Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 9779/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9779/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 9779/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9779
Ședința publică din data de 24-11-2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta P. G., pe pârâtul A. V. A. și chematul în garanție . SA, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 17.11.2015, iar ulterior a amânat pronunțare pentru data de azi, 24-11-2015 având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 6.02.2015, sub nr._, reclamanta P. G., în contradictoriu cu pârâtul A. V. A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului, prin restabilirea situației anterioare (integritate corporală, morală, ca înainte de accident - reechilibrarea balanței pusă în justiție) cu titlu executoriu, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că la data de 17.04.2011, data producerii accidentului în cauză, avea vârsta de 26 de ani și era o persoană activă, tânără, aflată în clădirea unui viitor pe mijloace existente. Totodată, a arătat că în urma accidentului, pe lângă durerile suferite, i s-a interzis să facă efort fizic, motiv pentru care a pierdut locul de muncă și contractele de muncă în străinătate, arătând totodată că pârâtul nu s-a implicat în redresarea prejudiciului (tratament, proceduri recuperare medicală, investigații, psiholog, etc.). De asemenea, a arătat că pentru întreținerea medicală a părților lezate i s-a recomandat exerciții constând în gimnastică medicală zilnică, proceduri fizioterapeutice anual, precum și investigații de control în mod regulat și evitarea efortului fizic.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat admiterea cererii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349; art. 1381; art.1385; art.1387; art. 1388 din Codul Civil - Legea 287/2009.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: expertiză medico-legală Nr. A._ = 50-55 de zile de îngrijiri medicale; Raport de Expertiză Tehnică din 22.10.2013-expert tehnic judiciar M. I.; Adeverință Nr._/23.10.2013-locul de muncă la momentul accidentului; + pay slip 2009 și 2010 (contracte în străinătate, Național Insurance Number: SK895753B); Scrisoare medicală din data de 22.05.2013-Dr.M. P.; Buletin ecografie musculoscheletică din 02.10.2012- Dr.D. P.; Ordonanța de clasare din data de 12.11.2014; Ordonanța din 20.05.2014 și Cerere de studiere dosar nr.3034 din 04.12.2014.
Prin cererea completatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 19.02.2015, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului evaluat la suma de 12.422.15 RON + 6951 GBP cu titlu de daune privind integritatea corporală + 11.000 de euro cu titlu de daune privind integritatea morală penalități aferente, calculate conform legii; cu titlu executoriu și cheltuieli pentru executare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, reclamanta a arătat că pentru sumele valorice exprimate în altă monedă, respectiv, euro și lira sterlină, acestea au fost convertite în lei la cursul valutar stabilit de BNR în data plății.
În motivarea cererii completatoare reclamanta a învederat instanței modul în care au fost calculate daunele privind integritatea corporală, fizică, respectiv 11.112 RON + 1310.15 RON + 6951 GBP. În acest sens,reclamanta a precizat că au fost avute în vedere la efectuarea calculului: obiectul activității desfășurate, la momentul accidentului, pentru a-și câștiga existența, evidențiat în statele de plată + Adeverință Nr._ din 23.10.2013, respectiv depunere efort fizic, care este condiționat de integritatea corporală/fizică dată fiind natura profesiei de casier care presupune manipulare, scanare produse cu greutate (de ex. bax de apă) peste cea recomandată; muncitor în agricultură în Marea Britanie la următoarele ferme:B&G Nurseries+ Red Star Growers ]; perioada de până la finalizarea studiilor (vara anului 2013); dispozițiile art.1381; art.1387 alin.(l); art.1388 alin.(l) și (2) din Nc.civ; plată pentru contracte în străinătate (pe timpul verii) potrivit statelor de plată (pay slip) [media dintre valoare stat de p 2009+valoare stat de plată 2010] înmulțit cu 2 contracte; (4158+2793)/2=3475.5 GBP 2( anului 2011 și a anului 2012)= 6951 GBP (lire sterline); plată salarii potrivit Adeverinței Nr._ din 23.10.2013(depusă la dosar în copii certific, în nr. de 2-două exemplare) => 24 de salarii înmulțit cu 463 RON = 11.112 RON.
Reclamanta a arătat că totalul sumei solicitate este de 1310,15 Ron rezultat în urma următoarelor chitanțe: . IML C nr._ = 152 ron, . IML C nr._ = 35 ron, . SUUB nr._ = 50 ron, . SUUB nr._ = 50 ron, . SUUB nr._ = 80 ron, . IML C nr._ = 63 ron, . IML C nr._ = 35 ron, . SUUB nr._ = 30 ron, . SUUB nr._ = 30 ron, . SUUB nr._ = 50 ron, . SUUB nr._ = 30 ron, Nr. Bon 118 din 21.04.2011 =30 ron, Nr. Bon 9 din 27.06.2011 = 21.50 ron, Nr. Bon 191 din 12.05.2011 = 34.26 ron, Nr. Bon 7 din 26.05.2011 = 11 ron, Nr. Bon 174 din 17.05.2011 = 5 ron, Nr. Bon 519 din 09.10.2012 = 9 ron, . nr._ = 60 ron, . nr._ = 40 ron, . nr._ = 30 ron, . nr._ = 60 ron, . nr._ = 60 ron, Nr. Bon 377 din 09.12.2013 = 3.49 ron, Nr. Bon 66 din 07.01.2014 = 5.50 ron, Nr. Bon 45/_ din 07.04.2014 + bon scris de mână pentru glucoză = 128.90+24.50=153.40 ron, . nr._ din 27.01.2015= 100 ron, cheltuieli judiciare cauză dosar nr.5143/P/2011, Nr. Chitanță 119 din 17.02.2015= 3.50 ron, Nr. Chitanță 60 din 29.01.2015=2.50 ron, Adeverință Nr._ din 23.10.2013 pentru diferență concediu medical=463-387 = 76 ron. Totodată, a arătat că modul de calcul al daunelor privind integritatea morală a fost următorul: 55 de zile înmulțit cu 200 de euro=_ de euro.
În completarea cererii, reclamanta a mai precizat că la stabilirea valorii de 200 de euro pentru fiecare zi de îngrijiri medicale(raportul de expertiză medico-legală nr. A_ a avut în vedere atât compensarea suferinței psihice, ca urmare a afectării stării sufletești de bine, ca afectării calității vieții, cât și suferința fizică pentru durerile ca urmare a vătămării corporale; durere parte lezată umăr stâng astfel: 17.04.2011 până la reducția umărului dislocat prin chirurgie mică închisă durerea a fost foarte intensă și a durat 15 ore; următoarele 8 luni, respectiv sfârșit an 2011- început an 2012 a avut o durere insuportabilă iar după această perioadă, durerea a rămas intensă(arsuri,greutate, crampe) până în prezent, 24 de ore pe zi; capacitatea de funcționalitate: cea recomandată de medic în prezent, 3-4 kg conform Scrisorii medicale din data de 22.05.2013-Dr.M. P., raportat la situația anterioară, 25-30 kg, în străinătate lucram în agriculturi iar ca și casier, un bax de apă are o greutate de 12kg; desfășurarea unor activități zilnice; obstacole emoționale, blocaje, subjugarea sistemului nervos; continuitate activitate în muncă; consultare medicală în afara țării; recuperarea integrității fizice și psihice îi sunt necesare, a ajuns la 30 de ani, trăiește de cca 4 ani,24 de ore pe zi, cu durere fizică intensă; a suferi nu poate fi considerată o stare normală; dreptul la integritate fizică și psihică, sunt ocrotite și considerate de valoare constituțională - art.22 Constituția României, omul fiind conceput-sub aspect juridic-ca un complex de elemente în care fizicul și psihicul nu pot fi despărțite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integrități este contrară drepturilor umane.
Prin încheierea din data de 17.03.2015 pronunțată în dosarul nr,_ a1 s-a admis cererea de reexaminare a taxei de timbru și s-a constatat că cererea reclamantei este scutită de taxa de timbru.
Prin cererea de chemare în garanție înregistrată pe rolul instanței la data de 11.05.2015, reclamanta a solicitat chemarea în garanție a asigurătorului . S.A, în baza poliției de asigurare RCA.
În motivarea cererii de chemare în garanție, reclamanta a învederat instanței faptul că,ulterior introducerii acțiunii civile, a luat la cunoștință de faptul că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu . caroserie UUILSDAAH35158918, era asigurat RCA la data producerii accidentului la . polița ., nr._, cu valabilitatea cuprinsă în perioada 17.12._11.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art.49+art.50 alin.(1) din L.136/_- privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, + art.2223 alin.(1) din N.c.civ.
În susținerea cererii de chemare în garanței, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: adresă nr. 4426/16.03.2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 8.06.2015, chemata în garanție . S.A, a învederat instanței faptul că daunele materiale și morale solicitate în cauză, pentru a putea fi acordate de asigurătorul de răspundere auto nu trebuie să depășească limita maximă de despăgubire prevăzută de Ordinul aplicabil, respectiv Ordinul CSA nr.5/2010, limita maximă în care sunt incluse atât acele materiale cât și pretențiile morale solicitate.
Totodată, a învederat instanței faptul că asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe bază delictuală ci în baza contractului de asigurare RCA, în conformitate cu termenii și condițiile stabilite prin ordinele C.S.A. în vigoare la data producerii evenimentului rutier, Ordinul nr.5/2010, termeni și condiții care sunt prevăzute în clauzele contractului de asigurare RCA. Pe cale de consecință, chemata în garanție a învederat instanței faptul că despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu urmează în totalitate dezdăunarea pe care persoana vinovată este obligată să o plătească în conformitate cu principiul reparației integrale a prejudiciului statuat de Codul Civil, ci trebuie să fie în conformitate cu legislația specifică asigurărilor, în concordanță cu principiul specialia derogant.
Referitor la daunele materiale solicitate de reclamantă pentru prejudiciul suferit, chemata în garanție a apreciat că, pentru justa stabilire a daunelor materiale de către instanță nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate, aproximate global de reclamant, fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale (facturi, chitanțe,bonuri etc) a prejudiciului suferit. În acest sens, chemata în garanție a invocat prevederile Ordinului 5/2010 care la art.49, pct.1, apreciind că, în baza acestui text legal, în absența unor documente justificative care să probeze prejudiciul material solicitat, a rezultat că asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubirea acestuia.
În cauză, chemata în garanție a considerat că, referitor la solicitarea reclamantei de acordare a daunelor materiale în cuantum de 6951 GBP, reprezentând contravaloarea a 2 contracte în străinătate pe timpul verii, conform statelor de plată (pay slip), se impune respingerea acesteia, având în vedere lipsa certitudinii încheierii efective a respectivelor contracte pe timpul verii anului 2011, ștatele de plată (pay slip) aferente anului 2009 și 2010, depuse la dosarul cauze de către reclamantă, nefăcând dovada, în opinia chematei în garanței, a faptului că reclamanta avea calitatea de salariat la data accidentului.
Totodată, în ceea ce privește suma de 11.112 lei reprezentând contravaloarea a 24 de salarii înmulțit cu 463 lei, chemata în garanție a apreciat că nu se impune acordarea acestora către reclamantă, întrucât din adeverința nr._/23.10.2013 reiese că reclamanta a avut calitatea de salariat cu timp parțial pentru perioada 01.11.2010 – 30.05.2011, iar pentru suma de 11.112 lei, reclamanta nu face dovada calității de salariat în perioada aferentă celor 24 de salarii solicitate. Pe cale de consecință, cu privire la daunele materiale solicitate, chemata în garanție a solicitat instanței să admită acest capăt de cerere numai în măsura în care este probat cu înscrisuri și are legătură de cauzalitate cu vătămarea corporală a reclamantei.
În ceea ce privește daunele morale, chemata în garanție a apreciat că, cuantumul acestora în suma de 11.000 euro este exagerat și nejustificat raportat la nr de zile de îngrijiri medicale - 50-55 zile; la faptul că reclamanta nu a rămas cu infirmitate posttraumatică așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr.A._ ; nu i-a fost redusă capacitatea de muncă, contrar susținerilor acesteia; leziunile traumatice nu i-au pus în pericol viața; la faptul că, raportat la nr. de zile de îngrijiri medicale, fapta, conform legislației actuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, și este sancționată de art.196 Cod Penal în baza căruia legiuitorul considerând că gradul de pericol redus și nu necesită incriminarea legii penale. Totodată a apreciat că trebuie raportat la faptul că nu există legătură de cauzalitate intre patologia evidențiata la examenul neurologic actual și tratamentul suferit prin accidentul rutier din 17.04.2011, legătură fiind improbabilă. În acest sens, a mai precizat că la consultul ortopedic actual apare pentru prima dată diagnosticul de disjuncție A-C stâng rockwood III, neconfirmat de examenul radiologic efectuat în aceeași zi; de cadrul socio - economic existent în România și de jurisprudența națională.
În baza acestor criterii, chemata în garanție a apreciat că acordarea de despăgubiri în urma producerii unui eveniment rutier nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justa cauză, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 179 din 11 februarie 2011, în care instituie principiul judecării în echitate la junelor morale. Astfel, chemata în garanție a apreciat că despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea lor să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale.
Pe cale de consecință, chemata în garanție a apreciat că sumele solicitate de reclamantă sunt imense și, dacă ar fi acordate de instanța de judecată în aceste condiții, ar depăși granițele unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune morale o au, respectiv aceea de compensare pentru părțile vătămate care au fost supuse unor suferințe fizice și psihice. A mai apreciat că instanța trebuie să analizeze cu obiectivitate daunele morale solicitate de reclamanta, principiile statuate prin dispozițiile art.49 ale Ordinului CSA nr.5/2010, conform cărora daunele e morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din țară.
În acest sens, chemata în garanție a mai precizat că la stabilirea cuantumului daunelor este necesar să se aibă în vedere și împrejurările în care s-a produs faptul prejudiciabil, respectiv vătămare corporală din culpă, fiind diferită de fapta săvârșită cu intenție. Totodată, chemata în garanție nu a înțeles să conteste suferința pricinuită reclamantei, chiar și în aceste cazuri care nu intra sub legii penale, însă a considerat că la stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie luat în calcul ca acestea să nu aibă un caracter punitiv și nici să nu se transforme într-o sursă de câștiguri exagerate, ci doar să compenseze de o manieră rezonabilă și justificată suferințele îndurate, preîntâmpinând îmbogățirea fără justă cauză.
Față de cele învederate, chemata în garanție a solicitat instanței să dispună admiterea în parte a cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă, respectiv admiterea pretențiilor reclamantei și obligarea chematei în garanție la plata unui cuantum diminuat al daunelor morale la care aceasta este îndreptățită, daunele morale acordate ca să asigure o compensare echitabilă a suferințelor și nu o îmbogățire fără justă cauză, raportat la circumstanțele de fapt și de drept invocate, precum și la practica judiciară în materie, iar în ceea ce privește daunele materiale a solicitat instanței să dispună acordarea lor, doar în cazul în care sunt dovedite cu înscrisuri și au legătură de cauzalitate cu vătămarea corporală.
În drept, întâmpinarea la cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm din Legea 134/2010, art. 49, art. 50 alin. 2, art. 55 din Legea 136/1995, Ordinul CSA nr. 5/2010.
În susținerea întâmpinării la cererea de chemare în garanție, chemata în garanție a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr. 4766/9.10.2014, sentința civilă nr. 310/26.01.2015, sentința civilă nr. 6400/2014, decizia nr. 137/13.03.2014, sentința civilă nr. 8543/31.05.2013, decizia penală nr. 1008/R/29.11.2012.
La data de 27.08.2015 prin registratură reclamanta a depus la dosar ghid pentru soluționarea daunelor morale.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat pe rolul instanței la data de 4.09.2015, reclamanta a învederat instanței faptul că solicitarea sa de acordare a daunelor materiale se bazează pe documente justificative, respectiv chitanțe, bonuri, facturi aferente și nu pe o simplă enumerare a cheltuielilor efectuate, înșiruirea documentelor aflate la dosarul cauzei fiind făcută după . număr. Totodată, a arătat că vătămarea corporală cauzată de producerea accidentului a împiedicat obținerea unui venit aproximat pe baza documentelor depuse la dosar - pay slip, venit necesar întreținerii pe perioada următorilor doi ani universitari.
În aceste condiții, reclamanta a apreciat că prejudiciul material rezultat în urma accidentului rutier a fost cauzat de vătămarea corporală produsă de acesta, vătămare care constă în principal în alterarea capacității funcționalității fizice și implicit a capacității de muncă, reclamanta fiind astfel forțată să rămână fără sursa de venit necesară existenței, în condițiile în care, în acea perioadă presta preponderent muncă fizică ce presupunea manipularea de greutăți. De asemenea, a arătat că contractele temporare de muncă, pe care le încheia pe timpul verii și care reprezentau principala sursă de venit, presupuneau exact prestarea de activități constând în muncă fizică în agricultură și manipularea de greutăți. Cele trei luni în care a trebuit să facă zilnic recuperare, reclamanta a arătat că au reprezentat un timp mult prea scurt pentru a mă reface complet, fiind astfel nevoită să continue recuperarea și să renunțe la a mai efectua activități ce implicau munca fizică.
Reclamanta a mai considerat că dacă accidentul nu ar fi avut loc, sau dacă impactul nu ar fi fost atât de puternic, prejudiciul nu ar fi existat sau ar fi fost mult redus. Prin urmare, a arătat că prejudiciul material rezultă tocmai din relația de cauzalitate dintre accidentul rutier din data de 17.04.2011 și vătămarea corporală rezultată în urma acestuia, motiv pentru care a solicitat instanței să dispună admiterea acestui capăt de cerere așa cum a fost formulat.
În fine, față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să dispună repararea prejudiciul cauzat și restabilirea situației anterioare.
Instanța a solicitat să se depună pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ polița de asigurare, iar la data de 02.11.2015 chemata în garanție și Fondul de protectie al victimelor străzii au depus prin registratură copie de pe polița de asigurare.
La data de 03.11.2015 reclamanta a depus prin registratură adeverințe de la locul de muncă.
Deși, legal citat, pârâtul A. V. A., nu a depus întâmpinare în apărare.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. V. A., invocată din oficiu la termenul din data de 03.11.2015, instanța reține următoarele:
La data de 17.04.2011, în jurul orei 22:58, pârâtul A. V. A. a condus pe . Valea Ialomiței către Valea Argeșului, autoturismul Dacia L. cu nr._, iar când a ajuns în dreptul străzii Valea Doftanei a surprins și a accidentat-o pe reclamanta P. G. care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a reclamantei, care a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața.
Prin ordonanța de clasare din data de 12.11.2014 în dosarul penal nr. 5143/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal anterior de către suspectul A. V. A., având în vedere . data de 01.02.2014 a Legii nr. 135/2010, constatând că în cauză este indicent cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată, deoarece fapta a fost dezincriminată, reclamanta a formulat plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
Conform relațiilor comunicate de Fondul de protectie al victimelor străzii și chemata în garanție, instanța constată că la data producerii accidentului (17.04.2011), autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu nr. de indentificare UU1LSDAAH35158918, condus de pârâtul A. V. A. era asigurat pentru răspunderea civilă auto obligatorie la . SA, conform poliței RCA, valabilă de la 17.12.2010 până la 16.12.2011. (fila 85).
Pe baza poliței de asigurare aflate la fila 281 verso din dosar, instanța constată că la momentul producerii accidentului invocat de către reclamantă, 17.04.2011, autoturismul cu nr. de identificare UU1LSDAAH35158918-E771710, beneficia de o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, încheiată cu . SA, poliță valabilă în perioada 17.12._11.
Conform art. 54 alin. 1 și 2 din Lg. 136/1995 ( în vigoare la data producerii accidentului), despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Totodată, instanța reține și dispozițiile art. 51 din Lg. 136/1995, potrivit cărora despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Pe cale de consecință, pentru recuperarea prejudiciului produs prin accident, persoana păgubită se poate îndrepta doar împotriva asigurătorului, în limitele obligației acestuia, nu și împotriva persoanei care a produs accidentul sau a asiguratului, proprietar al autoturismului.
Interpretând art. 54 alin. 2 din Lg. 136/1995 modif. prin Lg. 180/2007, instanța reține că legiuitorul nu a acordat persoanei păgubite un drept de opțiune între a acționa în judecată persoana care a cauzat accidentul sau asiguratul și a acționa în judecată asigurătorul, ci a stabilit că, într-un litigiu având având ca obiect despăgubirile cauzate prin accidente produse cu autovehicule pentru care există asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă, calitate procesuală pasivă poate avea doar asigurătorul.
Rațiunea dispozițiilor legale în materie vizează atât protejarea persoanei păgubite prin producerea accidentului (care, își poate recupera mai ușor prejudiciul în cazul urmăririi asigurătorului), cât și a asiguratului, (care a încheiat un contract de asigurare, achitând primele de asigurare aferente tocmai pentru ca, în cazul producerii riscului asigurat asigurătorul să achite terțului păgubit despăgubirea), precum și a persoanei care a cauzat accidentul, persoană care, deși nu avea calitatea de asigurat, beneficiază de efectele asigurării, conducând autovehiculul asigurat, conform dispozițiilor art. 51 alin. 1 din Lg. 136/1995.
Față de dispozițiile art. 54 alin. 2 din Lg. 136/1995 și de considerentele expuse anterior, instanța apreciază întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. V. A., urmând a o admite și a respinge cererea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul A. V. A. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă
Analizând cererea de chemare în garanție a . SA formulată de reclamantă, instanța reține următoarele:
La data de 03.11.2015 instanța potrivit art. 74 alin. 2 rap. la art. 64 C.pr.civ. a admis în principiu cererea de chemare în garanție.
Potrivit art. 72 alin. 1 C.pr.civ. partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
Potrivit art.55 alin.1 și art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 (modificată și completată prin O.U.G. nr.61/2005) despăgubirile se plătesc de către societatea de asigurare nemijlocit persoanelor fizice păgubite, iar acțiunea în pretenții se exercită împotriva asigurătorului. Obligația de plată a despăgubirilor civile ce revine asigurătorului, în limitele legale, are un temei convențional, rezultând exclusiv din contractul de asigurare încheiat cu persoana răspunzătoare delictual de producerea pagubei, în acest ultim caz asigurătorul urmând a răspunde până la limita plafonului stabilit de lege.
În drept, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 1864 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul săvârșirii faptei producătoare de prejudiciu (momentul la care s-a produs fapta ilicită), având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Instanța constată că în cauză este incidentă în cauză Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobată prin Ordinul C.S.A. NR. 5/2010 valabil la data emiterii poliței de asigurare.
Astfel, potrivit art. 49 pct. 1 din Normă la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:
a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;
Conform art. 998-999 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce l-a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Astfel, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesară existența faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.
Conform art. 998 C. civ. în persoana asiguratului chematei în garanție erau întrunite elementele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită de a provoca accidentul prin încălcarea regulilor de circulație astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară ( filele 27-38 dosarul penal nr. 5143/P/2011) conform căruia pârâtul A. V. A. a încălcat normele rutiere în sensul de a reduce viteza cu care circula pentru a preveni producerea accidentului, vinovăția sub forma culpei.
Însă, instanța va analiza raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și cerințele privind prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite mai sus menționate, în raport de fiecare tip de daună invocată de reclamantă, atât din punct de vedere al existenței cât și al întinderii acestuia.
Se va avea în vedere că prejudiciul pentru a i susceptibil de a fi reparat trebuie să îndeplinească condițiile de a fi cert atât asupra existenței acestuia cât și al întinderii acestuia.
În privința daunelor materiale solicitate de reclamantă reprezentând suma de 11.112 lei, reprezentând 24 de salarii a câte 463 de lei conform adeverinței nr._/23.10.2013 și suma de 6951 GBP, reprezentând plata pentru contracte în străinătate pe care le-ar fi obținut în vara anului 2011 și 2012, urmează a le respinge ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Conform adeverinței nr. 598/30.05.2011 reclamanta la data accidentului era angajată la ., având funcția de casier cu tip parțial de 3ore/zi, fiind angajată din data de 01.01.2011 pe durată nedeterminată, iar la data de 30.05.2011 s-a dispus desfacerea contractului de muncă conform art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Potrivit art. 55 lit. b din Codul Muncii contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Instanța constată că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și încetarea contractului de muncă, în condițiile în care contractul de muncă al reclamantei a încetat ca urmare a voinței acesteia și nu ca urmare a accidentului produs.
Iar pe de altă parte, din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ efectuat în dosarul penal nr. 5143/P/2014 ( filele 69-73) rezultă că în urma accidentului perioada de îngrijire medicală a reclamantei a totalizat 50-55 de zile, iar leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei și nici nu prezintă infirmitate. De asemenea, s-a reținut faptul că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între simptomatologia evidențiată la examenul neurologic actual și tratamentul suferit prin accident rutier din 17.04.2011, această legătură fiind improbabilă.
Astfel, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada în cauză că vătămarea integrității corporale ca urmare a accidentului, în afara celor 50-55 de zile de îngrijire medicală, să fi condus la pierderea sau reducerea capacității de muncă.
De asemenea, instanța are în vedere că în ceea ce privește suma reprezentând plata din contractele în străinătate pe care le-ar fi obținut în vara anului 2011 și 2012, reclamanta nu a făcut dovada încercării sale de a încheia astfel de contracte de muncă în străinătate în această perioadă și faptul că munca pe care ar fi prestat-o era împiedicată din cauza accidentului suferit. De altfel ,reclamanta nu a depus la dosar nici contractele de muncă încheiate în străinătate anterior, înscrisul depus la fila 41 precum și factura nr. 3957/2010 fila 238 și contractul de asistență de la fila 239 nefiind suficiente, în condițiile în care contractul depus are ca obiect furnizarea de informații de transport/turism privind programele de trening și nu încheierea unui contract de muncă ca atare.
Iar pe de altă parte dovada unor beneficii anterioare, obtinute în baza unor raporturi contractuale încheiate, nu poate constitui baza aprecierii că si în viitor s-ar realizat relații contractuale de muncă în aceleasi conditii de retribuire.
Pentru toate aceste motive, instanța respinge ca neîntemeiate sumele de 11.112 lei, și de 6951 GBP, în condițiile în care nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate în fapta ilicită și prejudiciu, și nici dovada unui prejudiciu cert, care să constea în aceste sume, atâta vreme cât aceste sume nu sunt sigure în privința existenției lor sau a posibilității de evaluare.
În privința daunelor materiale solicitate de reclamantă în sumă de 1310,15 lei, instanța reține că potrivit înscrisurilor depuse la filele 32-41, acestea sunt probate în limita sumei de 1056,75 de lei, respectiv în urma următoarelor chitanțe: . IML C nr._ = 152 lei, . IML C nr._ = 35 lei, . SUUB nr._ = 50 lei, . SUUB nr._ = 50 lei, . SUUB nr._ = 80 lei, . IML C nr._ = 63 lei, . IML C nr._ = 35 lei, . SUUB nr._ = 30 lei, . SUUB nr._ = 30 lei, . SUUB nr._ = 50 lei, . SUUB nr._ = 30 lei, Nr. Bon 118 din 21.04.2011 =30 lei, Nr. Bon 9 din 27.06.2011 = 21.50 lei, Nr. Bon 191 din 12.05.2011 = 34.26 lei, Nr. Bon 7 din 26.05.2011 = 11 lei, Nr. Bon 174 din 17.05.2011 = 5 lei, Nr. Bon 519 din 09.10.2012 = 9 lei, . nr._ = 60 lei, . nr._ = 40 lei, . nr._ = 30 lei, . nr._ = 60 lei, . nr._ = 60 lei, Nr. Bon 377 din 09.12.2013 = 3.49 lei, Nr. Bon 66 din 07.01.2014 = 5.50 lei, Nr. Chitanță 119 din 17.02.2015= 3.50 lei, Nr. Chitanță 60 din 29.01.2015=2.50 lei, adeverință Nr._ din 23.10.2013 pentru diferență concediu medical=463-387 = 76 lei.
Aceste sume reprezentând cheltuieli cu privire la recuperarea sănătății ca urmare a accidentului suferit ( filele 32-38) sunt întemeiate ca urmare a înscrisurilor prezentate, și care au legătură de cauzalitate cu fapta ilicită.
Suma reprezentând diferență dintre suma obținută ca urmare a concediului medical și venitul anterior obținut, respectiv suma de 76 lei, este întemeiată fiind dovedită legatura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea, sunt întemeiate și cheltuielile privind fotocopierea dosarului penal, având în vedere legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită analizată în dosarul penal și pretentiile deduse judecății.
Însă, instanța consideră neîntemeiate sumele solicitate prin bon 45/_ din 07.04.2014 + bon scris de mână pentru glucoză = 128.90+24.50=153.40 lei ( filele 36+38), având în vedere că medicamentul thiogamma este indicat în cazul leziunilor nervoase determinate de diabetul zaharat, iar glucoza nu are legătură de cauzalitate cu suferințele produse de accidentul din prezenta cauză.
De asemenea, este neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a chematei în garanție la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare din dosarul nr.5143/P/2011 conform chitanței . nr._ din 27.01.2015= 100 ron, în condițiile în care sunt datorate de culpa reclamantei care a formulat o plângere neîntemeiată împotriva soluției de clasare din dosarul penal, iar nu din culpa pârâtului sau a chematei în garanției.
Se mai reține faptul că reclamanta nu a depus alte înscrisuri care să ateste efectuarea cheltuielilor cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, astfel cum a relatat în răspunsul la întâmpinare la fila 219 verso.
Sens în care, va obliga chemata în garanție la plata sumei de 1056,75 de lei cu tilu de daune materiale și a dobânzii legale aferente calculată de la data achitării sumelor și până la plata efectivă a debitului .
În ceea ce privește daunele morale, instanța urmează a le admite pentru următoarele motive:
Prejudiciul constând în suferințele psihice încercate de reclamantă ca urmare a vătămării corporale suferite, precum și la starea de disconfort produsă prin faptul că și în prezent acuză dureri la numite mișcări.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ și a raportului de expertiză medico-legală nr. A_ efectuate în dosarul penal nr. 5143/P/2014 ( filele 17-18 și 69-73) rezultă că în urma accidentului perioada de îngrijire medicală a reclamantei a totalizat 50-55 de zile, leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei și nici nu prezintă infirmitate. Leziunile suferite fiind . trohiter stang și LSH stg.
De asemenea, instanța are în vedere durerea suportată de reclamantă anterior, pe perioada tratamentului, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale de care aceasta a avut nevoie.
În ceea ce privește despăgubirile morale, instanța are în vedere că scopul acordării acestor daune constă în realizarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral suferit, iar cuantumul acestora trebuie să fie suficient pentru atingerea obiectivului menționat.
Art. 49 din Legea nr. 136/1995 prevede că asigurătorul acordă despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.
Prin art. 51 din ordinul nr. 113.133/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se prevede că în caz de vătămare corporală și deces, daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
De aceea, statuând în echitate și având în vedere de circumstanțele concrete ale speței (culpa exclusivă a pârâtului A. V. A., numărul de 50-55 zile îngrijiri medicale, starea de disconfort resimțită și în prezent), păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța acordă reclamantei despăgubiri morale în cuantum de 11.000 de euro cu titlu de daune morale ( echivalent în lei, la cursul BNR din data plății). În acest sens, instanța are în vedere și suferința de ordin psihic în condițiile în care leziunile suferite au necesitat un număr considerabil de zile de îngrijiri medicale, acest tip de suferință fiind inerentă vătămărilor corporale.
În ceea ce privește solicitarea dobânzii legale, calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri, până la plata sumei de 11.000 de euro, instanța reține că, potrivit art. 1535 alin.(1) NCC (aplicabile în cazul răspunderii civile delictuale în baza art. 1381 alin. 3 NCC), în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Cum suma de plata pe care instanța o va stabili în sarcina chematei în garanței va deveni scadentă de la data rămânerii definitivă a hotărârii, în temeiul art. 1 alin.(1) și (3) rap. la art. 3 alin.(2) din OG 13/2011, instanța va obliga chemata în garanție . SA la plata către reclamantă a sumei de 11.000 de euro cu titlu de daune morale ( echivalent în lei, la cursul BNR din data plății) și a dobânzii legale aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă;
Sens în care, va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de P. G. în contradictoriu cu chematul în garanție . SA, va obliga chemata în garanție . SA la plata către reclamantă a sumei de 11.000 de euro cu titlu de daune morale ( echivalent în lei, la cursul BNR din data plății) și a dobânzii legale aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă; precum și la plata sumei de 1056,75 de lei cu tilu de daune materiale și a dobânzii legale aferente calculată de la data achitării sumelor și până la plata efectivă a debitului .
Va respinge în rest cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. V. A. .
Respinge cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta P. G., domiciliată în Municipiul Călărași, ., .,., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul A. V. A., cu domiciliu în oraș M., ., jud. Ilfov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de P. G. în contradictoriu cu chematul în garanție . SA, cu sediul în sector 3, București, .. 3, .> Obligă chemata în garanție . SA la plata către reclamantă a sumei de 11.000 de euro cu titlu de daune morale ( echivalent în lei, la cursul BNR din data plății) și a dobânzii legale aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă; precum și la plata sumei de 1056,75 de lei cu tilu de daune materiale și a dobânzii legale aferente calculată de la data achitării sumelor și până la plata efectivă a debitului .
Respinge în rest cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. TEA/ Tehnored. PAS
5 ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9793/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9901/2015.... → |
|---|
