legea 144/2012 pentru anularea tarifului de despăgubire.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr, 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr, 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Întâmpinarea a fost însoțită de autorizația de control a agentului constatator; proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
La termenul din data de 16.10.2015, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției tardivității plângerii contravenționale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/12.06.2012 (f.12), contestatorul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, cu amendă în cuantum de 250,00 lei. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, s-a stabilit în sarcina sa obligația de a achita și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro.
În fapt s-a reținut că la data de 08.06.2012, ora 10.40, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ , aparținând contestatorului, a circulat pe Autostrada A2 km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Cercetând cu prioritate excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, conform art 248 Cod proc. civilă, instanța reține caracterul neîntemeiat al acesteia, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost comunicat prin afișare la data de 20.06.2012 (f.40), intimata neinvocând și nedovedind parcurgerea procedurii de comunicare a înscrisului prin poștă, anterior afișării.
La data de 29.06.2015 B. L. și M. a comunicat contestatorului somația emisă în dosarul de executare nr.1603/2015, însoțită de o copie a procesului-verbal . nr._/12.06.2012, în baza căruia s-a declanșat executarea silită în dosarul anterior menționat.
Prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat în materie, s-a stabilit caracterul subsidiar al comunicării prin afișare față de comunicarea prin poștă cu confirmare de primire.
Instanța constată că interpretarea data art. 27 din OG 2/2001 prin decizia analizată este obligatorie în prezenta cauză având în vedere publicarea deciziei în Monitorul Oficial, neavând relevanță, sub acest aspect, data realizării de către intimată a procedurii de comunicare.
Astfel, instanța apreciază că procedura de comunicare a procesului-verbal realizată prin afișare, fără ca anterior să se fi încercat comunicarea prin poștă a acestui înscris nu corespunde exigențelor art. 27 din OG 2/2001, astfel cum au fost statuate prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat în materie.
Pe cale de consecință, instanța constată că pentru calcularea termenului de formulare a plângerii contravenționale raportarea trebuie să se facă la data la care procesul-verbal a fost efectiv comunicat contestatorului, respectiv 29.06.2015.
Calculând termenul de formulare a plângerii contravenționale de 15 zile de la data de 29.06.2015, instanța constată că plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței pe data de 07.07.2015 a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile de decădere prevăzut de art. 31 din OG 2/2001.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța va respinge excepția tardivității.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, lipsind semnătura agentului constatator
În formularea acestei concluzii, instanța reține faptul că prin decizia nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat în materie s-a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Potrivit art. 517 alin. 4 rap. la art. 514 Cod procedură civilă recursul în interesul legii este menit să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Moitorul Oficial al României Partea I.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție analizată nu reprezintă o modificare a art. 17 din OG 2/2001, ci doar asigură o interpretare a acestui articol, susținerile intimatei privind necesitatea aplicării legii în vigoare la momentul încheierii proceselor-verbale nefiind de natură a înlătura cerința existenței semnăturii olografe a agentului constatator în cuprinsul procesului-verbal, întrucât art. 17 din OG 2/2001 avea aceeași formă și la data încheierii actului contestat, iar interpretarea acestui text de lege dată prin decizia 6/2015 este obligatorie pentru instanțe de la data de 25.03.2015, data la care decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 199.
Pe cale de consecință, instanța, reținând nelegalitatea procesului-verbal contestat va admite plângerea contravențională și va dispune anularea acestuia, apreciind că nu se mai justifică analiza celorlalte motive ale plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității plângerii contravenționale.
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul D. A., domiciliat în Municipiul București, ., ., Sector 6, CNP_ în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-CESTRIN, cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI16054368.
Anulează procesul-verbal contestat . nr._/12.06.2012.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.SR/Thred.MM
4 ex/2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7993/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8005/2015.... → |
|---|
