Plângere contravenţională. Sentința nr. 287/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 287/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 287/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR.287/2015
Ședința publică din 17 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. K. AGOTA
GREFIER: E. K.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare . nr._/27.06.2014 de intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 februarie 2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.07.2014 sub nr._ petenta . anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.06.2014 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR REGIUNEA NR. 8 – SIBIU iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii s-a arătat că procesul-verbal este nul pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 și art. 19 din OG nr. 2/2001. Agentul constatator nu a ținut seama și nu a consemnat în procesul-verbal relatarea conducătorului auto cu privire la faptul că depășirea greutății pe osia motrică a vehiculului s-a datorat unei frânări bruște, pentru a evita un accident de circulație, când întreaga marfă s-a deplasat pe platforma remorcii și nici faptul că masa totală a vehiculului s-a situat cu mult sub greutatea admisă.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 14.07.2014 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește fondul s-a arătat că petenta a fost sancționată conform art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997, învederându-se că potrivit art. 10 lit. n din HG nr. 1088/2011 inspectorii din cadrul ISCTR au atribuții să controleze respectarea maselor maxime admise/autorizate prin cântărire și respectarea dimensiunilor maxime admise.
Tot astfel se învederează că în procesul-verbal sunt cuprinse toate datele prevăzute și cerute de OG nr. 2/2001, fiind respectate prevederile art. 16 alin. 7 și art. 19 din OG nr. 2/2001, conducătorul auto fiind prepus al societății nu se poate substitui în drepturile și obligațiile persoanei care reprezintă societatea.
În drept au fost invocate dispozițiile HG nr. 1088/2011, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 2 Noul C. proc. civ., intimata a solicitat judecata în lipsă.
La data de 12.12.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare, învederându-se aspecte cu privire la individualizarea sancțiunii stabilite de OG nr. 2/2001.
La termenul din data de 07.01.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și martori. Astfel, au fost atașat la dosarul cauzei copii de pe proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.06.2014, înștiințare plată, tichet de cântărire nr._/2014, furnizare informații emise de ORC Harghita, dovadă comunicare, evidență traseu, tichet control nr. 12/27.06.2014, planșe foto, copie conformă nr._, acte de identitate, permis conducere, certificat pentru conducător auto, certificat de înmatriculare, aviz de expediție nr._DN, diagramă tahograf, dovadă achitare tarif de despăgubiri, rovinietă, bon fiscal, schiță încărcare.
La termenul din data de 11.02.2015 a fost audiat martorul F. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Petenta, la termenul din data de 11.02.2015 a depus concluzii scrise solicitând admiterea plângerii, învederându-se disproporția vădită între cuantumul amenzii aplicate și pericolul social al faptei. De asemenea, s-a solicitat să se aibă în vedere împrejurările concrete ale faptei săvârșite, deplasarea mărfii producându-se independent de voință petentei.
Tot astfel s-a învederat că încercările intimatei de a justifica sancțiunea aspră sunt contrazise de prevederile HG nr. 69/2012 care prin art. 3 și art. 4 delimitează încălcările grave și foarte grave pentru depășirea masei totale maxime autorizate în funcție de procentajul de depășire de 20%. Or, dacă se ține seama de anumite erori de cântărire și limita de toleranță se poate observa doar o depășire de 4%.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei instanța reține că la data de 27.06.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de_ pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, petenta a solicitat anularea, învederând încălcarea prevederilor 16 alin. 7 și art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Referitor la aceste aspecte se reține că potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal”. Din interpretarea dispoziției legale rezultă că obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni și de a le consemna în procesul-verbal există în sarcina agentului constatator în situația în care contravenientul, persoană fizică, sau în cazul persoanelor juridice, reprezentantul legal, este prezent la constatarea contravenției și întocmirea procesului-verbal.
În consecință, având în vedere că reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la constatarea faptei și întocmirea procesului-verbal, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art.16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește pretinsa încălcarea a dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 reține că potrivit acestei dispoziții „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. (...) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Din prevederea legală arătată rezultă, pe de o parte că, semnarea procesului-verbal de către un martor este necesar doar pentru confirmarea faptului că cel sancționat nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, iar pe de altă parte, se reține că încheierea actului constatator, fără confirmarea de către un martor a aspectelor arătate, este valabil efectuată, dacă agentul constatator menționează motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în lipsa unui martor.
În cauza de față, în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.06.2014 s-a menționat că „nu a fost identificat nici un martor la fața locului fiind numai agenți constatatori”. În consecință, având în vedere că agentul constatator a arătat în concret motivele obiective pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa unui martor, instanța apreciază că nu se poate reține nerespectarea normelor prevăzute de art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Tot astfel, instanța apreciază că neindicarea în calitate de martor a șoferului și lipsa semnăturii acestuia de pe actul constatator nu atrage nevalabilitatea procesului-verbal, conducătorul auto, deși nu este reprezentant al societății petente, totuși nu poate fi privit ca un terț față de raportul juridic contravențional stabilit ca urmare a sancționării petentei.
În consecință se constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate impuse de OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține că potrivit art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997 constituie contravenție „efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axa/și sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță”.
În procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.06.2014 s-a reținut că în urma controlului efectuat în data de 26.06.2014 pe DN 12 km 17 – B., s-a constatat efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor maxime admise pe axe prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la OG nr. 43/1997, în urma verificării prin cântărire statică cu echipamentul aflat în dotarea ISCTR s-a constatat că ansamblul auto cu nr. de înmatriculare_ /_ a transportat var hidratat saci conform aviz de expediere NR. RO_DN/26.06.2014 cu depășirea de masă pe axa 2 motrică cu 1,45 t respectiv 12,95 t față de 11,5 t cât era legal pe categoria de drum (european reabilitat) pe care efectua transportul.
Prin apărările formulate petenta a contestat cele reținute de agentul constatator, învederându-se pe de o parte, dezincriminarea dispozițiilor în temeiul cărora s-a aplicat sancțiunea, în raport de prevederile HG nr. 69/2012.
Sub aceste aspecte se reține că într-adevăr, și dispozițiile art. 3, respectiv art. 4 din HG nr. 69/2012 reglementează fapte contravenționale privitoare la efectuarea transportului cu depășirea masei. Însă, nu se poate reține o identitate și similitudine între contravențiile stabilite de cele două acte normative, din moment ce prevederile OG nr. 43/1997 se referă exclusiv la fapte privitoare la nerespectarea dispozițiilor care impun efectuarea transportului în temeiul autorizației speciale de transport.
Or, în aceste condiții nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile părții petente cu privire la abrogarea implicită a dispozițiilor art. 61 din OG nr. 43/1997 ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor HG nr. 69/2012.
Pe de altă parte în ceea ce privește starea de fapt, din înscrisurile depuse, respectiv tichet de cântărire nr._/2014 rezultă că autovehiculul în cauză, la data verificărilor prezenta o greutate pe axa 2 de 12,95t față de 11,50 existând o depășire a masei maxime admise pe axă de 1,45t, echivalent a 12,61%.
Așadar, din probele administrate rezultând că la data de 26.05.2014 autovehiculul aparținând societății petente a circulat cu depășirea masei maxime pe axe admise, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesară ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Sub aceste aspecte instanța va avea în vedere că din declarația martorului Faluvehi I. rezultă că marfa a fost încărcată la sfârșitul programului și cei care au încărcat s-au grăbit și nu erau așezate bine sacii pe paletă. În continuare depoziției martorul a învederat că deplasându-se pe drumul de centură din B. la un moment dat un pieton a sărit în față, trebuind să frâneze brusc. De asemenea există mai multe sensuri giratorii pe drum și datorită reducerii vitezei, determinată de sensurile giratorii și a frânării bruște și denivelărilor marfa s-a dus în față. Conform susținerilor martorului acestea au fost cauzele pentru care s-a constatat o depășire pe axa motrică și nu s-a constatat depășirea masei maxime admise.
În consecință, având în vedere că petenta nu a mai fost sancționată anterior, iar depășirea masei pe axă s-a datorat deplasării mărfii în interiorul vehiculului datorită neîncărcării corespunzătoare de societatea de expediere și a condițiilor de drum, reținându-se, în același timp că în cauză nu s-a constatat depășirea masei totale maxime admise, instanța apreciază că sancțiunea aplicată, respectiv amendă în cuantum de_ lei este disproporționată de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea, și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului. În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să atragă atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petenta . cu sediul în Miercurea C., ., jud. Harghita, CUI RO500596, înmatriculat în Registrul Comerțului sub nr. J_ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 27.06.2014 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR REGIUNEA NR. 8 – SIBIU cu sediul ales în București, .. 38, sector 1.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 25.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. K. AGOTA E. K.
Red. BKA/02.06.2015
Tehnored. E.K/02.06.2015
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 326/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE | Pretenţii. Sentința nr. 334/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE → |
|---|
