Pretenţii. Sentința nr. 1170/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1170/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 1170/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1170/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . GROUP SA și pe pârâtul P. V. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședința publică a răspuns reclamanta prin av. P. D. depunând la dosar delegație de substituire și pârâtul prin av. M..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 30.01.2015, s-a atașat la dosar referatul nr._/15.05.2014 din dosarul penal nr. 2841/P/2013 și plângerea penală formulată de ..A., după care:
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin reprezentant, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumelor menționate în petitul cererii. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, depunând în acest sens la dosar ordin de plată din data de 10.10.2012.
În subsidiar, solicită în situația în care instanța va aprecia că nu este admisibilă cererea de solicitare a onorariului de avocat, să ia act că va solicita plata acestuia pe cale separată.
Aducându-i-se la cunoștință cuantumul cheltuielilor solicitate de reclamantă cu titlu de onorariu de apărător, pârâtul solicită ca instanța să verifice aceste cheltuieli, chitanța nefiind nici în original.
În continuare, menționează că în prima pagină a acțiunii reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 4 mii o sută și ceva lei, însă pe cea de a doua pagină a cererii este stipulată o greșeală, respectiv se solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente sumei de 6956 lei. Arată că este dezamăgit de soluția dată de către P., urmând a verifica pe altă cale dacă soluția confirmată este legală.
Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013, cu nr._, reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâtul P. V.-V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4.148,96 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației achitată de O. asiguratului sau CASCO pentru autoturismul cu numărul_, la plata dobânzii legale aferente sumei menționate și a dobânzii penalizatoare, calculată conform art.1 alin.3 coroborat cu art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, de la data plății despăgubirilor, 13.01.2011, și până la achitarea integrala a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 05.11.2010, s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de dl P. V.-V. și autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
Conform celor consemnate în constatarea amiabilă de accident, culpa exclusivă în producerea accidentului revine dlui P. V.-V. întrucât conducând autovehiculul cu numărul_ nu a acordat prioritate de trecere celorlalte autovehicule intrând în coliziune cu autoturismul cu numărul_ .
În urma acestui eveniment, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost avariat, pagubele produse fiind consemnate în autorizația de reparații, precum și în procesul verbal de constatare.
Reclamanta a precizat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era asigurat CASCO la . Group SA cu polița . nr._ în vigoare la data producerii accidentului, polița în temeiul căreia societatea reclamantă a deschis dosarul de daună nr. RA18/BU/10/_ și a achitat indemnizația de asigurare în cuantum de 48,96 lei, astfel: suma de 2.930,00 lei cu ordin de plată la data de 13.01.2012; suma de 1.218,96 lei, s-a compensat în temeiul art. 2206 alin. 6 Codul civil („asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul analul de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului”) cu două rate de primă datorate de asiguratul CASCO (a se vedea polița de asigurare CASCO nr._).
Conform art. 2.210 din Noul cod civil (art. 22 din Legea nr. 136/1995), „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale …. asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția ……. de persoane”.
Având în vedere dispozițiile art. 1349 alin.1 și 2 din Noul Cod civil (art.998-999 Cod civil), reclamanta a înțeles să recupereze suma achitată cu titlu de despăgubire de la pârâtul P. V., conform art. 2.210 din Noul Cod civil (art. 22 din Legea nr.136/1995), întrucât nu a făcut dovada existenței unei asigurări obligatorii de răspundere civilă valabilă la ….. producerii accidentului.
Având în vedere Decizia nr. XXIII/19.03.2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art.2 din Legea nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurator (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident, este comercială iar nu civilă” și dispozițiile OG nr. 13/2011, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 6,956,15 lei de la data plății despăgubirilor, 13.01.2011 și până la achitarea integrală a debitului.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumelor menționate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2210 Noul Cod civil, art. 2206 alin. 6 Noul Cod civil, art. 1349 alin.1 și 2 din Noul Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 4-33).
La data de 14.02.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 29.01.2014.
La data de 14.04.2014, prin compartimentul registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat următoarele:
Prin acțiunea intentată de . Group SA, aceasta a solicitat a fi obligat la: a) plata sumei de 4186,96 lei, reprezentând despăgubiri „CASCO” pentru autoturismul cu numărul_ ; b) plata dobânzii penalizatoare aferentă sumei de la pct. a; c) cheltuieli de judecată.
În justificarea acestor pretenții, reclamanta a invocat împrejurarea că la data de 05.11.2010, a produs un accident de circulație în care a fost implicat și în urma căruia a fost avariat autoturismul_, ale cărei reparații au costat 4148, 96 lei pe care le-a suportat în calitate de asigurător CASCO.
Pe motiv că nu ar fi avut asigurare RCA, reclamanta a considerat că este îndreptățită n a se îndrepta împotriva pârâtului, dar omițând să arate că în legătură cu despăgubirea sa a mai formulat o acțiune judecătorească ce formează obiectul dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei sector 2 București, prin care aceiași suma (4186, 96 lei) cu titlu de despăgubire a solicitat-o și de la ., alături de penalități (1012,34 lei), precum și cheltuieli de judecată.
În această cauză, în cadrul căreia pârâtul a fost introdus în calitate de intervenient forțat, a arătat că posedă asigurare RCA dar, invocându-se că aceasta nu figurează înregistrată în programul CEDAM, . formulat plângere penală (dosar nr.2841/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 București), în care a motivat că „polița emisă d-lui P. V. din București, pe perioada 01.01._10 este o poliță falsă, emisă de o persoană fără dreptul de a emite polițe, poliță ce s-a încercat a fi valorificată în scopul obținerii unor foloase necuvenite, respectiv o despăgubire nedatorată de pârâtă”.
În raport de această plângere, în cadrul acestei judecăți, . depus copia citației din care rezultă că pârâtul a fost chemat la Secția 21 Poliție în calitate de parte vătămată dar, deși s-a formulat această plângere sub aspectul falsului, cel puțin până în prezent, falsitatea poliței RCA ce i s-a eliberat nu a fost dovedită, împrejurare de care a rugat să se țină cont.
Lipsa evidențierii poliței în programul CEDAM, nu este echivalentă cu falsitatea poliței RCA, fiind posibile și alte cauze care să fi condus la neînregistrarea acesteia, cu atât mai mult cu cât, începând cu 2010 s-a introdus o procedură nouă de eliberare a acestor asigurări (online), or polița cumpărată de pârâtul P. V. V. s-a făcut pe data de 29.12.2009.
În această cauză (cea care face obiectul dosarului Judecătoriei sector 2 București), nici reclamanta . pârâta . a solicitat suspendarea judecații până la soluționarea plângerii penale, la care nu există niciun motiv în a se opune, tocmai pentru a se stabili adevărul legat de această poliță dar, atât timp, cât această poliță nu a fost declarată falsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, și cu atât mai mult nici chitanța cu care s-a plătit asigurarea RCA, raportul contractual de asigurare există, astfel că asigurarea continuă să-și producă efectele, și că . ținută a răspunde.
Împrejurarea că . înțeles să se plângă și sub aspectul înșelăciunii, inducând chiar și ideea că aceasta are în vedere și varianta inducerii în eroare de către proprii ei colaboratori însă, așa cum s-a arătat mai sus, este posibil și nu este exclus a fi și o greșeală de evidențiere a acestor polițe în propriile evidențe.
În timpul judecării cauzei, pârâtul a solicitat ca asigurătorul Carpatica SA să prezinte instanței cotorul chitanțierului din care a făcut parte chitanța SB CAS nr._ (dacă-l dețin), să precizeze cărei persoane i-a fost încredințat acest chitanțier, dacă chitanța în cauză a fost sau nu înregistrată în contabilitatea acestuia ca venit (la ce dată, fiind posibil și în decembrie 2009), să nominalizeze persoanele care au lucrat în punctele de lucru Carpatica ASIG SA situate în București, ., în ziua de 29.12.2009, pârâtul arătând că a plătit polița de asigurare la una din aceste locații.
La toate acestea, asigurătorul RCA nu a răspuns (dar pârâtul a reținut însă că,
cel puțin în fața instanței, la unul din termene, reprezentantul pârâtei a acceptat a nu se mai insista în a se invoca falsitatea poliței, pentru ca apoi să se revină, în sensul de a se continua judecata în același cadru procesual și a se invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, dar cât privește falsitatea atât a poliței RCA, precum și a chitanței de plată a asigurării RCA, în cauză, până la dezbaterea cauzei, nu s-a produs nicio dovadă).
Judecând această pricină, Judecătoria sector 2 București, prin sentința civilă nr._/18.06.2013, a respins cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, acceptând excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei .>
Cât privește faptul că reclamanta . a așteptat o soluție definitivă în cauza dedusă judecății Judecătoriei sector 2 București și a promovat acțiunea prezentă, probabil a făcut-o din rațiuni legale de a nu se prescrie acțiunea.
Este adevărat că a fost invitat spre a se preciza avantajele instituției medierii, dar cât privește inițierea efectivă a vreunei acțiuni împotriva pârâtului (la întâlnirea avută), nu i s-a pus în vedere; s-a convenit că se va aștepta definitivarea soluționării cauzei ce face obiectul dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei sector 2 București, spre a ști ce are de făcut în continuare fiecare.
Faptul că s-a ales promovarea acțiunii de față, pârâtul a considerat-o a fi făcută pentru a nu i se opune scurgerea termenului de prescripție, însă chiar și ASA, trebuie observat că de calitatea sa de autor al accidentului, reclamanta a știut din 9.11.2010 (document intrare reparație, notă constatare RA 018/BU/_) când inspectorul constatator O. le-a luat celor doi implicați în accident, declarații privind producerea acestuia, iar cât privește întinderea despăgubirii, aceasta a fost stabilită prin calculul de reparație nr.1979 din data de 24.11.2010.
Pârâtul a menționat că nu cunoaște data la care efectiv s-a introdus pe rolul Judecătoriei sector 6 București această acțiune dar, dacă se are în vedere că la Cabinetul Av. P. D., aceasta figurează înregistrată la data de 27.11.2013 iar, în programul ECRIS la data de 02.12.2013, în raport de textul art. 2157, 2158 Noul Cod civil, la data cunoașterii autorului și a pagubei, acțiunea apare ca fiind promovată peste termenul de prescripție, pârâtul invocând și această excepție.
Tot pe cale de excepție, pârâtul a invocat și prevederile art. 138 Noul Cod de procedură civilă, în sensul că „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același, obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte.
Când unul din procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urma sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului”.
Așa cum s-a arătat mai sus, judecata ce face obiectul dosarului nr._/300/2011 al Judecătoriei sector 2 București nu a fost soluționată definitiv iar, din acest motiv, a se trece la judecarea pricinii de față, ar însemna să se încalce prevederea art.138 alin 6 Noul Cod de procedură civilă.
Este prematur a se judeca această cauză până când nu există o dezlegare definitivă în dosarul nr._/300/2011 al Judecătoriei sector 2 București, în care nu trebuie omis dacă, atât polița de asigurare RCA cât și chitanța de plată a acesteia invocate de pârât sunt false sau nu, sau dacă este o omisiune de înregistrare în programul CEDAM a poliței sale de asigurare RCA.
Tot pe cale de excepție, pârâtul a invocat și nerealizarea procedurii prealabile prevăzute de art.193 Noul Cod de procedură civilă, așa zisa mediere invocată de reclamantă neîndeplinind cerințele legii legată de desfășurarea acestei proceduri, iar procesul verbal invocat de partea potrivnică este unul care atestă doar întâlnirea și avantajele medierii, nu și al încercării efective de a rezolva neînțelegerile ivite.
Alăturat întâmpinării, pârâtul a anexat în copie, un set de înscrisuri (filele 58-95).
Reclamanta a depus la dosar cerere de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului civil nr._/303/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, însoțită de recursul formulat împotriva sentinței civile nr._/18.06.2013, în dosarul nr._/300/2011.
În ședința din data de 12.06.2014, instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPC, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/300/2011, aflat în recurs pe rolul Tribunalului București.
La data de 01.07.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar cerere de repunere a cauzei pe rol (fila 123).
Reclamanta a depus la dosar o precizare însoțită de un set de înscrisuri, în copie (filele 132-143).
În ședința din data de 09.10.2014, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.
În aceeași ședință, instanța a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității cererii, litispendenței și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârât, prin întâmpinare, motivele fiind consemnate în respectiva încheiere de ședință.(filele 150-151)
În cauză, s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. La solicitarea pârâtului, instanța a dispus emiterea unor adrese către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, cu solicitarea de a comunica modalitatea de soluționare a dosarului penal nr. 2841/P/2013.
La data de 15.01.2015 și 30.01.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar relațiile comunicate de P. de pe lângă Judecătoria sector 6 București (filele 153, 154 și 157-161).
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă administrate și dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
La data de 05.11.2010, a avut loc un accident rutier, pe . sectorul 6, în care au fost implicate autoturismul marca Peugeot nr._, condus de A. L. – A., proprietatea Gressi Trading SRL, și autoturismul marca Dacia Super N., cu nr._, condus de pârât. Rezultă din declarațiile celor doi conducători auto că accidentul s-a produs din culpa pârâtului, care, la intersecția Aleea Privighetorilor cu . pătruns în intersecție considerând că are timp suficient pentru a se încadra pe . intrat în coliziune cu auto_, condus regulamentar (filele 77-78).
În urma coliziunii, ambele autoturisme au fost avariate, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă de accident, încheiată în aceeași zi (fila 24).
La data producerii evenimentului rutier, autoturismul marca Peugeot nr._, condus de A. L. – A., proprietatea Gressi Trading SRL era asigurat CASCO la societatea reclamantă, . GROUP SA, fiind eliberată polița . nr._/21.09.2010 valabilă pentru perioada 23.09.2010 – 22.09.2011 (fila 29).
În ceea ce privește auto marca Dacia Super N., cu nr._, condus de pârâtul P. V. – V., instanța reține că pârâtul a prezentat o poliță de asigurare RCA ./17/G17/HR nr._/29.12.2009, emisă de Carpatica Asig SA Sibiu, cu valabilitate 01.01.2010 – 31.12.2010 (fila 82).
În urma avizării de daună, reclamanta a deschis dosarul de daună nr. RA18/ BU/10/_, iar autoturismul marca Peugeot nr._, condus de A. L. – A., proprietatea Gressi Trading SRL, a fost introdus în reparație la . SRL, care a emis factura fiscală nr._/01.12.2010, pentru suma de 4936,34 lei (fila 19).
La data de 07.01.2011, reclamanta a întocmit un referat de despăgubire (f. 74), stabilind dreptul de despăgubire al asiguratului pentru suma de 4148,96 lei, din care a dedus suma de 1218,96 lei, contravaloarea ultimelor 2 prime de asigurare datorate de Gressi Trading SRL, iar diferența de 2930 de lei, a achitat-o prestatorului serviciilor de reparații, . SRL, în data de 13.01.2011 (f. 9-10).
La data de 11.03.2011, reclamanta a solicitat asigurătorului pârâtului, Carpatica Asig SA Sibiu, în temeiul art. 22 și 49 din Legea nr. 136/1995, să-i plătească suma de 4148,96 lei, despăgubiri achitate de reclamantă asiguratului Gressi Trading SRL, cererea fiind înregistrată la Carpatica Asig SA Sibiu cu nr. 2345/11.03.2011.
Întrucât Carpatica Asig SA Sibiu nu a achitat reclamantei suma de 4148,96 lei, reclamanta a introdus o cerere de chemare în judecată împotriva Carpatica Asig SA Sibiu și a asiguratului P. V. V., ca intervenient forțat, (filele 92-93) la Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrată cu nr._/300/2011.
Prin sentința nr._/18.06.2013, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . și a respins cererea formulată de reclamanta . GROUP SA ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
S-a reținut de respectiva instanță că polița de asigurare civilă . nr._ depusă de pârâta Carpatica Asig SA la dosar era eliberată de pârâtă, prin agentul său, pentru un alt autoturism decât cel condus de intervenientul forțat la data producerii accidentului invocat în cerere, poliță înscrisă în baza de date CEDAM.
În ceea ce privește polița cu același număr prezentată pentru autoturismul intervenientului forțat, s-a reținut că aceasta nu cuprinde denumirea brokerului/agentului de asigurare pentru a se putea verifica dacă are calitatea de agent al pârâtei și pentru a se putea reține incidența art. 34 și 37 din Legea nr. 32/2000.
Ulterior, la data de 02.12.2013, reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtului P. V. V. la plata sumei de 4.148,96 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației achitată de O. asiguratului sau CASCO pentru autoturismul cu numărul_, la plata dobânzii legale aferente sumei menționate și a dobânzii penalizatoare, calculată conform art.1 alin.3 coroborat cu art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, de la data plății despăgubirilor, 13.01.2011, și până la achitarea integrala a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În cursul judecății, a fost soluționat și recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr._/18.06.2013,pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în ds._/300/2011; astfel, prin decizia civilă nr. 2610/25.06.2014 Tribunalul București a respins, ca nefondat, recursul reclamantei O.. (filele 197-198)
S-a reținut de către instanța de control judiciar că atât reclamanta O., cât și pârâta CARPATICA ASIG au depus, în copie, aceeași poliță RCA nr._/29.12.2009, iar instanța a constatat că polița depusă de pârâtă a fost emisă pentru un alt autoturism și alt asigurat decât cel indicat de reclamantă; s-a mai reținut că din adresa emisă de ASF (Autoritatea de Supraveghere Fiscală) rezultă că polița în discuție a fost emisă în versiunea menționată de pârâtă, respectiv pentru un alt autoturism și alt asigurat decât cel indicat de reclamantă.
Tribunalul a mai reținut că faptul că acea copie a poliței RCA depusă de reclamantă poartă o ștampilă a unei sucursale a pârâtei și mențiunea plății de asigurare în valoare de 250 de lei, nu este suficient pentru a se da prioritate acestor înscrisuri față de cele depuse de pârâtă în condițiile în care susținerile acesteia din urmă sunt confirmate și de evidențele oficiale ale ASF și baza CEDAM.
Instanța reține că s-au depus și la dosarul cauzei fotocopiile polițelor RCA nr._/ avute în vedere la pronunțarea hotărârilor din dosarul nr._/300/2011, precum și adresa ASF. Astfel, la fila 83 este atașată fotocopia poliței RCA seria ./178/G17/HR0 nr._ din data 29.12.2009 emisă pentru autoturismul pârâtului P. V. V., Dacia SuperNova cu nr._ .
De asemenea, la fila 88 este atașată fotocopia poliței RCA cu aceeași ./178/G17/HR0 și nr._, dar emisă la data de 22.02.2010, pentru auto Dacia L. Furgon, nr._, și asigurat V. I..
Se mai reține de către instanță că în timpul judecării dosarului nr._/300/2011, pârâta din acel dosar, CARPATICA ASIG, a formulat și o plângere penală (filele 85-86), sub aspectul infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune, solicitând identificarea făptuitorilor și tragerea la răspundere penală, susținând că polița emisă pârâtului Petrecu V. V. este o poliță falsă, emisă de o persoană fără drept de a emite polițe, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București fiindu-i înaintate cercetările efectuate de Secția nr. 21 de Poliție, iar dosarul înregistrat la acest P. cu nr. 2841/P/2013.
Prin Ordonanța din/04.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București (fila 154), s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținându-se incidența art. 16 alin. (1) lit. c) C.p.p.. Din mențiunile Referatului cu propunere de clasare, întocmit de Secția nr. 21 Poliție, rezultă că cercetările penale s-au desfășurat față de pârâtul P. V. V., reținându-se că nu au rezultat date și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și înșelăciune (filele 158-159).
Instanța reține că potrivit art. 22 din legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, 05.11.2010, În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
Din coroborarea mențiunilor sentinței civile nr._/18.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în ds._/300/2011, deciziei civile nr. 2610/25.06.2014, pronunțată în recurs de Tribunalul București, Ordonanța din/04.06.2014 și Referatului cu propunere de clasare, întocmit de Secția nr. 21 Poliție, că la data de 05.11.2010, când s-a produs accidentul rutier în care a fost avariat autoturismul marca Peugeot nr._, condus de A. L. – A., proprietatea Gressi Trading SRL, pârâtul P. V. V. nu avea o poliță de asigurare RCA valabilă încheiată cu CARPATICA ASIG, astfel că, în raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta este îndreptățită să se regreseze împotriva pârâtului P. V. V..
În speță, asiguratul . avea împotriva pârâtului dreptul de a introduce o acțiune în răspundere civilă delictuală, în temeiul art. 998-999 VCC, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, 05.11.2010, astfel încât, în virtutea subrogației legale, de același tip de acțiune beneficiază și reclamanta asigurător.
Potrivit art. 998 VCC, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Rezultă, așadar, că pentru a se atrage răspunderea civilă delictuală a unei persoane, este necesară întrunirea a patru condiții cumulative: a) existența unei fapte ilicite; b) producerea unui prejudiciu; c) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs; d) vinovăția făptuitorului.
a) În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta este definită în doctrină jurisprudență ca o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv ale unei persoane sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
În speță, această condiție este îndeplinită, fapta ilicită a pârâtului constând în nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, reglementate de OUG nr. 195/2002, ceea ce a condus la producerea unui accident de circulație, în sensul art. 75 din OUG nr. 195/2002.
b) Cât privește existența unui prejudiciu, cert și care să nu fi fost reparat încă, înțeles ca o consecință negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de altă persoană, instanța reține îndeplinită și această cerință.
În speță, prejudiciul încercat de reclamantă există și constă în aceea că în urma plății despăgubirii către propriul asigurat, și-a diminuat patrimoniul cu contravaloarea despăgubirii plătite.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, acesta a fost cuantificat la valoarea reparațiilor necesare aducerii autoturismului la starea dinaintea accidentului, reprezentând materiale și manoperă, astfel cum au fost facturate de către prestatorul de servicii . SRL, limita despăbirii fiind stabilită de reclamantă la suma de 4148,96 lei, conform regulilor aplicabile contractului de asigurare CASCO încheiat cu propriul asigurat, prin referatul cu propunere de despăgubire din data de 07.01.2011 (fila 25), aspect ce nu a fost contestat în speță de către pârât și nici nu s-a făcut dovada achitării acestei sume, astfel încât să se rețină că acest prejudiciu ar fi fost reparat; prin urmare, reclamanta a suferit un prejudiciu cert și nereparat încă.
c) În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, instanța constată că acesta există, întrucât dacă pârâtul ar fi respectat regulile dreptului obiectiv (regulile de circulație menționate în OUG nr. 195/2002) s-ar fi putut evita producerea accidentului de circulație din data de 05.11.2010 și, deci, avarierea autoturismului asiguratului reclamantei.
d) Cât privește vinovăția pârâtului, instanța reține că vinovăția pârâtei îmbracă forma culpei cu prevedere, întrucât pârâtul a prevăzut că nerespectarea regulilor de circulație creează o stare de pericol pentru participanții la trafic, însă nu a acceptat aceste urmări, sperând sau gândindu-se – fără temei justificat - că respectivele urmări nu se vor produce.
Ca atare, apreciind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale ale pârâtului, instanța îl va obliga să plătească reclamantei suma de 4148,96 lei, contravaloare despăgubiri civile achitate de reclamantă în dosarul de daună RA18/BU/10/_.
În ceea ce privește pretențiile referitoare la dobânda legală, instanța reține că potrivit art. 1088 VCC, La obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate. Aceste daune-interese se cuvin sa faca ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept.
În speță,fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, pârâtul este de drept în întârziere, astfel că instanța îl va oblige să plătească reclamantei și dobânda legală calculată asupra sumei de 4148,96 lei, de la data plății de către reclamantă a despăgubirilor, respectiv 13.01.2011, când a luat naștere dreptul său la acțiune, și până la data plății sumei de 4148,96 lei de către pârât.
Instanța reține că reclamanta a solicitat ca dobânda legală să fie achitată de către pârât conform OG nr. 13/2011, însă acest act normativ a intrat în vigoare la data de 28.09.2011, astfel că nu poate fi aplicat retroactiv. Prin urmare, regulile de stabilire și calcul a dobânzii legale pentru perioada 13.01.2011 – 28.09.2011 sunt guvernate de OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, iar ulterior datei de 28.09.2011 de OG nr. 13/2011; prin urmare, instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 4148,96 lei, conform OG nr. 9/2000, începând cu data de 13.01.2011 și până la data de 28.09.2011 și conform OG nr. 13/2011 pentru perioada ulterioară datei de 28.09.2011 și până la data plății integrale a debitului.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 451-453 NCPC, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată avansate în legătură cu prezenta cauză și dovedite în condițiile art. 452 NCPC, respectiv suma de 378,43 lei, constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului, în cadrul cheltuielilor de judecată, și la plata sumei de 1240 lei, onorariu apărător, pentru care, în ședința publică de azi a depus ordinul de plată emis de BRD în data de 10.10.2012 (fila 163), având în vedere că din mențiunile acestui ordin de plată rezultă că suma de 1240 lei reprezintă onorariu apărător achitat de reclamantă în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._/300/2011, al Judecătoriei Sectorului 2 București.
Ca atare, această sumă nu a fost achitată de reclamantă pentru litigiul ce face obiectul prezentului dosar, iar, pe de altă parte, împrejurarea că în partea introductivă a încheierii de dezbateri/11.06.2013 în dosarul nr._/300/2011 (fila 116 verso), reclamanta a precizat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, nu o îndreptățește să le solicite în prezentul dosar, pe cale incidentală, de la prezentul pârât, care nu a avut aceeași calitate în respectiv proces.
Prin urmare, reclamanta nu are decât să declanșeze un litigiu separat în care să supună temeinicia pretențiilor sale într-un cadru procesual a cărei alegere o va stabili și cu achitarea cuvenitelor taxe de timbru, dar nu prin eludarea regulilor de învestire a instanței, în maniera aleasă în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea introdusă de reclamanta . GROUP SA, cu sediul în București, ., sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2001, CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa Cabinetului Individual de Avocat P. D., în București, .. 1, . 3, biroul A 3, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliul în București, .-39, ., etaj 5, apartament 22, sector 6, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4148,96 lei, contravaloare despăgubiri civile achitate de reclamantă în dosarul de daună RA18/BU/10/_.
Obligă pârâtul să achite reclamantei și dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 4148,96 lei, conform OG nr. 9/2000, începând cu data de 13.01.2011 și până la data de 28.09.2011 și conform OG nr. 13/2011 pentru perioada ulterioară datei de 28.09.2011 și până la data plății integrale a debitului.
Obligă pârâtul să achite reclamantei și suma de 378,43 lei, cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Respinge, ca nefondată, cererea reclamantei de acordare a sumei de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu apărător.
Cu drept numai de apel, de competența Tribunalului București-Secția a VI-a Civilă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele se depun la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. – C. M. V. – A. M.
Red.FCM/Thred.MV
5 ex./05.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1153/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 875/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
