Plângere contravenţională. Sentința nr. 884/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 884/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 884/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 884
Ședința publică din data de 03.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" S.A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, a amânat pronunțarea pentru azi, 03.02.2015, când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.08.2014 sub nr._, contestatoarea C. NAȚIONALĂ "POȘTA ROMÂNĂ" S.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.08.2014, întocmit de intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin care a solicitat instanței constatarea nulității absolute a procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Contestatoarea a invocat prin cererea de chemare în judecată excepția nulității procesului-verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin 7, din O.G. nr. 2/2001 având în vedere că nu s-a adus ia cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la nivelul de securizare, deoarece nu a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție, fiind astfel în imposibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
Contestatoarea a menționat că art. 19 din O.G. nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, dar încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator, și nu în sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni.
Totodată, contestatoarea a invocat excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 01 ianuarie 2015 acordat prin H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 conform prevederilor art.7 alin (1). modificat prin Hotărârea nr. 361 /30.04.2014, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei si securității, astfel, prin art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 modificat prin Hotărârea nr. 361/2014 legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 1 ianuarie 2015 persoanelor prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin hotărâre, rezultând că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative, agentul constatator a efectuat controlul în data de 29.07.2014, anterior expirării termenului de 1 ianuarie 2015, acest termen fiind un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ
Contestatoarea a precizat că, în cazul unei societății comerciale cu capital de stat (acționarii C.N. Poșta Română S.A. sunt Statul Român și Fondul Proprietatea) hotărârile, inclusiv cele de achiziție sunt limitate de Adunarea G. a Acționarilor și de Bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
În ceea ce privește excepția nulității procesului verbal de contravenție pentru lipsa elementelor obligatorii, contestatoarea a menționat că potrivit art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001 nu a fost indicat numărul de înregistrare la Registrul Comerțului al societății, solicitând astfel nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru lipsa elementelor obligatorii.
Totodată, excepția nulității procesului-verbal a fost invocată și motivat de faptul că lipsește semnătura contravenientului, sau în cazul refuzului contravenientului de a semna sau a lipsei contravenientului, a datelor de identificare ale martorului și semnătură acestuia care să certifice aceste aspecte, invocând dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, contestatoarea a menționat că fapta a fost constată în data de 29.07.2014, iar procesul-verbal a fost încheiat în data de 05.08.2014, în procesul-verbal nefiind indicate motivele pentru care semnătură contravenientului lipsește și nu sunt indicate datele de identificare ale unui martor și nu conține semnătură acestuia, astfel cum prevede O.G. nr. 2/2001.
În motivarea cererii, contestatoarea, a arătat că în data de 05.08.2014, agentul constatator din cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului BUCUREȘTI, a constatat. în mod eronat, ca abatere contravențională fapta prevăzută la art. 58 lit. a raportat la dispozițiile art. 3 alin. 1 si 3 din Legea nr. 333/2003, respectiv că nu au fost luate măsuri in vederea asigurării protecției patrimoniului prin montarea de mijloace mecanofizice rezistente, sistem de alarmă sau instituirea pazei umane.
Agentul constatator, în urma controalelor efectuate la ghișeul exterior nr. 1 aparținând Oficiului Postal nr. 16 din mun. București, ., sector 6, a stabilit că nu au fost luate măsuri în vederea asigurării protecției patrimoniului prin montarea de mijloace mecanofizice rezistente, sistem de alarma sau instituirea pazei umane, fără a se preciza valorile monetare, iar potrivit legislației în vigoare, aceste măsuri de pază a obiectivelor se iau în funcție, de valorile monetare manipulate zilnic prin oficiu.
De asemenea, contestatoarea a invocat prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu dispozițiile art. 13 Anexa 1 din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată, care dispun configurația sistemelor tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției, care se stabilește în funcție de importanta valorilor umane și materiale si a nivelului de risc evaluat, cu îndeplinirea cerințelor minime de securitate, fiind astfel obligatoriu menționare în procesul-verbal, în mod corespunzător, a bunurilor și valorilor monetare manipulate zilnic prin oficiu, element esențial ce face parte din latura obiectivă a contravenției, fiind lovit de nulitate, având în vedere că din descrierea faptei contravenționale nu rezultă care este valoarea bunurilor și valorilor monetare manipulate prin oficiu, pentru a aprecia dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale contravenției.
În continuarea, contestatoarea a precizat că din descrierea faptei contravenționale reținute în sarcina acesteia, potrivit procesului-verbal de contravenție . nr._/05.08.2014, nu rezultă faptul că la data de 29.07.2014 bunurile și valorile monetare manipulate prin oficiu, impuneau luarea de masuri de protecție suplimentare solicitate de către agentului constatator, fata de cele existente, și prin urmare având aplicabilitate prezumția de nevinovăție, iar potrivit principiului in dubio pro reo, a solicitata constatarea faptului că nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic in oficiu are consecințe directe în ceea ce privește modul de individualizare a sancțiunii aplicate, conducând automat la anularea sancțiunii si a procesului-verbal de contravenție, chiar dacă sancțiunea a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoarea monetară manipulată zilnic în oficiu, înlăturând chiar răspunderea.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contestatoarea a precizat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit.
Contestatoarea menționat că lipsește vinovăția ca element constitutiv, în absența căruia nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de lege.
În concluzie, contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/05.08.2014 și admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor cu modificări și completări, ale H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea normelor metologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, respectiv ale O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările ulterioare, dispozițiile Codului de procedură civilă.
În susținere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de contravenție . nr._/05.08.2014, certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului, hotărârea Consiliului de administrație nr. 72/2014, adresa nr. 102/8856/19.08.2014 a Direcției Logistice-Serviciul Securitate Poștala din cadrul C.N.P.R., hotărârea Consiliului de administrație nr. 255/21.11.2013.
La data de 24.10.2014, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘT a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată prin care a învederat instanței că prin procesul-verbal . nr._/05.08.2014, C.N Poșta Română S.A a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit.a din Legea nr. 333/2003, actualizată, în sarcina acesteia, reținându-se în sarcina sa faptul că în urma controlului efectuat in baza Planului de Măsuri aprobat de D.G.PM.B, la obiectivul Ghișeul Exterior nr. 1 aparținând Oficiului Poștal nr.16 situat la adresa din București, ., sector 6, s-a constatat că nu au fost luate măsuri în vederea asigurării protecției patrimoniului prin montarea de mijloace mecanofizice rezistente, sistem de alarmă sau instituirea pazei umane, faptă care se sancționează conform art. 59 alin. 1 lit. b) din același act normativ cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a arătat că a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, respectiv s-a aplicat amenda în cuantum minim de 2000 lei., agentul constatator respectând dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a învederat că îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, întemeindu-și afirmațiile pe dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidente cauzele de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a invocat dispozițiile art. 270 din noul Cod de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 269 din noul Cod de procedură civilă, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate, cele reținute în procesul-verbal fiind constatate ex propriis sensibus de agentul constatator care l-a întocmit ca persoană special împuternicită de lege în acest sens, constatările lui prezumându-se că sunt conforme cu realitatea.
Totodată, intimata a precizat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, iar prin urmare, simpla negare a contestatoarei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, iar eventuala omisiune a agentului constatator de a aduce la cunoștință contravenientei dreptul de a formula obiecțiuni nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului, aceasta putând fi acoperită de organul competent să soluționeze plângerea.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 875/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 5119/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
