Plângere contravenţională. Sentința nr. 127/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 127/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 127
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică potrivit listei de ședință părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională; pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Instanța ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 al. 3 C.pr.civ.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 C.pr.civ., instanța procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, instanța estimează durata procesului ca fiind de 1 termen de judecată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, probatoriul propus și încărcătura ședințelor de judecată.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin cererea principală s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar prin întâmpinare s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 16.11.2015, sub nr._, contestatorul D. D., în contradictoriu cu intimata DGPMB – BRIGADA RUTIERĂ a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Procesului verbal . nr._/20.07.2015, ca nelegal.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a învederat instanței faptul că, la data de 20.07.2015, în jurul orei 08:00, se afla la volanul autoturismului taxi, cu nr. de înmatriculare_, din direcția . oprit pentru a lăsa un client la destinație și și-a continuat drumul. Ulterior a arătat că, luând o altă comandă, a fost nevoit să se întoarcă, motiv pentru care a ieșit din coloană, semnalizând și vrând să se întoarcă. În acest sens, contestatorul a precizat că nu a circulat pe contrasens, însă a fost oprit de un echipaj de poliție și s-a reținut în sarcina sa respectiva faptă, în mod abuziv, fără a avea vreo culpă în acest sens, astfel cum a menționat și la rubrica Alte obiecțiuni.
Totodată, contestatorul a apreciat că s-a dispus sancționarea sa cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei în mod nelegal, suma fiind apreciată ca exagerată în comparație cu veniturile sale modeste. Astfel, față de faptul că, în opinia sa, cele reținute în procesul verbal contestat nu corespund realității, contestatorul a solicitat instanței să dispună anularea acestuia, în temeiul art. 118 alin. 2 din OUG 195/2002.
În susținerea contestației, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Procesului verbal . nr._/20.07.2015, copie CI, dovada ._/20.07.2015.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.10.2015, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii contravenționale formulate de contestatoare și să mențină procesul verbal contestat.
În motivarea plângerii în fapt, intimata a învederat instanței faptul că la data de 20.07.2015, contestatorul a condus autoturismul taxi cu nr._ pe . direcția . opus direcției de mers, punând în pericol pe ceilalți participanți la trafic. Conducătorul auto se afla singur în autoturism, fapta constituind contravenția prevăzută de art 41 alin.1 și art. 101 alin. 3 pct. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat
Pe fondul cauzei, cu privire la legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constate numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agent constatator. Intimata a mai arătat că abaterea a fost constată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză a mai arătat că nu au fost întocmite acte de constatare. În plus, intimata a arătat că motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală. În acest sens, intimata a făcut trimitere la dispozițiile Decizia nr.319A/19.06.2G14, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013, la jurisprudența CEDO și la dispozițiile Deciziei nr.83/08.03.2002 a Curții Constituționale.
De asemenea, intimata a învederat instanței faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a învederat instanței faptul că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele. Astfel, intimata a apreciat că simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina să nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția. Intimata a mai arătat că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 și art. 270 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Față de cele învederate intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii contravenționale formulate de contestatoare și să mențină procesul verbal contestat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile 16 și 17 din O.G. .nr. 2/2001, precum și ale art. 41 alin. 1 și art.101 alin. 3 pct. d din R.A.O.U.G nr. 195/2002 rep.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, înregistrarea faptei pe suport optic, istoric sancțiuni și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Prin sentința civilă nr._/22.10.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 11.01.2016, contestatorul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/20.07.2015 întocmit de către intimata D.G.P.M.B – B.R, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile pentru contravenția prevăzută și sancționată de art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art.101 al.3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 20.07.2015, contestatorul a condus autoturismul taxi cu nr._ pe . direcția . opus direcției de mers, punând în pericol pe ceilalți participanți la trafic.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce au putut fi prezentate în mod nemijlocit în proces, instanța apreciază că fapta constatată personal de acesta poate da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Având în vedere aceste principii, instanța constată că fapta contestatorului de a circula pe sensul opus rezultă din constatările personale ale agentului de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție.
Instanța arată că simpla negare a petentului în sensul că nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta în discuție întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta petentului s-a pus în pericol siguranța traficului rutier.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul D. D., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VB/Tehnored. PAS
4 ex/2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 245/2016. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 187/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
