Pretenţii. Sentința nr. 1132/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1132/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 1132/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1132
Ședința publică din data de 09.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâtul M. B. - PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, prin reprezentant convențional, avocat L. P., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ aflată la dosarul cauzei, fila 4, lipsind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamantul, prin avocat, depune în ședință publică dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocațială emisă după încheierea contractului de asistență juridică, încheierea și hotărârea pronunțată în dosarul_/3/2011 precum și copie a contractului de asistență juridică încheiat pentru cauza dedusă judecății și dovada achitării cheltuielilor de judecată.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, prin avocat, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere obiectul cauzei, respectiv pretenții, iar sediul administrativ se află în raza teritorială a sectorului 6 București.
Instanța, verificând competența conform art.131 alin.1 C.pr.civ.,constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în temeiul art.94 pct.1, lit. j, art.107 alin.1 C.pr.civ. coroborat. cu HG. nr.337/1993.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată având în vedere motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al răspunsului la întâmpinare precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2015 sub nr._, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâtul M. București, prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata către acesta a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._/3/2011 al Tribunalului București – Secția a III-a Civilă - onorariu avocat pentru judecata în primă instanță precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar în cuantum de 345 lei din care 145 lei taxă judiciară de timbru și 200 lei onorariu avocat.
În motivare, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă sub nr._/3/2011, a chemat în judecată M. București prin Primarul General, solicitând instanței să se pronunțe asupra cererii adresate de acesta pe calea unei notificări în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 (suplinind voința PMB).
Reclamantul a precizat că prin sentința civilă nr. 1955/08.11.2012 - Tribunalul București, Secția a III- a Civilă, acțiunea a fost admisă. Prin decizia civilă nr. 597 R/19.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă a fost respins recursul, iar acesta a fost reprezentat în acel dosar de avocat, în baza unui contract de asistență juridică.
Pe această cale, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acel proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă și dispozițiile art. 275 din vechiul Cod de Procedură Civilă.
În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1955/08.11.2012 a Tribunalului București – secția a III-a Civilă; contract de asistență juridică nr._/2011; factură nr. 106/01.11.2011; chitanța nr. 458/01.11.2011.
La data de 25.11.2015, pârâtul M. București prin Primar General a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată din etapa de fond, ocazionate cu soluționarea dosarului nr._/3/2011 prin sentința civilă nr. 1955/08.11.2012 pronunțată de TB a III-a, rămasă definitivă și irevocabila prin decizia civilă 597R/19.03.2013 pronunțată de C. a III-a. Temeiul de drept sunt art. 451 C. proc. Civ și art.275 din vechiul Cod pr. civ. Reclamantul a depus factura fiscală și chitanța cu nr. 458/01.11.2011 în valoare de 2000 lei
Pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele considerente: conform art.452 NCPC partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie sa facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data încheierii dezbaterii asupra fondului cauzei, or în speță, reclamantul deși deținea factura fiscală și chitanța cu nr. 458/01.11.2011 în valoare de 2000 lei, încă de la data înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului, nu cunoaște dacă acesta le-a depus la dosar, în scopul solicitării acestor cheltuieli de la pârât, întrucât dintre actele comunicate în prezentul dosar lipsește chiar sentința civilă nr.1955/08.11.2012 în baza căreia sunt solicitate aceste cheltuieli.
Astfel că, până la data încheierii dezbaterii asupra fondului cauzei, acesta nu a făcut dovada acestor cheltuieli. Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Solicitam atașarea dosarului nr._/3/2011 de la Tribunalul București.
În subsidiar, în situația admiterii acțiunii, pârâtul a solicitat micșorarea onorariului de avocat în cuantum de 2000 lei, conform art.451 N.C.Proc.civ., în măsura în care este dovedit și justificat, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte.
Pârâtul a considerat nejustificat de mare onorariul de avocat raportat la serviciile prestate, durata litigiului, valoarea pretențiilor și luând în considerare că acțiunea a fost admisă în parte, sancțiunea fiind reducerea sa de către instanța de judecată. Plecând de la hotărârile adoptate de CEDO și de la principiile statuate de Curte, a arătat că onorariul perceput pentru asistenta este nerezonabil. Art.451 Cod proc.civ. nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuzivă și nelimitată a părții care cade în pretenții procesuale, ci o modalitate justă de reparație pentru litiganții care se vad chemați în judecată în mod nefondat. Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiu, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ca calitatea considerată, ca garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul că în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. Față de aceste principii, a solicitat reducerea în mod proporțional câtimea cheltuielilor de judecată datorate de către pârâtă.
În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancțiunea este reglementată de art. 451 C. proc. civ. și consta în dreptul suveran al instanței de judecată de a micșora onorariul, daca este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Pârâtul a precizat că onorariul avocatului este disproporționat iar judecătorii au însă dreptul, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Or, față de valoarea onorariului cât și față de munca depusă de avocat se constată că instanța poate face aplicarea prevederilor art.451 C.proc.civ., în legătură cu care practica instanțelor, precum și doctrina juridică consideră că ori de cate ori onorariul de avocat este excesiv de mare, acesta se poate reduce.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată, pârâtul le-a considerat disproporționale și exagerat de mari chiar având în considerare și art. 133 din Statutul profesiei de avocat, care prevede că se stabilesc în limitele legii și ale statutului profesiei. .
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză, pârâtul a solicitat respingerea acestora, întrucât din dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă rezultă că acordarea cheltuielilor de judecată este fundamentată pe ideea de culpă procesuală a părții care pierde procesul. Or, nu se poate retine culpa procesuală a pârâtului în prezenta cauză și nu i se poate imputa acestuia conduita reclamanților care ar fi avut posibilitatea să solicite aceste cheltuieli de judecată în dosarul care a generat cheltuieli de judecată, pentru care nu s-ar fi impus achitarea unei taxe judiciare de timbru pentru această cerere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și art.451 și 452 C.proc.civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 21.12.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să se constate caracterul neîntemeiat al susținerilor cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul M. București prin Primarul General al Municipiului București
Reclamantul a precizat că susținerile pârâtului sunt nefondate. Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 451 Noul Cod de Procedura Civilă și dispozițiile art. 275 din vechiul Cod de Procedura Civilă. Dispozițiile care reglementează problema solicitării, respectiv a acordării cheltuielilor de judecată sunt similare în cele două reglementari.
Reclamantul a arătat că legea nu prevede obligația pentru părți de a solicita cheltuielile de judecata în mod necesar în procesul purtat asupra fondului sau sancțiunea de a nu mai putea fi solicitate ulterior, indiferent de momentul în care aceste cheltuieli au fost efectuate.
În aceste condiții, atât doctrina cât și practica recunosc posibilitatea pentru partea care a câștigat procesul de a solicita cheltuielile de judecată atât în procesul respectiv, cât și ulterior, pe calea unei cereri separate, de asemenea, indiferent de momentul la care aceste cheltuieli au fost efectuate, mai exact efectiv achitate. Cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat pot fi astfel solicitate pe cale separată, indiferent de momentul la care acest onorariu a fost achitat, respectiv de data menționată pe chitanța doveditoare a plății.
Reclamantul a specificat că admiterea în parte a unei cereri de chemare în judecată, nu determina în mod automat reducerea tuturor cheltuielilor, ci doar reducerea proporțională, prin înlăturarea celor aflate în legătură cu partea de pretenții respinse, în general se înlătură cheltuielile reprezentând, taxele de timbru aferente pretențiilor respinse, cheltuielile ocazionate de administrarea unor probe referitor la capetele de cerere respinse. Onorariul de avocat este achitat pentru acordarea asistentei juridice în cadrul procesului.
Pârâtul din acel dosar, M. București, s-a aflat în culpa procesuala, atât prin raportare la soluția efectiv pronunțată, de admitere a cererii, cât și la specificul litigiului și la atitudinea anterioară, care a determinat formularea cererii de chemare în judecată. Obiectul cauzei l-a constituit o cerere prin care acesta a solicitat ca instanța să suplinească voința Primăriei și să soluționeze cererea adresată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, deci litigiul a fost determinat de faptul că, timp de mai bine de 10 ani, Primăria nu a răspuns unei notificări, deși era obligată să o facă în termen de 60 de zile de la depunere. Atitudinea de pasivitate a determinat formularea unei acțiuni în instanța. Culpa procesuala a pârâtului s-a manifestat și ulterior, întrucât a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, iar apoi recurs (care a fost respins, confirmându-se soluția primei instanțe), întârziind rămânerea irevocabila a hotărârii primei instanțe.
În ceea ce privește cererea de reducere a cheltuielilor reprezentând onorariul de avocat, reclamantul a precizat că aceasta este nefondată. Conform dispozițiilor legale mai sus citate, reducerea poate fi dispusă atunci când atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. În cauză, onorariul de avocat a fost în cuantum de 2000 lei. Suma achitată cu titlu de onorariu a fost stabilită cu luarea în considerație a ansamblului de activități necesar a fi îndeplinite pentru rezolvarea problemei - întâlnirea preliminară cu avocatul pentru expunere și studierea înscrisurilor, consultația juridică acordată verbal și întocmirea unui buletin de consultație, redactarea, depunerea acțiunii, reprezentarea în instanța cu ocazia ședințelor de judecata, studiu în arhiva, urmărirea stadiului, legalizarea hotărârii finale rămase definitive și irevocabilă.
Judecata în primă instanță a dosarului - 03.11.2011, de la momentul înregistrării pe rolul instanței, a durat un an - 08.11.2013, fiind stabilite 4 termene de judecată. Ulterior a urmat judecata în recurs, legalizarea cu mențiunea irevocabila putându-se realiza în iunie 2013, deci rezolvarea finala a problemei juridice a determinat existenta în evidenta biroului de avocatură timp de 2 ani a dosarului. Din punct de vedere al muncii efectiv prestate de avocat, inclusiv și prin raportare la timpul efectiv alocat pentru îndeplinirea diverselor activități, suma de 2.000 lei reprezintă un onorariu rezonabil.
Reclamantul a precizat că obiectul cauzei l-a constituit un litigiu determinat de aplicarea Legii nr. 10/2001, deci un litigiu cu un anumit grad de dificultate, având în vedere că este vorba despre un litigiu specializat într-o anumita materie, fiind necesare studiul și cunoașterea legislației și a practicii referitoare la spete similare. Soluția pronunțată a fost una favorabilă, ceea ce înseamnă că demersul juridic a fost necesar. Onorariul este rezonabil și dacă se observa sumele pretinse cu titlu de onorariu în litigii similare și sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în genul acesta de litigii. Pârâtul face trimitere la hotărâri ale CEDO pronunțate cu referire la cheltuielile de judecată.
Jurisprudența CEDO este constantă în sensul de a fi acordate cheltuielile de judecată în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil.
Reclamantul a arătat că prin atitudinea procesuală manifestată în acest litigiu a determinat continuarea procesului, o activitate suplimentară din partea apărătorului acestuia, fiind necesar a se răspunde la întâmpinare. Și-a asumat astfel implicit riscul de a fi obligat la plata cheltuielilor în acest proces.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat respingerea solicitărilor pârâtului formulate prin întâmpinare și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 09.02.2016, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele: împuternicire avocațială . nr._/2011; încheiere din 14.06.2012 a Tribunalului București; încheiere din 17.05.2012 a Tribunalului București; decizia civilă nr. 597 R din 19.03.2013 a Curții de Apel București; contract de asistență juridică . nr._; sentința civilă nr. 1955 din 08.11.2012 a Tribunalului București.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile din prezenta cauză a avut loc un litigiu care a constituit obiectul dosarului nr._/3/2011, soluționat prin sentința civilă nr.1955 din data de 08.11.2012 de către Tribunalul B., prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, C. D., în sensul că s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, in echivalent conform Legii nr.247/2005, pentru imobilul în litigiu, fiind respins capătul de cerere privind obligarea pârâtilor la înaintarea dosarului administrativ către CCSD, după cum reiese din hotarare(f.5-).
În cauza anterior menționată, în temeiul contractului de asistență juridică nr._/2011, (f.7) Cabinetul de Avocatură care a asigurat asistența juridică potrivit împuternicirii (f.40) a emis chitanța nr.458/01.11.2011, în sumă de 2000 lei, depusă în original la prezenta cauză (f.8).
Împotriva soluției au făcut recurs părțile, iar prin Decizia nr. 597/19.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel B. au fost respinse recursurile formulate
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, iar potrivit art. 276. Cod procedură civilă - Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Cheltuielile de judecată constând în taxe, onorarii avocațiale, cheltuieli de transport, alte sume necesare desfășurării procesului, pot fi astfel solicitate în cadrul litigiului care le-a ocazionat sau pe cale separată, în cadrul unei acțiuni în pretenții.
Din încheierile de ședintă și sentința pronunțate în dosarului nr._/3/2011, nu reiese că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și instanța a omis să se pronunțe pe cerere.
Instanța reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274, alin.1 raportat la art.276 Vechiul Cod procedură civilă, (norme procedurale în vigoare, față de data soluționării acelei cause), respectiv reclamantul a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în litigiul anterior purtate între părți, în fațá Tribunalului, a cuantumului acestora și, de asemenea există culpa procesuală parțială a pârâtului, întrucât acțiunea reclamántului a fost admisă, în parte, (doar în ceea priveste capătul de cerere cu obiect constatare calitate de persoană îndreptățită la despaăgubiri), fiind menținută sentința dată în fond de către instanța de control judiciar.
Instanța nu va primi apărările formulate de către parat sub aspectul că onorariul avocatului este disproporționat, apreciind că acesta a fost perceput într-un cuantum rezonabil, cu respectarea criteriilor de proporționalitate raportat la natura litigiulu, volumul de muncă, fiind vorba de o cauză ce a necesitat apărări complexe și care s-a soluționat după mai multe termene de judecată.
Fată de starea de fapt și temeiurile de drept anterior reținute, instanța va admite în parte cererea reclamantului și va obliga pe pârât sa plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata aferente dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București, urmând a respinge cererea în rest ca neîntemeiată (față de soluția de respingere dată capătului de cerere cu obiect înaintare dosar administrativ către CCSD) .
Cu privire la cererea privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentei cauze, respectiv contravaloare onorariu avocat, taxa timbru, va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.453 Noul Cod Proc. Civ. (norme procedurale în vigoare, față de data soluționării prezentei cauze) (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Instanța apreciază că dispozițiile art.453 cod proc. civ. nu au o aplicabilitate ,,de plano,,, întrucât fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții căzută în pretenții, ori chiar dacă s-a admis în parte cererea reclamantei, cu privire la plata cheltuielilor de judecată aferente dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București, nu se poate reține pentru identitate de rațiune că pârâtul este în culpă și în prezenta cauză și că pe cale de consecință poate fi obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Instanța poate să acorde doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă. Sub acest aspect si Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 22.02.2007 în Cauza Gavrileanu împotriva României (L. și alții împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Rămâne la alegerea părții care câștigă un proces dacă solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în acea procedură ori înțelege să provoace un nou proces pentru a obține aceste cheltuieli, însă această ultimă opțiune, nu se poate repercuta asupra pârții adverse, pusă în situația să suporte costuri ale procesului nejustificate.
In concluzie, necesitatea angajării unor alte cheltuieli de judecată pentru a obține cheltuielile de judecată aferente unui proces preexistent, nu poate fi reținută de instanță, astfel că paratul nu poate fi obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, cererea urmând a fi respinsă ca atare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. D., cu domiciliul în București, .. 11, . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatura P. M. din București, Calea 13 Septembrie nr. 117, ., ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, C._ cu sediul în București, .. 291-293, sector 6.
Obligă pe pârât sa plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata aferente dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București.
Respinge cererea în rest ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentei cauze, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. G. Ș. G.
Red. A.G./Thred. L.D.
4 ex/15.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 609/2016. Judecătoria SECTORUL 6... | Pretenţii. Sentința nr. 622/2016. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
