Contestaţie la executare. Sentința nr. 777/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 777/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 777/2015
DOSAR NR._ - contestație la executare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 777/2015
Ședința publică din 18.05.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul C. F., în contradictoriu cu intimatul N. C. G., precum și cererea reconvențională formulată de către intimat, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, reține:
Prin cererea pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 26.11.2014, contestatorul C. F. a chemat în judecată pe intimatul N. C. G. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea contestației la executare față de împrejurarea că a achitat debitul, cu consecința încetării executării silite.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a învederat că, la data de 22.11.2012, a încheiat cu creditorul N. C. G. un contract de împrumut, acesta constituind, potrivit legii, titlu executoriu.
A menționat și faptul că suma împrumutată a fost de 2.500 lei, iar termenul de restituire a împrumutului a fost data de 22.05.2013, fiind de necontestat că împrumutul nu a fost restituit la termen, în aceste condiții creditorul său procedând la urmărirea silită a împrumutului.
Astfel,la data de 30.07.2014, s-a procedat la încuviințarea executării silite a contractului de împrumut, iar executorul judecătoresc competent i-a adresat, la data de 25.08.2014, o somație însoțită de titlul executoriu prin care a fost somat să achite împrumutul. În urma primirii acestor acte, contestatorul precizează că s-a deplasat la sediul executorului judecătoresc căruia i-a adus la cunoștință că la data de 11.12.2013 a achitat, în baza facturii 30 și a mandatului poștal aferent, suma împrumutată către creditor, sens în care i s-a comunicat că executorul examinează sistarea executării.
Ulterior, la data de 11.11.2014, contestatorului i s-a comunicat că, în data de 18.11.2014, executorul urmează să se deplaseze la locuința lui, iar în data de 18.11.2014, executorul într-adevăr s-a deplasat la domiciliul reclamantului și i-a comunicat că nu a sistat executarea și că aceasta va continua, deoarece creditorul nu recunoaște că plata a fost făcută în contul împrumutului.
Contestatorul a învederat că plata făcută de el stinge împrumutul, ea este anterioară începerii executării silite și, chiar dacă termenul de 22.05.2013 nu a fost respectat, plata a fost anterioară începerii executării silite.
În aceste condiții, a solicitat instanței să constate că împrumutul care se tinde a fi realizat prin această executare silită fusese achitat anterior începerii procedurii de executare, astfel încât se impune a se dispune încetarea executării silite, deoarece nici cheltuielile de executare nu se justifică. Creditorul a fost de rea-credință și nu a adus la cunoștință executorului că și-a primit banii, astfel încât la acest moment continuarea executării silite nu se mai impune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și 719 C.pr.civ. și s-a propus proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: somația reclamantului în dosar nr. 160/EB/2014, copie a încheierii de încuviințare a executării silite în dosarul nr._ al Judecătoriei Băilești, încheierea B. I. C., copie a contractului de împrumut în litigiu, autentificat prin încheierea nr. 2625/22.11.2012 de BNP I. V. F. - C., factura nr. 30 din data de 11.12.2013, ce atestă plata sumei de 2.994,50 lei în beneficiul numitului N. C., procesul-verbal din data de 09.07.2009, contractul de vânzare cumpărare, încheiat între N. C. G. și C. F., cu privire la un număr de 21 capre în lapte; contractul de prestări servicii, încheiat la data de 09.07.2009 între C. F. și N. C. G., contract de împrumut încheiat între N. C. G. și C. F., autentificat prin încheierea nr. 2625/22.11.2012 de BNP I. V. F. - C..
La data 29.12.2014, intimatul N. C. G. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de executare în temeiul art. 453 C.pr.civ., în sumă de 500 lei, onorariu apărător, iar pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantului la plata dobânzilor legale conform OG nr. 13/2011 de la data scadenței de plată a obligației de restituire a sumei de 2500 lei, respectiv începând cu data de 22.05.2013 până la data plății efective precum și la plata actualizărilor cu rata inflației comunicată de INS a acestei creanțe, până la data plății.
S-a solicitat judecata în lipsă.
În cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale, intimatul a învederat că, respectiva creanță de 2.500 lei face obiectul dosarului execuțional nr. 160/EB/2014 al B. I. C., iar ceea ce a plătit reclamantul prin mandatul poștal . nr._ din 11.11.2013 este o creanță ce derivă din convenția intitulată Proces-verbal din 09.07.2009, conform căruia debitorul a recunoscut că din cei 5.000 lei pe care i-a achitat acestuia cu titlu de avans pentru buna desfășurare a contractului de prestări servicii din 09.07.2009, acesta nu a putut justifica cheltuirea sumei de bani, astfel că suma de 2.000 lei a fost alocată pentru hrana și adăpostul animalelor, iar diferența de 3.000 lei trebuia restituită până la 31.12.2009.
Se solicită să se constate că debitorul contestator este de rea-credință și încearcă să inducă în eroare instanța, atunci când afirmă că a restituit suma de 2.500 lei, stingând astfel raportul juridic obligațional ce derivă din contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625/22.11.2012 al BNP I. V. F..
Precizează faptul că debitorul avea de restituit, în temeiul convenției –proces-verbal încheiat la data de 09.07.2009, suma de 3.000 lei, scadentă la 31.12.2009, iar debitorul a inclus în suma de 2.950 lei și taxele poștale în sumă de 44,50 lei achitând, prin chitanța atașată facturii nr. 30/11.12.2013, suma de 2.994,50 lei.
Intimatul apreciază că în speță este vorba de imputația legală a plății, astfel că, în temeiul art. 1509 alin. 1 lit. d C.civ., plata făcută de debitor se impută asupra datoriei mai vechi, care, în speță, este cea care derivă din convenția Proces-verbal din 09.07.2009.
Intimatul a solicitat obligarea contestatorului, în temeiul art. 719 alin. 3 C.pr.civ., la plata unor despăgubiri sub forma unor daune moratorii, în baza OG nr. 13/2011, reprezentând dobânda legală de la data scadenței de plată a obligației de restituire a sumei de 2.500 lei, respectiv începând cu data de 22.05.2013, precum și la plata actualizărilor cu rata inflației comunicată de INS a acestei creanțe, până la data plății.
Totodată, a solicitat obligarea contestatorului la plata unei amenzi judiciare în sumă de 7.000 lei, reprezentând pagubă cauzată prin întârzierea executării .
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul contestatorului și audierea martorului S. F..
La data de 21.01.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională, arătând că, în opinia sa, cererea reconvențională trebuie disjunsă de cererea principală.
Pe fondul cauzei, intimatul a invocat că, cererea este informă întrucât reclamantul reconvențional nu a indicat expres câtimea cererii, modul de calcul al acestei câtimi, și nu a achitat anticipat taxa judiciară de timbru, precizând și faptul că părțile nu au convenit la plata unei dobânzi, în situația plății cu întârziere.
Au fost invocate dispozițiile art. 2 și 6 din OG nr. 13, care arată fără echivoc care sunt principiile în materie în lipsa unei stipulații scrise a părților, însă în măsura în care creditorul a început executarea silită, executorul era cel chemat să actualizeze suma dacă era incidentă această instituție.
Cu privire la întâmpinare, convenția la care face trimitere intimatul, era una separată, conținută într-un înscris sub semnătură privată și nu are nicio legătură cu această plată, obligațiile din aceea convenție fiind executate total anterior, iar afirmația intimatului, în sensul că împrumutul nu ar fi fost purtător de dobânzi, intră în conflict cu poziția sa din cererea reconvențională, însă acesta este un aspect secundar, important fiind cp, în analiza actelor depuse, se va putea observa că plata efectuată a fost afectată stingerii împrumutului.
S-a solicită audierea, în calitate de martori, a numiților T. M., S. D. și D. D., pentru a dovedi stingerea integrală a obligațiilor aferente acelei convenții din 09.07.2009.
Au fost depuse note scrise de către contestator, legate de înscrisurile depuse în cauză cu privire la înțelegerile dintre părți, potrivit cărora:
1. La data de 01.03.2009 a fost încheiat între părți un contract de vânzare cumpărare cu privire la un număr de 21 capre pentru suma de 4.500 lei. Aceste capre au fost achiziționate de N. C., însă au rămas în îngrijirea efectivă a reclamantului C. F..
2. La data de 09.07.2009, a fost încheiat între aceleași părți un contract de prestări servicii, prin care reclamantul C. F. urma să păstorească și să îngrijească un număr de 27 de capre ale numitului N. C., având obligația ca începând cu data de 01.08.2009 să pună la dispoziția lui N. C. produsele indicate în acest înscris denumit "contract de prestări servicii".
3. Tot la data de 09.07.2009, s-a încheiat între aceleași părți procesul verbal atașat în dosar, prin care C. F. se obligă să îi achite numitului N. suma de 3.000 lei sau produse specifice până la concurența sumei indicate până la data de 31.12.2010, indicată expres în acest act.
Aceste acte și succesiunea lor au fost scoase în evidență pentru a se observa că toate actele au fost încheiate în 2009 și își produceau efecte până în 2010.
4. Contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625/22.11.2012 prin care numitul N. i-a acordat un împrumut de 2.500 lei pentru stingerea unui debit pentru care era executat silit în dosarul de executare nr. 89/ES/2012 al B. P. S. – dosar în care era executat de creditorul Pantalia G..
5. Viramentul bancar din data de 26.11.2012, adică 4 zile mai târziu –virament efectuat de numitul N. direct în contul B. P. S., pentru stingerea totală a debitului pentru care era executat silit.
Au fost evidențiate separat aceste două din urmă acte, deoarece pârâtul N. a ascuns instanței această sumă suplimentară cu scopul evident de a acredita ideea că cei 3.000 lei plătiți prin poștă ar fi cei din 2009.
Au fost atașate înscrisuri notelor de ședință: contract de vânzare cumpărare capre, contract de prestări servicii, încheiat la data de 09.07.2009 între C. F. și N. C. G., proces verbal din data de 09.07.2009, cu ocazia inventarierii sumelor trimise de numitul N. C. G. sub formă de avans numitului C. F. pentru buna desfășurare a activității de oierit; a contractului de împrumut în litigiu, autentificat prin încheierea nr. 2625/22.11.2012 de BNP I. V. F. - C., extras de cont nr. 19 din 17.12.2012.
În cauză, a fost interogat din oficiu contestatorul C. F., răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris iar fila atașată la dosar.
De asemenea, a fost interogat intimatul-reclamant reconvențional N. C. G., răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris iar fila atașată la dosar.
Au fost audiați martorii T. M. - propus de reclamant - și S. F. I. - propus de pârât -, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, iar filele atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625/22.11.2012, intimatul N. C. G. a acordat un împrumut de 2.500 lei contestatorului C. F., urmând ca acesta din urmă să restituie împrumutul, până la data de 22.05.2013.
În argumentarea contestației formulate, intimatul arată că suma împrumutată a fost restituită, conform facturii nr. 30/11.12.2013.
Prin întâmpinare, intimatul arată că suma respectivă nu era destinată acoperirii împrumutului acordat prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 2625, ci acoperirii unui alt împrumut în suma de 3.000 lei, acordat în data de 09.07.2009 și consemnat în procesul-verbal din 09.07.2009, încheiat între cele două părți .
În consecință, instanța constată că între cele două părți s-au derulat mai multe raporturi de natură comercială, unele suprapunându-se cu altele, astfel că delimitarea și lămurirea acestora prezintă anumite dificultăți.
În acest sens, într-adevăr, contestatorul a achitat intimatului la data de 11.12.2013 suma de 2.994,50 lei, așa cum reiese din factura nr. 30 (fila 10). Numai că factura în cauză nu cuprinde alte elemente în funcție de care instanța să poată aprecia titlul plății.
Din înscrisurile depuse la dosar, mai reiese că intimatul a mai acordat un împrumut în sumă de 3.000 lei contestatorului, prin procesul-verbal din 09.07.2009 (fila 11), împrumut ce, din probele administrate nu reiese că ar fi fost restituit, astfel că, în derularea firească a oricărui raport civil, instanța apreciază că suma de 2.994,50 lei (în realitate 3000 lei cu taxe poștale), era destinată acoperirii primului împrumut acordat prin procesul-verbal menționat, stingerea debitelor făcându-se conform dispozițiilor art. 1509 alin. 1 lit. d C.civ., și anume imputația plății făcându-se asupra datoriilor mai vechi.
Pe de altă parte, cu toate că sarcina dovedirii contestației revine contestatorului conform art. 249 C.proc.civ., acesta nu a reușit să facă proba achitării debitului în suma de 3.000 lei acordat prin procesul-verbal amintit, cu produse, conform susținerilor acestuia, astfel încât să rămână neachitat doar suma din contractul de împrumut.
Astfel, în lipsa înscrisurilor care să ateste achitarea datoriei - proba testimonială administrată în cauză - este una echivocă, martorii audiați neputând să precizeze date clare din care să reiese că, contestatorul a achitat o mai mare cantitate de brânză decât cea prevăzută în contractul de prestări servicii din 09.07.2009 (fila 13). În aceiași ordine de idei, din aceleași declarații de martori, reiese că petentul a mai livrat intimatului și iezi și porci la sfârșit de an, însă nici valoarea acestor animale nu poate fi apreciată ca depășind valoarea obligațiilor stipulate în contractul amintit, atât timp cât și intimatul a achitat la rândul lui, peste prevederile contractuale, furaje (fila 66) sau a transferat contestatorului diverse sume de bani, așa cum reiese din extrasul de cont din 01.11.2012 (fila 56).
În concluzie, ținând cont că suma de achitat a contestatorului-debitor, conform contractului de împrumut era de 2.500 lei, remiterea unei sume mai mari, și anume de 3.000 lei (exact cât datora prin procesul-verbal din 09.07.2009), face puțin credibilă varianta expusă de debitor, chiar dacă suplimentul de 500 lei este explicat printr-un nou împrumut materializat prin transferul bancar în sumă de 800 lei, această probă nefiind coroborată cu nici o altă probă administrată în cauză, astfel că instanța nu-i poate acorda putere probatorie.
În consecință, instanța apreciază ca neîntemeiată contestația formulată, astfel că urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește obligarea contestatorului la plata dobânzilor legale și a indicelui de inflație, aferente debitului de executat în suma de 2.500 lei, instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform art. 6 din OG nr. 13/2013 ,dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris iar în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală, ce se calculează potrivit art. 3 din același act normativ și anume în funcție de nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României.
Raportat la cazul dedus judecății, se constată că părțile nu au menționat în contractul de împrumut că debitul în suma de 2.500 lei să fie purtător de dobânzi, astfel că, în această situație, conform textului de lege amintit, calcularea debitului prin luarea în calcul a dobânzii legale de la data de 22.05.2013 și până la plata efectivă, este una temeinică .
În ceea ce privește aplicarea indicelui de inflație, instanța apreciază că, prin actualizarea debitului, se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate, în sensul că valoarea unei cantități de bani poate fi folosită la momentul achitării debitului prin cumpărarea aceleiași cantități de bunuri, ce se putea cumpăra la momentul acordării împrumutului.
Astfel că, din acest punct de vedere, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, conform art. 1531 C.civ., creanța putând fi și actualizată cu rata inflației, împrejurare care nu reprezintă o dublă reparație a prejudiciului, ci o reparare a sa integrală.
Față de aceste argumente, instanța va obliga contestatorul la plata indicele de inflație comunicat de INS, aferent sumei de 2.500 lei de la data de 22.05.2013 și până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. F., CNP-_, cu domiciliul în ., jud. Dlj, în contradictoriu cu intimatul N. C. G., CNP-_, cu domiciliul în loc. D., ., jud. Huneodara.
Admite în parte cererea reconvențională, formulată de intimatul N. C. G..
Obligă petentul la plata dobânzilor legale, aferente sumei de 2.500 lei de la data de 22.05.2013 și până la plata efectivă, precum și la plata debitului de 2.500 lei, actualizat cu indicele de inflație comunicat de INS, pentru aceiași perioadă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria S..
Pronunțata în ședință publică, azi 18.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
RED.D.O./TEHN.D.F.I.
4 EX./12.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 779/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 849/2015.... → |
|---|
