Plângere contravenţională. Sentința nr. 8777/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8777/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 8777/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8777
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. S. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimata A.-D. DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei întocmite în condițiile prevăzute de art. 215 alin. 3 C.pr.civ. se prezintă contestatoarea, prin avocat C. O.-M. cu împuternicire avocațială aflată la fila 5 dosar, lipsind intimata. Se prezintă martorul N. G.-D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect civil- plângere contravențională, termenul de judecată a fost acordat pentru audierea de martor, după care;
Instanța procedează la audierea martorului N. G.-D. propus de către contestatoare spre audiere, în conformitate cu dispozițiile art. 318, art. 319 și art. 321 C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și aflată la fila 101 dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată. La data de 22.03.2015 inspectorii antifraudă au efectuat un control inopinat în urma căruia au constat lipsa sumei de 327 lei, diferența în minus pentru care s-a aplicat amenda maximă, cu atât mai mult cu cât anunțul de atenționare a clienților cu privire la solicitarea bonului fiscal, era afișat în două locuri în cadrul restaurantului. În opinia avocatei contestatoarei, inspectorii au dat dovadă de exces de zel. În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.04.2015, sub nr._, contestatoarea S.C. S. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimata A.-D. DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună înlocuirea sancțiunilor cu amendă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22.03.2015, precum și a procesului-verbal care face parte integrantă din acesta, cu nr. 3614/22.03.2015, întocmite de A. - D., Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, în sancțiunea cu avertisment.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 22.03.2015, în cursul nopții, inspectorii antifraudă au efectuat un control inopinat la sediul său, unde funcționează un restaurant cu specific nemțesc, „Sigfried", iar în urma controlului, inspectorii antifraudă au constatat că „Din confruntarea numerarului faptic existent în casierie conform monetarului și numerarul scriptic evidențiat pe raportul „x" generat de AMGT, s-a constatat o diferență în minus în sumă de 327 lei, sumă ce a fost extrasă din casierie fără a se întocmi documente justificative" și că „Societatea nu prezintă în meniuri anunțul de atenționare a clienților cu privire la solicitarea bonului fiscal".
Contestatoarea a menționat că le-a explicat inspectorilor antifraudă faptul că s-au folosit bani din casieria unității pentru a face anumite aprovizionări și au prezentat toate facturile și bonurile fiscale ce reprezentau aprovizionările din ziua de 21.03.2015, însă aceștia au solicitat prezentarea dispozițiilor de plată pentru acele cheltuieli, pe care nu le întocmise.
De asemenea, contestatoarea a menționat faptul că anunțul de atenționare era afișat la loc vizibil, însă, dintr-o eroare regretabilă, acesta nu se afla și pe prima pagină a meniurilor.
Totodată, contestatoarea a precizat că la rubrica „D. Alte mențiuni", a declarat că nu are, întrucât inspectorii antifraudă i-au comunicat faptul că obiecțiunile pe care le are le va putea formula în fața instanței de judecată.
Astfel, pentru contravențiile prev. de art. 10 lit. w și lit. h din OUG nr. 28/1999 a fost sancționată contravențional cu amendă totală în cuantum de 10.000 lei.
Contestatoarea a apreciat că în conformitate cu art. 7 alin. 1 din O.G. 2/2001, inspectorii antifraudă aveau posibilitatea să aplice prima sancțiune contravențională principală, respectiv avertismentul, putând să o atenționeze, verbal sau în scris, asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale, nefiind obligați în mod imperativ de dispozițiile legale a ne aplica o amendă. De asemenea, O.G. 2/2001 prevede faptul că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În conformitate cu art. 21 (3) din O.G. 2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă (nu există prejudiciu creat statului, mai ales că suma în minus era justificată de facturi), precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Date fiind cele menționate, contestatoarea a arătat că cele constatate de către inspectorii antifraudă nu prezintă un pericol social ridicat, mijloacele de comitere nu relevă o periculozitate deosebită, fiind vorba de neglijență, iar scopul educativ și coercitiv al măsurilor de sancționare se putea lesne realiza prin aplicarea unui avertisment, dat fiind faptul că este la prima abatere de la dispozițiile legale.
A considerat contestatoarea că este inadmisibil, în condițiile economiei de piață din prezent, ca, pentru neîntocmirea din eroare a unor dispoziții de plată pentru suma derizorie în minus de 327 lei, să se aplice o amendă contravențională într-un cuantum atât de mare, fiind disproporționată în raport de fapta săvârșită. Aceste amenzi depășesc încasările sale pe cel puțin două săptămâni și, în mod evident, o pun în dificultate, atât din punct de vedere al plății salariilor angajaților, cât și al achitării debitelor subscrisei.
În măsura în care prevederile O.G. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, se completează cu dispozițiile O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, contestatoarea a apreciat că este aplicabil art. 32 alin. 3, conform căruia plângerea suspendă executarea.
În consecință, pentru motivele expuse, contestatoarea a solicitat instanței să admită plângerea contravențională, să dispună înlocuirea sancțiunilor cu amendă, dispuse prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22.03.2015, întocmit de A. - D., Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, în sancțiunea cu avertisment.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, art. 5, 21, 31 și urm. din O.G. nr. 2/2001.
Contestatoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . nr._/2015, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22 martie 2015, proces-verbal nr. 3614/22.03.2015, factura nr._ din 21.03.2015, bon fiscal, factura nr._/21.03.2015.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei în data de 17 aprilie 2015, contestatoarea s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 08.04.2015 (f.21).
La data de 2 iunie 2015, prin Serviciul Registratură, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, intimata a arătat că, controlul operativ inopinat efectuat prin sondaj la punctul de lucru al societății S. I. SRL, situat în șoseaua Orhideelor, nr. 19, parter, sector 6, unde funcționează un restaurant având denumirea comercială “Sigfried”, a avut ca obiectiv verificarea respectării prevederilor OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată.
Intimata a menționat că la data și ora efectuării controlului la punctul de lucru al societății S. I. SRL - Restaurant “Sigfried”, echipa de control a constatat existența sumei de 2641 aflată în sertarul aparatului de marcat fiscalizat electronic.
Astfel, a fost solicitat și emis raportul nefiscal “X”, al aparatului de marcat fiscalizat electronic, din care rezultă că societatea reclamantă a încasat din serviciile prestate în dată 21.03.2015 suma de 2.968 lei, constatându-se o diferență în minus de 327 lei.
A precizat intimata că această diferență nu a putut fi justificată prin documente justificative, așa cum rezultă și din nota explicativă dată de unul dintre angajații societății.
În baza prevederilor art. 4 alin 12 lit. h) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, republicată, societatea avea obligația “să întocmească documente justificative pentru toate sumele extrase/introduse în/din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul și a serviciilor efectuate către populație sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului”.
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție prevăzută la art. 10 lit. w) din OUG nr. 28/1999 și se sancționează potrivit art. 11 alin. 1 lit. b din același act normativ cu amendă de la 8.000 la 10.000 lei.
Intimata a menționat că societatea reclamantă a fost sancționata cu minimul prevăzut de lege pentru această sancțiune, respectiv cu 8.000 lei.
De asemenea, în baza prevederilor art. 1 alin. (11) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, republicată și a OMFP nr. 159/2015 pentru stabilirea modelului și conținutului anunțului de atenționare a clienților referitor la obligația de respectare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, societatea avea obligația să asigure informarea clienților și prin tipărirea anunțului de atenționare pe prima pagină a meniurilor pe care le pune la dispoziția acestora ori prin alte mijloace, astfel încât la fiecare masă destinată clienților aceștia să aibă permanent posibilitatea de a citi anunțul de atenționare.
Intimata a precizat că nerespectarea acestei obligații constituie contravenție prevăzută la art. 10 lit. h din OUG nr. 28/1999, iar potrivit art. 11 alin 1 lit. a din același act normativ, se sancționează cu amendă de la 2.000 la 4.000 lei, iar societatea reclamantă a fost sancționata cu minimul prevăzut de lege pentru această sancțiune, respectiv cu 2.000 lei.
Intimata a reiterat că solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzilor cu măsura avertismentului nu poate fi admisă, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite.
Astfel, deși există reglementare legală în temeiul căreia instanță poate înlocui sancțiunea amenzii cu « avertisment », respectiv art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, chiar dacă actele normative de stabilire și sancționare a contravențiilor constatate nu prevăd această sancțiune, măsura poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personale sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Or, în cauză, circumstanțele săvârșirii faptei nu sunt contrazise sau dovedite prin înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, astfel că aceasta se află într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respecta dispozițiile OUG nr. 28/1999.
Art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede ca sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Intimata a solicitat instanței să observe cuantumul ridicat al sancțiunii prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999 pentru această faptă contravenționala (amendă de la 8.000 la 10.000 lei), ceea ce dovedește atât pericolul social ridicat avut în vedere de către legiuitor, cât și împrejurarea că fapta în discuție este contravenție de pericol care se consuma la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute în textul de lege care o prevede și o sancționează.
În aceste condiții, criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 nu sunt îndeplinite în cauză, atâta timp cât aplicarea sancțiunii contravenționale nu depinde de urmarea produsă, nu există circumstanțe personale ale contravenientului care să poate fi luată în considerare.
Mai mult, intimata-reclamantă nu a dovedit care sunt împrejurările particulare în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele particulare de săvârșire a acesteia pentru a ajunge la concluzia că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În ceea ce privește fapta contravenționala prevăzută de art. 1 alin. 11 din OUG nr. 28/1999, intimata a învederat în mod corespunzător că organul constatator a făcut o corectă individualizare, aplicând minimul amenzii prevăzut de lege (2.000 lei).
Intimata a învederat că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a asigura prevenirea săvârșirii aceleiași fapte contravenționale în viitor și față de imperativul sancționării oricărei forme de evaziune fiscală.
Agenții constatatori au aplicat societății o amendă în cuantum total de 100.000 lei, ca urmare a constatării săvârșirii unor contravenții pentru care legea reglementează aplicarea unei sancțiuni principale, astfel că amenda este legal stabilită și individualizată în raport de natura faptelor și proporțională cu gradul de pericol social al acestora.
În drept, intimata a invocat art. 205 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata a solicitat instanței încuviințare probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22 martie 2015, proces-verbal nr. 3614/22.03.2015, monetar din 21.03.2015, notă explicativă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din 22.03.2015 întocmit de către intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei (8.000 + 2.000 lei) pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.10 lit. w din OUG 28/1999 pentru nerespectarea art.4 al.12 lit. h și art.10 lit. h din OUG 28/1999 pentru nerespectarea art.1 al.11 din același act normativ, raportat la art.2 al.2 din OMFP nr.159/2015.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că în urma în urma controlului efectuat la sediul intimatei la data de 22.03.2015, inspectorii antifraudă au constatat că din confruntarea numerarului faptic existent în casierie conform monetarului cu numerarul scriptic evidențiat pe raportul „x" generat de AMGT, a rezultat o diferență în minus în sumă de 327 lei, sumă ce a fost extrasă din casierie fără a se întocmi documente justificative; cea de-a doua faptă a constat în aceea că societatea nu a prezentat în meniuri anunțul de atenționare a clienților cu privire la solicitarea bonului fiscal.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale persoanei însărcinate cu efectuarea controlului, aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de reprezentantul intimatei, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
De altfel, petenta nici nu a contestat mențiunile din cuprinsul actului sancționator, motivând doar că din eroare nu au fost îndeplinite obligațiile legale și că raportat la gravitatea faptelor s-ar impune aplicarea unui avertisment.
În aceste condiții, instanța apreciază că faptele contestatoarei - de a extrage suma de 327 lei din casierie fără a se întocmi documente justificative și de a nu include în meniuri anunțul de atenționare a clienților cu privire la solicitarea bonului fiscal - rezultă din constatările personale ale inspectorilor inserate în procesul-verbal de contravenție, fiind întrunite elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și sancționate de OUG 28/1999.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenzile contravenționale aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de urmarea produsă.
La analiza proporționalității sancțiunii, instanța nu poate primi apărările contestatoarei privind încasările scăzute ale restaurantului ce o pun într-o situație dificilă în executarea amenzilor, în lipsa unor dovezi concludente care să susțină cele învederate (depoziția martorului neputând fi coroborată cu nicio altă probă). De asemenea, nici susținerea legată de existența anunțului cu privire la solicitarea bonului fiscal în locuri vizibile (la . lângă casa de marcat) nu a fost dovedită, în condițiile în care relatările martorului N. G. nu se regăsesc în procesul-verbal de contravenție și nici în nota explicativă întocmită cu ocazia controlului, unde aceeași persoană s-a rezumat doar la a recunoaște că nu a respectat prevederile legale, fără a adăuga obiecțiuni sau precizări de natură a lămuri asupra împrejurărilor în care s-au constatat faptele.
În plus, instanța precizează că trebuie asigurată cu mai multă rigoare o disciplină fiscală, iar respectarea prevederilor legale nu este o opțiune, ci o obligație în sarcina subiecților de drept vizați prin aceste norme, cu consecințele prevăzute in mod clar si neechivoc de lege. Petenta/prepusul acesteia trebuie să aibă reprezentarea faptelor sale și să-și asume nerespectarea normelor juridice, neputându-se prevala de necunoașterea legii, conform cunoscutului adagiu „nemo consetur legem ignorare”. Mai mult, minimul ridicat al amenzilor ce a fost aplicat contestatoarei sugerează o gravitate crescută a faptelor, fiind astfel dedusă intenția legiuitorului de a sancționa în mod drastic abaterile de la normele juridice în materie.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatoarea S.C. S. I. S.R.L, cu sediul în București, sector 6, ., Parter, cu J_, având CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „C. O. M." din .. 14, ., ., sector 3, București în contradictoriu cu intimata A.-D. DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, CUI_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.B.V./Thred.TPC 4 ex./2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
