Pretenţii. Sentința nr. 621/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 621/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 621/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 621
Ședința publică de la 27.01.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții B. V. și B. G. și pe pârâtul A. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții prin reprezentant convențional, av. O. Z., cu împuternicire avocațială la f. 2 dosar și pârâtul prin reprezentant convențional, av. G. M., cu împuternicire avocațială la f. 93 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile pentru acest termen de judecată;
- se constată că a fost înaintat dosarul nr._ al Judecătoriei S..
Instanța ia act de domiciliul ales al pârâtului indicat în dosar la f. 88 în cuprinsul întâmpinării, sens în care dispune rectificarea acestuia în sistemul ecris.
Instanța pune în discuție competența și termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei.
Reprezentanții reclamanților și pârâtului arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze cauza, iar cu privire la termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei arată că se poate soluționa chiar azi.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 al. 1 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la un an de zile.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor solicitate.
Reprezentanții reclamanților și pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru reclamanți și pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța pune în discuție faptul că la dosar este o cerere formulată prin care se solicită să se pronunțe o hotărâre conform art. 436 C. cu privire la suma recunoscută de pârât.
Reprezentanta reclamanților arată că susține această cerere, că pârâtul a recunoscut în parte pretențiile reclamanților prin întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii formulată de reclamanți prin care se solicită să se pronunțe o hotărâre conform art. 436 C. cu privire la suma recunoscută de pârât cât și asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamanților, pe fondul cauzei solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, pentru toate considerentele din cererea de chemare în judecată și din răspunsul la întâmpinare. Arată că dacă se pronunță o hotărâre prin care să se ia act în parte de recunoașterile pârâtului, pe fond să se pronunțe o hotărâre pentru restul sumei de bani și să fie obligat pârâtul la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial care sunt dovedite la dosar. În continuare, arată că sunt îndeplinite toate condițiile ca instanța să oblige pârâtul la plata acestei sume, culpa procesuală este suficient dovedită, că pârâtul a pierdut dosarul nr._, cuantumul cheltuielilor de judecată este perfect rezonabil. Arată că ceea ce a spus pârâtul prin întâmpinare este irelevant, arătând că pe de o parte onorariile ce s-ar percepe conform susținerilor pârâtului nu constituie un cuantum real pentru dosarele din provincie. Cu privire la cheltuielile de deplasare, arată că nu s-a dovedit că acestea sunt nerezonabile. Pentru toate considerentele, solicită să se aibă în vedere strict criteriile legale pentru profesia de avocat, indicând că aceste cheltuieli sunt rezonabile raportat la obiectul cauzei. Apreciază că și cheltuielile de judecată din prezentul dosar sunt justificate și solicită admiterea acțiunii, cu cheltuielile de judecată din prezenta cauză constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat ca și cheltuială de judecată în sarcina pârâtului.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea în parte a acțiunii, solicitând să se pronunțe o hotărâre în care să se ia act că pârâtul a recunoscut suma de 6521,8 lei precizată în întâmpinare. Pentru restul sumei de_ lei solicită să se respingă acțiunea ca neîntemeiată, precizând că în cei 15 ani de când este avocat a întâlnit multe persoane care l-au întrebat în ce constă secretul dreptului. Arată că legea în strictețea sa reflectă bunul simț, a indicat că onorariile de bun simț se raporteazăla complexitatea dosarului, sens în care solicită instanței să se aplece asupra bunului simț pe care o persoană trebuie să îl aibă când acceptă sau nu un onorariu avocațial. Arată că instanța este chemată să soluționeze cauza raportat la onorariile cerute. În ceea ce privește costurile de transport, arată că pârâtul a făcut un calcul pe un autoturism pe un consum mediu de motorină, respectiv a calculat acest consum raportat la distanța parcursă și a ieșit un calcul. Arată că din partea reclamanților s-a spus că s-au cumpărat 21 litri de motorină, apoi s-au cumpărat 17 litri de motorină pentru a se deplasa la S., în ambele situații. Apoi a cumpărat 68 litri de motorină tot pentru a se deplasa la S.. Arată că trebuie să facă dovada necesității acestor cantități de motorină, deoarece la un calcul simplu, 12-13 litri de motorină sunt suficienți pentru o deplasare la S., iar pentru o deplasare la Ploiești sunt suficienți 3 litri de motorină. Arată că este vorba de bunul simț al normei și solicită cenzurarea pretențiilor reclamanților și respingerea capătului de cerere pentru suma de_ lei. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța onorariului avocațial.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09-10-2014, sub nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București, având ca obiect pretenții, reclamanții B. V. și B. G., în contradictoriu cu pârâtul A. I. au solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumei de_,73 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._ și la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1369 lei și onorariu avocațial.
În fapt, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 471/25-05-2005 pronunțată de Judecătoria S. (titlul de proprietate al părților) a fost sistată starea de indiviziune între B. D., tatăl și respectiv soțul reclamanților și pârâtul A. I., în ceea ce privește imobilul compus din teren și construcție, situat în Bușteni, .. 2, jud. Prahova. În acest mod, construcția a fost partajată de coproprietari de comun acord, potrivit variantei II de lotizare cuprinsă în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. M. B., astfel cum se reține în sentința de partaj. Cu toate acestea, în data de 03-10-2012 pârâtul a formulat cerere de chemare în judecată la Judecătoria S. prin care a solicitat grănițuirea proprietății sale de cea a reclamanților, prin reconstituirea hotarului dintre aceștia, obligarea reclamanților la plata a jumătate din cheltuielile ocazionate de grănițuire și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. Un atare demers juridic a reprezentat o manifestă dovadă de rea credință din partea pârâtului în cauză, în condițiile în care el însuși a ridicat gardul care delimitează cele două imobile din partea din față. De altfel, această rea-credință s-a perpetuat pe tot parcursul litigiului. Aceste demersuri juridice au avut un pronunțat caracter șicanatoriu, de hărțuire a reclamanților, motivul supărării pârâtului A. I. constând în realitate, nu în existența gardului despărțitor, ci în pierderea unui litigiu anterior în cursul anului 2012, în contradictoriu cu aceleași persoane, în urma căruia a fost obligat să achite partea ce în mod legal și firesc îi revenea din cheltuielile aferente reparațiilor efectuate de familia B. asupra întregii clădiri. În consecință, fără a proceda la vreo încercare amiabilă de grănițuire a proprietăților, apelând direct la concursul instanțelor judecătorești, a fost inițiată acțiunea în grănițuire menționată care a făcut obiectul dosarului nr._, iar litigiul a fost soluționat irevocabil în favoarea reclamanților B. V. și B. G., respectiv în prima instanță prin sentința civilă nr. 1078/19-11-2013, Judecătoria S. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă astfel cum a fost formulată de către A. I., în apel prin decizia civilă nr. 258/16-04-2013, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiat apelul formulat de către A. I., iar în cauză nu a fost formulat recurs, soluția Judecătoriei S. rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Reclamanții au arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, date fiind dispozițiile art. 453 al. 1 C. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată”. Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaților și experților, cheltuieli făcute pentru administrarea probelor ori pentru deplasarea părților sau a reprezentanților acestora și a martorilor în instanță.
Reclamanții au arătat că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, culpa procesuală presupune a fi înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri/acțiuni care ulterior se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate, în scopul zădărnicirii reclamantului în încercarea sa de a-și proba pretențiile. Așadar, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, fiind obligată să-i restituie acesteia cheltuielile avansate. În literatura de specialitate s-a arătat că în această materie este aplicabil principiul non reformatio in pejus, potrivit căruia acțiunea separată privitoare la cheltuielile de judecată formulată în temeiul art. 998-999 C civil, nu poate fi respinsă dacă partea care a introdus-o a câștigat procesul în care au fost făcute cheltuielile. În cazul de față, pârâtul a introdus în instanță în mod șicanator o acțiune de grănițuire împotriva reclamanților, în condițiile în care el însuși a ridicat gardul despărțitor care delimitează cele două imobile din partea din față. De altfel, această rea-credință s-a perpetuat pe tot parcursul litigiului, în cadrul căruia a formulat diverse cereri care au comportat amânarea soluționării dosarului. Cu toate acestea, esențial de reținut este că litigiul a fost în mod definitiv și irevocabil respins de către instanțe, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești pe care reclamanții arată că le-au anexat prezentei cereri, în speță fiind în acest fel întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale din care se naște obligația părții care a pierdut litigiul de a repara prejudiciul produs părții care a câștigat. Au indicat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției (vinei) celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, în cazul de față aceasta constă în introducerea unei acțiuni împotriva reclamanților care a creat o stare de incertitudine asupra drepturilor legale ale acestora care a durat aproape 2 ani și care a necesitat pregătirea unei apărări ample, administrarea unui probatoriu complex constând în înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică judiciară topografică, toate acestea implicând desigur și deplasări la fața locului, litigiul purtându-se în fața Judecătoriei S. și ulterior în apel, în fața Tribunalului Prahova.
De asemenea, pârâtul A. I. prin acțiunile sale a cauzat în mod direct prelungirea duratei procesului cu 5 termene de judecată, fie ca urmare a formulării ambigue a acțiunii sale care a necesitat precizarea acesteia, fie ca urmare a neangajării unui apărător sau neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor instanței de judecată.
Ca urmare a acestei conduite procesuale a reclamantului din dosarul nr._ procesul s-a întins pe aproape 2 ani și a presupus acordarea unui număr de 11 termene de judecată pe parcursul celor două faze procesuale ceea ce a condus la angajarea reclamanților la cheltuieli pentru asigurarea apărării.
În ceea ce privește existența prejudiciului, acesta constă în cheltuieli făcute de reclamanți în cadrul litigiului mai sus menționat compuse din onorarii avocațiale, prilejuite de formularea și susținerea apărărilor împotriva cererii de chemare în judecată, administrarea probatoriului și reprezentarea în fața instanței de judecată și cheltuieli cu deplasarea (transport și masă, după caz) la S. și Ploiești a reprezentantului convențional al reclamanților.
Toate cheltuielile efectuate au fost în mod evident necesare în vederea asigurării apărării în cadrul menționatei cereri de chemare în judecată, cerere cu un caracter neîntemeiat și exclusiv șicanatoriu, formulată de către A. I. împotriva reclamanților și sunt dovedite prin înscrisurile anexate prezentei acțiuni.
Legătura de cauzalitate rezultă cu necesitate din situația mai sus prezentată, în sensul că toate cheltuielile solicitate în cadrul prezentului litigiu au fost cauzate în mod direct, prin demersul juridic demarat de A. I. și întreaga conduită procesuală a acestuia.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta este pe deplin dovedită din faptele dl A. I. și anume culpa în introducerea unei acțiuni neîntemeiate împotriva reclamanților din prezenta cauză, acțiune care a fost respinsă atât în fond, cât și în apel. Atitudinea culpabilă a pârâtului A. I. rezultă din chiar natura acțiunii și particularitatea litigiului dedus judecății, fiind vorba despre raporturi de vecinătate în familie, toate aceste demersuri juridice ar fi putut fi evitate dacă Andrieca I. ar fi încercat măcar soluționarea pe cale amiabilă a grănițuirii, în condițiile în care el însuși a fost cel care a ridicat gardul despărțitor al celor două imobile.
Prin urmare, toate condițiile legale pentru obligarea pârâtului în temeiul art. 453 al. 1 C. la plata sumei de_,73 RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate de către reclamanții în cauză în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._, (dovezile cheltuielilor fiind atașate la dosar) sunt întrunite, impunându-se astfel admiterea prezentei acțiuni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 453 coroborat cu art. 194 C.pr.civ.
În apărare reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care au depus următoarele înscrisuri în copie conformă cu originalul: opis al documentelor anexate cererii de chemare în judecată, sentința civilă nr. 1078/19-11-2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, decizia civilă nr. 258/16-04-2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, anexa nr. 3 – cheltuieli de judecată, contract de asistență juridică nr. 790/15-11-2012, contract de asistență juridică ._, actul adițional nr. 1 la contractul de asistență juridică, facturi fiscale, extrase de cont, ordine de deplasare, bonuri.
Cererea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 1369 de lei conform chitanței aflate la fila 8.
La data de 14-11-2014, prin compartimentul registratură pârâtul A. I. a depus întâmpinare la cererea formulată de reclamanți.
Pârâtul a arătat că recunoaște în parte dreptul reclamanților de a solicita cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr._ suma de 6521,8 lei reprezentând atât onorariu avocațial (fond și apel), cât și cheltuieli de deplasare ale apărătorului ales, că înțelege să conteste restul sumei de_,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru dosarul nr._ pentru motivele ce le va arăta mai jos și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată pentru acest rest de sumă. De asemenea, a solicitat respingerea capătului 2 al cererii ca neîntemeiat, având în vedere, pe de o parte recunoașterea parțială a pretențiilor invocate până la primul termen de judecată, iar pe de altă parte, lipsa punerii în întârziere în plata sumelor reclamante de către reclamanți.
În fapt, pârâtul a arătat că dosarul nr._ a avut ca obiect o simplă grănițuire ce a presupus administrarea de probatorii cu înscrisuri și expertiză, iar în mod uzual, la instanțele din provincie, astfel de acțiuni presupun un angajament avocațial de maxim 2500 lei/caz pentru fond, respectiv 1500 lei/caz pentru apel. În speța de față, apărătorul reclamanților a pretins doar pentru depunerea întâmpinării ce a avut o întindere de 6 pagini, suma de 5618,94 lei (adică aproximativ 1000 euro + TVA la cursul din ziua plății 29-11-2012 de 1 euro=4,53 lei). Ulterior, în afara costurilor de deplasare, pentru termenele de amânare fără discuții s-a aplicat un onorariu de aproximativ 100 euro +TVA la care s-au adăugat și costurile de deplasare (carburant și masă). La termenele prezumate de avocatul reclamanților ca fiind termene de dezbateri (deși au existat amânări la aceste termene), s-au solicitat și achitat onorarii de aproximativ 300 euro + TVA la care de asemenea s-au adăugat și costurile de carburant și masă.
Raportând aceste onorarii exagerate la piața serviciilor avocațiale în zonă, observăm ca o formulare de întâmpinare se taxează de regulă cu maxim 1000 lei, iar participarea la un termen de judecată nu este mai costisitoare de 100 lei.
Așadar, rezonabil, având în vedere „complexitatea deosebită” a acestei cauze o structură de onorariu ar fi putut fi depunere întâmpinare – 1000 lei și termene de judecată 10 X 100 lei = 1000 lei.
Așadar, prestația totală pentru fondul cauzei ar fi fost de 2000 lei + TVA, adică 2480 lei. Prin similitudine, dacă analizăm și apelul și întâmpinarea la acest apel și cele două termene procedurale, 1200 lei + TVA, adică 1488 lei ar fi fost onorariul firesc în apel pentru complexitatea unei astfel de spețe. În raport cu numele și prestanța apărătorului angajat, rezonabil pentru partea adversă ar fi fost o suplimentare a onorariului standard de 40%, diferența până la onorariul pretins și achitat fiind în fapt o dorință voluptuară a reclamanților de a fi reprezentați de o casă de avocatură celebră. Astfel la onorariul calculat mai sus, dacă se aplică o majorare de 40%, se ajunge la concluzia că pe fond onorariul standard de 2480 x 1,4 = 3472 lei (TVA inclus), iar în apel onorariu standard 1488 x 1,4 = 2083,2 lei (TVA inclus).
Cu privire la deplasări și analizând că bonurile de carburant indică ca și carburant motorina, va trebui să se analizeze costul real al unei astfel de deplasări cu un autovehicul de mediu litraj ce consumă motorină.
Astfel, distanța București – S. este de 130 km, tur retur ar însemna 260 km. Consumul extraurban al unui autoturism Ford Focus este de 1,6 litri TDCI din anul 2006 norma Euro 4 de aproximativ 4,5 litri/100 km. Asta ar însemna că la o distanță de 260km se consumă maxim 12 litri de carburant. La prețul mediu de 1 litru de motorină de 6,5 lei rezultă un cost de deplasare la fiecare termen de 78 lei TVA inclus, adică 78 x 10 termene = 780 lei pentru fond. Pentru apel, distanța București – Ploiești este de 60 km, tur retur 120 km, consum per deplasare 2,7 litri x 6,5 lei/litru ) 18 lei/deplasare. Costul total al deplasărilor la apel este astfel de 36 lei (doar două termene de judecată). Finalizând toate aceste calcule se ajunge la următoarele concluzii: onorarii fond 3472 lei (TVA inclus) și apel 2083,2 lei (TVA inclus), deplasări fond 780 lei (TVA inclus) și apel 36 lei (TVA inclus).
Masa conform deviz prezentat de reclamanți de 150,6 lei (TVA inclus). Total datorat 6521,8 lei.
Cu siguranță că fiecare parte are dreptul de a angaja orice avocat dorește, dar în raport de complexitatea și rezonabilitatea cauzei ce urmează a fi apărată, onorariul trebuie să fie proporțional.
Or, în sarcina celui căzut în pretenții nu poate fi admis un onorariu care vizează în mai mult de 60% orgoliul părții ce a dorit să fie reprezentată casa de avocatură S. și Asociații. Așadar.
În baza acestor susțineri, pârâtul a solicitat să se aprecieze că se impune cenzurarea cheltuielilor de judecată reclamate, în speță a sumei de_,93 lei în baza dispozițiilor art. 451 al. 2 C.. În această cenzurare a solicitat instanței să aibă în vedere și limitarea cheltuielilor de carburant întrucât doar în parte acestea sunt justificate conform art. 451 al. 1 C..
Cu privire la capătul 2 al cererii a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, deoarece pe de o parte reclamanții nu au făcut proba punerii în întârziere a pârâtului, iar pe de altă parte, recunoașterea la primul termen de judecată atrage inadmisibilitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 451 și art. 454 C..
În apărare pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei listinguri -extrase de pe site-ul tocmai.ro, specificații consum și tipuri autoturism și informații dosar extrase de pe portalul instanței.
La data de 05-12-2014, prin compartimentul registratură reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât.( filele 106-111).
La termenul de judecată din data de 27.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.10.2012 pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, pârâtul din prezenta cauză, A. I., a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză, B. V. și Butut G., grănițuirea proprietății pârâtului A. I., situată în localitatea Bușteni, .. 2, județ Prahova, față de cea aparținând reclamanților, prin reconstituirea hotarului dintre acestea, obligarea reclamanților la plata a jumătate din cheltuielile ocazionate de această grănițuire, precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1078 din data de 19.11.2013, pronunțată de Judecătoria S., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de pârâtul A. I., luând totodată act că reclamanții B. V. și Butut G. vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. (filele 10-14).
Împotriva acestei sentințe, pârâtul A. I. a formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, înregistrat sub același număr și soluționat prin decizia civilă nr. 258/16.04.2014, în sensul respingerii ca nefondate a apelului formulat.(filele 15-21).
Sentința civilă nr. 1078 din data de 19.11.2013 a rămas irevocabilă la data de 02.09.2014 prin nerecurarea deciziei civile nr. 258/16.04.2014 pronunțată de instanța de apel.
Atât în cadrul dosarului din primă instanță, cât și în cadrul dosarului din apel, reclamanții au beneficiat de servicii de asistență și reprezentare juridică.
În fața primei instanțe, aceste servicii au fost asigurate pe parcursul soluționării cauzei de către Societatea de avocatură “S. &Asociații”, în baza contractului de asistență juridică nr. 790/15.11.2012, seria_ (filele nr. 36 din dosarul nr._ din prima instanță și filele 26-32 din prezentul dosar).
În fața instanței de apel, serviciile de asistență juridică și reprezentare pe parcursul soluționării cauzei au fost asigurate de către Societatea de avocatură “S. &Asociații”, în baza contractului de asistență juridică nr. 790/15.11.2012, seria_ (filele 26-30 din prezentul dosar) și a actului adițional nr. 1-191 seria_/20.03.2014 la acest contract (filele nr. 31-32 din prezentul dosar, fila nr. 24 dosarul nr._ din apel).
Instanța constată că, prin acest contract, reclamanții s-au obligat să achite în primă instanță un onorariu avocațial în cuantum de 15.479,62 lei, respectiv suma de 1.575,16 lei, reprezentând cheltuieli de transport și alimente. În apel, reclamanții s-au obligat să achite un onorariu avocațial în cuantum de 8.298 lei, respectiv suma de 99,95 lei, reprezentând cheltuieli de transport și alimente. Totalul sumei pe care reclamanții s-au obligat să o achite societății de avocatură se ridică la suma de 25.452,73 lei.
Instanța mai reține că reclamanții au achitat contravaloarea onorariului în cuantum de 23.777,62 lei, respectiv cheltuielile de transport și alimentație în cuantum de 1.675, 11 lei astfel cum rezultă din extrasele emise de ING Bank, din ordinele de deplasare și din bonurile fiscale atașate la filele nr. 33-81 în dosar.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. 1864, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții. Cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul au natura unei despăgubiri acordate acestei părți pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia din urmă declanșând o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, prin plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat procesul.
Cu titlu preliminar, instanța constată că prin întâmpinarea depusă, pârâtul a recunoscut o parte dintre pretențiile reclamanților, respectiv suma de 6.521,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de aceștia în dosarul civil_, constând în onorariu de avocat ( fond și apel) cât și cheltuielile de deplasare și hrană.
Instanța are în vedere că pârâtul a recunoscut suma de 6.521,8 lei, sumă care se compune din suma de 3472 de lei ( TVA inclus) reprezentând onorariu de avocat din fața primei instanțe, din suma de 2083,3 de lei ( TVA inclus ) reprezentând onorariu avocat din faza apelului, din suma de 780 de lei ( TVA inclus) reprezentând cheltuieli de deplasare din fața primei instanțe, din suma de 36 de lei ( TVA inclus) reprezentând cheltuieli de deplasare din faza apelului și 150,6 lei ( TVA inclus) reprezentând cheltuielile privind alimentele consumate.( fila 89)
Având în vedere principiul disponibilității reglementat de art. 9 alin. 3 C.proc.civ., care prevede că partea poate recunoaște pretențiile părții adverse, dar și solicitarea reclamanților de a se face aplicarea disp. art. 436 alin. 2 C.proc.civ., instanța va pronunța o hotărâre de admitere a acțiunii reclamanților în privința cuantumului recunoscut de pârât, respectiv 6.521,8 lei și va obliga pârâtul să achite reclamanților această sumă.
În privința sumei de 18.930,93 lei, reprezentând diferența pretențiilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză, instanța urmează să le analizeze pe fond.
În ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamantilor, având în vedere soluția pronunțată de prima instanță, dar și de instanța de apel, instanța reține culpa procesuală a pârâtului care a căzut în pretenții, apreciind, în consecință, în baza art. 274 alin. 1 C.proc.civ. 1864, că reclamanții sunt îndreptățiti a solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate cu litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
Referitor la cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat părții care a câștigat procesul, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține incidența dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. 1864, potrivit cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea disp.art.274 al.3 C., instanta nu intervine în raportul juridic dintre avocat si clientul său ( deci contractul de asistență juridică îsi va produce pe deplin efectele între parti), ci doar se apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de adversarul său ( față de complexitatea spetei, dificultatea sau noutatea litigiului, efortul concret depus de avocatul creditorului) - restul acestui onorariu ramânând în mod definitiv în sarcina clientului.
În cauza de față, instanța apreciază că suma de 15.479,62 lei reprezentând onorariu avocațial achitat de reclamanți societății de avocatură pentru judecata în primă instanță nu este proporțională cu natura și complexitatea pricinii.
Deși judecata în primă instanță s-a desfășurat pe perioada a 10 termene de judecată, instanța reține că, termenele din datele de 29.11.2012, 24.01.2013, 09.05.2013, 16.07.2013, 12.09.2013, 10.10.2013, respectiv 07.11.2013 au reprezentat amânări fără discuții. Astfel, numărul de 10 termene nu implică automat o complexitate mai mare a cauzei.
Instanța va înlătura susținerile reclamanților conform cărora amânările cauzei la termenele sus-menționate ar fi fost cauzate de culpa procesuală a pârâtului, întrucât în cauză nu poate fi vorba despre acest aspect, motivele amânării fiind dispuse pentru respectarea principiului echitabilității procesului civil și a principiului respectării dreptului la apărare.
Cu privire la munca depusă de către apărătorul reclamanților, instanța constată că acesta a formulat întâmpinarea în dosarul civil nr._, a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului A. I., proba testimonială cu un martor și proba cu expertiza tehnică de specialitate topometrică având ca obiect stabilirea liniilor de hotar între proprietățile părților. Totodată, acesta a formulat concluzii scrise în care a și pus concluzii pe fondul cauzei.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că activitățile desfășurate au fost cele strict necesare soluționării litigiului, activități care nu se impun a fi remunerate cu suma de 15.479,62 lei.
F. de considerentele expuse instanta apreciaza că în cazul concret un onorariu avocatial în cuantum de 4000 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul reclamanților pentru exercitarea apărărilor în dosarul nr._ din fața primei instanțe.
Cu privire la suma de 8.298 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamanți în faza de apel, instanța constată că suma nu este proporțională cu natura și complexitatea pricinii.
Judecata în faza de apel a constat într-un singur termen de judecată, iar în cadrul acestui termen, apărătorul reclamanților nu a suplimentat probatoriul administrat în primă instanță, lăsând la aprecierea instanței probele care fuseseră administrate anterior.
Pentru acest motiv, instanța reține că suma de 2.500 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul reclamanților pentru exercitareaa apărărilor în dosarul nr._ în faza apelului.
Instanța are în vedere că pârâtul a achiesat la suma de 5555,2 lei reprezentând onorariu de avocat pentru soluționarea dosarului nr._ în ambele faze procesuale și asupra cărora instanța s-a pronunțat conform art. 436 C.pr.civ., precum și faptul că instanța a considerat că suma de 6500 de lei este potrivită fata de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de reprezentatul convențional al reclamanților.
Sens în care, va obliga pârătul la plata către reclamanți a restului sumei de 944,8 de lei cu titlu de onorariu de avocat pentru soluționarea dosarului nr._ .
Cu privire la cheltuielile de hrană suportate de reclamanți în valoare totală de 150,6 de lei pe perioada soluționării dosarului civil nr._, instanța constată că acestea sunt justificate de bonurile fiscale atașate la filele nr. 33-81, acestea fiind recunoscute de pârât conform întâmpinării depuse și asupra cărora instanța s-a pronunțat mai sus potrivit art. 436 C.pr.civ.
Cu privire la cheltuielile de transport suportate de reclamanți pe perioada soluționării dosarului civil nr._, instanța reține că potrivit disp. art. 16 din H.G. 1860/2006, deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât și pentru persoanele din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurși pe distanța cea mai scurtă.
Deși această dispoziție legală nu are aplicabilitate directă în prezenta cauză, instanța constată că nu se poate raporta la o valoarea abstractă, nedeterminată de o normă în vigoare, pentru a stabili consumul unui autoturism pe o anumită distanță. În plus, la dosar nu au fost depuse dovezi care să ateste marca autoturismului cu care apărătorii reclamanților au efectuat deplasări pe distanța București-S., sau consumul mediu al unui astfel de autoturism.
Iar pe de altă parte, instanța are în vedere disp. art. 5 alin. 3 C.pr.civ. conform cărora “ În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.”
Dispoziția legală menționată la art. 16 din H.G. 1860/2006, în ultima teză, stabilește o valoare standard de consum la care ar trebui raportat consumul oricărui autoturism care efectuează o deplasare pe o anumită distanță.
Pentru acest motiv, instanța va respinge apărările pârâtului conform cărora consumul mediu al unui autoturism marca Ford Focus este de 4,5 litri la 100 km, întrucât în cauză nu s-a probat că deplasarea s-a efectuat cu acest tip de autoturism.
Astfel, instanța va reține acest consum de 7,5 litri la 100 de km ca fiind cel efectuat de reclamanți cu deplasarea apărătorilor în vederea soluționării dosarului civil nr._ .
Mai mult de atât, instanța reține că distanța dintre județul București și localitatea S. este de 130 km, conform, site-urilor de calculare a distanțelor rutiere www.distanța.ro.
În consecință, instanța va calcula valoarea totală a carburantului consumat de un autoturism, prin raportare la valoarea medie de consum stabilită de normele în vigoare, respectiv 7,5 litri la 100 km, având în vedere distanța totală de 130 km, precum și valoarea unui litru de carburant de la data alimentării autourismului, prezentată în bonurile fiscale atașate la filele nr. 33-81.
În consecință, instanța reține că valoarea carburantului necesar deplasării pe distanța București-S. și retur precum și București-Ploiești și retur se ridică la suma de 1228,12 lei.
Având în vedere recunoașterea pârâtului cu privire la suma de 816 de lei reprezentând cheltuielile de deplasare și asupra cărora instanța s-a pronunțat conform art. 436 C.pr.civ., urmează a obliga pârâtul la restul sumei de 412,12 lei cu tilu de cheltuieli de deplasare.
Instanța constată că suma totală pe care pârâtul o mai are de achitat reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în soluționarea dosarului civil nr._ se ridică la un total de 1356,92 de lei.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâtul să achite reclamanților suma de 1356,92 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamanți în soluționarea dosarului civil nr._, iar cu privire la pretențiile recunoscute, instanța va pronunța o hotărâre de admitere a acțiunii reclamanților în privința cuantumului recunoscut de pârât, respectiv 6.521, 8 lei și va obliga pârâtul să achite reclamanților această sumă.
Având în vedere disp. art. 453 alin. 2 C.proc. civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, sens în care va obliga reclamanții să achite pârâtului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial, aceste cheltuieli fiind justificate de munca depusă de avocatul ales al pârâtului confrom chitanței nr. AVG_/18.11.2014 de la fila 125.
Nu se va reține apărarea pârâtului cum că îi sunt aplicabile disp. art. 454 C.pr.civ. conform cărora “ Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată…“, având în vedere că în cazul răspundereii civile delictuale debitorul este de drept pus în întârziere potrivit art.1523 alin. 2 lit. e Noul Cod Civil, iar termeiul de drept în solicitarea cheltuielilor de judecată îl reprezintă răspunderea civilă delictuală.
Pârâtul va fi obligat să achite reclamanților suma de 498,93 lei, reprezentând taxă judiciară de timbre din prezentul dosar, raportată la suma pentru care a fost admisă prezenta acțiune.
În ceea ce privește solicitarea recalamanților de obligare a pârâtului la plata onorariului de avocat ocazionat de prezentul dosar, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume, însă la dosarul cauzei reclamanții nu au depus documente justificate în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. V., CNP_ și B. G., CNP_, ambii cu domiciliul în sector 5, București, . și cu domiciliul procesual ales la SCA S. & Asociații din sector 5, București, ., nr. 2, Opera Center II . cu pârâtul A. I., CNP_, cu domiciliul în sector 6, București, ., .. 2, . și cu domiciliu procesual ales în București, ., ., . la C. Av M. G..
Ia act de recunoașterea parțială a pârâtului cu privire la pretențiile în sumă de 6.521,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._, conform art. 436 C.pr.civ.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1356,92 de lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._ .
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamanților a sumei de 498,93 de lei reprezentând cheltuieli de judecată din prezentul dosar.
Obligă reclamanții la plata către pârât a sumei de 600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată din prezentul dosar.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește recunoașterea parțială și cu drept apel în termen de 30 zile de la comunicare în rest.
Cererea de apel și de recurs se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
7 ex/12-02-2015
Red EAT
Tehnored DID
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
.. 115, sector 1
Tel.:_;_;_;
Fax:_; E-mail:_
Dosar nr._, 14-C
Emisă la data de: .
Operator date cu caracter personal: 3211/3261
Către,
JUDECĂTORIA S.
S., ., jud. Prahova |
Alături prezentei vă restituim dosarul nr. 2020//310/2012 al Judecătoriei S., care conține 178 file și dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, care conține 49 file și care ne-au fost înaintate la dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 6 București, pentru termenul de judecată din 27-01-2015..
Cauza are ca obiect pretenții, privind pe reclamanții B. V. și B. G. și pe pârâtul A. I..
Vă mulțumim pentru colaborare!
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. T. D. I. D.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 660/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 677/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
