Pretenţii. Sentința nr. 8598/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8598/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 8598/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8598
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâtii N. H. F. și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul N. H. F., reprezentat de avocat Ș. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție cadrul procesual pasiv în ceea ce privește citarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
Reprezentantul pârâtului consideră că pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică nu are calitate procesuală pasivă.
Având în vedere precizarea care a fost făcută de către reclamantă la data de 23.06.2015, prin care aceasta a arătat în mod expres că cererea sa este o cerere în pretenții îndreptată împotriva pârâtului N. H. F., este limpede că celălalt pârât, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, nu are calitate procesuală pasivă, în consecință, instanța dispune scoaterea sa din cauză.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul pârâtului consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k și art. 107 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul pârâtului consideră că procesul poate fi soluționat într-un termen de 3 luni.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, precum și probele solicitate de părți, stabilește ca durată estimată pentru soluționarea cererii un interval de 3 luni.
Nemaifiind alte cereri prealabile de pus în discuție, instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei și a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat un martor. Prin intermediul probei cu interogatoriul reclamantei dorește să arate că a încercat să obțină înscrisurile în original pentru a putea înmatricula autoturismul pe numele pârâtului, însă reclamanta refuză în mod expres să pună la dispoziția pârâtului aceste înscrisuri. Arată că în cadrul probei testimoniale dorește să fie audiat tatăl pârâtului deoarece acesta a asistat la discuția prin care i s-a solicitat reclamantei să pună la dispoziție actele în original. Arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de reclamantă.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează atât pentru reclamantă, cât și pentru pârât proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul reclamantei, prin care pârâtul dorește să probeze împrejurarea că a solicitat acesteia înscrisurile în original pentru a proceda la transcrierea dreptului de proprietate pe numele său, instanța apreciază că, având în vedere obiectul cauzei, precum și oarecum recunoașterea pârâtului din perspectiva acestui obiect, exprimată prin întâmpinare, administrarea acestei probe este nerelevantă.
În ceea ce privește proba testimonială în cadrul căreia pârâtul solicită să fie audiat tatăl acestuia, martor la discuțiile purtate între pârât și reclamantă în legătură cu aceleași înscrisuri originale referitoare la autoturism, instanța apreciază că față de dispozițiile art. 315 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, acesta nu ar putea fi audiat având în vedere că este rudă de gradul I, dar în cazul acestuia sunt aplicabile și dispozițiile art. 205 rap. la art. 194 lit. e și art. 148 alin. 1 Cod procedură civilă, martorul nefiind indicat prin întâmpinare. În consecință, instanța respinge și solicitarea de administrare a acestei probe.
Nemaifiind alte solicitări de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată. Arată că pârâtul nu se opune înmatriculării autoturismului pe numele acesteia, chiar dorește acest lucru. Mai mult decât atât, chiar dorește să achite și acea taxă de 250 de lei amendă, însă părțile nu au reușit să se înțeleagă sub nicio formă cu privire la acest aspect, de a pune la dispoziție înscrisurile în original.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.08.2014, sub nr._, reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ și N. H. F., a arătat că a înstrăinat la data de 29.12.2012, cu contract de vânzare–cumpărare, către pârâtul N. H. F., autoturismul marca DAEWOO, tipul TICO, cu nr. de sașiu KLA3511BDYC67M4433, cu . motor_, cu nr. de înmatriculare_ .
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că pârâtul cumpărător nu a înmatriculat autovehiculul pe numele său, motiv pentru care sancțiunile contravenționale dispuse împotriva acestuia i-au fost comunicate reclamantei, fapt cu care reclamanta a înțeles să nu fie de acord, apreciind că pârâtul trebuie să răspundă pentru faptele contravenționale comise, inclusiv achitarea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, dispuse împotriva pârâtului, dar comunicată reclamantei, deși aceasta a apreciat că nu este în culpă pentru săvârșirea faptei, având în vedere faptul că pârâtul a fost cel care a folosit autovehiculul în cauză, în data de 09.05.2014, ora 16:12,pe autostrada A1 Km70+460m, pe raza localității P. județul Dâmbovița, fără a deține rovinieta valabilă, fapta constituind contravenție și fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
Pe cale de consecință, reclamanta a arătat că i-a fost comunicat procesul- verbal de constatare a contravenției . nr._/19.08.2014, deși a apreciat că respectivul proces-verbal trebuia comunicat pârâtului, el fiind în culpă pentru săvârșirea faptei contravenționale și cel care trebuia să achite cuantumul amenzii contravenționale dispuse împotriva sa. Astfel, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la achitarea amenzii dispuse împotriva sa, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv 4.09.2014, și totodată a solicitat instanței să pună în vedere pârâtului să depună dovada plății la unitatea emitentă, respectiv pârâta C., și o copie să o comunice reclamantei prin poștă. Totodată, reclamanta a solicitat instanței să pună în vedere pârâtului să înmatriculeze autoturismul pe numele său, arătând, de asemenea, că a făcut o cerere la înmatriculări auto pentru menționarea înstrăinării și a noului proprietar în baza de date pentru a-i fi comunicate acestuia din urmă, respectiv pârâtului, procesele-verbale de constatare a contravenției. Reclamanta a precizat că cererea a fost înregistrată sub nr._/05.09.2014 și totodată a menționat că nu înțelege să achite cuantumul amenzii contravenționale dispuse împotriva pârâtului.
În plus, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de lei, a daunelor morale în cuantum de 10.000 de lei,constând în suferința provocată de timpul pierdut, de abuzul de încredere și de supărarea la care reclamanta a fost supusă ca urmare a neachitării amenzii contravenționale de către pârâtul N. H. F..
În fine, față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să dispună obligarea pârâtului la plata amenzii contravenționale și interzicerea dreptului acestuia din urmă de a mai folosi autovehiculul în cauză până la înmatricularea acestuia pe mumele său.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, certificat de atestare fiscală pentru persoanele fizice privind impozitele și taxele locale, copie CI si procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.08.2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.09.2014, reclamanta a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâtului N. H. F. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de lei și a daunelor morale în cuantum de 10.000 de lei. Totodată, prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 20.10.2014, reclamanta a învederat instanței faptul că obiectul cererii îl reprezintă anularea amenzii contravenționale dispuse împotriva sa, solicitând, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata acestora, el fiind în culpă pentru săvârșirea faptei contravenționale.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.12.2014, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, a aratat că la data de 09.05.2014, pe A1 Km70+460m, pe raza localității P., județul Dâmbovița, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatoarei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 19.08.2014, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._. Cu privire la acest proces-verbal, pârâta a invocat dispozițiile art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua ele drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor Ministerului Administrației și Internelor. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil, iar certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate. Astfel cum este descris și în conținutul acestui înscris, certificatul de atestare fiscală face dovada doar că nu figurează în evidențe cu creanțe bugetare. De asemenea, cu privire la obligația de plată a rovinietei, intimata a invocat prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, în baza căruia această obligație îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, cine are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare a Vehiculelor, contestatorul apare menționat ca fiind proprietar, situație care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002. orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar :upă transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent. Atâta timp cât contestatorul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări, nicio altă persoană fiind menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, intimata a apreciat că sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală. În acest sens, a apreciat că, dacă în urma contractului de vânzare – cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat intimatei. Totodată a considerat că în cauza de față, contestatorul nu a dovedit că, la data constatării contravenției, autoturismul ar fi fost radiat din evidențele poliției, de pe numele său, având prin urmare calitatea de subiect activ al faptei contravenționale. Totodată, intimata a învederat instanței faptul că în situația vânzării, cumpărătorul poate fi opozabil terților, numai dacă vânzătorul (singurul proprietar cunoscut de autoritățile publice), face opozabilă vânzarea către Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. În acest sens, a invocat jurisprudența Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin(1), art. 9 alin. (2) și (3) din OG nr. 15/2002 și nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de raționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002. De asemenea, a considerat că acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea și consolidarea unei situații juridice anormale, în sensul că părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la bază și convingerea parților contractului de vânzare-cumpărare ca orice sancțiune contravenționala aplicabilă fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanță de judecată.
Pârâta a mai învederat instanței faptul că procesul-verbal în cauză îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei –S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
De asemenea, din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/200l, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul-verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției contestat ca fiind temeinic și legal.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Intimata a depus la dosar în copie plansa foto obținută cu sistemul S1EGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală si dovada comunicării procesului-verbal.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.12.2014, pârâtul N. H. F. a invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei sector 1 București, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția insuficientului timbraj al cererii de chemare în judecată. Totodată, față de capătul de cerere referitor la contestarea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.08.2014, pârâtul a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, solicitând disjungerea capătului de cerere în vederea judecării în contradictoriu cu organul emitent. Pe fond, pârâtul a solicitat instanței să dispună respingerea acestuia ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 1 București, în temeiul art. 107 Cod proc.civ, față de faptul că pârâtul are domiciliul în sectorul 6, a solicitat instanței să dispună admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Sector 6 București. Totodată, în ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată, pârâtul a invocat dispozițiile art. 194 lit. lit.a) C.proc.civ., care prevăd ca cerere de chemare în judecata va cuprinde numele și prenumele sau reședința parților, ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul, specificându-se că trebuie indicat codul numeric personal,codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și contul bancar (atât pentru reclamant cât și pentru pârâți), în timp ce la litera d) se stipulează că în cuprinsul acestei cereri se vor arăta motive de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, iar lit.e) a aceluiași articol menționează că se impune arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.150 C.proc.civ.
În acest sens, pârâtul a considerat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu cuprinde elementele enumerate anterior, situație în raport de care a apreciat că se impune, în principal anularea acesteia, iar în subsidiar, precizarea cererii de către reclamantă prin indicarea tuturor elementelor necesare.
Totodată, cu privire la cealaltă pârâtă chemată în judecată, respectiv C., pârâtul a apreciat că aceasta din urmă nu este identificată prin denumire completă, sediu, codul unic de înregistrare,codul de identificare fiscală sau numărul de înmatriculare în registrul comerțului și contul bancar. De asemenea, a considerat că nu poate fi stabilit cu exactitate obiectul cauzei, respectiv pretenții sau plângere și nici nu este indicat temeiul de drept, respectiv dacă cererea se întemeiază pe dispozițiile referitoare la răspunderea civilă contractuala sau răspunderea civilă delictuală.
Pe cale de consecință, aflându-se în imposibilitatea de a formula apărări, pârâtul a solicitat instanței să dispună anularea cererii de chemare în judecata în raport cu disp.art. 194, coroborate cu disp.art. 196 C.proc.civ, iar în subsidiar, a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să precizeze cererea sub următoarele aspecte: obiectul cererii de chemare în judecată; indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile; prezentarea înscrisurilor de care înțelege să se folosească reclamantă.
Cu privire la excepția netimbrării/insuficientului timbraj al cererii de chemare în judecată, pârâtul a invocat dispozițiile art. 197 C.proc.civ., în temeiul cărora se impune ca dovada achitării taxei de timbru să fie atașată cererii de chemare în judecată, aceasta fiind necesar să fie plătită anticipat. Față de faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de 250 lei, 500 lei și respectiv 10.000 lei, în raport de dispozițiile legale în vigoare, pârâtul a apreciat că reclamanta trebuie să facă dovada plații următoarelor sume cu titlul de taxă judiciara de timbru: 20 lei, 40 lei și 605 lei (pentru plata sumelor solicitate) și 20 lei dacă înțelege să arate că unul din capetele de cerere reprezintă contestație împotriva procesului verbal contestat.
Totodată, pârâtul a considerat că, dacă reclamanta solicita obligarea pârâtului la înmatricularea autoturismului indicat, este necesar să precizeze acest lucru, să indice valoarea autoturismului și apoi să achite timbrajul aferent în raport de aceasta valoarea respectivă, conform disp. Ordonanței de urgență nr. 80 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din_.
Tot cu privire la această excepție, pârâtul a apreciat că în cazul în care nu s-a achitat timbrajul corespunzător, nu se poate aprecia că instanța a fost legal învestită cu soluționarea unei cereri. Prin urmare, nefiind legal învestită, pârâtul a apreciat că instanța nu poate lua act de renunțarea părții, la pretențiile respective, având numai posibilitatea de a anula cererea ca netimbrată și insuficient timbrată. Pe cale de consecință, pârâtul a solicitat instanței, în principal, să dispună admiterea excepției invocate și anularea ca netimbrată sau insuficient timbrată a cererii, iar în subsidiar să pună în vedere reclamantei să precizeze cererea de chemare în judecată și ulterior să achite timbrajul corespunzător.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, pârâtul a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să precizeze cererea de chemare în judecată cu privire la numele sau denumirea completă a pârâților (cu indicarea tuturor elementelor stipulate de dispozițiile legale), obiectul cererii de chemare în judecată, a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile sale și a înscrisurilor de care înțelege să se folosească. Pârâtul a mai considerat că neînmatricularea autoturismului pe numele său nu este o situație care să îi fie imputabilă în condițiile în care nu i-au fost predate, în original, toate documentele necesare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 107, 194, 196, 197, 205, 209 Cod proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat pe rolul instanței la data de 28.01.2015, reclamanta G. M. a precizat că obiectul cauzei îl reprezintă anularea amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei în ceea ce o privește, urmând ca aceasta să fie achitată de către pârât, față de înstrăinarea autoturismului în cauză către acesta și față de culpa pârâtului în săvârșirea faptei contravenționale, având în vedere că acesta nu a înmatriculat vehiculul pe numele său.
Reclamanta a mai arătat că, în data de 7.12.2014, pârâtul s-a deplasat la domiciliul său împreună cu tatăl său, ocazie cu care reclamanta i-a înmânat procesul verbal de constatare a contravenției contestat, având loc un schimb de replici. Totodată, reclamanta a apreciat că, față de obligația proprietarilor de vehicule să înmatriculeze autovehiculul înainte de a-l pune în circulație, obligație neîndeplinită în cauză de pârât, reclamanta este în drept să formuleze cerere de chemare în judecată prin care să solicite instanței să pună în vedere pârâtului să înmatriculeze autoturismul pe numele său și să achite amenda contravențională dispusă împotriva sa, pentru săvârșirea faptei contravenționale reținută în procesul verbal.
Reclamanta a arătat că înțelege să se opună admiterii excepției necompetenței teritoriale invocate de către pârât și declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, față de faptul că domiciliul său se află în sectorul 1, iar ea este singura în drept să depună plângere contravențională cu privire la procesul verbal contestat. Totodată, a mai arătat că cererea cuprinde toate elementele prevăzute de art. 194 Cod proc civ., solicitând pe cale de consecință respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată invocată de către pârât prin întâmpinare.
Cu privire la excepția netimbrării cererii invocată de către pârât prin întâmpinare, reclamanta a învederat instanței faptul că a timbrat cererea cu suma de 20 de lei.
Mai mult, reclamanta a solicitat instanței să dispună respingerea apărărilor pârâtului C. formulate prin întâmpinare față de faptul că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului, acesta fiind înstrăinat către pârât. De asemenea, a precizat că nu înțelege să conteste procesul verbal de constatare a contravenției, ci doar sancțiunea contravențională dispusă în cuprinsul acestuia. În acest sens, a mai menționat că a făcut demersuri la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, începând cu 5.09.2014 în vederea radierii autoturismului de pe numele său.
Prin sentința civilă nr. 3861 din data de 7.02.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 23.07.2015, reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare. Totodată, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata amenzii contravenționale dispusă împotriva sa prin procesul-verbal contestat, precum și la plata taxelor menționate în cuprinsul procesului verbal . 14 nr._/19.08.2014, pârâtul fiind culpabil de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Reclamanta a mai arătat că nu a înțeles să formuleze plângere împotriva procesului-verbal, ci doar acțiune în pretenții împotriva pârâtului N. H. F., reiterând solicitările din cererea de chemare în judecată și din răspunsul la întâmpinare, precum și faptul că a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.08.2014, reclamanta a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ, constand în faptul ca la data de 09.05.2014 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe A1 km 70+460m fără a avea rovinieta valabilă.
La data de 29.12.2012, astfel cum reiese din contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit aflat la fila 4 din dosarul declinat, reclamanta a instrainat către parat autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare_, aspecte recunoscute de parat prin intampinare.
Astfel fiind, la data savarsirii contraventiei, 09.05.2014, paratul a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără rovinieta valabilă, nu reclamanta.
Cu toate acestea, în conditiile în care raspunderea contraventionala este o raspundere personala, instanța nu poate proceda la obligarea paratului sa suporte c/val amenzii contraventionale aplicate reclamantei. Atât timp cât procesul-verbal de contraventie nu a fost desfiintat de instanța, acesta consacra cu caracter definitiv raspunderea contraventionala a reclamantei, astfel încât aceasta trebuie sa suporte și sanctiunea amenzii.
Numai în cazul în care instanța ar constata în cadrul unei acțiuni distincte transmiterea dreptului de proprietate catre parat, reclamanta s-ar putea indrepta împotriva acestuia sa recupereze amenda la plata careia a fost obligata prin procesul-verbal de contraventie.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta G. M., cu domiciliul în București, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul N. H. F., domiciliat în București, sector 6, ., ., ap.113, CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat M. Galuscan, București, ., ., ., sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere care va fi depusă la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7849/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8726/2015.... → |
|---|
