Pretenţii. Sentința nr. 592/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 592/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 592/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.592
Ședința publică din data de 07 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ș. E.
GREFIER: H. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul G. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul personal și asistat de avocat Martie Cici care depune împ. av. la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța legitimează paratul.
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei S. iar apărătorul pârâtului consideră că aceasta este competentă.
Instanța, în temeiul art.131 C.proc.civ., verificându-și din oficiu competența, față de dispozițiile art.94 pct.1 lit.j rap. la art.107 C.proc.civ., constată că este competentă general, material si teritorial cu judecarea prezentei cauze.
În temeiul art.238 C.proc.civ., instanța pune în discuție estimarea duratei procesului civil.
Apărătorul pârâtului considera ca un singur termen este suficient.
Instanța, în raport de prevederile art.238 alin.1 C.proc.civ., ținând cont de împrejurările cauzei, complexitatea pricinii și a probatoriului ce se impune a fi administrat în astfel de cauze, fixează ca termen estimativ de soluționare a procesului la un termen de judecata, cu posibilitatea de a reconsidera durata procesului, pentru motive temenice.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța pune în discuție probele solicitate de părți, iar apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța in temeiul art. 255 și art.258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
In temeiul art.351 raportat la art.352 C.proc.civ., instanța procedează la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului, răspunsurile fiind consemnate, iar fila atașata la dosar.
Apărătorul pârâtului arata ca decontul cheltuielilor este emis la data de 27.12.2011, iar cererea de chemare in judecata a fost introdusa de reclamant după 20.01.2015, motiv pentru care invoca excepția prescripției dreptului la acțiune având in vedere ca au trecut mai mult de trei ani. Solicita admiterea excepției si respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne in pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei S., la data de 28.01.2015, sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul G. I., să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3164,42 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare în perioada 16.12._11, sumă ce nu a fost achitată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 16.12._11 pârâtul a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., Secția chirurgie maxilo-facială, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 3164,42 lei nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, precum și cele prevăzute de art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.998-999 C.civ. anterior, art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, decontul de cheltuieli al pacientului întocmit in conformitate cu dispozițiile Ordinului MSP nr.1100/2005, listă medicație.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.223 C.proc.civ.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în cauză.
În consecință, prin rezoluția din data de 18.03.2015 s-a fixat termen de judecată la data de 07.04.2015, dispunându-se citarea părților.
La termenul de judecata din data de 07.04.2015 pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât, instanța reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu titlu preliminar, în ceea ce privește aplicarea în timp a legii civile, instanța are în vedere dispozițiile art.6 alin.4 și art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil potrivit cărora prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele, este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. În prezenta cauză, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate în perioada 16.12._11 ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite. Astfel, raportat la această dată, precum și la conținutul art.6 alin.4 anterior expus, instanța constată că prescripția dreptului material la acțiune a început să curgă de la data de 27.12.2011, fiind, în consecință, incidente dispozițiile legale care reglementează instituția prescripției extinctive prevăzute de Codul civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
Potrivit art.2517 C.civ., termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, dacă legea nu prevede alt termen. Totodată, potrivit art.2528 alin.1 C.civ., prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. În speță, obiectul cauzei privește repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, fiind vorba de răspundere civilă delictuală întrucât, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, cât și din răspunsurile la interogatoriul administrat din oficiu de instanță, pârâtul a fost victima unui accident de circulație, provocat de el însuși, mai precis aflat în căruța proprietate personală și într-o stare de ebrietate s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se în zona capului. Astfel, raportat la cele expuse, cu privire la recuperarea cheltuielilor de spitalizare, instanța constată că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 27.12.2011 având în vedere că reclamantul a cunoscut din acel moment atât paguba cât și persoana răspunzătoare de ea, și s-a împlinit la data de 29.12.2014 potrivit art.181 coroborat cu art.182 alin.1 C.proc.pen., deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată la data de 28.01.2015.
Tot sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu poate reține susținerea reclamantului potrivit căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 27.12.2011, de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța observă că acest termen s-a împlinit la data de 29.12.2014, potrivit art.181 coroborat cu art.182 alin.1 C.proc.pen.
Ținând cont de faptul că acțiunea a fost depusă la data de 28.01.2015, instanța constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârât, și va respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul in C., ., judetul D., în contradictoriu cu pârâtul G. I. domiciliat in . Valea Stanciului, ., judetul D., ca prescrisă.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. E. H. L.
red.Ș.E./tehn.L.H/4 ex./16.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 590/2015. Judecătoria SEGARCEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 594/2015. Judecătoria... → |
|---|
