Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7210/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7210/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 7210/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7210
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă având ca obiect exercitarea autorității părintești – modificare, privind pe reclamanta B. G. M. în contradictoriu cu pârâtul K. R., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 02.03.2015, reclamanta B. G. M. în contradictoriu cu pârâtul K. R. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună modificarea măsurilor privitoare la minorul K. Alan născut la data de 02.06.2011 în sensul ca autoritatea părinteasca cu privire la minor să fie exercitata exclusiv de către ea.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 195/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre aceasta și parat prin acord, s-a stabilit exercitarea în comun a autorității părintești, s-a stabilit domiciliului minorului la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 200 lei /lunar. Reclamanta a precizat că de la pronunțarea sentinței pârâtul a venit o singură dată să-l vadă pe minor și a petrecut cu acesta aproximativ o oră, cu toate că știe că minorul are grave probleme de sănătate. De asemenea, reclamanta a învederat că pârâtul a întrerupt orice legătură cu aceasta, între ei nu mai există minimul de comunicare necesar pentru luarea unor decizii care să aibă în vedere interesul superior al copilului, iar exercitarea în comun a autorității părintești aduce prejudicii grave dezvoltării minorului. A menționat reclamanta că minorul s-a născut cu grave probleme de sănătate fiind diagnosticat cu întârziere în dezvoltarea neuromotorie, sechele EHIP în observație, paratrofie, anizocorie probabil constituțională, iar de la naștere până în prezent și chiar în viitor trebuie să urmeze ședințe de recuperare medicală ale cărei costuri sunt suportate exclusiv de ea, pârâtul necontribuind în niciun fel. Pârâtul nu se interesează deloc de starea de sănătate a copilului cu atât mai mult cu cât minorul a suferit mai multe internări fiind supus unor investigații și este ținut încă sub observație.Neimplicarea pârâtului în viața minorului, nici material nici moral face ca orice decizie privitoare la minor pentru care ar trebui obținut acordul tatălui să fie mult întârziată, ceea ce poate avea consecințe negative asupra copilului, având în vedere tratamentele pe care urmează să le facă. Pe de altă parte, reclamanta a arătat că pârâtul este cetățean străin, are o viză de ședere temporară pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani pentru motive familiale putând pleca oricând înapoi în Irak. A precizat reclamanta că potrivit dispozițiilor art.263 alin.1 cod civil orice măsură cu privire la copil, indiferent de autorul ei trebuie luată cu respectarea interesului superior al copilului, care trebuie determinat în baza unor criterii obiective precum: nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia de stabilitate; natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre cei doi părinți; capacitatea fiecărui părinte de a îngriji și de a răspunde nevoilor educaționale, morale și materiale ale minorului. Dând eficienta juridică dispozițiilor art.263 C. civil, reclamanta a relatat că îndeplinește toate criteriile pentru a exercita exclusiv autoritatea părinteasca cu privire la minor.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.397 Cod civil.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, anchetă și proba testimonială.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie carte de identitate, copie sentinței civile nr. 1195 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul cu nr._, copie certificat de naștere . nr._ din 22.07.2011, adeverință medicală, bilete ieșire din spital, buletine de analize medicale, bonuri fiscale, raport medical, buletin de examinare prin rezonanță magnetică, scrisori medicale.
La data de 11 septembrie 2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei raportul de anchetă socială întocmit de către Primăria Sector 6 – Serviciul Autoritate Tutelară.
La data de 14 septembrie 2015, pârâtul, prin curator special, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că exercitarea autorității părintești presupune exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești. În principiu, autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți.
Cu toate acestea, pot interveni și situații obiective care fac imposibilă exercitarea autorității părintești de ambii părinți, acestea fiind prevăzute de art. 507 Noul Cod civil, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinți, indiferent dacă părinții sunt căsătoriți sau nu. A precizat pârâtul că din actele dosarului, se pare că se încadrează în dispozițiile art. 507 ultima teză din Noul Cod de procedură civilă „ se află în neputință de a-și exprima voința”. Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a făcut referire la dispozițiile art. 403 Noul Cod civil care privesc că „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie…”. De asemenea, pârâtul a constatat că la dosarul cauzei au fost atașate nu mai puțin de 30 de file conținând informații medicale cu privire la minorul K. Alan din care rezultă multitudinea diagnosticelor medicale ale acestuia, precum și buletine de analize/examinări medicale, scrisori medicale și bilete de ieșire din spital. Dată fiind situația specială a minorului K. Alan, care, din actele depuse la dosarul cauzei suferă de multiple boli grave, iar sănătatea i-ar putea fi pusă în pericol prin lipsa acordului său pentru anumite investigații, operații sau tratamente, pentru a preîntâmpina situații speciale de viață în care și-ar putea risca viața, a solicitat admiterea cererii și să confere mamei autoritate părintească exclusivă, care implică luarea deciziilor de una singură în creșterea, educarea și îngrijirea minorului.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 403 Noul Cod civil, art. 205 Noul Cod de procedură civilă și Legea nr. 272/2004.
În temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți administrarea probei cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba testimonială.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din căsătoria părților s-a născut la data de 02.06.2011 minorul K. Alan, iar prin sentința civilă nr. 1195/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria S. 6 București în dosarul nr._, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, exercitarea autorității părintești a minorului în comun de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și stabilirea contribuției tatălui la cheltuielile minorului în sumă de 200 de lei lunar.
Rezultă din declarația martorului audiat în cauză, Răculescu R.-I., care confirmă susținerile reclamantei din cerere, că după divorțul părților acestea au păstrat legătura o scurtă perioadă de timp, ulterior reclamanta, deși a încercat, nu a mai reușit să îl contacteze pe pârât, acesta întrerupând orice legătură. Totodată, pârâtul nu a mai venit să viziteze minorul și nu a mai participat în nici o formă la întreținerea acestuia.
Din actele medicale depuse la dosar (filele 11-41) rezultă că minorul are mai multe afecțiuni ale stării de sănătate, acesta fiind diagnosticat cu „picior plat valg bilateral”, „leziune cerebrală anoxică”, „întârziere în dezvoltarea neuromotorie”, „sechele EHIP în observație”, „paratrofie”, „anizocorie probabil constituțională”, stabilindu-se de către medici un anumit tratament medicamentos, regim igienodietetic și menținerea sub observație neurologică și recuperare medicală, reclamanta urmând toate aceste recomandări și efectuând minorului mai multe controale medicale de specialitate și tratamente.
Dată fiind starea de sănătate a minorului, reclamanta a încercat de mai multe ori, fie la telefon, fie pe internet, fie căutându-l pe pârât la domiciliile cunoscute, să ia legătura cu pârâtul, având nevoie de acordul acestuia pentru anumite tratamente pentru minor și totodată, de un sprijin moral și material în același sens. Demersurile acesteia au rămas fără rezultat, de altfel și în prezenta cauză pârâtul fiind reprezentat în cauză de curator special, întrucât nu este cunoscut domiciliul său.
În drept, instanța reține că prevederile art. 397 și art. 398 C.civ., dispun că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța putând stabili ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. În acest din urmă caz, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
În acest context, instanța reține și că potrivit art. 483 alin. 1 C.civ., autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Așadar, din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că exercițiul autorității părintești, ce constă în luarea de către părinți a deciziilor importante cu privire la copil, aparține, ca regulă, ambilor părinți, iar numai prin excepție instanța poate dispune, având în vedere interesul superior al copilului, pe baza unor motive întemeiate, exercițiul acesteia de către un singur părinte.
Or, în cauză instanța constată că reclamanta a făcut dovada existenței unui motiv întemeiat pentru care autoritatea părintească să fie exercitată numai de către aceasta, de natura celor prevăzute de art. 507 C.civ., care se referă la imposibilitatea de manifestare a voinței de către unul din părinți.
Astfel, din declarația martorului audiat în cauză rezultă că pârâtul a manifestat dezinteres față de minorul K. Alan, nu l-a mai vizitat de aproximativ un an de zile, nu a mai luat legătura cu acesta și nu a lăsat nici mamei copilului posibilitatea de a lua legătura cu el, neimplicându-se în deciziile privitoare la creșterea, îngrijirea, educarea și dezvoltarea corespunzătoare a minorului, reclamanta fiind singura care a asigurat toate aceste nevoi ale copilului și a luat deciziile ce îl privesc pe minor.
Față de situația de fapt rezultată, instanța consideră că exercitarea autorității în comun de către ambii părinți nu numai că nu ar fi în interesul superior al minorului, dar ar fi și foarte greu de realizat, întrucât nu s-ar putea obține acordul pârâtului privind deciziile care îl privesc pe minor, având în vedere lipsa acestuia de preocupare față de copil, precum și imposibilitatea reclamantei de a lua legătura cu pârâtul, astfel cum rezultă din actele dosarului referitoare la demersurile reclamantei pentru a indica domiciliul actual al pârâtului.
Pe cale de consecință, instanța, în baza art. 507 C.civ. coroborat cu art. 397, art. 398 și art. 263 C.civ., urmează să stabilească exercitarea autorității părintești a minorului K. Alan, născut la data de 02.06.2011, exclusiv de către mamă, reclamanta din prezenta cauză, pârâtul păstrând dreptul de a veghea la creșterea și educarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta B. G. M., CNP_, domiciliată în București, ..59, ., ., contradictoriu cu pârâtul K. R., CNP_, prin curator special Serni V. C., cu sediul în ., sector 2, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Stabilește ca autoritatea părintească a minorului K. Alan, născut la data de 02.06.2011, să se exercite exclusiv de mamă.
Executorie provizoriu de drept.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red.T.F.A/5 ex./30.11.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 5656/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7199/2015. Judecătoria... → |
|---|
