Plângere contravenţională. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 849/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 849/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.849
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- E. Ș.
GREFIER –L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta P. Z. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezinta parțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în temeiul art.131 C.proc.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței și în temeiul art.94 pct.4 C.proc.civ. rap. la art.10 ind.1 din OG nr.15/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în raport de prevederile art.238 alin.1 C.proc.civ., ținând cont de împrejurările cauzei, complexitatea pricinii și a probatoriului ce se impune a fi administrat în astfel de cauze, fixează ca termen estimativ de soluționare a procesului o perioadă de o lună de zile, cu posibilitatea de a reconsidera durata procesului, pentru motive temenice.
În temeiul art.255 și art.258 C.proc.civ., instanța încuviințează probele solicitate de ambele părți, și anume probele cu înscrisuri, apreciind că aceste probe sunt legale, admisibile și conduc la soluționarea cauzei.
În temeiul art.244 C.proc.civ., instanta se socotește lămurita si constata terminată cercetarea judecătorească.
Instanța în temeiul art.392 C.proc.civ. declara deschise dezbaterile si în baza art.394 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 11.02.2015, petenta P. Z. a chemat în judecată pe intimatul C. SA-C., solicitând instanței că prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/02.06.2014 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 750 lei.
În motivare, petenta a arătat că la data de 02.02.2015 a mers la Direcția Economică din cadrul Primăriei Municipiului Slatina pentru a-și achita impozitul aferent locuinței deținute în acea localitate, prilej cu care a fost informată că avea de achitat o amendă pentru neplata rovinietei pentru un autoturism pe care l-a vândut în 2010 conform contractului de vânzare anexat cererii. Reclamanta a mai învederat instanței faptul că în certificatul de în registrare fiscală nr._/30.01.2015 este menționat faptul că figurează cu autoturismul marca Citroen cu nr. de identificare YB6564881 (_ potrivit cărții de identitate) doar până la data de 09.04.2010.
În continuare, petenta arătat că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la adresa apartamentului pe care l-a vândut în anul 2007 conform actului de vânzare-cumpărare anexat în copie, deși avea încă din anul 2009 domiciliul în . astfel că aceasta apreciază ca actul de sancționator nu a fost comunicat în mod legal având în vedere ca la data afișării aceasta nu mai avea domiciliul la adresa din Slatina de 5 ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001.
Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare a contravenției nr._/02.06.2014, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 09.04.2010, carte de identitate auto marca Citroen Berlongo cu nr. de înmatriculare_, certificat de atestare fiscală nr._/30.01.2015, contract de vânzare-cumpărare apartament nr.298/28.05.2007, carte de identitate, chitanță de plată a taxei de timbru.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, așa cum reiese din chitanța nr._/04.02.2015.
Petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.411 C.proc.civ.
La data de 26.03.2015, intimatul a depus întâmpinare, însă dat fiind faptul că aceasta se referea la o altă cauză, instanța prin rezoluția din data de 03.04.2015 a dispus recomunicarea cererii de chemare în judecată cu mențiunea de a depune întâmpinare cu privire la cauza dedusă judecății.
La data de 22.04.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că proces-verbal de constatare a contravenției nr._/02.06.2014 îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr.15/2002 coroborat cu OG nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin.2 si 3 din O.G. nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
În continuare, intimatul a susținut că la data săvârșirii contravenției, contestatoarea apărea menționată în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, ca fiind proprietar, situație în care procesul-verbal a fost comunicat acesteia la adresa cu care figura în baza de date, iar pentru ca actul sancționator să fie comunicat la adresa nouă aceasta trebuia să-și actualizeze informațiile cuprinse în certificatul de înmatriculare, obligație ce îi incumbă în baza art.2 alin.2 din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 Ut. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petentă și cocontractant produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților. Acest act are valoarea unui act sub semnătură privată, data acestuia nu este opozabila terților.
Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent.
Atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări, nicio altă persoană fiind menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Astfel, conform art. 24 alin.2 lit.d din Ordinul 1501/2006 privind procedura inmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor: “Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane”. Așadar, petenta avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său din baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor tocmai pentru opozabilitate. Având în vedere că petenta nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date, aceasta rămâne menționată în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională s-a angajat conform OG nr.2/2001 și OG nr.15/2002.
Pentru aceste motive, intimatul a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/02.06.2014 ca fiind temeinic și legal.
In temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ., a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze.
In drept, cererea a fost întemeiată prezenta pe dispozițiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.l nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În dovedire a depus proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator si certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, dovada afișării procesului-verbal de contravenție.
La data de 15.05.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că la data de 09.04.2010 când a vândut autoturismul s-a prezentat la Direcția Economică din cadrul Municipiului Slatina unde a efectuat radierea întrucât nu mai era proprietar, fapt ce rezultă din certificatul de atestare fiscală nr._/30.01.2015. Astfel, noul proprietar avea obligația de a înmatricula autoturismul în termen de 30 de zile. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la momentul săvârșirii contravenției nu avea calitatea de proprietar al autoturismului și, în consecință, nu îi revenea obligația de plată a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale.
În ceea ce privește termenul de contestare, petenta a susținut că actul sancționator a fost întocmit și trimis spre comunicare la o altă adresă deși aceasta încă din anul 2009 domiciliază în ., fapt pentru care nu a avut cunoștință de acesta. În plus, în dovada de comunicare a procesului-verbal înaintată de către intimat nu există semnătura sa, nici data de primire și dovada de afișare la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 02.06.2014 întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C., petenta P. Z. a fost sancționata pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sancțiunea amenzii în cuantumul de 750 de lei.
Prin procesul-verbal mai sus menționat s-a reținut că la data de 27.12.2013, ora 18:04 autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentei, a circulat pe raza localitatii Pielești, jud. D., fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Dispozițiile art.25 din O.G. nr.2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravențională, prevăd că procesul verbal de contravenție se va înmâna sau după caz se va comunica în copie contravenientului, iar art.26 alin.3 din OG nr.2/2001 stipulează că în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. Sub acest aspect, instanța are în vedere dispozițiile art.27 din OG nr.2/2001 potrivit cărora comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În speță, petenta nu a fost prezentă la data întocmirii procesului verbal, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.27 din OG nr.2/2001, procesul-verbal contestat i-a fost comunicat acesteia la data de 16.06.2014, prin afișare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de afișare din 16.06.2014 (filele 39 și 40).
Mai mult, instanța retine că prin Decizia nr.10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă interpretează dispozițiile art. 27 din OG nr.2/2001 care prevăd că: „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului", stabilind că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. Ca atare, dacă se procedează direct la afișarea procesului-verbal, nu este o comunicare valabila, având drept efect prescrierea sancțiunilor.
Din actele depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din anul 2007, precum și din cartea de identificare a petentei, reiese că aceasta nu mai locuiește la adresa unde s-a realizat afișarea încă din anul 2007 astfel că aceasta a luat la cunoștință existența procesului-verbal de contravenție la data de 02.02.2015 când i-a fost eliberat certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice de către Direcția Economică-Primăria Municipiului Slatina. Plângerea contravențională a formulat-o în data de 11.02.2015 așa cum reiese din actele dosarului respectiv mențiunea serviciului de registratură al Judecătoriei S. aplicată pe cererea de chemare în judecată, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, motiv pentru care instanța urmează a constata că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal.
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constata si din oficiu.
Prin decizia ICCJ nr.6/2015 pronunțată într-un recurs in interesul legii, s-a admis recursul interesul legii si s-a dispus ca „in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
In considerentele deciziei se arată că “procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr.15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Înalta Curte consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Astfel, instanța consideră că, deși procesul-verbal a fost generat și semnat electronic de către un agent constatator ce poseda certificat calificat (fila 38), în condițiile in care a fost trimis petentei pe suport de hârtie, trebuia semnat olograf de către acesta, pentru a produce efectele prevăzute de lege.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a admite plângerea contravenționala și va constata nulitatea absoluta a procesului-verbal, nulitate ce poate fi constatata si din oficiu de către instanța de judecata.
Față de cele expuse, instanța apreciază ca nu se mai impune analizarea aspectelor legate de temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
În consecința, instanța va admite plângerea contravenționala, va anula procesul-verbal de contraventie . 14 nr._ din 02.06.2014 si va exonera petenta de plata amenzii in cuantum de 750 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta P. Z. domiciliata in . în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R SA cu sediul in Bucuresti, sectorul 6, ..401A.
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/02.06.2014 și exonerează petenta de plata amenzii în cuantum de 750 lei.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/HL /4 EX/ 22.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 777/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 858/2015. Judecătoria... → |
|---|
