Pretenţii. Sentința nr. 407/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 407/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 407/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 407
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. C. Ș.
GREFIER: E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. C. P. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta reprezentată de avocat S. V., care depune împuternicire avocațială la dosar și pârâta, prin avocat D. I. G., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 60.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta prin avocat solicită admiterea excepției având în vedere că sediul pârâtei este în C., fiind aplicabile dispozițiile art. 107 pct. 1 Cod procedură civilă. Totodată, arată că, prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a invocat prevederile art. 116 și art. 126 Cod procedură civilă, motivat de faptul că ar exista o clauză de alegere de competență, însă această clauză nu poate opera deoarece în condițiile de participare, depuse la fila 9 din dosar, la semnătura și ștampila expozantului, nu există semnătura și ștampila societății pârâte, ci ale unei alte societăți, respectiv Estagroteh. În atare situație nu se poate discuta de aplicabilitatea art. 116 – 126 Cod procedură civilă.
Pârâta prin avocat mai arată că reclamanta a anexat răspunsului la întâmpinare un nou set de documente, tot condiții de participare, care de această dată sunt ștampilate conform cu originalul, este aplicată o semnătură, dar nu există o ștampilă a societății reclamante, care să ateste această conformitate cu originalul și mai mult decât atât, din nou la rubrica „semnătura și ștampila” nu există ștampila societății pârâte. Arată că pârâta nu și-a însușit aceste condiții de participare.
Pârâta prin avocat solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei C..
Reclamanta prin avocat solicită respingerea excepției întrucât părțile au stabilit o clauză de alegere de competență la art. 11 din contract, la sediul organizatorului, respectiv al reclamantului.
Pârâta prin avocat arată că art. 11 face parte din condițiile de participare, pg. 14, care așa cum a învederat, nu sunt însușite de societatea pârâtă. Arată că, într-adevăr formularul de înscriere ar trebui să aibă 14 pagini, care se semnează de către societatea reclamantă doar pe pagina 10 și de către societatea pârâtă pe toate paginile. Revine și arată că societatea pârâtă nu și-a însușit această clauză de alegere de competență.
Reclamanta prin avocat arată că aceste condiții generale nu sunt semnate într-adevăr de către pârâtă, însă fac parte integrantă din contract atâta vreme cât partea adversă a semnat formularul de înscriere.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 32.202,00 lei, conform facturilor fiscale emise, la plata penalităților de întârziere în procent de 0,4%/zi întârziere și până la data achitării integrale a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată suportate cu prezentul proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între societatea acesteia și .-au desfășurat raporturi comerciale în formă contractuală, prin încheierea unui formular cu regim de contract în baza căruia reclamanta are calitatea de organizator, iar pârâta de expozant. Obiectul contractului constă în participarea la expoziție, respectiv „Expoziția Internațională de Agricultură și Utilaje Agricole” în perioada 18-21 iulie 2013.
La data de 28 noiembrie 2012, pârâta a trimis către reclamantă formularul semnat și ștampilat, apoi a comunicat textele pentru catalog.
Reclamanta a emis factura fiscală nr. 890/14.05.2013, în cuantum de_,67 lei și factura fiscală nr. 895/13.06.2013, în cuantum de_.17 lei.
La data de 10 iunie 2013, reclamanta a primit adresa nr._ din partea . care i-a adus la cunoștință că s-a luat decizia de a nu mai participa la expoziție, solicitând totodată stornarea facturilor.
Reclamanta a răspuns adresei pârâtei printr-o altă adresă înregistrată sub nr.53/10.iulie.2013 prin care i-a comunicat condițiile și consecințele în caz de neparticipare la expoziție.
Conform art. 3 din Condițiile Generale, parte integrantă a formularului de înscriere este foarte clar stabilit că: „ ...participarea devine obligatorie și nu se admite anularea înscrierii, decât în următoarele condiții: anularea participării până la data de 05.05.2013 îi rezervă organizatorului dreptul de a reține 75% din suma achitată până la data retragerii; începând cu 06.05.2013 nu se mai fac restituiri din sumele achitate datorită rigorii angajamentelor contractate”.
Având în vedere clauzele stabilite și că în baza acestora pârâta trebuie să achite facturile mai sus-arătate, reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, sens în care a invitat pârâta la ședința de informare mediere însă fără nici un rezultat. A fost emis certificatul de informare mediere, iar la întâlnirea cu pârâta i-a fost comunicat faptul că nu se va plăti nicio factură, fără a se motiva în vreun sens această decizie.
Ceea ce nu a avut în vedere pârâta a fost faptul că, pe lângă demersurile efectuate pentru pregătirea expoziției, apoi emiterea facturilor și neachitarea lor, reclamanta a mai suferit și un prejudiciu de imagine pentru că spațiul rezervat a rămas gol.
Reclamanta a menționat că nu are nicio pretenție în acest sens, dorind doar ca pârâta să respecte clauzele contractuale la care a achiesat prin semnarea și ștampilarea formularului.
Mai mult decât atât, reclamanta a fost informată de către . nu poate participa la expoziție pentru că au apărut probleme cu lipsa de lichidități, însă cu 2 săptămâni înainte au participat la o altă expoziție concurentă - Agriplanta. În atare situație, reclamanta a apreciat că pârâta este de rea-credință.
Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 32.202,00 lei și la plata penalităților de întârziere în procentul de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere la valoarea sumei restante, de la data scadenței și până la data achitării integrale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1170, art.1270, art. 1271, 1516 și următoarele din Codul civil și a solicitat totodată aplicarea a dispozițiilor art. 223 Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, condiții de participare la Expoziția Internațională de Agricultură și Utilaje Agricole, email, facturile . nr.890 din data de 14.05.2013, 895 din data de 13.06.2013, fișă client, adresa nr._ din data de 10.07.2013, adresa nr.53 din data de 10.07.2013, formular de înscriere cu valoare de contract, certificat de informare nr.20 din data de 13.06.2014, confirmări de primire, certificat constatator nr._ din data de 14.02.2014 eliberat de ORC, privind societatea M. SA C..
La data de 14.08.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, conform rezoluției din data de 30.07.2014, însoțite de relații ORC privind societatea C. P. SRL.
Prin același compartiment, la data de 04.11.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în pretenții a reclamantei ..
Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 6 București
Acțiunea promovată de către reclamantă este o acțiune în pretenții, iar potrivit art. 107 (1) Noul cod de procedură civilă „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Având în vedere că pârâta are sediul în municipiul C., ., cod poștal_, județul D., pârâta a considerat că, în prezenta cauză, instanța competentă teritorial este Judecătoria C., motiv pentru care a solicitat admiterea excepției și trimiterea dosarului spre soluționare instanței judecătorești competente .
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că susținerile reclamantei sunt total nefondate și nu au niciun temei contractual și legal deoarece între cele două părți nu a existat un contract valabil încheiat prin care să ia naștere un raport juridic între acestea și care să determine emiterea facturilor fiscale invocate de către reclamantă.
Prin formularul de înscriere din data de 28 noiembrie 2012, pârâta și-a manifestat intenția de a de a se înscrie ca și expozant direct și unic, cu stand, în cadrul Expoziției Internaționale de Agricultură și Utilaje Agricole, ce urma să se desfășoare în perioada 18-21 iulie 2013 în localitatea Lilieci, județul Ilfov. În baza acestei cereri, reclamanta i-a emis o factură pro formă numărul 3/18.03.2013, în care este cuprinsă tranșa 1 pentru participare la expoziție conform formularului de înscriere. Ulterior acestei facturi proforme, reclamanta i-a emis și facturile fiscale . nr. 890/14.05.2013 și . nr.895/13.06.2013, facturi pe care însă societatea pârâtă le-a returnat acesteia și le-a refuzat la plată, deoarece nu aveau un temei contractual sau legal pentru a fi emise.
Acest formular de înscriere pe care l-a considerat reclamanta ca fiind un contract între părți conține 14 pagini, așa cum rezultă din documentele depuse de către aceasta la dosar, însă se poate observa cu ușurință că acesta nu este semnat de către societatea pârâtă decât pe primele 10 pagini, iar pe restul nu apare semnătura și ștampila pârâtei, deci nu există o bază legală pentru a emite aceste facturi și pentru a se crea un raport juridic între părți. Mai mult decât atât, reclamanta a invocat faptul că formularul de înscriere are valoare de contract între părți, însă în pagina 10 a formularului se prevede în mod clar că „Organizatorul își va exprima acordul doar pe pagina 10 a Formularului de înscriere, acest acord reprezentând acceptarea tuturor termenilor contractuali cuprinși în sus-numitul contract” însă, în rubrica din această pagină unde Organizatorul trebuia să își dea acceptul nu există acordul acestuia, fiind lăsat loc liber, așa cum rezultă din chiar actele depuse la dosar de către reclamantă. Dacă exista un asemenea acord, acest formular semnat și ștampilat de către reclamantă trebuia să i se comunice pentru a fi informați că aceștia acceptă intenția pârâtei de a participa la expoziție iar, în urma acestui acord din partea reclamantei, părțile puteau trece la negocierea și semnarea condițiilor de participare la expoziție cuprinse în paginile 11-14 din contract. Însă, societatea pârâtă nu a primit formularul de înscriere semnat, ștampilat, înregistrat și datat din partea Organizatorului, astfel că, neexistând acceptul reclamantei pe acest formular, între părți nu s-a manifestat acordul de voință, iar contractul nu a fost legal încheiat.
De asemenea, nici paginile 11-14 reprezentând condiții de participare, și depuse de către reclamantă în susținerea acțiunii, nu sunt reale și nu susțin afirmațiile acestora deoarece în josul paginilor la rubrica semnătura și ștampila expozantului apare semnătura și ștampila unei alte societăți (.), și nu a societății pârâte .
Susținerea reclamantei că facturile sus menționate reprezintă contravaloarea serviciilor comandate de către societatea acesteia nu poate produce efecte juridice atâta timp cât părțile nu au acceptat prin semnătură și ștampilă condițiile contractuale în baza cărora puteau fi emise acele facturi . Mai mult decât atât, și dacă pârâta se raporta strict la prevederile contractuale (neacceptate) aceasta a solicitat a se observa faptul că în art. 3 din condițiile de participare se prevede că în urma semnării contractului de către părți se emite o factură proformă care are termen de plată 5 zile. Înscrierea la expoziție este valabilă până în ziua scadenței la plată a facturii proforme iar, în cazul în care aceasta nu este achitată, înscrierea se anulează. Oricum, factura proformă nr. 3 a fost emisă în data de 18.03.2013 și avea termen de plată la data de 23.03.2013, aceasta nefiind achitată rezultă că înscrierea la expoziție s-a anulat de drept și astfel emiterea ulterioară a facturilor fiscale a fost făcută fără a exista un contract valabil între părți, deoarece nu există raport juridic între părți în baza căruia să se nască o obligație de plată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea societății pârâte la plata penalităților de întârziere, aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 4 din condițiile de participare însă, cum aceste condiții de participare nu au fost însușite de către societatea pârâtă prin semnătură și ștampilă, nu există temei legal pentru a solicita asemenea penalități, solicitând astfel respingerea acestei cereri.
Mai mult decât atât, în condițiile în care pârâta a returnat reclamantei facturile emise în lipsa unui contract valabil încheiat, așa cum prevede art. 1270, 1271 Cod civil, nu se poate discuta despre existența vreunei creanțe, deoarece aceasta nu a avut la bază un contract acceptat de către părți.
Astfel, pârâta a considerat că acțiunea reclamantei, întemeiată pe prevederile art. 1170, 1270-1271, 1516 Cod civil, este neîntemeiată deoarece, înscrisurile depuse de către aceasta nu au făcut dovada existenței vreunui contract valabil încheiat între părți, motiv pentru care pârâta a solicitat respingerea cererii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Noul Cod de procedură civilă.
La întâmpinare, pârâta a anexat copii de pe următoarele înscrisuri: formular de înscriere, factura proformă nr.3 din data de 18.03.2013, facturile fiscale . nr. 890/14.05.2013 și . nr. 895/13.06.2013, adresa nr._ din data de 12.07.2012, confirmare de primire, adresa nr._ din data de 10.07.2013, adresa nr._ din data de 09.09.2013, adresa nr._ din data de 20.08.2013.
La data de 19.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței de judecata să respingă apărările din întâmpinarea formulată de societatea pârâtă și să admită acțiunea în pretenții atacată de pârâtă și să ia act de faptul că menține solicitarea obligării pârâtei la plata sumei de 32.202.00 lei conform facturilor fiscale emise, a penalităților de întârziere în procent de 0,4%/zi întârziere și până la data achitării integrale a sumei, precum și a cheltuielilor de judecată suportate cu prezentul proces.
Pe cale de excepție, reclamanta a solicitat respingerea invocării excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cu privire la capătul de cerere privind excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, având în vedere art. 116 Noul Cod de procedură civilă și art. 126 alin. 1 care prevede că „părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute și prin declarație verbală în fața instanței că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă, și faptul între reclamantă și pârâtă s-a încheiat formularul de înscriere cu valoare de contract nr. 7 din data de 10.12.2012 la capitolul Condiții de participare pagina 14 art. 11 Dispoziții finale se prevede faptul că „………Orice litigiu decurgând din Contract, inclusiv referitor la valabilitatea, interpretarea, executarea sau rezilierea acestuia, se va soluționa pe cale amiabilă între Organizator și Expozant, în caz contrar, părțile se pot adresa instanțelor judecătorești de pe raza sediului Organizatorului... ”, reclamanta având calitatea de Organizator cu sediul în București, sector 6.
Însăși pârâta a invocat art. 107 (1) Noul Cod de procedură civilă, ale cărui dispoziții sunt clare/concise cu privire la faptul că cererea de chemare în judecată trebuie depusă la instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul doar în cazul în care legea nu prevede altfel. Așa cum s-a arătat mai sus, instanța competentă să judece cauza în acest caz este Judecătoria Sectorului 6 București, prin urmare reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale ca nefondată.
Cu privire la susținerile pârâtei, în sensul că nu datorează nicio sumă de bani reclamantei, aceasta a solicitat a se avea în vedere că starea de fapt conformă cu realitatea este cea prezentată și dovedită de către reclamantă, astfel:
În conformitate cu formularul de înscriere nr.7/10.12,2012, . solicitat înscrierea ca și expozant direct și unic, în cadrul Expoziției Internaționale de Agricultură și Utilaje Agricole Agro C. 2013 DN2, județul Ilfov în perioada 18-21 iulie 2013, prin care aceasta a declarat că a luat la cunoștință și că va respecta orarul din tabelul aferent formularului, fapt care nu s-a întâmplat, având în vedere că pârâta nu a mai participat la expoziție.
Urmare a nerespectării acestor obligații, reclamanta a suferit un prejudiciu atât material cât și de imagine, în sensul că spațiul alocat pentru pârâtă nu a mai fost ocupat, creându-i o pagubă materială prin faptul că ar fi putut exista o altă societate de bună credință care ar fi dorit să se înscrie la această expoziție care ar fi achitat facturile emise pentru serviciile prestate, și de imagine întrucât spațiul rezervat a rămas gol.
Cu privire la faptul că pârâta nu a considerat formularul de înscriere pe care l-a semnat, ștampilat a avea valoare de contract, sunt total nefondate întrucât, în întâmpinarea formulată nu a indicat temeiul juridic, contractual, legal în care se prevede că acest act nu are valoare contractuală și nu poate produce efecte juridice față de părți, făcând afirmații neîntemeiate.
În cuprinsul întâmpinării formulate de către pârâtă, aceasta a susținut că nu a semnat, ștampilat formularul de înscriere însă, în acest sens atașând prezentei ca dovadă a falselor susțineri a pârâtului și a relei credințe de care dă dovadă, adresa nr._ din data de 10.07.2013 emisă și transmisă de către pârâtă . societatea pârâtă, prin care însăși admite faptul că în data de 28.11.2012 . a semnat formularul de înscriere în vederea participării la „Expoziția Internațională de Agricultură și Utilaje Agricole” ce se va desfășura în localitatea…..”.
Totodată, cu privire la afirmația pârâtei din „....reclamanta ne-a emis și facturile fiscale . nr. 890/14.05.2013 și . nr. 895/13.06.2013, facturi pe care însă societatea reclamantă le-a returnat acesteia și le-a refuzat la plată, deoarece nu aveau un temei contractual sau legal pentru a fi emise”, reclamanta a făcut referire tot la adresa menționată mai sus, și anume la afirmația pârâtei „Urmare acestui Formular de înscriere . a emis către M. SA facturile 890/14.05.2013 și 895/13.06.2013. În perioada parcursă de la data înscrierii și până în prezent, societatea reclamantă s-a confruntat și se confruntă în continuare cu probleme legate de lipsa de lichidități din piața tractoarelor și mașinilor agricole. Veniturile societății au scăzut considerabil datorită acestui lucru (. .). În acest sens, reclamanta a solicitat stornarea facturilor 890/14.05.2013 și 895/13.06.2013” care, încă o dată, scoate în evidență că pârâta este de rea credință și nu dorește achitarea debitului datorat față de reclamantă, inducând în eroare și instanța de judecată. Prin adresa menționată mai sus, la momentul întocmirii acesteia, pârâta susținea că nu are lichidități și, prin urmare, nu poate achita facturile ci nu că acestea nu au fost emise în baza unui temei contractual legal, așa cum a susținut la acest moment.
De asemenea, cu privire la faptul că societatea pârâtă i-a solicitat stornarea facturilor, din acest fapt denotă/reiese că, pentru ca acestea să poată fi stornate trebuie să fie acceptate și înregistrate în contabilitatea societății pârâte, așa cum se poate concluziona din adresa menționată mai sus, ori, reclamanta a solicitat a se pune în vedere pârâtei să explice cum poate reclamanta storna facturi care „nu au fost acceptate, înregistrate”. Ca aceste facturi să poată fi stornate trebuiesc a fi acceptate, înregistrate, așadar în întâmpinarea formulată de către pârâtă, aceasta a susținut că nu au fost acceptate și înregistrare aceste facturi, de unde se înțelege de fapt că, din moment ce pârâta a solicitat stornarea, este clar că facturile fiscale au fost înregistrate și acceptate, însă din rea-credință aceasta le-a refuzat la plată.
Referitor la condițiile de participare, mai exact art. 3 înscriere, reclamanta a menționat următoarele, în vederea lămuriri instanței cât și a pârâtei, și anume: formularul de înscriere (paginile 1-14) completat, semnat și ștampilat de către Expozant (pârât) va fi transmis la Organizator (reclamanta), până la data de 5 iunie 2013, iar înscrierea este valabilă până în ziua scadenței la plată a facturii proforme. Astfel, factura proformă a fost emisă la data de 18.03.2013, termenul scadent fiind de 5 zile, iar la data de 23.03.1013 se împlinea termenul de plata. După acceptarea acestor condiții și a spațiului alocat de către Organizator, participarea la expoziție devine obligatorie și nu se admite anularea înscrierii decât în următoarele condiții, și anume: a) anularea participării până la data de 05.05,2013, iar pârâta a transmis adresa nr._ la data de 10.07.2013, cu 2 luni mai târziu, prin care a solicitat anularea participării; b) începând cu data de 06.05.2013, nu se mai fac restituiri din sumele achitate, datorită rigorii angajamentelor contractate.
În urma analizării cererii expozantului, Organizatorul (reclamanta) are dreptul de a accepta, respinge sau restrânge spațiul sau cererile de servicii ale expozantului. Semnarea și ștampilarea de către Organizator a paginii 10 din Formularul de înscriere, reprezintă acceptul acestuia pentru înscrierea Expozantului. Astfel, reclamanta a depus prezentei formularul de înscriere semnat și ștampilat de către reclamantă a paginii 10, dovedind încă o dată afirmațiile false și reau-credință de care pârâta . dat dovadă când a susținut că, mai mult decât atât, reclamanta a invocat faptul că formularul de înscriere are valoare de contract între părți însă, în pagina 10 a formularului se prevede în mod clar că „Organizatorul își va exprima acordul doar pe pagina 10 a Formularului de înscriere, acest contract reprezentând acceptarea tuturor termenilor contractuali cuprinși în sus-numitul contract ” însă, în rubrica din această pagină, unde Organizatorul trebuia să își dea acceptul, nu există acordul acestuia, fiind lăsat loc liber... ”.
Având în vedere clauzele stabilite și că în baza acestora pârâta trebuie să achite facturile mai sus-arătate, reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta la ședința de informare mediere, însă fără niciun rezultat.
Mai mult decât atât, după ce a fost informată de către . nu poate participa la expoziție pentru că au apărut probleme cu lipsa de lichidități, au încheiat un contract cu o societate concurentă pentru a participa la o altă expoziție, în atare situație apreciind că pârâta a fost de rea-credință.
Astfel, cauzele pot fi multiple și pot pleca de la o proastă manageriere pentru a ajunge la o strategie de marketing foarte slabă, drept pentru care, susținerile din întâmpinare sunt nefondate.
Reclamanta a solicitat respingerea întâmpinării și admiterea acțiunii în pretenții, privind obligarea . plata cheltuielilor de judecată suportate cu prezentul proces, a sumei de 32.202.00 lei conform facturilor fiscale emise, penalităților de întârziere în procent de 0,4%/zi întârziere și până la data achitării integrale a sumei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1170, art.1270, art.1271, 1516 și următoarele din Codul civil.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoțit de un set de înscrisuri, în copie, filele 91-106.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției necompetentei teritoriale invocate de pârâtă, in temeiul art.130 alin. 3 cod procedura civila, instanța reține următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 107 din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 113 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare in judecata se introduce la instanța in a cărei circumscripție domiciliază paratul, daca legea nu prevede altfel, ori, in cazul executării unei obligații, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a obligației.
În speță, acțiunea reclamantei este o cerere în pretenții formulată împotriva pârâtei cu sediul în municipiul C., ., cod poștal_, județul D., instanța competentă teritorial fiind Judecătoria C., neexistând nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 13 care să atragă competența teritorială de Judecătoriei sectorului 6 București.
În combaterea excepției necompetenței teritorială reclamanta a invocat dispozițiile art. 126 alin. 1 care prevede că „părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute și prin declarație verbală în fața instanței că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă”, susținând că în formularul de înscriere nr. 7 din data de 10.12.2012, la capitolul Condiții de participare pagina 14 art. 11 –Dispoziții finale, părțile au inserat o clauză de alegere de competență potrivit căreia „Orice litigiu decurgând din Contract, inclusiv referitor la valabilitatea, interpretarea, executarea sau rezilierea acestuia, se va soluționa pe cale amiabilă între Organizator și Expozant, în caz contrar, părțile se pot adresa instanțelor judecătorești de pe raza sediului Organizatorului ”, respectiv reclamanta în cauză.
Instanța reține însă că pârâta nu a semnat condițiile de participare în cuprinsul cărora a fost inserată clauza de alegere de competență, ca atare, de vreme ce manifestarea de voință nu a fost exprimată de pârâtă în acest sens prin semnarea convenției, instanța apreciază că această clauză nu produce efecte juridice.
În consecință, aplicând regula de drept comun prevăzuta in art. 107 cod procedura civilă, in temeiul art. 132 alin. 3 din codul de procedura civila, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 si va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., in a carei raza teritoriala are domiciliul pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta ., cu sediul în București, .. 2C, ., apartament 28, sector 6, având numărul de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, Preciziei Business Center, ., etaj 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâta . sediul în municipiul C., ., județul D., CUI:RO2315722, J_, în favoarea Judecătoriei C., județul D..
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1474/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
