Plângere contravenţională. Sentința nr. 9113/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9113/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 9113/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9113
Ședința publică din data de 10.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatorul G. V. A. și pe intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTENELOR- INSPECTORATUL GENERAL AL POLUȚIEI ROMÂNE- D.G.P.M.B. SECTOR 6 POLIȚIE având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata. Se prezintă martorii U. M. și C. M. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
La interpelarea instanței, contestatorul menționează că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Contestatorul depune în ședință publică un set de înscrisuri.
Instanța procedează la audierea martorului U. M., încuviințată contestatorului, cu respectarea dispozițiilor art. 318, art. 319 și art. 321 C.pr.civ., declarațiile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, conform art. 323 C.pr.civ.
Instanța procedează la audierea martorului C. M. D., încuviințată intimatului, cu respectarea dispozițiilor art. 318, art. 319 și art. 321 C.pr.civ., declarațiile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, conform art. 323 C.pr.civ.
Contestatorul menționează că după ce a primit apelul de la U. M. a plecat cu autovehiculul, proprietate personală către imobilului în care locuiau fratele și concubina acestuia. Când a ajuns la aceștia, U. M. plângea, iar fratele acestuia era încătușat și ținut cu fața în jos, moment în care s-a aplecat pentru a-l întreba dacă este bine, iar cei 2 polițiști care se aflau pe casa scării l-au împins pentru a se îndepărta de fratele care era întins pe jos, iar alți doi polițiști au venit pentru a-și ajuta colegii. Cei 4 polițiști au procedat la încătușarea acestuia, iar contestatorul precizează că a solicitat să nu mai fie lovit, arătând totodată că nu sunt conforme realității cele consemnat în procesul verbal potrivit cărora a atribuit cuvinte injuriase organelor de poliție și cu atât mai puțin să îi împiedice pe aceștia să își desfășoare activitatea întrucât nu a avut timpul necesar pentru a reacționa.
În continuare contestatorul menționează că la momentul la care acesta a ajuns în imobilul în care a avut loc incidentul, fratele acestuia era încătușat, incidentul se produsese deja și nu are cunoștință de succesiune evenimentelor, aspect care rezultă și din declarația martorului propus de către intimată care a precizat că nu l-a văzut la locul incidentului și nu l-a auzit. De asemenea precizează că după ce a fost încătușat, a fost transportat la secția de poliție separat de fratele acestuia, cu 2 mașini de poliție, același lucru întâmplându-se și la secția de poliție, respectiv au fost ținuți separat. După 45 de minute de când se aflau la secția de poliție, după ce agenții au observat că sângerează, i-a dat cătușele jos, iar acesta a solicitat apelarea serviciului 112. Fiind internat la momentul producerii incidentului, contestatorul arată că angajații serviciului de ambulanță i-au solicitat să meargă la spital, dar acesta a semnat pe procesul verbal că nu dorește să plece întrucât fratele acestuia era încătușat într-o altă cameră. După aproximativ 3 ore de când se afla în secția de poliție, i-a fost înmânat un proces verbal în care era menționată o amendă contravențională având o valoare cuprinsă între 3000-6000 lei fără a i se aduce la cunoștință motivele încheierii procesului verbal respectiv.
Contestatorul arată că după ce a fost examinat de către asistenții SMURD a solicitat să fie examinat și fratele acestuia, moment în care a observat că a acesta a fost transportat la secția de poliție dezbrăcat și desculț, iar din acea clipă contestatorul și fratele acestuia au fost ținuți în aceeași încăpere.
La interpelarea instanței, contestatorul menționează că este agent pentru jucătorii de fotbal, iar la momentul producerii incidentului se afla sub tratament ambulatoriu, având învoire de la conducerea spitalului în care afla internat, iar la locul incidentului a ajuns cu autovehiculul proprietatea personală. Totodată precizează că avea branulă în mână și solicită admiterea cererii formulate și nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2015, contestatorul G. V.-A., în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor Inspectoratul General al Poliției Române - DGPMB Sector 6 Poliție, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențiilor . nr._, încheiat la data de 21.03.2015. de către agentul constatator din cadrul DGPMB Sector 6 Poliție, prin care, în baza art. 2 pct. 36 din Legea nr.61/1991, a fost sancționat în baza art. 3 alin. 1 lit. f din Legea nr.61/1991, prin care a solicitat să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție menționat mai sus, cu exonerarea contravenientului de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, prin procesul-verbal mai sus menționat, a fost sancționat de către agentul constatator, reținând că ar fi săvârșit contravenția, anume „A împiedicat organul de Poliție să-și îndeplinească atribuțiunile de serviciu pentru ducerea unei persoane la sediul Secției 22 Poliție prin interpunerea între organul de Poliție și persoana ce urma a fi condusă la secție”.
Contestatorul nu a fost de acord cu mențiunile și conținutul procesului-verbal indicat mai sus, întrucât nu reflectă realitatea, completând la rubrica „Alte mențiuni” contest și menționez că ceea ce a scris ofițerul de poliție nu sunt conforme cu realitatea și sunt minciuni.
În speță, contestatorul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal a contravenție atacat pentru următoarele:
Această contravenție o consideră nefiind săvârșită atâta vreme cât s-a reținut săvârșirea contravenției, constând în aceea că petentul contestator ar fi împiedicat organul de Poliție să-și îndeplinească atribuțiunile de serviciu pentru ducerea unei persoane la sediul secției 22 Poliție prin interpunerea între organul de Poliție și persoana ce urma a fi condusă la secție.
În realitate, în data de 21.03.2015, contestatorul a fost contactat telefonic de către soția fratelui său, foarte emoționată, spunându-i că în imobilul unde locuiește au intrat mai mulți polițiști și că l-au încătușat pe fratele acestuia - G. I., contestatorul a și pornit de îndată spre imobilul unde aceștia locuiesc, cu mențiunea faptul că acesta, în acel moment era în pat, având pneumonie, când a ajuns pe palierul de la etajul 4, unde locuiește fratele său, l-a văzut pe acesta întins pe jos, încătușat, văzând că nu mișcă, iar cumnata sa plângea, speriat fiind s-a aplecat spre fratele său, întrebându-l dacă este bine, acesta abia putând să vorbească i-a spus că a fost bătut de către polițiști/jandarmi până la moarte, și că nu se simte deloc bine, fiind îmbrăcat sumar numai într-o pereche de pantaloni de pijama, desculț și tricou.
În acel moment, contestatorul i-a întrebat pe polițiști ce i-au făcut și pentru ce motiv, acesta știind că fratele său nu este agresiv. Nici nu a terminat bine de rostit acestea că doi polițiști care urcau scările și cu cei doi care era lângă fratele său încătușat, cei patru s-au năpustit violent asupra sa, trântindu-l la pământ, primi care au reacționat asupra sa fiind cei doi polițiști care erau în spatele său, care i-au sucit mâinile la spate, după care au intervenit ceilalți doi polițiști, care l-au lipit cu fața de podea, punându-i talpa pantofului pe față și pe gât, apăsându-l cu putere, altul s-a trântit cu ambii genunchi pe spatele său, în timp ce îl lovea cu pumnii, iar altul i-a pus cătușele, stand de asemenea cu genunchii pe spatele său.
Contestatorul a menționat că avea în fiecare mână câte un telefon, iar în momentul încătușării le ținea strâns în pumni. Până în momentul când a ajuns la sediul secției de Poliție 22, fiind încătușat, telefoanele au fost ținute în permanență în mâini de către contestator.
Chiar și după ce s-au ridicat de pe corpul său, contestatorul a mai fost lovit cu bestialitate de către aceștia, contestatorul, dată fiind și starea sa - având pneumonie și loviturile violente care i-au fost aplicate fără milă - a rugat plângând să nu îl mai lovească, întrucât este bolnav de pneumonie, și să aibă grijă cu piciorul său stâng, deoarece are „Ostiomelită acută cu determinări osoase” fiind chiar operat la picior.
După acest incident a mai venit o a cincea persoană, o polițistă, moment în care i-a rugat din nou să nu îl mai lovească, gândindu-se că în acel moment la faptul că, de față fiind două doamne - cumnata sa și doamna polițistă, după care a fost ridicat pe sus și târât pe scările blocului de la etajul IV spre parter, contestatorul nemaifiind în stare să se deplaseze, datorită gravelor leziuni ce i-au fost produse, abia mai respirând, nemaiputând să tragă nici aer.
Contestatorul a precizat că a fost bătut și umilit fizic și psihic de către polițiști, fără să știe de ce, neputându-și explica de ce atâta ură și atâta violență din partea agenților de poliție asupra sa.
Abia la sfârșit, contestatorul a aflat motivul pentru care fratele său a fost încătușat, respectiv s-a primit un apel la 112 de către vecinii de palier ai fratelui său, a apreciat că nu se poate explica sub nici o formă violența de care au dat dovada agenții de poliție asupra fratelui său și asupra sa, doar că și-a permis să îi întrebe de ce l-au bătut pe fratele său și l-au încătușat, fără să i se răspundă aceștia au procedat, astfel cum a arătat mai sus.
Înainte de toate, sub aspectul legalității procesului-verbal, contestatorul a arătat faptul că acesta a fost întocmit cu încălcarea prevederilor imperative ale OG art. 16, alin.1 din OG nr.2/2001.
Astfel, având în vedere contravenția pentru care contestatorul a fost sancționat, se impunea descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta. Ori, în speță, la cea mai sumară lectură a cuprinsului procesului verbal de contravenție se poate observa că fapta reținută în sarcina contestatorului a fost insuficient descrisă, neconținând elemente de natură a asigura o corectă apreciere a gravitații ei, ceea ce echivalează cu nedescrierea ei.
Descrierea generică a faptei contravenționale, fără consemnarea datelor și elementelor concrete din care să rezulte latura obiectivă a contravenției incriminată de lege, echivalează cu nedescrierea faptei contravenționale.
Contestatorul a considerat că descrierea concretă a faptei contravenționale prin reproducerea textului ce o incriminează nu echivalează cu descrierea ei efectivă, întrucât, în absența descrierii modalității concrete a acțiunii ori omisiunii ce înfrânge legea, nu se pot determina circumstanțele săvârșirii, urmările ei, gradul real de pericol social, gradul culpei și în consecință nici nu individualizează sancțiunea.
Astfel, în măsura în care procesul-verbal sus amintit este scris ilizibil, acesta este lovit de nulitate. Temeiul anulării procesului verbal ilizibil constă în lipsa descrierii faptei contravenționale, nulitate expresă prevăzută în art.17 al OG nr.2/2001. Neputându-se înțelege scrisul este evident faptul că nu se poate aprecia dacă fapta contravențională reținută în procesul-verbal a fost descrisă.
Legalitatea și temeinicia unui proces-verbal de contravenție nu poate fi verificată decât prin prisma descrierii faptei cuprinsă în procesul-verbal și prin prisma contravenției pentru care sancțiunea a fost aplicată, orice alte precizări ulterioare ale organului constatator care exced conținutului procesului-verbal fiind irelevante.
Nedescrierea faptei contravenționale echivalează cu lipsa mențiunii privind fapta săvârșită, lipsa care, conform art.17 din OG nr.2/2001, atrage nulitatea procesului-verbal.
Contestatorul a solicitat însă a se observa faptul că agentul, cu ocazia întocmirii procesului verbal de sancționare a înțeles să-și consemneze numele într-un mod ilizibil, ceea ce echivalează în mod cert cu lipsa mențiunii acestuia, solicitând în acest sens să se facă dovada că agentul constatator nu mai are nici un nume sau prenume.
Mai mult, a omis să înscrie în cuprinsul acestuia ocupația și locul de muncă al contravenientului cu toate că, în practica judiciară se consideră că orice lipsă cu privire la datele de identificare a contravenientului (inclusiv ocupația și locul de muncă al contravenientului) determină anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (Tribunalul București secția a IV - a civilă, decizia nr.680/2000, în AL Ticlea, Reglementarea contravențiilor, Ed. Lumina Lex 2001 p. 1185).
Astfel, contestatorul a apreciat că, lipsa unor mențiuni obligatorii imperative și limitative stabilite de legiuitor trebuie sancționate, sancțiune ce nu poate fi alta decât aceea a constatării nulității procesului-verbal
În aceste condiții se impune constatarea sancțiunii nulității procesului verbal sancțiune pe care legiuitorul a înțeles a o aplica unui proces verbal întocmit cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pe de altă parte, în măsura în care instanța va trece peste cele mai sus indicate, contestatorul a solicitat în mod respectuos a constata caracterul nelegal și netemeinic al celor reținute în sarcina contestatorului și a proceda la anularea procesului verbal atacat pe considerentul că, fapta reținută în sarcina acestuia nu există.
În susținerea tezei celor indicate mai sus, conform art.6 par.1 din CEDO, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală întrucât câmpul de aplicare al Legii nr. 61/1991 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei astfel că, în cazul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o precum și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Totodată, procesul-verbal nu poate face dovada prin el însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează în favoarea petentului, acesta reprezentând doar actul prin care petentul a fost acuzat de săvârșirea contravenției.
Pentru toate aceste considerente, menționate mai sus, contestatorul a solicitat ca instanța de judecată să admită plângerea contravențională, astfel cu a fost formulată și, pe cale de consecință, să constate nulitatea absolută a procesului - verbal mai sus menționat, cu exonerarea de la plata amenzii contravenționale dispusă arin acesta.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 31 și art. 34 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate, certificat medico-legal, înscrisuri medicale, plângere penală formulată împotriva agenților de poliție, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrată sub nr.810 din data de 31.03.2015.
Prin compartimentul registratură, la data de 28.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul G. V. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.03.2015 întocmit de Secția 22 Poliție.
Pe fondul cauzei, intimata a învederat că, prin procesul-verbal menționat mai sus, G. V. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991 R.
În sarcina acestuia s-a reținut că, la data de 21.03.2015, ora 21.20, aflându-se pe .. 7, a împiedicat organele de poliție să își îndeplinească atribuțiile de serviciu cu privire la conducerea unei persoane la sediul Secției 22 Poliție, prin interpunerea între organele de poliție și persoana ce urma a fi condusă la secție.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a considerat că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sancțiunea nulității absolute. Intimata și-a întemeiat afirmațiile pe dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, conform cărora, actul constatator al contravenției trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Pornind de la aceste considerente, intimata a solicitat a se observa că, în privința, procesului-verbal contestat, nu sunt incidente cauze de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter.
Intimata a învederat faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate.
Astfel, agentul constatator a fost sesizat să se deplaseze pe ..7, unde s-a reclamat de către numita C. M. D. existența unui scandal pornit de un vecin. S-au deplasat cu operativitate la fața locului și au încercat să ia legătura cu persoana care a efectuat apelul 112 și aceasta le-a relatat că vecinul de la apartamentul nr.38 a pătruns fără drept în locuința sa, refuzând să iasă timp de 15 minute. În tot acest timp, persoana reclamată manifesta un comportament agresiv, fiind recalcitrant și gălăgios, motiv pentru care agenții i-au solicitat să se legitimeze și să se liniștească.
Contrar celor solicitate, domnul G. I. a devenit și mai agresiv, refuzând să se legitimeze și chiar încercând să lovească agenții de poliție. Având în vedere aceste aspecte, polițiștii l-au imobilizat pe numitul G. I. și i-au pus cătușele. După ce a fost încătușat, a devenit și mai agresiv, de această dată adresând injurii polițiștilor, amenințându-i și chiar lovindu-i cu picioarele. Agenții au solicitat sprijinul altui echipaj, însă la fața locului s-a prezentat și fratele lui G. I., respectiv domnul G. V. A., care s-a interpus între polițiști și persoana încătușată, împiedicându-i să conducă persoana la sediul secției. Numitul G. V. A. a devenit agresiv, fiind extrem de agitat, țipând și încercând să împiedice polițiștii să își exercite atribuțiile de serviciu și nu a încetat nici după ce a fost somat în repetate rânduri de polițiștii sosiți de urgență la fața locului pentru a acorda sprijin colegilor lor. în final, numitul G. V. A. a fost imobilizat și condus la sediul Secției 22 Poliție, împreună cu fratele său.
A mai învederat intimata faptul că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil iar, conform art. 249 din noul Cod de procedură civilă „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege ”, astfel că procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, atâta timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă.
Legislația națională și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumțiilor. Acestea, fie că sunt bazate pe fapte, fie că sunt bazate pe legi, operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, Văstberga și Vulic vs. Suedia).
În acest sens, intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională” care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea nr._/04).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, aceasta a fost aplicată în
limitele prevăzute de actul normativ sancționator astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Intimata a apreciat că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora pot determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nemaiatingându-și finalitatea pentru care au fost edictate.
Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice/juridice.
Față de considerentele expuse mai sus, intimata a solicitat să se constate că măsurile luate de agentul constatator sunt oportune și legale, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de G. V. A. ca neîntemeiată și să mențină atât procesul-verbal de contravenție . nr._/21.03.2015 ca legal și temeinic încheiat, cât și sancțiunea ca legal aplicată și corect individualizată.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreuneia din persoanele prevăzute în art. 315 din noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, raport din data de 16.04.2015 întocmit de agentul constatator A. G. A., fișă de eveniment, sesizare nr.3385 din data de 26.03.2015, proces verbal din data de 20.04.2015, procesul verbal de contravenție contestat.
La data de 13.05.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție menționat, cu exonerarea de la plata amenzii contravenționale dispusă prin acesta.
Contestatorul a anexat la răspunsul la întâmpinare copia certificatului medico legal nr.A2/1410/22.03.2015 eliberat la data de 12.05.2015 de INML M. Minovici.
Instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorei U. M., iar pentru intimat proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorei M. D..
La termenul de judecată din data de 10.11.2015, instanța a procedat la audierea martorilor U. M. și C. M. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.03.2015, petentul G. V. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.2, pct.36 și art.3 alin.1 lit.f din Legea 61/1991, reținându-se că acesta a împiedicat organul de Poliție să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu pentru ducerea unei persoane la sediul Secției 22 Poliție, prin interpunerea între organul de Poliție și persoana ce urma a fi condusă la secție.
Persoana sancționata contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 în care sa utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt reținuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului(cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procedând la verificare temeiniciei și legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerințe sancționate cu nulitatea absolută.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, știut fiind ca în materie contravenționala se angajează răspunderea chiar și pentru culpa cea mai simplă
Sub acest aspect, nu vor fi primite susținerile contestatorului în sensul ca nu s-a procedat la descrierea în concret a faptei imputate, agentul inserând suficiente elemente în raport de care instanța poate sa aprecieze asupra tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, iar fapta astfel cum a fost descrisa, (și anume împiedicarea organului de poliție în a-și îndeplini atribuțiile de serviciu pentru ducerea unei persoane la sediul Secției 22 Poliție, prin interpunerea între organul de Poliție și persoana ce urma a fi condusă la secție), se circumscrie dispozițiilor legale, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.2, pct.36 și sanctionată potrivit art.3 alin.1 lit.f din Legea 61/1991.
Nu vor fi primite nici susținerile în sensul ca procesul verbal nu respecta condițiile de forma, deoarece nu s-au inserat mențiuni privind ocupația si locul de munca ale contravenientului, întrucât lacuna de a se insera in procesul verbal astfel de mențiuni se sancționează cu nulitate relativa, iar procesul verbal nu e anulabil, contestatorul nefiind vătămat în drepturile sale.
Pe fondul cauzei, petentul pretinde ca nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Potrivit fișei de intervenție la eveniment, depusa la fila 57, se retine că în data de 21.03.2015, la ora 21.10, agenții de politie de la sectia 22 au dat curs unei sesizării telefonice, făcută de numita C. M. D., deplasându-se pe ..7, . identificat pe numitul G. I. (fratele contestatorului, care a devenit recalcitrant, a început să bruscheze agenții de poliție, motiv pentru care au procedat la imobilizarea sa. După imobilizare acesta a început să îi lovească pe agenții de politie cu picioarele la nivelul abdomenului și picioarelor. Acesta a fost sanctionat contravențional, fiind continuate cercetarile și cu privire la săvârsirea infracțiunii de ultraj.
Din raportul agentului constatator (f.55) retine că, contestatorul s-a prezentat la apartamentul fratelui său, s-a manifestat agresiv verbal și s-a interpus intre agentul de poliție și fratele său ]ncercând să împiedice conducerea acestuia la secția de poliție, motiv pentru care a fost imobilizat prin încătușare și condus la sectia de politie.
Audiată în calitate de martoră, C. M. D., a învederat că a chemat organele de politie după ce vecinul său, G. I. aflat într-o stare evidentă de ebrietate a intrat în apartamentul în care locuia, pe motiv că vrea să afle câte persoane locuiesc acolo, deoarece nu toate plătesc întreținere și i-a creat o stare de teamă.
A mai arătat că inițial au venit 2 agenți de politie, iar, G. I., care se afla pe holul blocului, tipa, înjura, nu era coerent, fiind necesar să vină încă o patrulă să îl ia și să îl conducă la secția de poliție, unde acesta continua să tipe.
Martora a învederat că scandalul a durat circa 10 minute, iar la final a observat că unul dintre politiști era lovit.
Referitor la contestatorul G. A., a învederat că l-a văzut fugitiv la secția de poliție era nervos, agitat, deși era ținut strâns de 3-4 politiști.
Martora U. M. a declarat că l-a chemat pe contestator (care locuia la o distanță de cca 10minute) la apartamentul în care locuia cu concubinul său, G. I., fratele acestuia, pe motiv că ,, a intrat poliția peste ei,,.
Inițial martora a declarat că, contestatorul a fost luat la bătaie de către 3-4 politiști imediat de a ajuns, doar fiindcă a întrebat ,,ce se întâmplă,,, pentru ca apoi să se contrazică relatând că la venirea contestatorului erau 2 politiști prezenți și apoi au mai venit alți 2.
Martora neagă participarea contestatorului în mod activ la scandal și încercarea contestatorului de împiedicare a conducerii fratelui său la sediul de poliție, însă declarația martorei nu va fi avută în vedere la stabilirea situației de fapt, sub acest aspect, deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă și este în mod vădit subiectivă, aceasta fiind concubina fratelui petentului și direct interesată de stabilirea unei situații de fapt‚ contrare celei reținute în actele întocmite de politie, pentru ca atât contestatorul cât și fratele acestuia să fie exonerați de răspunderea contravențională, eventual penală.
Instanța mai retine că potrivit certificatului medico legal(f.93), în urma examinării contestatorului la INML, s-a constatat că acesta prezenta temporal stâng o leziune traumatica de mici dimensiuni și echimoze la nivelul articulatiei pumnilor, circulare, de asemenea de mici dimensiuni, precum și că acuza dureri fără marca traumatică, leziuni care nu i-au pus viața în primejdie, fiind evident că leziunile au fost generate ca urmare a opunerii contestatorului să fie încătușat și condus la sectia de poliție
Constatările certificatului medico legal sunt în vădită contradictie cu afirmațiile contestatorului și cu declarația martorei U. M., acestia încercând să acrediteze ideea că, contestatorul, deși s-ar fi manifestat în mod pașnic ar fi fost bătut cu bestialitate de către polițiști.
In acest context, instanța retine că, în mod evident dacă contestatorul ar fi avut un comportament pașnic, cooperant, ar fi încercat să îl calmeze pe fratele său, și ar fi dat dovadă de respect față de lge si de organele chemate să o aplice, agenții de politie nu aveau nici un motiv să îl incătușeze și să îl conducă la secția de poliție.
Din succesiunea desfăsurării faptelor astfel cum reiese din probele administrate în cauză instanța retine că petentul nu a dovedit netemeinicia celor reținute, chiar probele pe care le-a administrat au contrazis susținerile în sensul că nu se face vinovat de fapta imputată, nu a dovedit că nu intervenit în acțiunea legitimă a organelor de politie care au fost chemate să aplaneze scandalul provocat de fratele său, fiind nevoiți să folosească forța publica pentru a-l conduce atât pe contestator cât și pe fratele său la secția de poliție, astfel că se retine ca procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea art.16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt-fapta contravențională reținută în sarcina petentului si a încadrat in drept starea de fapt expusa, instanța putând sa aprecieze corectitudinea încadrării juridice, precum și temeinicia celor reținute.
Analizând sancțiunea stabilită prin actul atacat, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art.21, alin.3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și în acest context se retine ca fapta contestatorului a prezentat un grad ridicat de pericol social, întrucât a ales să aibă o conduită neconformă, respectiv să intervină în acțiunea legitimă a forțelor de ordine), astfel că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat nu este excesivă, iar aplicarea unui avertisment nu răspunde scopului educativ al normei de drept încălcate.
Față de considerentele anterioare, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul G. V.-A., cu domiciliul în București, ., ., etaj 2, apartament 191, sector 6, având CNP_, în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor Inspectoratul General al Poliției Române - DGPMB Sector 6 Poliție, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședința publica azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. Ș. G.
Red.GA/Thred.MV
4 ex./22.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8871/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9152/2015. Judecătoria... → |
|---|
