Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1251/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1251/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1251/2015
DOSAR NR._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1251/2015
Ședința din Camera de consiliu din 20.10.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta C. Vânzare SA, în contradictoriu cu pârâtul Țurnă C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, cu citarea părților conform art. 1029 alin. 1 și 2 C.proc.civ.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cursul procedurii prealabile, pârâtul nu a formulat întâmpinare, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 și art. 1027 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competența, față de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j rap. la art. 107 C.proc.civ., constată că este competentă general, material si teritorial cu judecarea prezentei cauze.
În raport de prevederile art. 238 alin. 1 C.proc.civ., ținând cont de împrejurările cauzei, complexitatea pricinii și a probatoriului ce se impune a fi administrat în astfel de cauze, fixează ca termen estimativ de soluționare a procesului la un termen de judecată.
În baza art. 255 raportat la art. 258 C.proc.civ., instanța va încuviința pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, ținând seama că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data 21.08.2015 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul Țurnă C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata sumei totale de 612,41 lei, reprezentând contravaloare energie electrică și 69,66 lei penalități de întârziere.
De asemenea, în temeiul art. 1031 NCPC, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei reprezentând taxă timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora reclamanta a livrat către pârât energie electrică.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice, iar în conformitate cu contractul semnat, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ (Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 21 decembrie 1999 și Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice), reclamanta avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către . în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturilor și termenul de scadență fiind înscrise pe factura (art. 11 modificat din Contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
De asemenea, arată că . și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca aceasta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale după cum nu a formulat niciodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte și interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 663, art. 1026-1033 Noul Cod pr. Civ., art. 1270, art. 1516 și art. 1535 Noul Cod civ., art. 969 și urm., art. 1073 Vechiul Cod Civil, art. 120 alin. 7 Codul de Procedură Fiscală (OG 92/2003), art. 155 alin. 28 Codul Fiscal, art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57/11.10.1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5/21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 23.01.2007 și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16.07.2012.
Au fost depuse la dosar: fișa de cont client în perioada 15.03._15, interogatoriu pentru pârât, o . facturi fiscale emise debitorului pârât cu privire la debitul datorat, contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1201-_/05.02.2007.
În baza art. 1029 NCPC, constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor depuse în sprijinul acestora – cu formular conform art. 1029 alin. 3 NCPC -, cu mențiunea că are obligația de a depune formularul de răspuns în termen de 30 de zile de la comunicare, însă până la termenul de complinire pârâtul nu a formulat întâmpinare, astfel că prin rezoluția din data de 01.10.2015 a fost fixat termen de judecată la data de 20.10.2015, dispunându-se citarea părților.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părțile din prezenta cauza s-au desfășurat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta . a livrat energie electrică, în acest sens fiind emise mai multe facturi în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, facturi ce nu au fost achitate de pârât.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de Noul Cod de procedură civilă în art. 1025-1032 C..
Dispozițiile cuprinse în Cartea a VI-a, Titlul X, art. 1025-1032 din NCPC au fost preluate aproape fidel din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
Astfel pentru a fi admisibilă o cerere cu valoare redusă legiuitorul instituie două criterii pentru determinarea domeniului de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă:
a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menționându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC); b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum și în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice) și respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În speța de față, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 1025 C., respectiv reclamanta a dedus judecății o cerere având ca obiect plata sumei de 612.41 lei, cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă penalități de întârziere, sumă rezultată din facturile fiscale.
Astfel, instanța are în vedere și faptul că pârâtul nu a formulat răspuns conform art. 1029 alin 4 C. proc. civ. la cererea de chemare in judecată și nu a contestat pretențiile solicitate de reclamanta prin cererea de chemare in judecată. Având în vedere neîndeplinirea acestei obligații contractuale de către pârâtă, în temeiul disp. art. 1270 C.CIV. care consacră caracterul obligatoriu al contractului față de părți și disp. 1516 art. C.civ. potrivit cărora „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației”, instanța constată îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1025 C.pr.civ. urmând să admită cererea, și să oblige pârâta la plata sumei de 612,41 lei .
În speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:,,În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
In consecință, părțile din prezenta cauză, prin derularea raporturilor de furnizare/consum de energie electrică și-au însușit clauzele contractuale, iar facturile fiscale emise, necontestate, au fost însușite de către pârâta.
Instanța are în vedere și faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată apreciază că este întemeiat capătul de cerere privind debitul principal și accesoriile și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 612,41 lei, la care se adaugă penalități de întârziere, până la data achitării efective a debitului, în sumă de 69,66 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C.p.c. potrivit căruia „ partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată”, precum și faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea acțiunii, urmează să îl oblige la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul procesual ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., CUI_, împotriva pârâtului Țurnă C., CNP_, cu domiciliul în comuna Gîngiova, ., jud.D..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 612,41 lei, reprezentând contravaloare servicii furnizate (consum energie) și penalități de întârziere în valoare de 69,66 lei.
Obligă pârâtul-debitor la plata către reclamanta-creditoare a sumei de 50 lei RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./tehn.A.C.L.
4 ex./03.12.2015
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 1102/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1256/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
