Plângere contravenţională. Sentința nr. 8305/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8305/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 8305/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8305
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatorul Al K. M. K. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Verificându-și competența, instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 10 ind. 1 din OG 15/2002.
Instanța estimează durata cercetării procesului la 6 luni.
Constatând că proba cu înscrisuri propusă de părți este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează contestatorului și intimatei proba cu înscrisuri.
Nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 1.09.2015, sub nr._, contestatorul Al K. M. K. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Cestrin, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal . nr._/18.08.2015.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a învederat că autoturismul marca Opel Zafira, cu nr. de înmatriculare_ nu se mai află în proprietatea sa din anul 2005, fiind înstrăinat prin contract de vânzare – cumpărare.
În susținerea plângerii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.08.2015, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, copie CI.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.09.2015, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare, a învederat că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 și cu art. 9 alin. 1, alin. 2 lit. c pct. 2, alin 4 și alin. 5 din OG 15/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind semnat olograf cu respectarea prevederilor legale.
Intimata a apreciat că actul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Pe cale de consecință, a apreciat că nu îi poate fi opozabil contractul de vânzare-cumpărare impunându-se, în opinia sa, respingerea apărării contestatorului cu privire la înstrăinarea autoturismului.
Totodată, intimata a considerat că certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, făcând, în opinia intimatei, doar dovada că partea contestatoare nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare. În acest sens, intimata a invocat dispozițiile art. 7 și art. 1al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002.
Intimata a mai învederat instanței faptul că în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, contestatorul apare menționat ca fiind proprietar, fapt ce atrage răspunderea contravențională a acestuia, în baza O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002. În acest sens,intimata a menționat că orice schimbare a proprietarului autoturismului în cauză devine aplicabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
În aceste condiții, intimata a considerat că certificatul de atestare fiscală face dovada doar că partea contestatoare nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare, nu și cu privire la actualul proprietar, direcțiile de impozite și taxe neavând obligația de a opera în baza de date noul proprietar. Astfel, atâta timp cât partea contestatoare figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări, nicio altă persoană fiind menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, în opinia intimatei, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din OG 15/2002, revenindu-i pe cale de consecință obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, intimata a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În aceste sens, a considerat că, în cauză, contestatorul nu a făcut dovada faptului că la data constatării contravenției, autoturismul sancționat ar fi fost radiat din evidențele poliției, de pe numele său. Altfel,în calitate de persoană înscrisa în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului, intimata a apreciat că partea contestatoare are calitatea de subiect activ al contravenției săvârșite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul M.T.I nr. 611/2015 - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului, constatator și a oricăror alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/18.08.2015 (fila 3 dosar), contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina contestatorului a fost reținut faptul că, la data de 18.04.2015, ora 11.58, pe DN 6 km 385+20 m, Mehadia, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
De asemenea, instanța constată că proba care a stat la baza încheierii procesului-verbal o reprezintă înregistrarea efectuată cu sistemul SIEGMCR (fila 20 dosar).
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale, instanța reține că, prin derogare de la art. 13 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002 (forma în vigoare la data săvârșirii presupusei contravenții) prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 se referă atât la întocmirea procesului-verbal, cât și la comunicarea acestuia, legiuitorul având intenția de a reglementa în mod distinct prescripția răspunderii contravenționale în ceea ce privește contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. Instanța apreciază că, în situația în care intenția legiuitorul ar fi fost doar de a prevedea faptul că în termenul de 30 de zile nu se pot întocmi alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției, acesta nu ar fi menționat în mod expres că procesul-verbal trebuie să fie întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, fiind suficient să se prevadă că procesul-verbal trebuie doar să fie comunicat în termen de 30 de zile, perioadă în care nu se pot încheia alte procese-verbale pentru aceeași faptă, termen de altfel prevăzut și de art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, instanța apreciază că, în cazul contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data constatării faptei, și nu în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă a fost constatată la data de 18.04.2015, ora 11.58, așa cum rezultă și pe baza planșei foto depuse de către intimată (fila 20). Astfel, având în vedere că fapta a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., deci constatarea a avut loc prin mijloace tehnice și nu în mod personal de către agentul constatator, termenul de 30 de zile începe să curgă de la constatarea efectivă a acesteia, și nu de la data interogării înregistrării.
Astfel, deși procesul-verbal a fost întocmit la data de 18.08.2015, în mai puțin de 30 zile de la data interogării înregistrării, instanța apreciază că nu au fost respectate prevederile art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal contestat fiind întocmit cu depășirea termenului de 30 de zile (18.08.2015 față de 18.04.2015).
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că, în cauză, a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, motiv pentru care va anula procesul-verbal contestat, apreciind a fi de prisos cercetarea procesului-verbal sub aspectul temeiniciei și al prescripției executării sancțiunii întrucât doar un proces-verbal de contravenție legal întocmit poate determina aplicarea unei sancțiuni legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul Al K. M. K., cu domiciliul în București, .. 163 C, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Cestrin, cu sediul în București, ..401A, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_.
Anulează procesul-verbal contestat . nr._/18.08.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. RS/Tehnored. PAS
4 ex/2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8357/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8299/2015. Judecătoria... → |
|---|
