Fond funciar. Sentința nr. 1400/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1400/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1400/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR 1400
Ședința publică din 25.11.2015
Completul constituit din:
Președinte – R. M. F.
Grefier – C. D. D.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul B. I. V. în contradictoriu cu pârâții Țana S., I. M., B. C. L., C. Județeană de Fond Funciar D. și C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015, și ulterior la data de 25.11.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 28.05.2015, reclamantul B. I. V. a chemat în judecată pe pârâții Țana S., I. M., B. C. L., C. Județeană de Fond Funciar D. și C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului solicitând ca, prin sentința pe care o va pronunța, instanța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3572-_/16.06.1998, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. I. V. și Ț. I. S., menționați ca moștenitori ai autorului și nr. 4075/07.11.2002, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. V. M., Ț. I. S. și I. I. V., menționați ca moștenitori ai autorului, în sensul excluderii acestora de pe titlu și menționării lui B. I. și a moștenitorilor acestuia, respectiv a numiților B. I. V. și B. C. L. .
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 30.04.1974 a fost emis de către notariatul de Stat Băilești certificatul de moștenitor nr. 245/1974 după defunctul B. I., decedat la data de 22.10.1972, stabilindu-se ca moștenitorii B. I I., B. I V., B. (I. prin căsătorie) V. și B. (T. după căsătorie), ultimele două B. (I. prin căsătorie) V. și B. ( T. după căsătorie) C., renunțând la moștenire .
Singurul moștenitor ,căruia îi revenea întreaga avere, conform certificatului de moștenitor nr 245/1974, a fost B. I. I., tatăl lui B. I. V. și B. C..
Ulterior au decedat și cei patru moștenitori ai defunctului B. I. respectiv, B. I I. –a decedat în anul 2008, B. I V. –a decedat în anul 1995, B.( I. prin căsătorie) V. a decedat în anul 2006 și B. ( T. după căsătorie) C. a decedat în anul 1989 .
B.( I. prin căsătorie) V. nu a avut urmași, lăsând pârâtului din cauza de față, T. S. toate bunurile mobile și imobile conform testamentului autentificat sub nr 4883/01.06.1992 și unic moștenitor al lui B. ( T. după căsătorie) C..
Celălalt moștenitor B. I V. –a decedat în anul 1995, are ca unic moștenitor pe pârâta I. M.
Reclamantul B. I. V., menționează că pârâții Tană S. și I. M., nu au calitate de moștenitori ai lui B. I. întrucât autorii lor B. ( I. prin căsătorie) V. și B. ( T. după căsătorie) C. au renunțat la moștenire .
Concluzionând, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3572-_/16.06.1998, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. I. V. și Ț. I. S., menționați ca moștenitori ai autorului și nr. 4075/07.11.2002, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. V. M., Ț. I. S. și I. I. V.,menționați ca moștenitori ai autorului, în sensul excluderii acestora de pe titlu și menționării doar a lui B. I. și a moștenitorilor acestuia, respectiv a numiților B. I. V. și B. C. L., fii săi.
În drept, au fost invocate prevederile Codului Civil, a legilor fondului Funciar și art 194 C.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie conformă cu originalul: titlul de proprietate nr. 3572-_/16.06.1998 și nr. 4075/07.11.2002, certificatul de moștenitor nr 245/1974 emis de Notariatul de Stat Băilești, schiță arbore genealogic, după autorul B. I., Ci pârâți, certificate de deces B. I., I. V. .
La data de 15.06.2015, pârâtul T. S. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul B. I. V., arătând că atât lui cât și celorlalți pârâți li s-a stabilit dreptul de proprietate în urma cererilor de reconstituire pe care le-au făcut în baza Lg 18/1991 după autorul lor comun B. I., arătând că, în temeiul dispozițiilor acestei legi toți moștenitorii primesc partea pe care ar fi primit-o autorul lor dacă mai era în viață .
Pârâtul motivează că în anii 1990 exista o altă opinie care considera că, potrivit art 12 al Legii Fondului Funciar, nu are nici o relevanță dacă anterior s-a acceptat sau nu succesiunea. Actul juridic de acceptare sau de renunțare la succesiune este guvernat de normele de drept de la data respectivă. La data la care autorii lor au renunțat la moștenire, conform certificatului de moștenitor nr 245/1974 prin care a fost dezbătută succesiunea după defunctul B. I., terenurile nu făceau parte din patrimoniul succesoral, fiind scoase din circuitul civil, ca atare nu puteau face obiectul actului juridic al renunțării.
Pârâtul arătă că reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3572-_/16.06.1998, emis de pe urma autorului B. I., fără să ia în considerație că, la baza eliberării titlului de proprietate contestat au stat proceduri strict reglementate de lege, grevate de termene și condiții .
În urma cererilor de reconstituire pe care le-a formulat alături de ceilalți pârâți, C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului a eliberat adeverința de proprietate nr 1402/23.09.1991, cu moștenitorii autorului B. I..
Prin Hotărârea nr 18 F 2999 /05.12.1991 C. Județeană de Fond Funciar a validat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Valea Stanciului în cea ce îi privește.
Pârâtul T. S. a precizat că tatăl reclamantului defunctul B. I., care figurează pe titlu alături de ceilalți 3 frați ai săi, nu a contestat în termenele prevăzute de lege nici un act premergător eliberării titlului de proprietate cu privire la persoanele (persoana) îndreptățite să li se reconstituie dreptul de proprietate, neuzând de calea contestației sau a plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene D., cu toate că a avut cunoștință de conținutul titlului de proprietate încă de la data întocmirii actelor premergătoare.
Arată că o terță persoană a formulat contestație în ceea ce privește drepturile lor după defunctul B. I., contestație care a fost soluționată de C. Județeană de Aplicare a Fondului Funciar D. care a fost admisă prin hotărârea nr 5727/07.08.1995 și prin care a fost anulată prima hotărâre HCJ nr 18 F 299/1991 și a fost redusă suprafața ce revenea defunctului autor B. I. de la 10 ha la 0,73 ha . Împotriva acestei Hotărâri nr 5727/07.08.1995 atât reclamantul cât și ei, pârâții, au formulat plângere la Judecătoria Băilești, care a fost finalizată prin sentința civilă nr 321/27.05.1997 a Curții de Apel C. –dosar 463/A/1996, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B. I.( tatăl reclamantului din cauza de față B. I. V.), B. V.( tatăl pârâtei din cauza de față I. M. ), I. V. și ȚanaSmarand, a fost anulată HCJ nr 5727/07.08.1995 și menținută HCJ nr 18 F 299/05.12.1991 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii 18/1991.
Ulterior, în urma rămânerii definitive a acestei sentințe, C. Județenă de Aplicare a Legii 18/1991 a emis titlul de proprietate nr 3572-_/1998 a cărui nulitate absolut parțială se solicită a se constata de către B. I. V..
În finalul întâmpinării, pârâtul Țana S. a învederat că solicită să se constate autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește titlul de proprietate nr. nr 3572-_/1998, conform art 1201 C.civ. și art 166 din C.
Au fost depuse în susținerea întâmpinării: certificatul de moștenitor nr 245/1974 emis de Notariatul de Stat Băilești, practică judiciară, adeverința nr 1402/23.09.1991-Primăria Valea Stanciului, sentința civilă nr 321/27.05.1997 a Curții de Apel C. –dosar 463/A/1996.
În baza art. 258 NCPC, la termenul de judecată din data de 21._, instanța a încuviințat pentru reclamant și pentru pârâtul Țana S. proba cu înscrisuri și, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului pentru a comunica toate înscrisurile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate care fac obiectul acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a acestora.
La data de 05.11.2015, C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului a comunicat cu adresa nr 6692/03.11.2015 relațiile solicitate .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.06.1998 s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3572-_ pentru suprafața de 9,7 ha, de pe urma autorului B. S. I., la rubrica titulari fiind menționați B. I. I., B. I. V., I. I. V. și Ț. I. S..
La data de 07.11.2002 s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4075 pentru suprafața de 1 ha de pe urma aceluiași autor B. S. I., menționându-se ca moștenitori B. I. I., I. V. M., Ț. I. S., I. I. Viginia.
Potrivit adresei nr. 6692/03.11.2015 înaintată de C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului, precum și din înscrisurile anexate, rezultă că la baza emiterii celor două titluri de proprietate au stat cererile formulate de numitul B. I. de pe urma autorului B. S. I., hotărârile de validare, cu anexele aferente.
De asemenea, în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, prin HCJ nr. 5727/07.08.1995 s-a diminuat suprafața de 8,70 ha cu 0,73 ha, dispunându-se validarea pentru diferență însă prin sentința nr. 321/27.05.1997 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost anulată Hotărârea nr. 5727/1995, în acest sens fiind emisă Hotărârea nr. 888/17.11.1997 a Comisiei Județene D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Din actele de stare civilă depuse, coroborate cu celelalte înscrisuri aflate la dosar, rezultă că autorul B. I. a avut patru descendenți de gradul I, respectiv B. I., B. V., B. (I.) V. și B. (Ț.) C..
Reclamantul B. I.-V. și pârâtul B. C.-L. sunt fiii lui B. I. I., pârâtul Ț. S. este fiul lui B. (căsătorită Ț.) C. și legatar universal al numitei B. (căsătorită I.) V. iar pârâta I. M. este fiica lui B. V..
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 245/1974 eliberat în urma dezbaterii succesiuinii autorului B. I., decedat la 22.10.1972, rezultă că a acceptat moștenirea acestuia doar fiul B. I. I., ceilalți descendenți de grd. I – B. I. V., I. Viginia și Ț. C. renunțând expres la moștenirea acestuia, potrivit declarațiilor autentice date în fața notarului.
Prin acțiunea formulată, reclamantul B. I. V., în calitate de fiu al unicului moștenitor acceptant, a solicitat să se constate nulitatea parțială a celor două titluri de proprietate emise de pe urma autorului B. I., cu privire la persoanele menționate ca moștenitori ai acestuia, succesori în drepturi ai descendenților renunțători.
Pârâtul Ț. S., în apărările formulate, a arătat în esență că ar trebui să fie recunoscut dreptul la reconstituire tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire de pe urma autorului față de care s-a renunțat la moștenire anterior apariției legilor fondului funciar, aceștia neavând la acel moment reprezentarea faptului că în masa succesorala se vor regăsi și alte bunuri, precum și faptul că în procedura reconstituirii dreptului de proprietate s-au emis acte premergătoare cu privire la persoanele menționate în titluri și chiar s-a judecat acțiunea civilă soluționată prin sentința nr. 321/27.05.1997 pronunțată de Curtea de Apel C., în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 3572-_/1998, invocându-se autoritatea și puterea lucrului judecat, conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.p.civ.
Analizând cu prioritate apărările întemeiate pe puterea lucrului judecat în raport de sentința amintită, instanța constată că nu există identitate de părți, în aceeași calitate procesuală, într-un litigiu întemeiat pe aceeași cauză și pentru același obiect. Pe de altă parte, se constată că față de obiectul litigiului anterior și circumstanțele analizate în acel cadru, respectiv limitele în care s-a pronunțat prima instanță – de contencios administrativ, nu se poate opune lucrul anterior judecat, în sensul art. 431 alin. 2 C.p.civ., prin sentința pronunțată în anul 1997 nefiind analizată eventuala îndreptățire la reconstituire a persoanelor nominalizate, acțiunea fiind admisă prin prisma principiului irevocabilității actelor administrative intrate în circuitul civil, cea de-a doua hotărâre a comisiei județene și care modifica prima hotărâre, de validare, fiind anulată pentru acest motiv.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 13 din Lg. nr. 18/1991, rep., calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au regăsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
În speță, reținând că singurul care a formulat cerere de reconstituire de pe urma autorului B. I. este unicul moștenitor acceptant, B. I., tatăl reclamantului și al pârâtului B. C.-L., celelalte persoane nominalizate fiind succesori în drepturi ai descendenților renunțători, instanța constată că acțiunea este întemeiată iar apărările formulate în cauză sunt nefondate.
Astfel, se are în vedere că eredele renunțător este considerat că nu a fost niciodată erede, devenind persoană străină de moștenirea fostului proprietar.
Renunțarea privește atât bunurile existente în succesiune la data decesului autorului, cât și cele ce eventual ar intra ulterior în succesiunea respectivă.
Împrejurarea că terenul nu s-a găsit, la data deschiderii succesiunii, în patrimoniul activ al autorului nu îndreptățește pe renunțători să li se confere calitatea de moștenitori, deoarece prevederile legilor fondului funciar nu pot fi interpretate în afara dispozițiilor Codului civil care reglementează instituția succesiunii.
Ca atare, renunțătorul nu beneficiază de nici un drept succesoral, cu excepția cazului în care a revenit asupra acestei manifestări de voință, în condițiile art. 701 C.civ..
Potrivit art. 13 rap. la art. 8 și 11 din Lg. nr. 18/1991, rep, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează în favoarea moștenitorilor care au acceptat expres sau tacit moștenirea autorului sau sunt străini de succesiune prin neacceptarea în termen, întrucât prin dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii, instituție ce nu ar putea opera în favoarea moștenitorilor care au renunțat la moștenire.
În acest sens s-a pronunțat și Decizia nr. 11/2007 a ICCJ într-un recurs în interesul legii, prin care s-a arătat că regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale, care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral, renunțarea vizând atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă.
Prin urmare, renunțătorii sau succesorii acestora în drepturi nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă au fost trecuți din greșeală pe titlul de proprietate alături de alți moștenitori, sau succesori ai acestora, acceptanți ai succesiunii fostului proprietar, cei din urmă putând solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, în condițiile art. III din Lg. nr. 169/1997.
Acestei situații nu i se poate asimila împrejurarea în care unii dintre moștenitori, ce nu au formulat expresa cereri de reconstituire, au fost însă trecuți în titlul de proprietate și pentru care titularii cererii de reconstituire aveau la dispoziție calea contestațiilor prevăzute de legile fondului funciar împotriva actelor premergătoare iar în cazul în care nu le-au folosit titlul era considerat valabil urmând ca situația dintre comoștenitori să fie rezolvată pe calea partajului succesoral, întrucât renunțătorii nu sunt considerați moștenitori ci terți neîndreptățiti la reconstituire, cu privire la aceștia având incidență dispozițiile art. III din Lg. nr. 169/1997.
Pentru aceste motive, acțiunea va fi admisă, urmând a se constata nulitatea absolută parțială a TdP nr. 3572-_/16.06.1998, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. I. V. și Ț. I. S.,menționați ca moștenitori ai autorului, precum și nulitatea absolută parțială a TdP nr. 4075/07.11.2002, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. V. M., Ț. I. S. și I. I. V.,menționați ca moștenitori ai autorului.
În temeiul art. 451 și urm. C.p.civ., pârâții vor fi obligați la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat. (fila 77).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. I. V., CNP_, domiciliat în Râmnicu V., . 15, jud V. în contradictoriu cu pârâții Țana S.,CNP_, domiciliat în Râmnicu V., . 13, ., p.8, jud V.,I. M., CNP_, domiciliată în Canada, Ontario, Montreal, . UN 13, Markham ON și B. C. L., CNP_, domiciliat în Râmnicu V., . ., ., C. Județeană de Fond Funciar D. și C. L. de Fond Funciar Valea Stanciului, având ca obiect fond funciar.
Constată nulitatea absolută parțială a TdP nr. 3572-_/16.06.1998, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. I. V. și Ț. I. S.,menționați ca moștenitori ai autorului.
Constată nulitatea absolută parțială a TdP nr. 4075/07.11.2002, emis de pe urma autorului B. I., cu privire la numiții I. V. M., Ț. I. S. și I. I. V.,menționați ca moștenitori ai autorului.
Obligă pârâții la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
R. M. F. | C. D. D. |
Redact RF/
Tehnored HT
/8 EX/04.01.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1402/2015. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
