Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1097/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1097/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1097/2015
DOSAR NR._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1097/2015
Ședința din Camera de Consiliu de la 22.09.2015
Președinte – D. O. - Președinte judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul B. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în Camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cursul procedurii prealabile, pârâtul nu a formulat întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constatată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 94 alin. 1 lit. a și art. 107 din C.pr.civ. republicat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, ținând seama de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cererea în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._ , din data de 22.06.2015 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul B. C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata sumei de 365,41 lei cu titlu de despăgubiri și la plata sumei de 10,04 lei reprezentând penalități de întârziere. De asemenea, în temeiul art. 1031 NCPC, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora reclamanta a livrat către pârât energie electrică. Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice, iar în conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999 și Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), reclamanta avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către . în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factura (art. 11 modificat din Contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
De asemenea, arată că . și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale după cum nu a formulat niciodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte.
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 Noul Cod pr. Civ., art. 1270, art. 1516 și art. 1535 Noul Cod civ., art. 969 și următ., art. 1073 vechiul Cod civ., art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57/11.10.1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5/21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, art. 120 alin. 7 din OG 92/2003, Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 23.01.2007 și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16.07.2012.
Au fost depuse la dosar:interogatoriu pentru pârât, sentința civilă nr._/26.11.2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei Slatina, fișa de cont a clientului în perioada 15.03._15, factura . nr._/20.11.2014, factura . nr._/15.04.2013, specificație la factură penalități, nr._/15.04.2013, două chitanțe nr. 45, respectiv nr. 75 ce atestă plata de către numitul Brozban C. a două sume de 68,49 și 213,05 lei.
S-a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru, în cuantum de 50 lei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoare situație de fapt:
Intre părtile din prezenta cauza s-au desfășurat raporturi contractuale în baza carora reclamanta . a livrat energie electrică, în acest sens fiind emise mai multe facturi, respectiv factura . nr._/20.11.2014, factura . nr._/15.04.2013, specificație la factură penalități, nr._/15.04.2013, facturi ce nu au fost achitate de pârât.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementata de noul cod de procedura civila in art. 1025-1032 C..
Dispozițiile cuprinse în Cartea a VI-a, Titlul X, art. 1025-1032 din NCPC au fost preluate aproape fidel din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
Astfel pentru a fi admisibila o cerere cu valoare redusa legiuitorul instituie două criterii pentru determinarea domeniului de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă:
a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menționându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC);b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum și în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice) și respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În speța de față instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare in judecata prevăzute de dispozițiile art. 1025 C., respectiv reclamanta a dedus judecații o cerere având ca obiect plata sumei de 365,41 lei, cu titlu de despăgubiri, suma rezultată din factura . nr._/20.11.2014, factura . nr._/15.04.2013, specificație la factură penalități, nr._/15.04.2013.
În speța de față, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la data încheierii contractului respectiv codul civil de la 1864, contractul pe care se întemeiază relațiile contractuale dintre părțile din prezenta cauza fiind încheiat la data de 15.03.2007.
Astfel, potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
De asemenea, conform art. 970 Cod civil convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Art. 1073 Cod civil prevede că, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Instanța are în vedere și faptul ca paratul nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată și nu a contestat pretențiile solicitate de reclamanta prin cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că este întemeiat capătul de cerere privind debitul principal și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 365,41 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța va admite acest capăt de cerere pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1538-1539 C.civ., părțile pot conveni asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor în cuprinsul contractului încheiat sau printr-o convenție separată, ulterior încheierii contractului, dar înainte de ivirea prejudiciului. Clauza penală este o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Ca urmare, clauza penală trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale oricărei convenții.
În speța de față, penalitățile solicitate de către reclamantă au fost prevăzute la art. 11 alin. 2 lit. a din contractul - cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, la tarife reglementate, aprobat prin Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999.
Nivelul penalităților de întârziere aplicat pentru debitele restante, egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, este expres stabilit și prevăzut prin reglementări legale, respectiv OG 92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, astfel că până la data de 01.03.2014 a fost de 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere, iar începând cu data de 01.03.2014 este de 0,03 % pentru fiecare zi de întârziere, fiind calculat asupra contravalorii facturii, până la data achitării integrale a debitului, urmând a îl obliga pe pârât la plata sumei de 10,04 lei reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C.p.c. potrivit căruia „ partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată”, precum și faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea acțiunii, urmează să îl oblige la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta . cu sediul procesual ales în București, . C3 nr. 10 A, etaj 7, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul B. C., CNP-_, cu domiciliul în ., jud. D..
Obligă debitorul să achite reclamantei suma de 365,41 lei, reprezentând contravaloare servicii furnizate (consum energie) și penalități de întârziere în valoare de 10,04 lei.
Obligă pârâtul-debitor la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 50 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./tehn. D.F.I
4 ex./08.10.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 1011/2015. Judecătoria SEGARCEA | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 1102/2015.... → |
|---|
