Plângere contravenţională. Sentința nr. 516/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 516/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 516/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 516/2015
Ședința publică de la 23.03.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier – L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. M., împotriva procesului/verbal de contravenție ., nr._/01.06.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constatată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 94 alin.1 lit. a și art. 106 din C.pr.civ. republicat.
Având în vedere atitudinea procesuală a petentului care, deși legal citat, nu a înțeles să se prezinte în fața instanței pentru a-și susține plângerea formulată, ținând seama că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, la data de 01.08.2014, petentul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. D., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/01.06.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii dispuse cu „Avertisment”.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional, întrucât, la data de 01.06.2014, ora 1250, conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ și a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că ar fi circulat cu viteza de 77 km/h, depășind viteza legală, lucru care nu este adevărat.
Petentul nu a indicat temeiul de drept al plângerii formulate.
În dovedirea plângerii, petentul a depus procesul-verbal de contravenție contestat.
A fost achitată taxa de timbru în cuantum de 20 lei conform art 19 din OUG 80/2013.
La data de 16.10.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că procesul-verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și acte care au stat la baza emiterii procesului verbal.
Totodată a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., raportat la art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, fapta fiind săvârșită pe raza comunei B., solicitând declinarea competenței în favoarea judecătoriei S..
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
În cazul in care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin. L NCPC, intimatul a menționat că se opune la ascultarea acesteia. Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică si legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționate în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal, intimatul consideră că instanța de judecată trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere că este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Prin urmare, intimatul consideră că a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislație, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cât și în practică instanțelor judecătorești.
Intimatul a precizat faptul că, fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente de circulație, în care să fie implicate persoane nevinovate.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii, buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014 pentru aparatul radar.
De asemenea, solicită să se aibă in vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ, arătând că această solicitare este bazată pe faptul că, în caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările sale și probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
În concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca fiind neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator, ca fiind temeinic și legal.
În drept a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 și ale OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1314/03.02.2015, Judecătoria a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată de intimat prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub același număr, la data de 16.02.2015.
Deși legal citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat administrarea de probe, în sprijinul plângerii formulate.
Analizând actele depuse la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.06.2014 încheiat de către I.P.J. D. – Poliția S., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 01.06.2014, ora 1250, a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 561, în . de 77 km/h, fiind înregistrat cu aparatul AUTOVISION ROM 366, montat pe autospeciala MAI_, fiind încălcate astfel prevederile art. 121 din OUG 195/2002.
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.
Se va avea în vedere că, potrivit Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie dată în recursul în interesul legii cu privire la sfera cauzelor de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța supremă a făcut o interpretare restrictivă a situațiilor în care actul constatator este lovit de nulitate absolută, acestea fiind strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Din dispozițiile art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 rezultă mențiunile care trebuie cuprinse în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității, în cuprinsul procesului verbal de contravenție prin care se constată încălcări ale normelor rutiere: „data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și . de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatat/or și unitatea de poliție la care se depune plângerea.”
Din analiza actului atacat de petent, reiese că toate aceste mențiuni obligatorii sunt cuprinse în procesul verbal încheiat, fapta fiind descrisă corespunzător, inclusiv locația astfel cum aceasta prezintă importanță în raport cu fapta contravențională constatată .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța retine că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator al contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contraventie.
Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice, în principiu, asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
În cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, în motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, că este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contravenției nu este suficiența pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând nici o dovadă sau un indiciu pertinent care să confere veridicitate acestei afirmații.
Limitele rezonabile ale prezumției de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție au fost respectate în aceasta cauză, întrucât dreptul la apărare al petentului a fost respectat. Acesta din urmă a avut posibilitatea de a propune probe în cursul judecații dar, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exercita dreptul de a propune probe în susținerea apărărilor din cuprinsul plângerii.
Aceasta prezumție de veridicitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal este susținută de planșa foto depusă la dosar în dovedirea abaterii sancționate.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum asemenea circumstanțe nu au fost demonstrate în cauză, instanța consideră că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.
Pe de altă parte, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Limita decurgând din sancțiunea aplicată a fost respectată, întrucât petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 340 lei corespunzătoare a 4 puncte amendă, conform clasei II de sancțiuni, prev. de art. 98 alin 4 din OUG 195/2002 .
Sancțiunea aplicată este situată la nivelul minimului special al sancțiunii prev. de OUG nr. 195/2002 pentru fapta contravențională reținută în sarcina petentului, ceea ce presupune respectarea principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată.
În aceste condiții, instanța consideră că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, minimul prevăzut de lege, este nu doar legală dar și temeinic dispusă, instanța apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Întrucât, pe parcursul judecății, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța urmează a respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul M. M., CNP-_, cu domiciliul în C., .. 16 A, .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.06.2014, întocmit de Poliția oraș S..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O/tehn. D.F.I.
4 ex./30.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 515/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
