Actiune in regres. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 479/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 479/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR.479/2015
Ședința publică din 16 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. K. AGOTA
GREFIER: E. K.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții M. T.-D. și M. C. în contradictoriu cu pârâții D. A. și D. A., având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 10 martie 2015, 13 martie 2015 respectiv 16 martie 2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2014 sub nr._ reclamanții M. T. – D. și M. C. în contradictoriu cu pârâții D. A. și D. A. obligarea pârâților la restituirea sumei de_ lei reprezentând cota lor parte din datoria achitată de către reclamanți în calitate de fidejusori, începând cu data de 27.04.2012 și până la data de 02.06.2014 creditorului . dobânda legală aferentă de la data introducerii cererii și până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin contractul de credit nr. 5850/08.06.2007 reclamanții și pârâții în calitatea de fidejusori s-au obligat, în solidar, față de . execute obligația debitoarei ., dacă aceasta din urmă nu își va mai executa obligația. Din luna aprilie 2012 societatea al cărei administrator este pârâtul a încetat să mai plătească ratele lunare la creditul bancar, sumele fiind achitate de către reclamanți. Astfel, în perioada indicată reclamanții au achitat suma de_ lei. Deși pârâții au aceeași obligație în calitate de fidejusori, aceștia nu au achitat nicio sumă, deși verbal s-au angajat să plătească în continuare ratele.
De asemenea, s-a învederat că la contractul de credit au fost întocmite patru acte adiționale, ultimul fiind semnat la data de 07.02.2014.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2313 alin. 1 Noul C. civ., art. 453 Noul C. proc. civ.
Reclamanții au solicitat judecarea în lipsă.
Cererea a fost timbrată cu 1158 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâții au depus întâmpinare la data de 18.07.2014 solicitând respingerea acțiunii.
Astfel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, arătându-se că reclamanții nu au făcut dovada unui raport juridic real, efectiv între părți cu obiectul precizat.
Pârâții nu datorează personal nimic reclamanților.
În ceea ce privește fondul, s-a arătat că reclamantul M. T. – D. și pârâtul D. A. sunt asociați cu cote egale de 50% în cadrul . din 2007, societatea obținând un credit din partea Bancpost SA. Pentru garantarea creditului s-a apelat la instituția fidejusiunii. Din motive independente de voința asociaților s-a ajuns în situația imposibilității plății ratelor lunare, creditoarea urmărind fidejusorii cu capacitate de plată. Astfel, reclamanții au plătit ratele în interesul și beneficiul ., neexistând raporturi juridice între reclamanți și pârâți.
Astfel, se solicită respingerea acțiunii.
Pârâții au solicitat judecarea în lipsă.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare la data de 04.08.2014 solicitând respingerea apărărilor formulate.
S-a învederat că în raport de prevederile art. 2313 alin. 1 Noul C. civ. și fiind patru fidejusori se impune ca suma ce reprezintă cota de 1/2 parte din fidejusiune ce le revine pârâților și care a fost suportată de către reclamanți să le fie restituită celor din urmă.
Reclamanții au achitat ratele deoarece lunare ale creditorului contractat de pârât, administratorul ., deoarece debitoarea a încetat să mai plătească creditul, iar în caz de întârziere în plată penalitățile sunt foarte mari și există riscul executării silite. Reclamantul a fost nevoit să plece să lucreze în străinătate pentru a putea achita ratele, însă atât reclamanții, cât și pârâții au în egală măsură obligația și pentru aceeași datorie.
În continuare s-a învederat că vinovat pentru starea de insolvabilitate a societății este pârâtul, care a vândut toate mijloacele fixe fără știrea asociatului, ajungând să aibă datorii fiscale. Deși pârâții realizează venituri bănești, refuză contribuirea la achitarea ratelor.
Pârâții au depus note de ședințe la data de 26.09.2014, solicitând respingerea acțiunii.
În continuare s-a învederat că părțile, pe lângă calitatea de asociați au și calitatea de angajați în cadrul societății, iar toate documentele de plată și încasare au fost semnate de către ambii asociați. Contractul a fost semnat de toți cei patru fidejusori. Societatea a fost verificată în 2011 de Direcția Finanațelor Publice C. și de Direcția Antifraudă din cadrul IPJ C., aspectele nereale arătate de reclamant putând fi astfel eliminate.
Suma a fost împrumutată exclusiv de către societatea, iar în perioada 2009 – 2011 reclamantul a beneficiat de concediu fără plată pentru a lucra separat, iar în perioada anterioară în care societatea nu putea achita ratele, acestea au fost achitate de către pârât.
Așadar, se solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii.
La termenul din data de 01.10.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul.
La data de 27.10.2014 pârâții au depus note de ședință arătând că plățile efectuate de către reclamanți constituie expresia obligațiilor asumate de ., iar din înscrisurile depuse rezultă că în perioada 2010 – 2012 aceste obligații au fost achitate de pârât. De asemenea, s-a învederat că banca nu a somat fidejusorii, iar aspectele invocate de reclamant sunt probleme interne ale societății
La data de 28.10.2014 reclamanții au depus note de ședință, precum și memoriul comunicat de către reclamant din care rezultă că la semnarea contractului cu banca ambii asociați s-au obligat în mod egal că garanteze creditul, învederându-se, de asemenea, că cele susținute de către pârât cu privire la reaua-credință a reclamantului și părăsirea societății nu corespund adevărului.
Reclamanții, prin notele de ședință depuse la termenul din data de 03.12.2013 și-au precizat cererea, arătându-se că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 1674 C. civ. și art. 2313 alin. 1 Noul C. civ.
Reclamantul a depus memoriu înaintat la data de 13.01.2015 cu privire la litigiile existente asociați și societăți.
Pe parcursul soluționării cauzei au fost atașate la dosar copii de pe act adițional nr. 3/21.01.2013 la contractul de credit nr. 5850/08.06.2007, act adițional nr. 4/07.02.2014 la contractul de credit nr. 5850/08.06.2007, ordin de încasare, acte de identitate, evidență salarii neridicate ., adresă emisă Bancpost SA, contract de credit facilitate revolvind plus nr. 5850/08.06.2007, act adițional nr. 1/29.05.2008 la contractul de credit nr. 5850/08.06.2007, act adițional nr. 2/19.05.2009 la contractul de credit nr. 5850/08.06.2007, desfășurător rate, balanța sintetică de verificare din iulie 2014, plângere penală din data de 27.10.2014, procură specială autentificată sub nr. 422/2011, nr. 1182/2012, nr. 1/2013, adresă nr. 56/2012, chitanță, act constitutiv al ., adresă emisă în dosarul nr. 2909/P/2014, adresă emisă de Bancpost SA, somație, întâmpinare la plângere penală, balanța sintetică de verificare din decembrie 2011, proces-verbal din data de 24.05.2011, decizia nr. 44/.. 3470/2011, adresa nr. 6252/11.09.2012, notificare, adresă emisă de ., plângeri penale, procură nr. 505/2011, adresa nr. 6105/05.09.2012, decizie privind nemodificare bază impunere, decizie de impunere, raport inspecție fiscală, contract d’entreprise, procură autentificată sub nr. 134/2012.
La termenul din data de 14.01.2015 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
Pentru considerentele arătate în încheierea din data de 04.03.2015 instanța a respins cererea de suspendare a judecății formulată de către pârâți.
La același termen instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive și a reținut cauza spre soluționare pe excepție și pe fond.
La data de 09.03.2015 pârâții au depus concluzii scrise solicitând respingerea acțiunii, învederând că din înscrisurile depuse rezultă că asociații au calitatea de creditori și nu de fidejusori față de societate.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că orice acțiune trebuie să întrunească toate condițiile de exercitare a acesteia, astfel și cerința privitoare la calitatea procesuală pasivă, care presupune o identitate între partea chemată în judecată și cea care are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Prin prezenta cerere s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de_ lei reprezentând cota parte din datorie achitată de către reclamanți în calitate de fidejusori pentru perioada 27.04.2012 – 02.06.2014 creditorului . creditul de care a beneficiat ..
Rezultă așadar că obiectul litigiului privește raporturile juridice dintre fidejusori, art. 1674 alin. 1 C. civ. stabilind „când mai multe persoane au garanta pentru unul și același debitor și pentru una și aceeași datorie, garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalți garanți pentru porțiunea ce privește pe fiecare”. Tot astfel se reține că potrivit art. 2313 alin. 1 Noul C. civ. „când mai multe persoane au dat fideiusiune aceluiași debitor și pentru aceeași datorie, fideiusorul, care a plătit datoria are regres împotriva celorlalți fideiusori pentru plata fiecăruia”.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la data de 08.06.2007 între . de o parte, ., pe de altă parte s-a încheiat un contract de credit, ulterior modificat prin actele adiționale nr. 1/25.05.2008, nr. 2/19.05.2009, nr. 3/21.01.2013 și nr. 4/07.02.2014, convenție prin care reclamanții și pârâții s-au obligat în calitate de fidejusori să garanteze restituirea de către debitoare a creditului către creditoare.
Or, având în vedere că prin încheierea convenției atât reclamanții, cât și pârâții au dobândit calitatea de garanți ai debitoarei . în raport cu . petitul dedus judecății privește raporturile juridice stabilite între semnatarii convenției, în special raporturile dintre fidejusori, a căror existență și întindere este reglementată de dispozițiile indicate, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele privind identitatea între părțile litigiului și subiecții relațiilor juridice deduse judecății.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de către aceștia prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța reține că la data de 08.06.2007 între . de o parte, ., pe de altă parte și în calitate de împrumutat și părțile D. A., M. T. – D., D. A. și M. C., în calitate de fidejusori, s-a încheiat contractul de credit facilitate revolving plus nr. 5850 în temeiul căruia societatea a beneficiat de un plafond de creditare în valoare de 80.000 lei pentru o perioadă de un an de la data semnării contractului.
Prin aceeași convenție, însușită prin semnătură, fidejusorii indicați s-au obligat să garanteze, până în momentul achitării integrale a tuturor sumelor datorate de împrumutat creditorului, în orice moment, în mod irevocabil și necondiționat cu toate bunurile prezente și viitoare, în favoarea creditorului toate și oricare dintre sumele pe care împrumutatul le va datora creditorului în orice moment în baza contractului de credit, respectiv, principalul în valoare de_ lei, toate dobânzile calculate până la restituirea integrală a creditului, comisioanele, taxele și orice alte cheltuieli ce se vor efectua de către creditor. De asemenea, s-a prevăzut că în caz de neexecutare a obligației de către împrumutat, fidejusorul se obligă să achite el creditorului contravaloarea sumelor datorate, precum și faptul că fidejusorul se obligă să garanteze toate obligațiile în solidar cu împrumutatul, renunțând, tot astfel, la beneficiul discuțiunii și la beneficiul diviziunii prevăzute de art. 1662 și art. 1667 C. civ., la beneficiile și excepțiile art. 1663 și 1667 C. civ.
Prin actul adițional nr. 1/25.05.2008 semnat de toate părțile, inclusiv fidejusorii, s-a prevăzut suplimentara liniei de credit cu suma de_ lei, suma împrumutată fiind astfel de 100.000 lei pentru o perioadă de 12 luni.
La data de 19.05.2009 s-a semnat un nou act adițional nr. 2 prin care părțile au prevăzut restructurarea facilității acordate prin contractul nr. 5850/08.06.2007, modificând convenția din „linie de credit revolving” în „credit”, consolidarea sumei de_ lei, devenind credit curent, sumă ce urma a fi rambursată reeșalonat în 84 luni, începând cu data semnării actului adițional și până la data de 18.05.2006.
Prin actul adițional nr. 3 semnat la data de 21.01.2013 s-a aprobat modificarea condițiilor contractuale ale creditului acordat în baza contractului de credit nr. 5850/08.06.2007, prevăzându-se astfel rambursarea debitului rămas în valoare de_,37 lei în termen de 40 luni.
Prin această convenție au fost reiterate garanțiile personale, respectiv obligațiile fidejusorilor indicați, obligațiile acestora fiind stabilite prin pct. 3.3.1 – 3.3.5 din actul adițional.
La data de 07.02.2014 s-a modificat din nou convenția, prin actul adițional nr. 4/07.02.2014, părțile stabilind că în urma modificării condițiilor contractuale ale creditului acordat inițial a rezultat un credit în valoare totală de_,19 lei, acesta având scadența finală la data de 22.05.2016. În ceea ce privește rambursarea, s-a stabilit că, până în luna august 2014 inclusiv împrumutatul va rambursa creditul în rate lunare în sumă de 400 lei/lună, la care se adaugă dobânzile, taxele, comisioanele aferente creditului calculat la soldul creditului, iar începând din luna septembrie 2014 până în luna ianuarie 2015 inclusiv împrumutatul va rambursa lunar suma de 1050 lei/lună la care se adaugă dobânzile, taxele, comisioanele aferente creditului calculat la soldul creditului.
De asemenea și prin acest act adițional s-a prevăzut din nou garantarea restituirii creditului de către fidejusorii D. A., M. T. – D., D. A. și M. C., prin pct. 3.3.1 din actul adițional nr. 4/07.02.2014 dispunându-se că „fiejusorul se obligă, în mod irevocabil și necondiționat să garanteze banca pentru îndeplinirea obligației garantate cu toate bunurile sale prezente și viitoare în cazul în care împrumutatul nu execută el însuși obligația garantată. Conform clauzelor stabilite prin pct. 3.3.3 fidejusorul se obligă să garanteze obligația garantată în solidar cu împrumutatul, iar potrivit prevederilor 3.3.4 alin. 6 fiejusorul renunță în mod expres la beneficiul de discuțiune și beneficiul de diviziune prevăzute de art. 2294 și 2298 din Noul C. civ., la beneficiile și excepțiile art. 2293 și 2295 – 2297 din Noul C. civ.
Având în vedere că debitorul . nu și-a respectat obligația de plată a ratelor conform prevederilor contractuale, în perioada 27.04.2012 – 02.06.2014 sumele datorate către . fost achitate de către reclamanți. Astfel, la dosar au fost depuse ordine de încasare din perioada aferentă; efectuarea plății de către M. C. respectiv M. T. fiind atestată și de relațiile comunicate de bancă prin adresa depusă la dosar la data de 27.11.2014 din care rezultă că pentru perioada 27.04.2012 – 14.09.2012 s-a achitat suma de 8500 lei, pentru perioada 16.10.2012 – 14.12.2012 suma de 4000 lei, pentru perioada 18.01.2013 – 02.12.2013 suma de_ lei, pentru perioada 03.02.2014 – 03.11.2014 suma de_ lei, iar în data de 03.01.2014 suma de 1660 lei.
În ceea ce privește normele aplicabile raporturilor juridice născute în urma încheierii contractului, se reține, în primul rând că actul nr. 5850 a fost semnat la data de 08.06.2007. Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”.
În al doilea rând, se va avea în vedere că prin consimțământul exprimat părțile au modificat succesiv contractul nr. 5850/08.06.2007, ultimele modificări survenind la datele de 21.01.2013 și 07.02.2014.
Într-adevăr, între aceste acte adiționale și convenția de credit încheiată la data de 08.06.2007 există o legătură de interdependență, ele intervenind între același părți și prin ele dispunându-se cu privire la drepturi și obligații derivând din contractul anterior semnat.
Însă, în același timp, aceste acte adiționale sunt veritabile convenții de sine stătătoare, reprezentând în realitate manifestări de voință făcute cu intenția de a produce efecte juridice, în cauza de față, cea a modifica un raport juridic civil concret.
Or, în aceste condiții, fiind în prezența unor veritabile acte juridice încheiate ulterior intrării în vigoare a Noului C. civ., rezultă că drepturile și obligațiile derivate din aceste acte juridice sunt guvernate de dispozițiile acestui din urmă act normativ.
În concluzie, se poate reține că raporturile juridice născute ca urmare a încheierii contractului nr. 5850/08.06.2007, astfel cum acestea au fost modificate prin actele adiționale ulterioare sunt guvernate de prevederile C. civ. până la data semnării actului adițional nr. 3, respectiv 21.01.2013, iar ulterior acestei date, devin incidente prevederile Noului C. civ.
Astfel, cum s-a arătat în cele precedente, în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între fidejusori, prevederile art. 1674 alin. 1 C. civ. și dispozițiile art. 2313 alin. 1 Noul C. civ. prevăd dreptul garantului care a plătit datoria debitorului garantat de a se îndrepta împotriva celorlalți fidejusori, desigur în limita părții din datorie la care fiecare este ținut.
În cauză, din înscrisurile depuse rezultă că pentru perioada indicată reclamanții au fost cei care au achitat contravaloarea ratelor datorate de către . conform contractului de credit încheiat cu ., de altfel, necontestat nici de către pârâți. Or, în aceste condiții, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile indicate care conferă garantului plătitor dreptul de a se îndrepta împotriva celorlalți garanți pentru partea lor din datorie.
Referitor la temeinicia acțiunii se reține că din coroborarea prevederilor art. 1674 alin. 2 C. civ. și art. 1673 pct. 4 C. civ., la care face trimitere expres dispoziția anterioară, rezultă că regresul poate avea loc doar în cazul în care „datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadenței stipulate”. Aceleași reglementări rezultă și din prevederile art. 2313 alin. 2 Noul C. civ. și art. 2312 alin. 1 și 2 Noul C. civ.
Or, în cauză, se constată că cerința stabilită este îndeplinită, reclamanții achitând către bancă ratele la care . a fost obligată și care au devenit scadente. Pentru același considerente nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile pârâților prin care solicită respingerea acțiunii învederând că executarea silită nu a fost declanșată. Aceasta, deoarece acțiunea în regres poate fi exercitată nu doar în situația în care creditorul deja a inițiat executarea silită împotriva debitorului sau garanților, ci și în situația în obligația este scadentă.
Tot astfel, instanța nu poate reține ca întemeiate susținerile și justificările invocate de părțile pârâte, prin care acestea au arătat că plățile din partea societății împrumutate au încetat din cauza conduitei culpabile a reclamantului.
Într-adevăr, din înscrisurile depuse, respectiv furnizare informații ORC și act constitutiv rezultă că atât reclamantul M. T. – D., cât și pârâtul D. A. au calitatea de asociați în cadrul .. Însă, raporturile juridice dintre asociați, precum și relațiile dintre aceștia, pe de o parte și societate, pe de o parte, sunt străine raporturile juridice analizate în prezenta cauză. Cum s-a arătat în cele precedente, pretențiile deduse judecății derivă exclusiv din încheierea contractului de credit nr. 5850/08.06.2007, relațiile juridice dintre părți trebuind analizate doar sub aspectul raporturile juridice existente între creditor, debitor și garanți.
Astfel, chiar dacă în evidențele contabile ale societății, părțile figurează ca și creditori pentru sumele achitate de către aceștia pentru societatea în vederea restituirii creditului de care persoana juridică a beneficiat, acest lucru nu constituie un impediment pentru ca fidejusorul plătitor să solicite restituirea de la ceilalți fidejusori. Raporturile juridice obligaționale în care restituirea împrumutului este garantat de alte persoane decât debitorul sunt raporturi juridice complexe în cadrul cărora relațiile se stabilesc nu doar între creditor și debitor, dar și între creditor și fidejusori sau debitor și fidejusori și nu în ultimul rând între însăși mai mulți fidejusori.
În consecință, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind acțiunea de regres între fidejusori, iar din probele administrate rezultă că pentru perioada indicată, 27.04.2012 – 02.06.2014, reclamanții au fost cei care au achitat datoria societății debitoare către bancă, instanța apreciază că solicitarea acestora la suportate de către ceilalți fidejusori a datoriei în limitele propriilor obligații ca și garanți este întemeiată.
Prin apărările formulate pârâtul a învederat că este insolvabil și astfel, în raport de prevederile art. 2313 alin. 3 Noul C. civ. nu poate fi obligat la plată. Însă, instanța nu poate reține aceste susțineri ca întemeiate, din înscrisurile depuse rezultând că partea are calitatea de asociat și administrator în cadrul ., societate în funcțiune, iar din adresa emisă de aceeași societate rezultă că pârâtul deține o creanță împotriva societății în valoare de 11.910 lei reprezentând salarii neridicate.
În ceea ce privește suma creanței, prin cerere s-a solicitat obligarea pârâților la plata a_ lei, sumă reprezentând echivalentul a jumătate din suma achitată de către reclamanți în perioada indicată cu titlu de rate, respectiv_ lei, cuantumul indicat rezultând atât din adresa emisă de . și din adresa depusă la termenul din data de 28.02.2015 de ..
În același timp trebuie avut în vedere, că prin apărările invocate pârâții au învederat că și ei, la rândul lor, au efectuat plăți proprii pentru societate, în perioada anterioară, în care reclamanții nu au contribuit la plata ratelor.
Astfel, la dosar a fost atașată adresa emisă de ., din care rezultă că pârâtul D. A. a creditat societatea cu suma totală de_,98 lei.
Or, în raport de aceste sume, precum și aceleași prevederi ale art. 1674 Noul C. civ. instanța apreciază că apărările formulate sunt întemeiate, impunându-se, de această dată, ca reclamanții să suporte contravaloarea părții lor din această datorie, achitată de către pârâți către bancă pentru societate.
Potrivit art. 1616 Noul C. civ. „datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele”, art. 1617 alin. 1 Noul C. civ. stabilind „compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani (…)”.
Așadar, constatându-se că, în cauză, suntem în prezența a două datorii reciproce, stabilite în bani, creanțe certe, lichide și exigibile, instanța urmează a face aplicarea prevederilor art. 1616 Noul C. civ. privind compensarea între acestea.
Nu în ultimul rând instanța va avea în vedere că deși din adresele emise de . . rezultă că plățile au fost efectuate de unul sau altul dintre fidejusori, din susținerile părților și apărările formulate rezultă că suma de 42.104 lei aferentă perioadei 27.04.2012 – 02.06.2014 a fost achitată de către reclamanți, iar suma de 12.063,98 lei de către pârâți.
În consecință, în urma compensării în limitele stabilite de dispoziția arătat, instanța urmează să oblige pârâții la plata către reclamanți a sumei totale de_,01 lei. Însă, având în vedere că solidaritatea operează doar în raporturile dintre fidejusori și creditor, art. 1674 C. civ. și 2313 alin. 1 Noul C. civ. prevăzând expres că regresul vizează doar „partea fiecăruia” din datorie, instanța urmează să oblige fiecare dintre pârâții garanți la plata către reclamanți a sumei de 7510 lei.
Referitor la solicitarea privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, se reține că potrivit art. 1535 Noul C. civ. „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
Așadar, având în vedere că reclamanții dețin o creanță împotriva pârâților, datorie care nu a fost achitată, se apreciază că solicitarea reclamanților de obligare a părții adverse la plata dobânzii legale aferente debitului principal și calculate de la data formulării cererii este întemeiată.
Potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”, alin. 2 stabilind că „dacă cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”.
Față de aceste dispoziții și de solicitarea reclamaților de obligarea a pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că acțiunea este întemeiată, urmând a se admite în parte, instanța va admite cererea și va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în limita sumei pretențiilor admise, respectiv fiecare pârât 996,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial conform chitanței 915/28.05.2014, nr. 922/13.06.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții M. T. – D. CNP_ și M. C. CNP_ domiciliați în S. G., ., ., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâții D. A. CNP_ și D. A. CNP_, ambii domiciliați în S. G., ., ., ., jud. C..
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 7510 lei fiecare reprezentând contravaloare rate achitate către . temeiul contractului de credit nr. 5850/08.06.2007 aferente perioadei 27.04.2012 – 02.06.2014, precum și a dobânzilor legale aferente debitelor în sumă de 7510 lei calculate de la data formulării cererii, respectiv 24.06.2014 și până la plata integrală.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 996,84 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. K. AGOTA E. K.
Red. BKA/15.07.2015
Tehnored. E.K/16.07.2015
7 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
