Plângere contravenţională. Sentința nr. 782/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 782/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 782/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ nr.782
Ședința publică din data de 19.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. Ș.
GREFIER: L. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul. Se prezintă martorul Derveșteanu D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul ca Postul de poliție Cârna a depus la dosar procesele verbale de executare a mandatelor de aducere privind martorii, după care,
Instanța legitimează martorul D. D. M. si procedează la audierea acestuia, declarația fiind consemnată si atașată la dosar.
Instanța se socotește lămurita si constata terminată cercetarea judecătorească, fapt pentru care declara deschise dezbaterile si acorda cuvântul pe fond.
Petentul solicită anularea amenzii, a avut un dosar penal prin care s-a constatat ca nu e vinovat.
În baza art.150 C.proc.civ., constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 07.01.2013 sub nr._, petentul P. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.01.2013 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 1000 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 04.01.2013 s-a reținut în seama sa că în noaptea de 25.12.2012 a participat efectiv la scandal, a lovit si a adus injurii numitului C. F., iar pentru aceste presupuse fapte a fost amendat cu suma de 1000 lei. Astfel, a arătat că cele reținute în sarcina sa nu corespund adevărului întrucât nu a săvârșit respectivele fapte.
Plângerii contravenționale i-au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție ., nr._/04.01.2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG nr.2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În dovedire, au fost înaintate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: declarații de martori.
Sub aspect probatoriu, prin încheierea din data de 31.01.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri si proba testimonială cu martorii D. D. M., P. S. si G. G. M..
La termenul de judecată din data de 21.03.2013, instanța a procedat la audierea martorilor D. D. M. si P. S., declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar.
La termenul din data de 11.04.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.244 alin.1 pct.2 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului nr.4/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S..
Prin încheierea din data de 17.03.2015, constatând că s-a dat o soluție cu privire la petent la data de 09.05.2014 în dosarul de urmărire penală nr.4/P/2013, fapt pentru care nu mai subzita motivul pentru care prezenta cauza a fost suspendata, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria S. pentru a înainta în copie conformă cu originalul dosarul de urmărire penală nr.4/P/2013 cu mențiunea de a preciza dacă a fost formulată plângere împotriva soluției de clasare.
La data de 23.03.2015 s-a depus la dosar in copie conforma cu originalul dosarul de urmarire penala nr.4/P/2013.
Prin încheierea din data de 07.04.2015, în baza rolului activ al instanței, având în vedere că martorii D. D. M. si P. S. au fost audiați în fața altui judecător, față de principiul nemijlocirii si dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanța a dispus reaudierea martorilor si citarea acestora cu mandat de aducere.
În fața instanței au fost reaudiați martorii P. M. S. si Derveșteanu D. M., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar, iar cu privire la martorul G. Goiță M. s-a constatat imposibilitatea audierii acestuia având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat că martorul este plecat din țară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 04.01.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului D.-Postul de Poliție Cârna, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, în temeiul art.3 alin.24 rap. la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
S-a reținut în acest proces-verbal că în data de 25.12.2012, ora 00:30, în . participat efectiv la scandal, lovindu-l și aducându-i injurii numitului C. F..
Cu titlu preliminar, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea și constată că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 din același act normativ.
Conform art.34 din OG nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.01.2013, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de un martor-asistent, fiind astfel respectate și dispozițiile art.19 din același act normativ.
De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat nicio cauză de nelegalitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Totodată, trebuie subliniat faptul că deși plecând de la prezumția de temeinicie, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției. Cu totul altfel este soluția în situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională când apare ca fiind necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator. Astfel, în cazul în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își regăsește rațiunea, conform celor stabilite în cauzele A. vs. România și N. vs. România.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.3 alin.24 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit textului normativ anterior menționat, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: provocarea sau participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
În baza art.4 alin.1 lit.b din același act normativ, contravențiile prevăzute la art.3 se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 200 lei la 1000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului nu a fost constatată personal de către agentul constatator, fapt pentru care procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumția de temeinicie, revenindu-i intimatului sarcina dovedirii celor consemnate. În acest sens, instanța constată că mențiunile din procesul-verbal de contravenție sunt contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martorul P. M. S., reaudiat după schimbarea completului de judecată, care a perceput evenimentele supuse analizei prin propriile simțuri, a relatat că la data respectivă lucra ca barman în barul din localitatea Cârna, în acea seară fiind prezenți în bar atât petentul, cât și numitul C. F.. În continuare, a arătat ca la un moment dat s-a iscat un scandal în bar, iar când s-a ridicat din fața calculatorului a văzut că numitul C. F. era căzut la pământ. Martorul a menționat că a observat că petentul se afla la masa sa, nu a participat la scandal. De asemenea, martorul P. M. S. a precizat că petentul nu i-a adresat expresii jignitoare sau injurii numitului C. F. și nici nu l-a lovit întrucât pe durata întregului incident a rămas la masa sa.
Declarația martorului P. M. S. se coroborează cu declarația martorului Derveșteanu D.-M. care, fiind reaudiat în fața noului complet de judecată, a arătat că la data de 25.12.2012 se afla cu niște prieteni în barul din localitatea Cârna, fiind prezent și petentul în acel moment. Martorul a precizat că nu l-a auzit pe petent adresându-i injurii numitului C. F. și nici nu l-a văzut lovindu-l pe acesta. Cu privire la participarea la scandalul iscat în bar, martorul a precizat că nu își mai amintește poziția petentului față de grupul aflat în conflict, putând confirma doar faptul că acesta din urmă se afla în bar. În plus, cu prilejul audierii sale la data de 21.03.2013, martorul Derveșteanu D. M. a declarat că în respectiva împrejurare petentul se afla mai departe de cei aflați în conflict.
Instanța apreciază că aceste depoziții, luate în condiții de contradictorialitate, se bucură de garanția de obiectivitate iar declarația martorului asistent G.-Goiță M. dată în fața organelor de poliție deși indică faptul că petentul ar fi avut o contribuție în desfășurarea conflictului rămâne singulară având în vedere că ceilalți doi martori oculari, și anume P. M. S. și Derveșteanu D. M., care au fost prezenți la cele întâmplate și au fost audiați în mod nemijlocit de către instanța, susțin o versiune contrară în sensul că petentul nu a participat la scandal. Totodată, față de imposibilitatea obiectivă a audierii sale, martorului asistent nu i-au fost adresate direct întrebări de către instanță care, în aceste condiții, nu își poate forma o impresie cu privire la credibilitatea și sinceritatea acestuia și verosimilitatea răspunsurilor sale.
Sub acest aspect, se are în vedere principiul nemijlocirii care reprezintă o garanție importantă în procesul penal în cadrul căruia observațiile făcute de instanță cu privire la comportamentul și credibilitatea unui martor pot avea consecințe importante pentru petent (cauza V. vs. România) iar hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenți la procedură și la procesul de administrare a probelor. Prin urmare, o modificare adusă compunerii instanței de judecată ulterior audierii unui martor important ar trebui să determine în mod normal o nouă audiere a martorului respectiv (cauza B. vs. România).
Referitor la dosarul de urmărire penală nr.4/P/2013 atașat la dosarul cauzei, instanța reține că s-a dispus o soluție de clasare cu privire la săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.371 C.pen. de către petent având în vedere incidența principiul ne bis in idem, petentul fiind deja sancționat contravențional de către organele de poliție.
Instanța apreciază că toate aceste elemente sunt de natură să ridice dubii rezonabile cu privire la temeinicia situației de fapt imputate petentului, prezumția de nevinovăție aplicându-se și în materia contravențiilor. Instanța mai reține că aceste dubii trebuie să profite petentului, pentru a se respecta pe deplin prezumția de nevinovăție de care aceasta trebuie să beneficieze.
Pentru aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul-verbal de contravenție atacat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. C. domiciliat in . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Jud. D. cu sediul in C., judetul D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/04.01.2013 și exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 1000 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. Ș. L. H.
Redact/EȘ/Tehnored/HL /4ex/18.06.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 790/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
