Pretenţii. Sentința nr. 271/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 271/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 271/2015
DOSAR NR._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 271/2015
Ședința publică de la 23.02.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul G. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâtul a depus întâmpinare, însă reclamantul nu a răspuns la aceasta, precum și faptul că pârâtul a depus note scrise, după care:
Verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constatată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, având în vedere prevederile art. 94 alin. 1 lit. a și art. 106 din C.pr.civ. republicat.
Nemaifiind probe de administrat sau excepții de invocat, ținând seama de faptul că reclamantul a solicitat judecarea în lipsă, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._ , la data de 12.12.2014, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul G. P. solicitând instanței ca prin sentința care se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 2.369,08 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea pârâtului, reactualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 15.03.-21.03.2011, pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie toracică a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat în această perioadă este de 2.369,08 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale instituite de dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil și dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
S-a menționat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, întrucât există o faptă ilicită a pârâtului constând în aceea că acesta nu a formulat o plângere penală împotriva autorului accidentului, a fost cauzat un prejudiciu reclamantului, constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării, care are un caracter cert, determinat și nereparat, existând și legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, reclamantul a precizat că este îndeplinită și condiția vinovăției pârâtului în săvârșirea faptei ilicite.
Totodată, s-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora“, iar spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele suportate de spital nefiind asigurate din fondul național de asigurări de sănătate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil, art. 112 Cod de procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, decontul de cheltuieli.
La data de 06.01.2015, pârâtul G. P. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a recunoscut că în perioada 15.03-21.03.2011 a fost internat la acest spital, secția Chirurgie Toracică, în urma unui accident de mașină și motoretă, în care el a fost victimă și nu vinovat.
Pârâtul relatează că, în data de 15.03.2011, autorul accidentului a dat cu mașina pe care o conducea peste el, chiar în centrul satului Zăval. Pârâtul a căzut fără conștientă în șosea de pe motoreta sa și nu a mai știut nimic din ce s-a întâmplat, în timp ce, autorul accidentului, pe care nici acum nu îl cunoaște, l-a urcat în mașină și l-a dus la Spital în D., unde a început să își revină. De acolo, pârâtul a fost transportat la S. nr. 1 C., unde a fost internat circa o săptămână.
Pârâtul a menționat că, în opinia sa, autorul accidentului trebuie să plătească, că doar el l-a provocat, și nu l-a lăsat în drum să moară, iar în ceea ce privește suma de 2.369,08 lei, pe care o pretinde S. este uriașă, în comparație cu asistența medicală acordată și mai ales cu condițiile din spital, pârâtul întrebându-se pentru ce să plătească atâția bani dacă în spital nu i s-a făcut decât o radiografie, din care s-a văzut că avea câteva coaste rupte și nici nu l-au băgat în ghips, în timp ce celelalte lovituri s-au vindecat de la sine.
Singurul tratament din spital au fost câteva pastile pe care i le-a cumpărat familia de la farmacia din oraș, deci pe cheltuiala lui; mâncarea i se aducea tot de acasă, iar de la Spital nici măcar o cană de ceai nu a băut, continuând să se întrebe pentru ce să dea atâția bani? (doar pentru că a stat în acel pat metalic și cu gândacii grămadă?)
Pârâtului a mai menționat și faptul că are o pensie foarte mică și plătește o asigurare „uriașă” la CAS de aproximativ 50 de ani.
Pârâtul arată că dacă ar avea bani ar plăti, dar pensia nu îi ajunge nici pentru tratamentul pe care-l face: 3 insuline pe zi pentru diabet, plus tot felul de pastile pentru inimă suferind de cardiopatie ischemică, HTA, TBC, ficat, rinichi și chiar riscă să rămână orb din cauza atâtor complicații, pentru că nu se poate opera la ochi.
Pârâtul solicită instanței să ceară Poliției S. o copie de pe procesul verbal de constatare care s-a întocmit la data respectivă și din care nu i-a fost înmânat un exemplar.
Pârâtul a subliniat faptul că nu este vinovat de producerea accidentului, nu a fost băut, în spital nu a fost operat și nici nu a fost la reanimare, astfel încât nu-și explică pentru ce să achite această sumă.
Față de întâmpinarea depusă, reclamantul nu a formulat un răspuns.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței, însă a depus note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Pârâtul G. P. a fost internat în perioada 15.03-21.03.2011 în Secția Chirurgie Toracică din cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., fiind victima unui accident rutier, ocazie cu care i s-au acordat îngrijiri medicale, cuantumul acestor servicii medicale fiind de 2.369,08 lei, sumă pe care pârâtul nu a achitat-o până în prezent, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006 si art. 106 OUG 150/2002 ,,persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Prin cererea supusă soluționării, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, reclamantul solicită recuperarea prejudiciului material, constând în contravaloarea asistenței medicale acordate pârâtului.
Potrivit prevederilor art. 998-999 Cod civil, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta, care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
În cauză, instanța apreciază că neindicarea de către pârât a autorului accidentului rutier a cărui victimă a fost, nu constituie o faptă ilicită, prin aceasta pârâtul neîncălcând nici o normă legală, așa cum susține reclamantul.
Astfel, analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a accidentului de circulație, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat accidentul sau de a formula o plângere penală în acest sens, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu in patrimoniul reclamantului.
Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
Având în vedere aceasta, instanța apreciază că nu se impune analizarea existenței în cauză a celorlalte condiții care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, de vreme ce s-a constatat lipsa unei fapte ilicite a pârâtului.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea civilă cu a cărei judecată a fost investită, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul G. P. cu domiciliul în com. Gighera, ., jud. D., județul D., CNP-_ având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./TEHN.D.F.I./4 EX./26.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 269/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 272/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
