Pretenţii. Sentința nr. 1567/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1567/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1567/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1567
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. S. M.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta N. S.P.A, în contradictoriu cu pârâta S.C. L. P. IMPEX S.R.L.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de18.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2014, reclamanta N. S.p.A. a solicitat obligarea pârâtei . SRL la plata următoarelor sume: 19.113,64 Euro, adică aproximativ 84.100 lei, reprezentând debit principal, aferent facturilor fiscale nr. 3512/02.08.2012, nr. 3513/02.08.2012, nr.3540/08.08.2012, nr. 3521/06.08.2012 și nr. 4143/25.09.2012 emise ca urmare a produselor comandate de către . SRL și livrate de către reclamantă, însă neachitate de către pârâtă; 2.170,15 euro, adică aproximativ 9.657,16 lei, reprezentând dobândă penalizatoare care va curge până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că, între societatea N. S.p.A., în calitate de vânzător/furnizor și societatea L. P., în calitate de cumpărător, s-au derulat raporturi între profesioniști, astfel cum acestea sunt definite prin art. 3 Cod civil.
Contractele au fost încheiate la distanță, prin comenzi comunicate prin intermediul poștei electronice de către reprezentantul L. P., în calitate de asociat unic al acestei societăți.
Aceste comenzi au fost înregistrate de către reclamantă, confirmate și livrate. Astfel, pentru fiecare comandă, s-a emis confirmare, cererea de a contracta întâlnindu-se cu oferta și astfel încheindu-se contractul. Pentru produsele comandate s-au emis facturile menționate anterior, ce au fost însoțite de documente de transport.
Modalitatea de a contracta, respectiv de a comanda și de a confirma comenzile, reprezenta o practică statornicită între părți, între acestea derulându-se mult mai multe activități între profesioniști de achiziționare produse. Acest aspect rezultă din chiar formularea comenzilor de către reprezentantul pârâtei.
Aferent produselor pe care L. P. le-a comandat și pe care societatea reclamantă le-a livrat, aceasta a emis facturi fiscale în cuantum total de 19.113,64 euro, adică aproximativ 84.100 lei.
. SRL nu a achitat, până la acest moment, nicio parte din suma totală datorată în cuantum de 19.113,64 euro. Astfel cum s-a precizat, această sumă datorată derivă din produsele comandate de către societatea cumpărătoare și livrate de către reclamantă, conform documentelor menționate anterior.
Având în vedere faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, față de noile comenzi, din luna noiembrie 2012, reclamanta a refuzat confirmarea acestora până la plata facturilor restante, conform e-mail-ului din data de 20 noiembrie 2012, ora 12:35 și având în vedere poziția reclamantei, reprezentantul legal al pârâtei, M. P., a motivat neplata de faptul că un client al societății sale a amânat plățile către L. P. (e-mail-ul din 27 noiembrie 2012).
Cât privește capătul de cerere referitor la dobânda solicitată, reclamanta a citat dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 3 alin. 1 și 2 și a precizat ratele dobânzii de referință BNR pentru perioada în cauză, detaliind modalitatea de calcul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile legale precitate în cuprinsul cererii.
Cererea a fost legal timbrată cu 3580 lei (filele 94, 113 și 183).
Reclamanta a depus înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 17-89, 105-111, 116-140).
La data de 10.10.2014, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că, astfel cum reiese din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, aceasta, prin reprezentantul legal P. M., a fost un intermediar între reclamantă și clienții săi, adevărații beneficiari ai comenzilor. Reclamanta a livrat produsele comandate direct terțelor persoane, reprezentanții acestora fiind cei care au semnat înscrisurile de recepționare, în numele pârâtei, în mod eronat fiind întocmite facturile.
Prin urmare, pârâta a apreciat că reclamanta ar fi trebuit să-și îndrepte acțiunea împotriva adevăraților beneficiari ai produselor livrate, iar nu împotriva acesteia, în calitate de intermediar, pârâta nebeneficiind de o mare parte din produse.
Pe fond, pârâta, a mai arătat că, lucrând anterior cu societatea reclamantă, ce are sediul în Italia, desfășurând activități specifice, fără a exista niciun fel de problemă, indiferent de care parte a raportului comercial se situa, a recomandat-o și altor societăți care aveau nevoie de produsele N. S.p.A. Cu toate acestea, reprezentații societăților terțe, având în vedere faptul că pârâta colaborase cu reclamanta anterior, i-au solicitat a intermedia oarecum tranzacția, cu speranța că vor obține oarecare reduceri. Așa se face că în numele terțelor societăți, reprezentanții pârâtei au contactat societatea reclamantă pentru vânzarea unor produse specifice activității desfășurate, produse de nișă.
Reclamanta a avut cunoștință asupra faptului că produsele solicitate erau doar comandate de pârâtă, însă adevăratul beneficiar era societatea Tie Services Internațional din Satu M..
Pentru o parte din produsele livrate acesteia, pârâta a primit banii de la societatea Tie și i-a avansat mai departe către reclamantă, ceea ce le-a dat tuturor convingerea că tranzacțiile funcționau și prin această modalitate.
În virtutea bunei credințe, precum și a relațiilor comerciale anterioare, pârâta a continuat a comanda în numele terțelor persoane juridice produse, comenzile după recepționare erau procesate și produsele livrate.
La un moment dat au început să apară întârzieri la plată din partea societăților terțe, ceea ce a determinat o întârziere a plăților către reclamanta N. S.p.A. Pentru garantarea plăților, pârâta, prin reprezentat legal, a oferit reclamantei diferite garanții, care au făcut posibilă desfășurarea relațiilor comerciale încă o bună bucată de timp.
Văzând că plățile din partea terților întârzie, a luat legătura cu aceștia pentru reglementarea situației, ocazie cu care a descoperit faptul că reclamanta a înțeles să-și îndeplinească în mod defectuos obligațiile de livrare a produselor, transmițând bunurile neînsoțite de facturi și alte documente de transport, necesare unei comenzi de acest tip, ceea ce a adus o . nemulțumiri din partea destinatarilor. Mai mult decât atât, după primirea coletelor s-a constata faptul că produsele nu corespundeau din punct de vedere calitativ cu cele prezentate inițial de către reclamantă și nici nu îndeplineau toate caracteristicile tehnice pe care acestea trebuiau să le aibă, ceea ce a făcut ca destinatarii să nu achite contravaloarea acestora, pârâtei.
În legătură cu facturile anexate cererii de chemare în judecată, deși s-a susținut că i-au fost transmise, acestea nu au ajuns niciodată în posesia pârâtei, motiv pentru care acestea nici nu poartă semnătura sau ștampila L. P. Impex SRL, reclamanta nefăcând dovada comunicării, respectiv recepționarea facturilor de către pârâtă.
După cum lesne se poate observa, facturile nu poartă nici semnătura vreunui reprezentant al reclamantei și nici ștampila societății, cum de altfel este și cazul documentelor de transport, în care se arată că bunurile au fost preluate de către firma de transport însă nu poartă și semnătura conducătorului ce a livrat bunurile și cu atât mai puțin semnătura destinatarului, adică a pârâtei după susținerile Nord Fluid S.p.A.
În legătură cu e-mail-urile depuse de către reclamantă, chiar dacă ar aprecia acestea ca fiind dovada unei înțelegeri între cele două societăți, pârâta a apreciat că prin conținutul acestora nu se face o acceptare a debitului, făcându-se doar referire la anumite produse și la condiții de livrare iar nu cu privire la raporturile juridice existente între cele două entități.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, prin care se solicită plata unei dobânzi penalizatoare în cuantum de 2.170,15 euro, adică aproximativ 9.657,16 lei reclamanta a înțeles să invoce dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești. La calculul dobânzii, reclamanta are în vedere art. 3 alin. 1 și 2 care prevede că rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Totodată sunt invocate și dispozițiile art. 1 alin 3 din același act normativ care prevede că dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Cu toate acestea se omite a se face trimitere la art. 6 din acest act normativ care prevede că „Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală”.
Având în vedere inexistența unui contract încheiat între părți, pârâta a apreciat că aceasta ar putea fi obligată cel mult la plata dobânzii legale, în situația în care instanța apreciază temeinică cererea de chemare în judecată. Mai mult decât atât, ea urmează a se calcula abia de la data la care a fost pusă în întârziere, prin intermediul executorului judecătoresc, iar nu din momentul în care facturile au devenit scadente.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și urm Cod procedură civilă, art. 453 Cod procedură civilă, art. 1013 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 03.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, fapt ce rezultă tocmai din considerentele expuse de pârâtă care a arătat în întâmpinare faptul că aceasta a comandat de la reclamantă produsele a căror contravaloare nu a achitat-o și că i-a oferit garanții cu privire la efectuarea plății la timp.
Tot pârâta a arătat în cuprinsul întâmpinării faptul că în urma relației comerciale avute cu N. și pentru a veni în ajutorul propriilor săi clienți, a cumpărat, ca urmare a prețurilor avantajoase de care beneficia, marfă pentru aceștia. Această marfă era comandată de la reclamantă și revândută terților. Cu titlu de exemplu este dată relația comercială cu Tie Services International din Satu M. despre care pârâta a arătat că „a primit banii de la societatea Tie și i-a avansat către reclamantă”, precum si faptul că „a continuat a comanda în numele terțelor persoane juridice produse” iar „comenzile, după ce erau recepționate, erau procesate și livrate”. Din aceste relatări reiese fără putință de tăgadă faptul că pârâta nu era un intermediar, ci un comerciant care cumpăra la un preț avantajos și revindea mărfuri de la N..
Intermedierea presupune ca intermediarul doar să pună comerciantul în legătură cu terțe persoane cu care acesta să desfășoare apoi relații comerciale intermediarul fiind remunerat pentru acest serviciu. Astfel este și definit prin art. 2096 din Codul civil.
În măsura în care pârâta s-a comportat ca un mandatar față de clienții proprii, persoane juridice străine de prezentul litigiu, acest aspect nu a fost adus la cunoștința de către pârâtă, astfel încât, s-ar afla, cel mult, în fața unui mandat fără reprezentare. Or, conform art. 2039 Cod civil, mandatarul fără reprezentare încheie în nume propriu contracte, asumându-și obligații proprii față de cocontractant (în cauză N.).
Pe fond, pârâta a invocat prin întâmpinare faptul că produsele nu au fost achitate ca urmare a faptului că produsele nu au fost însoțite de documentele necesare, fapt ce a dus la nemulțumiri din partea clienților săi (terți de raportul juridic dedus judecății), dar aceasta nu arată modul prin care și-ar fi îndeplinit defectuos obligațiile privind calitatea produselor deși este invocat acest fapt ca justificare a neplății facturilor. Afirmația este de altfel nedovedită prin vreun înscris, rămânând doar o simplă alegație.
În ceea ce privește pretinsa necomunicare a facturilor, aceasta este o apărare ce se impune a fi înlăturată. Astfel, facturile ce atestă obligația de plată au L. P. Impex au fost transmise acesteia, cel mai târziu la data somației ce a precedat depunerea cererii de ordonanță de plată ce a făcut obiectul dosarului nr._/303/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta N. S.P.A., în calitate de vânzătoare și pârâta S.C. L. P. IMPEX S.R.L., în calitate de cumpărătoare s-au încheiat patru contracte de vânzare marfă, la distanță, pe bază de comandă fermă comunicată prin e-mail, urmată de confirmare și livrare.
Astfel, prima comandă a fost făcută în data de 30.05.2012, fiind emisă factura nr. 3512/02.08.2012 pentru suma de 2756,21 euro (filele 18-23). Similar, următoarea comandă a fost făcută în data de 19.05.2012, fiind emise facturile nr. 3513/02.08.2012 pentru suma de_,31 euro și 3540/08.08.2012 pentru suma de 1191,44 euro (filele 25-35). A treia comandă a fost făcută în data de 01.08.2012, pentru care a fost emisă factura nr. 3521/06.08.2012 pentru suma de 234,39 euro (filele 37-47), ultima comandă fiind efectuată în data de 17 și 18.09.2012, pentru care a fost emisă factura nr. 4143/25.09.2012 pentru suma de 1432,29 euro (filele 49-66).
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța reține următoarele:
În conformitate cu art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din indentitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Astfel, analizând susținerile pârâtei, în sensul că aceasta a fost doar un intermediar între reclamantă și clienții săi, adevărații beneficiari ai comenzilor, instanța reține că, potrivit art. 2096 din Codul civil, intermedierea reprezintă un contract prin care intermediarul se obligă față de client să îl pună în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract, intermediarul putând să reprezinte părțile intermediate la încheierea contractului intermediat sau a altor acte de executare numai dacă a fost împuternicit expres în acest sens, potrivit art. 2102 din Codul civil.
În cauza de față, instanța constată că pârâta, deși a susținut că a fost doar un intermediar în relația cu reclamanta, pentru clienții săi, nu a făcut nicio dovadă a unor contracte de intermediere semnate cu vreun client al său, client care să îl și împuternicească expres să încheie contractele intermediate.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, având în vedere că, comenzile au fost făcute de societatea pârâtă în nume propriu.
Pe fondul cauzei, instanța reține în continuare următoarele:
În drept, conform art. 1188 alin. 1 Cod civil, o propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conține suficiente elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar, oferta fiind irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o mențină un termen, astfel cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 1191 Cod civil.
Totodată, potrivit art. 1196 alin. 1 Cod civil, orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, și ajunge în termen la autorul ofertei, contractul considerându-se încheiat în momentul și locul în care acceptarea ajunge la ofertant conform dispozițiilor art. 1186 alin. 1 Cod civil.
În cauză, ca urmare a acceptării de către pârâtă a ofertei formulate de reclamantă, rezultând din corespondența electornică purtată între părți, s-au încheiat contractele de vânzare marfă, astfel cum s-a reținut mai sus. Astfel, potrivit art. 46 din Codul comercial (în vigoare la data încheierii contractelor), obligațiile între profesioniști se probează inclusiv prin corespondență. Mai mult, instanța reține că pârâta nu a negat încheierea acestor contracte în cuprinsul întâmpinării formulate și în răspunsurile la interogatoriu (filele 196-197), ci a precizat că marfa nu i-a fost destinată, că nu a fost corespunzătoare sau că nu a fost livrată la timp. Pe de altă parte, potrivit e-mailul trimis în data de 27.11.2012 (fila 68), reprezentantul legal al pârâtei-M. P. (potrivit certificatului ONRC fila 116 verso), a menționat că vor începe să plătească facturile scadente, solicitând achiziționarea de produce în continuare. În acest e-mail, reprezentantul pârâtei a precizat, într-adevăr, că un client al său, nenominalizat, a amânat plățile, dar nu a precizat că ar exista o problemă în executarea contractelor dintre reclamantă și pârâtă sau că, clienții pârâtei ar fi nemulțumiți de produsele pe care pârâta le-ar livra de la reclamantă.
Totodată, instanța are în vedere și corespondența purtată prin poștă electronică între părți, în cursul litigiului, ocazie în care pârâta a solicitat achitarea debitului în mai multe tranșe, cu oferirea unei garanții, propunere neacceptată de reclamantă. Cu toate acestea, instanța va lua în vedere atitudinea pârâtei, care ar fi dorit achitarea debitului, fără cheltuieli de judecată, în tranșe, cu oferirea unei garanții, deși în cadrul procesului a susținut că marfa nu a fost livrată acesteia și că nu e de datoria sa să o achite.
Cât privește susținerile pârâtei în sensul că, produsele nu au corespuns din punct de vedere calitativ sau că au existat neregularități în legătură cu transportul, instanța le apreciază neîntemeiate, atâta timp cât pârâta nu a precizat expers ce probleme au existat și nici nu a dovedit în vreun fel, prin probele administrate în cauză, că ar fi existat o executare necorespunzătoare a contractelor, din partea societății reclamante.
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 coroborat cu art. 1271 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își execute obligațiile. Totodată, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, fără a pierde dreptul la daune-interese, să ceară executarea silită a obligației, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 1516 alin. 1 și 2 Cod civil.
Instanța constată că reclamanta a făcut dovada executării propriilor obligații, prin faturile emise și documentele de transport coroborte cu întreaga corespondență electronică purtată între părți.
Prin urmare, având în vedere faptul că pârâta se afla de drept în întârziere cu privire la obligația de plată a sumei de bani asumată în exercițiul activității sale, conform art. 43 din Codul comercial, instanța reține că pârâta are obligația față de reclamantă de a plăti suma de_,64 euro, reprezentând debit principal, ce urmează a fi plătită la cursul BNR de la data plății.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului principal, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilate părți și este obligată să repare acest prejudiciu, iar conform art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Atfel, pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat de plata cu întârziere a debitului principal, instanța o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma de 2845,79 euro, reprezentând dobândă legală calculată până la data de 23.06.2014, potrivit O.G. nr. 13/2011 (modalitatea de calcul necontestată fiind la fila 184) ce urmează a fi plătită la cursul BNR de la data plății și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,64 euro, reprezentând debit principal, ce urmează a fi plătită la cursul BNR de la data plății, la plata sumei de 2845,79 euro, reprezentând dobândă legală calculată până la data de 23.06.2014, ce urmează a fi plătită la cursul BNR de la data plății și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.
Conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta este cea care a căzut în pretenții, instanța va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă cu titlu de onorariu de avocat, conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, măsura luată de instanță neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
În cauză, instanța constată că reclamanta a plătit suma de_,35 lei cu titlu de onorariu de avocat, astfel cum rezultă din facturile și extrasele de conte de la filele 205-210. Or, raportat la complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, luând în considerare că în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoiu și că cercetarea procesului s-a desfășurat pe durata a trei termene de judecată, instanța apreciază că onorariul în cuantum de_,35 lei este disproporționat și, pe cale de consecință, va dispune reducerea acestuia la suma de 5000 lei.
Față de aceste considerente, în baza art. 453 alin. 1 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8580 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 3580 lei reprezentând taxă judiciată de timbru și 5000 lei reprezentând onorariu de avocat parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta N. S.P.A. înregistrată la Registrul Comerțului din Milano sub nr._, cu sediul în Milano, Corso Sempione, 77 cap_ și sediul ales în București, ., sector 3 la SCA L. și Asociații în contradictoriu cu pârâta S.C. L. P. IMPEX S.R.L. înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI:_, cu sediul în București, Sector 6, ., ., .>sediul ales în București, .-3, etaj 5, sector 3 la SCPA PSHB P. și Asociații+ persoană împuternicită I. S..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,64 euro, reprezentând debit principal, ce urmează a fi plătită la cursul BNR de la data plății, la plata sumei de 2845,79 euro, reprezentând dobândă legală calculată până la data de 23.06.2014, ce urmează a fi plătită la cursul BNR de la data plății și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 8580 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
Judecător Grefier
Red. ASM 4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1635/2015.... → |
|---|
