Plângere contravenţională. Sentința nr. 418/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 418/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 418/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 418
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: A. S. M.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea M. A. R., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B – B. RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că intimata a depus precizări.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că intimata a depus precizări.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în data de 09.10.2013, contestatoarea M. A. R., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. Rutieră a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție .> CP nr._/26.09.2013, solicitând anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a precizat că, la data de 26.09.2013, în timp ce se deplasa pe . oprită de un echipaj de poliție și i s-a comunicat că nu a acordat prioritate la trecerea pietonilor, faptă constatată prin procesul – verbal ce face obiectul prezentei cauze. Față de cele reținute de agentul constatator, contestatoarea a arătat că mergea în coloană, pe prima bandă de circulație, persoanele care traversau aflându-se pe celălalt sens de circulație. Prin urmare, nu avea obligația de a opri la trecerea de pietoni.
În raport de dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G.2/2001 a apreciat sancțiunea ca fiind disproporționată față de gradul de pericol social al faptei, mai ales prin prisma faptului că lucrează la o societate cu sediul în Județul Ilfov, iar permisul auto îi este necesar pentru deplasarea la servici.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 34 alin.2 din Ordonanța 2/2001.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 20, 22 dosar Judecătoria Sector 2).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit chitanței .-10, nr._, aflată la fila 21 din dosar Judecătoriei Sectorului 2.
La data de 27.03.2014, prin serviciul de registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale. În fapt, a arătat că la data de 26.09.2013, ora 18:40, contestatoarea conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe . cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, la culoarea verde a semaforului, nerespectând astfel dispozițiile art. 135 lit.h din RAOUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
A arătat faptul că procesul – verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001 și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act. Fapta a fost constatată direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent conform art. 109 alin.1 din OG 195/2002, iar procesul-verbal cuprinzând constatările persoanale ale agentului, are prin el însuși forță probantă. Aceste fapte sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, procesul – verbal încheiat în aceste condiții are forță probantă și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contravenientei, cât timp aceasta nu este în măsură să facă proba contrară.
În drept, a invocat dispozițiile art. 15și 16 din O.G. 2/2001 și art. 135 lit.h din RAOUG 195/2002.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal contestat.
Prin sentința civilă nr. 9912/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București în data de 24.10.2014.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că, prin procesul-verbal . nr._/26.09.2013, contestatoarea M. A. R. a fost sancționată contravențional de către intimata D.G.P.M.B. B. Rutieră cu amenda în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 alin. 1 lit. h din RAOUG nr.195/2002 coroborat cu art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002, menționându-se că, la data de 26.09.2013, în jurul orelor 18:40, petenta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe Bulevardul Timișoara, dinspre pasajul Lujerului către Valea Oltului și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni marcata corespunzător, aflați și aflați pe sensul său de mers.
Sub aspectul legalității actului de sancționare, se observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.
În privința temeiniciei procesului-verbal, trebuie arătat că, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
Se mai subliniază faptul că procesul-verbal analizat cuprinde constatări personale ale agentului de poliție cu privire la situația de fapt descrisă, astfel că acesta a avut posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petent prin săvârșirea contravenției.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În speță, se constată că petenta, prin probele administrate- înscrisuri, nu a înlăturat prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, potrivit art. 249 Cod proc. Civilă, contestatoarei îi revenea sarcina probei afirmațiilor susținute, dar aceasta a înțeles să renunțe la administrarea probei testimoniale solicitată și nu a administrat nicio altă probă de natură a contrazice cele reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.
Față de cele arătate, instanța consideră că procesul-verbal . nr._/26.09.2013 este conform realității, fiind temeinic întocmit, întrucât în mod corect s-a reținut în sarcina contestatoarei M. A.-R. săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 OUG nr.195/2002, coroborat cu art.135 alin. 1 lit. h din RAOUG nr.195/2002, care sancționează fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece contestatoarea nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei imputate, ținând seama și de ora comiterii contravenției, dar și de necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, conducători auto sau pietoni.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. A.-R. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.09.2013, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. B. RUTIERĂ, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunile principală și complementară dispuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea M. A. R. CNP_, domiciliată în București, sector 6, ..71, ., . în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B.- B. Rutieră cu sediul în București, sector 3, .. 9-15 împotriva procesului – verbal . nr._/26.09.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. S. M. A. S. P.
Red. ASM 4 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 441/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 444/2015.... → |
|---|
