Pretenţii. Sentința nr. 600/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 600/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 600/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
S.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 600
Ședința publică de la 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. M. F.
Grefier: C. D. D.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. în contradictoriu cu pârâții M. I., M. I. și P. D. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin apărător ales P. B. cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei, pârâtul M. I. personal și asistat de apărător ales C. R. cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei și pârâții prin apărător ales C. R. cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în baza art. 131 NCPC față de dispozițiile art. 94 și art. 107 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză și acordă cuvântul părților pentru a propune probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv fișele de inventar ale vânatului cauzat ca urmare a săvârșirii infracțiunii de braconaj așa cum au fost reținute în sentințele anterioare irevocabile, aflate la dosar.
Apărătorul pârâților arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de către apărătorul reclamantei. În contradovadă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și totodată arată că ceilalți doi pârâți își însușesc întâmpinarea formulată de pârâtul P. D. S..
Apărătorul reclamantei arată că, în ceea ce privește întâmpinarea formulată de pârâtul P. D. S., aceasta este formulată în termenul procedural, dar că în temeiul art. 208 și art. 184 NCPC solicită instanței să decadă ceilalți doi pârâți din dreptul de a propune probe și de a formula excepții la acest termen de judecată întrucât aceștia nu au depus întâmpinare în termenul de 25 de zile prevăzut de lege. În aceste condiții, apreciază că se impune a se aplica această sancțiune procesuală.
De asemenea arată că la dosarul cauzei nu există o cerere de însușire, iar codul de procedură civilă nu are un text de lege care să incrimineze însușirea întâmpinării depuse de o parte, iar, din punctul său de vedere, răspunderea pe această cauză este solidară întrucât față de prevederile art. 27 pct. 1 și pct. 2 din Legea 407/2006 aceste fapte au fost săvârșite de către cei trei pârâți împreună.
Apărătorul pârâților arată că întâmpinarea este făcută în numele celor trei pârâți, motiv pentru care solicită instanței să respingă această cerere privind decăderea celor doi pârâți din dreptul de a depune întâmpinare întrucât nu este vorba despre o nouă întâmpinare, fiind la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul pârâților arată că, în ceea ce privește contractul de gestionare a fondului de vânătoare, pârâților li s-a înmânat un exemplar odată cu cererea de chemare în judecată, exemplar care într-adevăr este conform cu originalul și are ștampilă și semnătură, însă la punctul 13 din capitolul 6 se spune că în executarea acestui contract administratorul este obligat să controleze cel puțin de două ori pe an modul în care gestionarul își îndeplinește obligațiile contractuale. Având în vedere că acest contract este încheiat în anul 2000, iar fapta pentru care cei trei pârâți din prezenta cauză face vorbire despre un dosar din anul 2009, solicită instanței să dispună o adresă către Fondul V. și Pescarilor pentru a comunica aceste exemplare, să arate modul în care s-a gestionat Fondul de vânătoare pe anul 2009-2010 așa cum se stipulează în acest contract.
Apărătorul reclamantei arată că contractul de gestiune a fondului respectiv de vânătoare, respectiv Fondul 28 Măceșu a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani. Deci acel contract face dovada gestionării fondului, modul cum se gestionează și cum se îngrijește fondul respectiv este strict competența ministerului de resort, a gestionarului fondului de vânătoare, iar reclamanta a făcut dovada că-l avea în gestiune fondul respectiv până în anul 2010, iar fapta care a fost reținută în sarcina celor trei pârâți în cauza penală s-a săvârșit în anul 2009. În decizia definitivă a Curții de Apel C. s-a reținut că nu s-au acordat prejudiciu material pe latură civilă pentru că nu s-a făcut dovada existenței acestui contract de gestiune a fondului de vânătoare.
Instanța deliberând, având în vedere proba cu înscrisuri solicitată de către pârâți prin apărător, apreciază că față de obiectul cererii, temeiurile acesteia, precum și apărările formulate de pârâți, nu apare ca fiind utilă pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care respinge cererea privind emiterea adresei cu acest obiect.
Apărătorul reclamantei arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apărătorul pârâților arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând echivalentul a_ euro constând în prejudiciul cauzat de către aceștia prin săvârșirea unor fapte cu caracter penal în cauzele penale anterioare în care au fost deja pronunțate hotărârile definitive.
Arată că vinovăția acestora a fost stabilită cu certitudine, aceștia fiind și condamnați la o pedeapsă care a fost suspendată conform art. 81 din vechiul cod, în aceste condiții rămânând latura civilă nesoluționată pentru că în cauza penală nu s-a făcut dovada existenței contractului de gestiune a Fondului de vânătoare în care s-au săvârșit faptele de braconaj.
De asemenea arată că așa cum s-a dovedit atât în faza de cercetare penală, cât și ulterior în faza de cercetare judecătorească, infracțiunea de prejudiciu a existat, drept pentru care pârâții trebuie să fie obligați la plata prejudiciului cauzat prin acele infracțiuni de braconaj prevăzute de Legea 407/2006.
De asemenea solicită obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
Apărătorul pârâților solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivare arată că în hotărârea pronunțată de Tribunalul D. la fila 7 apare mențiunea infracțiunea menționată este o infracțiune de pericol și nu una de prejudiciu. Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru transportul animalului găsit, nicidecum pentru braconaj, nicidecum pentru împușcarea celor trei mistreți și, totodată, tot în hotărârea Tribunalului D. se face vorbire despre o sumă de 7.000 euro pentru că restul acțiunii civile a fost respinsă încă din prima fază procesuală și anume de către Judecătoria S. în care ni se menționează că cei trei inculpați nu sunt vinovați de săvârșirea acelor fapte.
Arată că tot în cuprinsul hotărârii Tribunalului D. se arată că pârâții au transportat trei mistreți de la un amplasament de pescuit, mistreți pe care i-au găsit în apropierea unei păduri. Fiind o hotărâre pronunțată de Tribunalul D., este o hotărâre dată de către o instanță de control, iar în cauză este vorba despre o infracțiune de pericol. Fiind vorba despre o infracțiune de pericol, nu se poate reține în sarcina celor trei pârâți o infracțiune de prejudiciu așa cum este subliniat în acțiunea principală.
Mai mult decât atât, tot în hotărârea pronunțată de către Tribunalul D. se poate observa că o particularitate dedusă judecății din dosarul penal constă în aceea că bunurile aparținând Fondului cinegetic nu se pot spune că sunt bunuri pierdute, motiv pentru care Tribunalul respinge acțiunea formulată de reclamantă.
Curtea de Apel C. prin hotărârea pronunțată a reținut că reclamanta s-a constituit parte civilă cu suma de 22.000 euro fără a se face dovada licenței pentru Fondul de vânătoare. Nu s-a depus acest contract, deși aceștia îl aveau și, nici în acest moment nu s-a făcut dovada licenței de vânătoare. La fel de bine s-a reținut și faptul că este o infracțiune de pericol și nu una de prejudiciu. Fără cheltuieli de judecată.
În replică apărătorul reclamantei arată că instanța este în măsură să aprecieze asupra laturii civile care izvorăște din cauza penală. Or, Tribunalul D. a pronunțat o hotărâre definitivă în care se reține cu certitudine că reclamanta nu a făcut dovada gestionării fondului, dar s-a constituit parte civilă. Reclamanta se află înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani în care se poate promova oricând o acțiune civilă care izvorăște din latura penală. În aceste condiții, solicită instanței să observe filele 43-45 din dosarul de urmărire penală ce constituie toate planșele foto, buletinele de analize efectuate de Direcția Sanitar Veterinară D. din care rezultă că respectivele animale au fost împușcate și menționează și zonele unde au fost împușcate. Pe de altă parte, pârții pentru acest lucru au fost trimiși în judecată, vinovăția a fost stabilită cu certitudine prin hotărârile definitive atașate la dosarul cauzei, drept pentru care pârâții au fost condamnați.
Totodată arată că instanța este astăzi chemată să verifice latura civilă, dacă a fost dovedită așa cum reține Curtea de Apel prin contractul de gestiune care a fost atașat de către reclamantă la dosarul cauzei, dacă reclamanta a fost prejudiciată sau nu ca efect al acelor fapte comise de cei trei pârâți.
În contrareplică, apărătorul pârâților arată că în dosarul de urmărire penală latura civilă s-a disjuns pentru a afla cine a împușcat cele trei animale sălbatice.
Arată că pârâții au fost trimiși în judecată pentru transportul animalului găsit, nicidecum pentru împușcarea lor și pentru braconaj.
De asemenea există și cele trei hotărâri ale instanțelor, respectiv Tribunal și Curte de Apel prin care cei trei inculpați la acea dată au fost trimiși în judecată și condamnați pentru transportul animalului găsit.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.10.2014 reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Melicioiu I., M. I. și P. D. S. obligarea acestora în solidar la plata despăgubirilor în valoare de_ lei, echivalentul a_ Euro, sumă datorată ca urmare a săvârșirii de către pârâți a faptelor prev de art 44 lit b din Lg 407/2006 (transport al vânatului găsit împușcat, respectiv 3 mistreți, 8 fetuși și o potârnichie), precum și plata cheltuielilor de judecată
În motivare reclamanta arată că pârâții din cauza de față Melicioiu I., M. I. și P. D. S. au fost trimiși în judecată în stare de libertate, în calitate de inculpați, prin rechizitoriul nr. 184/P/2009 din 23.02.2010 al Parchetului de pe lângă Judecatoria S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 44 lit b din Lg 407/2006 (transport al vânatului găsit împușcat)-M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 44 lit b din Lg 407/2006 (transport al vânatului găsit împușcat)- P. D.-S., și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 44 lit b din Lg 407/2006 (transport al vânatului găsit împușcat)- M. I..
Prin sentința penală 154/30.06.2010 Judecătoria S. a reținut că autorii faptei sunt cei 3 inculpați, pârâții din cauza de față Melicioiu I., M. I. și P. D. S., care pe parcursul cercetărilor au arătat că au hotărât, de comun acord, să ridice cei 3 porci mistreți găsiți împușcați, iar ulterior să îi tranșeze și să împartă carnea obținută.
Prin aceeași sentință penală instanța a reținut că acțiunea civilă promovată de Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. este admisibilă numai în parte, respectiv numai pentru suma ce reprezintă echivalentul în lei a 6000 Euro reprezentând contravaloarea celor 3 porci mistreți transportați și tranșați de inculpați.
S-a avut în vedere că potrivit anexei nr 1 la Lg 407/2006, un asemenea bun este evaluat ca trofeu, în ceea ce privește despăgubirea, respectiv la suma de 2000 Euro /bucată, ținând cont că fapta inculpaților a fost produsă în perioada interzisă la vânătoare, nefiind primite susținerile părții civile în sensul că pentru cei 8 fetuși (nenăscuți) legiuitorul ar fi înțeles să fie evaluați ca și un potențial trofeu, astfel încât în valoarea acestora să fie egală cu ce a unui adult.
S-a reținut că acest prejudiciu nu a fost dovedit și a fost estimat numai că ar fi posibil să se producă, pe de o parte având un grad mare de incertitudine iar pe de altă parte întinderea sa nu a fost probată de partea civilă, căreia îi revenea și obligația, raportat la specificul acțiunii civile .
Cu privire la potârnichea evaluată la 220 Euro, din probatoriul administrat a reieșit că acest prejudiciu nu a fost rezultatul acțiunii celor 3 inculpați
În concluzie, în baza art. 14 și 346 Cpp, raportat la art 998 și urm. C civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă a parții civile Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. și a obligat inculpații la plata sumei de 6000 Euro, echivalentul în lei la data plății către parte civilă .
Împotriva acestei sentințe pârâții Melicioiu I., M. I. și P. D. S. au promovat apel iar Tribunalul D., prin Decizia penală nr 64/14.02.2011 a admis în parte apelurile formulate de inculpați a fost casată în parte hotărârea primei instanțe și modificată în sensul că s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de A.V.S.P.S. D., ca neîntemeiată.
Prin Decizia penală nr 64/14.02.2011 Tribunalul D. a reținut că acțiunea civilă, potrivit art.14 C.p.p., are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei are loc potrivit dispozițiilor legii civile.
Pe de altă parte, art. 998 C.civ., stabilește că "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara" iar art.1003 C.civ. concretizează caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le este imputabilă cauzarea prejudiciului.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer, însă, a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constând în intenție, neglijență sau imprudența cu care a acționat.
Privind modul în care prima instanță – Judecătoria S., a soluționat prezenta cauză, sub aspectul laturii civile, prin prisma dispozițiilor legale invocate, s-a constatat că deși sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale nu inculpații (M. I., P. D. - S. și M. I.) sunt autorii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
În acest sens, prin actul de inculpare, confirmat de prima instanță prin hotărârea de condamnare pronunțată în sarcina celor 3 inculpați s-a reținut că au săvârșit infracțiunea prev.de art.44 lit.b din Lg.497/2006 constând în aceea că în seara zilei de 2.03.2009 au transportat 3 mistreți la un amplasament de pescuit situat pe malul Dunării; mistreți pe care i-au găsit în apropierea unei păduri de salcâmi de pe raza comunei Măceșu de Jos.
Cum însă infracțiunea menționată este o infracțiune de pericol și nu una de prejudiciu,iar în ceea ce privește infracțiunea provocatoare de prejudiciu (art.42 al.1 lit.a și j și al.2 lit.a și c din lg.407/2006) prin actul de inculpare s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării autorilor faptei de braconaj, cei 3 inculpați nu pot fi obligați la plata sumei de 6000 E reprezentând contravaloarea celor 3 mistreți.
Prin decizia nr. 1592/11.10.2011, Curtea de Apel C. a respins ca tardiv recursul formulat de inc. M. I. și ca nefundat recursul formulat de partea civilă Asociația V. și Pescarilor Sportivi D., sub aspectul laturii civile reținându-se temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de apel și, în plus, partea vătămată nu a făcut dovada licenței pentru fondul de vânătoare în care au fost găsite animalele împușcate astfel că, în condițiile în care partea vătămată nu a făcut dovada existenței contractului de gestionare pentru acel fond de vânătoare, ea nu poate avea calitate de parte civilă și, în consecință nu poate pretinde vreo sumă de bani.
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și, în acest sens, atașarea spre observare a dosarului penal nr._, depunând în copie conformă cu originalul contractul nr. 1673/23.11.2000, de gestionare a fondului de vânătoare denumit 24 – Măceșu, fișa fondului de vânătoare, hotărârile penale pronunțate în cauza menționată.
La dosar din partea pârâților s-a depus întâmpinare, solicitându-se respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că instanțele penale au stabilit că pârâții nu au săvârșit o infracțiune de prejudiciu, ci o infracțiune de pericol.
Sub acest aspect, instanța reține că deși întâmpinarea a fost formulată în numele tuturor pârâților, aceasta a fost semnată doar de unul dintre ei, respectiv P. D. S., așa cum s-a stabilit la interpelarea instanței de la termenul din 25.03.2015 prin apărătorul acestui pârât, iar ulterior ceilalți pârâți nu s-au prezentat în vederea semnării întâmpinării, nefiind suficient pentru a evita sancțiunea decăderii faptul că același apărător a depus ulterior împuternicire avocațială și pentru ceilalți doi și a învederat verbal că aceștia își însușesc întâmpinarea formulată și în numele lor, partea care s-ar fi aflat într-o imposibilitate de a-și pregăti apărarea până la acest termen (cum ar fi în cazul procedurii de citare/comunicare nelegal îndeplinită) putându-se prevala pentru propunerea de probe de dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 3 C.p.civ.
Astfel potrivit art. 208 alin. 2 C.p.civ., nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâților M. I. și M. I. din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, urmând a se analiza apărările formulate în raport de probatoriul încuviințat reclamantei.
Analizând probele administrate in cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 184/P/2009 din 23.02.2010 al Parchetului de pe lângă Judecatoria S., s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați M. I., P. D.-S. și M. I., pârâții din prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 44 lit b din Lg 407/2006 (transport al vânatului găsit împușcat).
Prin sentința penală 154/30.06.2010 Judecătoria S. a reținut că autorii faptei sunt cei 3 inculpați, pârâții din cauza de față, care pe parcursul cercetărilor au arătat că au hotărât, de comun acord, să ridice cei 3 porci mistreți găsiți împușcați, iar ulterior să îi tranșeze și să împartă carnea obținută.
Prin aceeași sentință penală instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. este pentru suma de 6000 Euro ce reprezenta contravaloarea celor 3 porci mistreți transportați și tranșați de inculpați.
Prin Decizia penală nr 64/14.02.2011, Tribunalul D. a admis în parte apelurile formulate de inculpați, a casat în parte hotărârea primei instanțe pe care a modificat-o în sensul că s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de A.V.S.P.S. D., ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut că nu inculpații (M. I., P. D. - S. și M. I.) sunt autorii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.
În acest sens, prin actul de inculpare, confirmat de prima instanță prin hotărârea de condamnare pronunțată în sarcina celor 3 inculpați s-a reținut că au săvârșit infracțiunea prev.de art.44 lit.b din Lg.497/2006 constând în aceea că în seara zilei de 2.03.2009 au transportat 3 mistreți la un amplasament de pescuit situat pe malul Dunării; mistreți pe care i-au găsit în apropierea unei păduri de salcâmi de pe raza comunei Măceșu de Jos.
Cum însă infracțiunea menționată este o infracțiune de pericol și nu una de prejudiciu,iar în ceea ce privește infracțiunea provocatoare de prejudiciu (art.42 al.1 lit.a și j și al.2 lit.a și c din lg.407/2006) prin actul de inculpare s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării autorilor faptei de braconaj, cei 3 inculpați nu pot fi obligați la plata sumei de 6000 E reprezentând contravaloarea celor 3 mistreți.
Prin decizia nr. 1592/11.10.2011, Curtea de Apel C. a respins ca tardiv recursul formulat de inc. M. I. și ca nefundat recursul formulat de partea civilă Asociația V. și Pescarilor Sportivi D., sub aspectul laturii civile reținându-se temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de apel și, în plus, partea vătămată nu a făcut dovada licenței pentru fondul de vânătoare în care au fost găsite animalele împușcate astfel că, în condițiile în care partea vătămată nu a făcut dovada existenței contractului de gestionare pentru acel fond de vânătoare, ea nu poate avea calitate de parte civilă și, în consecință nu poate pretinde vreo sumă de bani.
În prezenta cauză, se constată că reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unei despăgubiri în valoare de_ lei, echivalentul a_ Euro, sumă datorată ca urmare a săvârșirii de către pârâți a faptelor prev de art 44 lit b din Lg 407/2006 (transport al vânatului găsit împușcat, respectiv 3 mistreți, 8 fetuși și o potârnichie), invocând astfel pentru răspunderea civilă delictuală pe care își întemeiază cererea aceeași faptă ilicită pentru care pârâții au fost condamnați de instanța penală, potrivit hotărârilor judecătorești menționate.
În drept, se reține că potrivit art. 998-999 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a produs a-l repara.
În soluționarea cauzei de față, în raport de situația de fapt expusă și incidența normelor legale enunțate, instanța reține că, spre deosebire de răspunderea penală si cea contravențională, care au un caracter aflictiv, punitiv, fiind menite a-l sancționa sau chiar pedepsi pe cel care a încălcat legea, răspunderea civilă delictuală a fost reglementată pentru a îndeplini o funcție reparatorie, pentru a acoperi sau a repara un prejudiciu.
Din textul de lege reprodus mai sus rezultă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta prejudiciului; existenta faptei ilicite; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției.
În speță, se reține că între fapta ilicită imputată pârâților, și pentru care aceștia au răspuns penal, și prejudiciul solicitat de reclamantă nu există o legătură de cauzalitate.
Astfel, așa cum au reținut și instanțele penale de control judiciar, infracțiunea săvârșită de pârâți - transportul vânatului găsit împușcat, nu are un rezultat material, fiind una de pericol, astfel încât nu poate produce un prejudiciu material în patrimoniul persoanei vătămate.
Prejudiciul solicitat de reclamantă nu poate fi decât rezultatul unei alte fapte ilicite, prevăzute de legea penală, respectiv a celei de braconaj, față de care s-a stabilit în cauza penală că nu a fost săvârșită de către cei trei inculpați, pârâții din prezentul dosar.
Împrejurarea că reclamanta a depus la dosar, în dovedirea acțiunii sale, contractul nr. 1673/23.11.2000, de gestionare a fondului de vânătoare denumit 24 – Măceșu, nu are relevanță decât sub aspectul legitimității procesuale și strâns legat de justificarea calității de persoană în patrimoniul căreia s-ar fi produs prejudiciul, neavând incidență asupra celorlalte condiții cerute de lege.
Nefiind autorii faptei ilicite care a produs paguba invocată de reclamantă, iar între fapta săvârșită, pentru care au fost condamnați, și acest prejudiciu nu există raport de cauzalitate, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, acțiunea urmând să fie respinsă, ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 453 C.p.civ., se va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELȘE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Asociația V. și Pescarilor Sportivi D. în contradictoriu cu pârâții Melicioiu I., domiciliat în C., . 172, D. CNP_, M. I., domiciliat în ., ..14, D., CNP_1și P. D. S., domicilat în C. ., ..1,._,
Ia act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 8 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. F. M. C. D.
Redact /R.F./
Tehnored HȘT/5 EX/11.05.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 603/2015.... → |
|---|
