Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 10167/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
JUDECĂTOR: T.-D. I.-L.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect ordonanță de plată - art.1013 C. ș.u. - cerere în anulare, privind pe reclamanta creditoare ., în contradictoriu cu pârâta debitoare . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, prin apărător B. S. I., care depune împuternicire avocațială la dosar și pârâta, prin administrator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 04.12.2015, s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare de către pârâtă, după care,
Se comunică reclamantei, prin apărător, un exemplar al întâmpinării.
Reclamanta, prin apărător, solicită acordarea unui termen scurt pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța aduce la cunoștință reclamantei, prin apărător, că prin întâmpinarea depusă se invocă motivele arătate și prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, în sensul că cele 2 facturi fiscale sunt neștampilate și nerecunoscute, faptul că serviciile nu se puteau presta serviciile contractate, dacă astfel, cum susține reclamanta, unicul asociat și angajat al M. avea o stare de sănătate care nu îi permitea accesarea acestor servicii și, cu privire la plățile parțiale, că au mai existat și alte plăți, care nu au fost avute în vedere de către reclamantă.
Instanța acordă cuvântul părților asupra competenței Judecătoriei Sectorului 6 de a soluționa cererea în anulare.
Reclamanta, prin apărător, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este competentă teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece cererea în anulare, având în vedere că încheierea care este atacată în prezenta cauză a fost pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6.
Instanța acordă cuvântul părților asupra estimării duratei procesului.
Părțile, prin reprezentanți, estimează durata procesului la 45 de zile.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la o lună.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe.
Părțile, prin reprezentanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisuri, considerând că acestea sunt utile și pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii în anulare, iar pe fondul cauzei, având în vedere că debitul ce formează creanța este cert, lichid și exigibil, solicită admiterea cererii și emiterea ordonanței de plată împotriva debitoarei pentru un debit în cuantum de_,47 lei, compus din_ lei, debit principal și 2088,47 lei, dobândă legală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată de la fond, conform facturii fiscale depuse.
Pârâta, prin administrator, solicită respingerea acțiunii. Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea unei ordonanțe de plată și a depus înscrisuri în acest sens, respectiv o fișă de cont și un extras de cont. Arată că extrasul de cont depus de debitoare prezintă faptul că a făcut și alte plăți, despre care reclamanta nu a făcut referire în cerere. Acele plăți sunt aferente perioadei ulterioare la care reclamanta face referire. Consideră că aceste plăți nu au fost luate în considerare, drept pentru care suma pentru care creditoarea solicită emiterea ordonanței nu poate fi certă, deoarece este vorba despre plăți efectuate prin bancă și sunt extrase de cont cu aceste sume. Nu sunt depuse la dosar înscrisuri care să confirme acest lucru. A depus și un extras de cont din contul curent al contabilității debitoarei, din care reiese că în contabilitatea sa apar niște sume achitate în plus. Între părți a existat o relație mai strânsă, drept pentru care s-au făcut și unele plăți în avans, când reclamanta a cerut acest lucru. De asemenea, factura la care face referire reclamanta, aruncă o umbră de îndoială. Debitoarea nu a reușit să deslușească cum au fost imputate acele plăți, pentru că apar părți de facturi și pe nici una dintre plăți nu s-a făcut imputația către o anume factură. Reclamanta a înțeles să stingă anumite facturi și nu cele în ordine, deci într-o ordine mai nefirească. Consideră că s-ar impune efectuarea unei expertize în acest sens, întrucât a arătat că în contabilitatea sa nu se regăsesc o parte dintre facturi și a arătat și care.
Reclamanta, prin apărător, în replică, depune la dosar fișa de cont a clientului la data de 30.09.2014, în care se observă care sunt debitele, astfel cum chiar reprezentantul debitoarei recunoaște că au fost făcute doar plăți parțiale de către societatea debitoare. Nu aveau cum să fie plăți ale unei facturi întregi, pentru că niciodată nu au plătit o factură întreagă. A depus și extras de cont, în care se observă care sunt plățile care au fost făcute de către debitoare.
Pârâta, prin administrator, arată că, presupunând că așa este, în acest caz, ar fi trebuit să se stingă cea mai veche factură, iar în această cauză să avem referire la o factură. S-au stins parțial anumite debite din mai multe facturi.
Instanța rămâne în pronunțare pe cererea în anulare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2015, reclamanta creditoare ., în contradictoriu cu pârâta debitoare . SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii din data de 03.09.2005 a Judecătoriei sector 6 București, prin care i-a fost respinsă cererea de emitere a ordonanței de plată ca inadmisibilă.
În motivarea cererii în anulare, reclamanta creditoare a arătat că, prin cererea introdusă, a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată prin care pârâta debitoare să fie obligată la plata sumei de_,47 lei, din care_ lei debit principal și 2088,47 lei, reprezentând dobândă penalizatoare, conform OG nr.13/2011 completată și modificată prin Legea nr.72/2013 după cum urmează: plata sumei de 270 lei, reprezentând restanță neachitată din totalul de 9920 lei, conform facturii fiscale nr._ din data de 09.08.2013, plata sumei de 80 lei, rămasă neachitată din totalul de 9920 lei, conform facturii fiscale nr._ din data de 09.09.2013, plata sumei de 8920 lei, rămasă neachitată din totalul de 9920 lei, conform facturii fiscale nr._ din data de 11.11.2013, plata sumei de 6920 lei, rămasă neachitată din totalul de 9920 lei, conform facturii fiscale nr._ din data de 18.12.2013 și plata sumei de 2088,47 lei, reprezentând dobândă penalizatoare conform OG nr.13/2011 completată și modificată prin Legea nr.72/2013.
La termenul din 23.07.2015, pârâta debitoare a depus întâmpinare, prin care contestat factura nr._ din data de 11.11.2013, întrucât aceasta a fost emisă către o altă societate, respectiv Medicover SRL, iar sumele restante din celelalte facturi invocate au fost achitate prin transfer bancar.
La data de 31.08.2015, reclamanta creditoare a depus cerere precizatoare prin care a arătat faptul că datoria pârâtei creditoare față de aceasta este aceeași cu cea din cererea introductive și, totodată, a depus factura fiscală nr._/11.11.2013 emisă către pârâta debitoare . SRL, făcând precizarea că au fost emise două facturi cu același număr către două societăți diferite, însă cea emisă către . a fost înregistrată în contabilitate sub nr._ bis, această eroare datorându-se faptului că la acel moment unicul asociat și angajat al societății a suferit un AVC hemoragie pierzându-și vederea total pe partea stângă.
În mod greșit, instanța a reținut faptul că plățile parțiale nu echivalează cu o acceptare a facturilor, deoarece acestea sunt contestate de către debitoare întrucât, în urma plăților parțiale efectuate în condițiile în care pârâta debitoare nu a făcut proba plății integrale ce i se incumbă, trebuie să se constate că, în speță, reclamanta creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei creditoare.
Conform art. 46 Cod comercial, obligațiile comerciale se probează și cu facturi acceptate la plată, plata parțială a debitului, fără a reprezenta o condiție de validitate a contractului încheiat între părți, reprezintă un argument în plus în sensul recunoașterii implicite a obligațiilor asumate prin contractual încheiat între părți.
Mai mult decât atât, chiar pârâta debitoare a arătat faptul că a făcut plăți către reclamanta creditoare însă, așa cum rezultă din situația contabilă a clienților la data de 14.09.2014, rezultă clar faptul că . are un sold în cuantum de_ lei din totalul de_ lei.
Reclamanta creditoare a arătat că toate sumele achitate de către pârâta debitoare au fost luate în calcul de către aceasta și înregistrate în contabilitate, așa cum a arătat în situația contabilă, iar dobânda a fost calculată doar pentru sumele restante.
Faptul că pârâta debitoare a contestat facturile și sumele de plată nu poate conduce la respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată. Plățile parțiale efectuate de către pârâta debitoare au fost făcute la diverse intervale de timp și niciodată la data scadentă.
Factura ce a fost înlocuită nu a fost transmisă de către instanță pârâtei creditoare, considerând că nu mai este necesar acest lucru, astfel că aceasta nu a contestat această factură întrucât, la termenul de judecată nu a considerat că este necesar să fie prezentă pentru a-și susține apărările invocate prin întâmpinarea depusă peste termenul prevăzut expres în Codul de procedură civilă.
Față de toate aceste motive, reclamanta creditoare a solicitat să se dispună admiterea cererii în anulare formulată de către aceasta iar, pe fondul cauzei, având în vedere faptul că debitul ce formează creanța este cert, lichid și exigibil, a solicitat admiterea cererii și emiterea ordonanței de plată împotriva . SRL pentru un debit de_,47 lei, compus din_ lei debit principal și 2088,47 lei dobândă legală, precum și obligarea pârâtei creditoare la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă de timbru și onorariu de avocat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.
Prin compartimentul registratură, la data de 04.12.2015, pârâta debitoare a depus la dosar întâmpinare la cererea în anulare formulată de M. SRL, împotriva încheierii din data de 03.09.2015, a Judecătoriei Sector 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2015, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare astfel cum a fost formulată.
Așa cum a arătat prin întâmpinarea depusă în cauza ce formează obiectul dosarului nr._/303/2015, în cadrul procedurii speciale întemeiată pe art. 1013 și urm. Cod procedură civilă, instanța este ținută să facă o analiză extrem de sumară asupra înscrisurilor depuse în susținerea cererii.
Însăși cererea precizatoare formulată de către reclamanta creditoare afectează eventualul caracter cert al creanței. De altfel, cele două facturi fiscale, nr._ și nr._ bis, ambele nesemnate, neștampilate și nerecunoscute nu pot da eficiență susținerilor reclamantei debitoare.
Nici motivul oferit, cel datorită căruia s-ar fi ajuns în această situație - problemele de sănătate invocate, nu este în măsură să probeze caracterul cert al creanței.
Referitor la plățile parțiale efectuate, pârâta debitoare a arătat că extrasele de cont prezentate de către reclamanta creditoare sunt incomplete, în sensul că acestea nu fac referire la întreaga perioadă contractuală; în extrasul de cont atașat de către reclamanta creditoare sunt menționate numai plățile efectuate în intervalul 01.01._13, astfel că plățile efectuate de către societatea pârâtei creditoare ulterior datei de 01.10.2013 (inclusiv cele 3 plăți efectuate în 14.01.2014, 24.01.2014 și 11.03.2014) nu au fost operate în contabilitatea reclamantei debitoare.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 662 Cod procedură civilă „(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată., iar dispozițiile art. 46 din Cod comercial prevăd că obligațiile comerciale se probează (între altele) cu facturi acceptate, rezultă că în condițiile date, nu s-a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate de către reclamanta creditoare.
În concluzie, pârâta debitoare a considerat că înscrisurile depuse la dosar, cât și explicațiile oferite reprezintă argumente suficiente pentru ca onorata instanță să constate că atât debitul restant cât și dobânda penalizatoare solicitată, nu se înscriu în categoria creanțelor certe, lichide și exigibile, drept pentru care a solicitat respingerea cererii reclamantei debitoare ca fiind neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm., 1.018 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._/303/2015 al Judecătoriei Sector 6 București, în care a fost pronunțată încheierea de ședință din data de 03.09.2015, a cărei anulare se solicită.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta creditoare ., în calitate de prestator, și pârâta-debitoare . SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 7340/17.04.2012 prin care societatea reclamantă s-a obligat să contracteze în numele și pe seama beneficiarului potențiali clienți și să promoveze și să prezinte produsele și serviciile pârâtei, urmând ca aceasta să plătească prețul stabilit conform art. III din contract modificat ulterior prin Actul adițional nr. 1 din data de 12.04.2012 în sensul modificării prețului pe care beneficiarul trebui să îl plătească prestatorului acesta fiind în cuantum de 8000 RON pe luna la care se adaugă TVA de 24%.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 19.06.2015, sub nr._/303/2015, creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea . SRL, a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de_,47 lei, din care_ lei debit principal si 2088,47 lei reprezentând dobânda penalizatoare conform OG nr.13/2011 completată și modificată prin Legea 72/2013 după cum urmează: plata sumei de 270 lei, reprezentând restanta neachitata din totalul de 9920 lei conform facturii fiscale nr._ din data de 09.08.2013, plata sumei de 80 lei rămasă neachitată din totalul de 9920 conform facturii fiscale nr._ din data de 09.09.2013, plata sumei de 8920 lei rămasă neachitată din totalul de 9920 conform facturii fiscale nr._ din data de 11.11.2013, plata sumei de 6920 rămasă neachitată din totalul de 9920 conform facturii fiscale nr._ din data de 18.12.2013, plata sumei de 2088,47 lei, reprezentând dobânda penalizatoare conform OG nr. 13/2011 completată și modificată prin Legea nr. 72/2013, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Încheierea din data de 03.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2015, instanța a respins cererea de emitere a unei ordonanțe de plată, ca neîntemeiată, reținându-se, pe de o parte că factura nr._/11.11.2013 este contestată de debitoare, fiind emisă pe numele a două societăți diferite, și, pe de altă parte, că facturile nu au fost acceptate de către destinatar și că debitoarea a susținut că a achitat celelalte facturi a căror contravaloare se solicită.
În drept, potrivit art. 1013 C.pr.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de contractul de prestări servicii nr. 7340/17.04.2012 și de actul adițional la acesta (fil. 11-15 dosar fond).
Referitor la caracterul cert al creanței, instanța reține că, potrivit art. 662 alin. 2 C.p.c., aceasta trebuie să rezulte, în mod neîndoielnic, din contract.
Instanța reține că facturile fiscale a căror contravaloare se solicită în prezenta cauză (fil. 7,8,10, respectiv 61) nu au fost acceptate în mod expres de către debitoare prin semnătură și ștampilă.
Pe de altă parte, plata parțială a facturilor de către debitor poate echivala cu acceptarea tacită a acestora, în măsura în care, ulterior, nu se contestă modul de imputare a plăților sau restul rămas de achitat.
În cauză, instanța reține că, în ceea ce privește factura nr._/11.11.2013, aceasta a fost emisă către două societăți diferite, debitoarea din prezenta cauză și ., astfel cum a reținut și instanța de fond (fila 61, respectiv fila 9 dosar fond), aspect care este de natură a afecta certitudinea debitului solicitat potrivit acesteia.
În ceea ce privește plățile parțiale efectuate de către pârâta-debitoare, instanța reține că aceasta din urmă contestă acceptarea tacită a debitului solicitat prin aceste plăți parțiale, arătând că a mai efectuat plăți după data de 01.10.2013, plăți care nu se regăsesc în fișa de client emisă de creditoare și care ar fi stins în totalitate debitul datorat, sens în care a depus extrasul de cont de la filele 50-52 dosar fond.
De asemenea, debitoarea a mai arătat că modul de imputare a plăților efectuate, inclusiv asupra facturii nr._/11.11.2013 a fost realizat independent de voința sa, neechivalând cu acceptarea tacită a acestei facturi.
Constatând că, prin apărările formulate, pârâta-debitoare a demonstrat lipsa certitudinii debitului solicitat prin prezenta acțiune, precum și faptul că pentru lămurirea relațiilor contractuale dintre părți se impune administrarea unui probatoriu mai complex, care excede procedurii simplificate a ordonanței de plată, instanța reține că, în mod corect, prin Încheierea din data de 03.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2015 a fost respinsă cererea creditoarei de emitere a unei ordonanțe de plată, în temeiul art. 1023 C.p.c., urmând a respinge cererea în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta creditoare ., înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/2002, CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat B. S. I. din București, ., ., etaj 6, apartament 41, sector 5, în contradictoriu cu pârâta debitoare . SRL, cu sediul în București, .. 137 C, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER
Red.DD/Thred.MV
4 ex./28.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria... → |
|---|
