Acţiune în constatare. Sentința nr. 5488/2015. Judecătoria SIBIU

Judecătoria SIBIU - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5488/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 5488/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SIBIU

SECTIA CIVILA

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5488

Ședința publică de la 15 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. J. - judecător

Grefier: A. - M. V.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. - C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA PUNCT DE LUCRU TG. M. și cu intervenienții S. D. L., S. C. L., L. A., având ca obiect acțiune în constatare.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 01.10.2015, când părțile prezente au pus concluzii care s-au consemnat prin încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, a amânat succesiv pronunțarea, inițial pentru data de 08.10.2015 și ulterior, pentru astăzi, 15.10.2015, când, în aceeași compunere a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 28.01.2013, reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. a înaintat în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 193/2000(r2) procesul verbal de constatare a contravenției ._/17.12.2012 privind pe pârâtele O. B. ROMANIA SA, B. ROMANIA SA punct de lucru Târgu M. împreună cu convenția de credit_ /27.02.2008 privind pe L. A. și, respectiv, convenția de credit nr. C_ /21.12.2006 și C_ /18.12.2008 privind pe S. C. L. la care s-au constatat clauze abuzive în conformitate cu art. 4 (1), (2) din Legea nr. 193/2000 (r2) după cum urmează: la convenția de credit_ /27.02.2008 privind pe L. A. în ce privește art. 5.2 privind modificarea unilaterală a dobânzii art. 5.3, art. 5.4, comision de acordare de 2 % art. 6.1 lit. b din valoarea creditului; la convenția de credit nr. C_ /21.12.2006 și C_ /18.12.2008 privind pe S. C. L. în ce privește art. 8.1 majorare unilaterală a dobânzii fără acordul consumatorului, art. 8.2, 8.3, art. 6.2 modificarea ratei dobânzii fără acordul consumatorului, art. 6.3 comision de acordare de 2%, art. 9.1 C_ /18.12.2008 și art. 8.3 C_ /21.12.2006 solicitând ca în cazul în care se constată existența acestor clauze abuzive în contractele anexate să se dispună aplicarea sancțiunii contravenționale conform art. 13(1), 14, 15, 16 din Legea nr. 193/2000(r2) dar și sub sancțiunea daunelor modificarea clauzelor contractuale în măsura în care contractul rămâne valabil sau desființarea acelui contract, cu daune interese, după caz.

În susținerea sesizării sus amintite reclamantul a depus la dosar în fotocopie, înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta O. B. ROMANIA SA a invocat excepția lipsei de obiect a sesizării referitoare la art. 5.2, art. 5.4 din C_ încheiat cu L. A., art. 8.1, art. 8.3 din C_ încheiat cu S. C. L., art. 6.2, 6.3 din C_ /2006 încheiat cu S. C. L. raportat la faptul că respectivele clauze nu mai există în contractele de credit iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

A arătat pârâta, în esență, faptul că în data de 27.02.2008 L. A. a încheiat cu O. B. ROMANIA SA contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipotecă având nr. C_ /2008, contract ce a fost încheiat prin acordul părților, d-na L. fiind de acord cu toate clauzele contractuale iar aceasta nu a solicitat în scris modificarea sau negocierea clauzelor propuse de subscrisa înainte de semnarea contractului. Se arată și faptul că potrivit art. 5.2 din contractul de credit, modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită convențional prin acordul părților contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimțământul clientului dar și că în data de 27.12.2008 au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 174/2008 prin care erau completate prevederile OG nr. 21/1992, dată de la care au fost inactivate prevederile contractuale care dădeau dreptul acesteia să modifice unilateral prevederile contractuale fără semnarea unui act adițional cu excepția modificărilor impuse de lege. Arată pârâta și faptul că o astfel de modificare a fost impusă de legiuitor prin OUG nr. 50/2010, astfel că în conformitate cu art. 95(5) din OUG nr. 50/2010 clauzele contractului de credit semnat cu d-na L. au fost aliniate prevederilor OUG nr. 50/2010, începând cu data de 21.09.2010, prin actul adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010 dar și că niciuna din condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită în cazul clauzelor prevăzute de art. 5.2 și 5.4 și nici în cazul art. 6.1 lit. b) din contractul de credit încheiat cu d-na L.. A mai precizat pârâta și faptul că potrivit prevederilor art. 95 din OUG nr. 50/2010 coroborat cu prevederile art. 37 din același act normativ prin actul adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010 s-a modificat modul de calcul al dobânzii și implicit au fost eliminate prevederile art. 5.2-5.4 din contract, clauze care nu au creat în detrimentul clientei un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, din moment ce clauza a fost inactivată începând cu data de 27.12.2008 prin . prevederilor OUG nr. 174/2008 și a fost eliminată din contract începând cu data de 21.09.2010 ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor actului adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010. A precizat pârâta și că, comisionul de acordare reprezintă o cheltuială aferentă întocmirii documentației de credit fiind, în fapt, contravaloarea unei activități (serviciu) prestate de banca clientului (acordarea împrumutului), comisionul reprezentând o plată datorată derivând din contractul de credit încheiat de către reclamanți cu O. B. ROMANIA SA și din aplicarea principiului enunțat la art. 969 Cod civil.

A arătat pârâta, în esență, cu privire la contractele de credit C_, C_ /2006 încheiate cu Salcudean C. L. faptul că acestea au fost încheiate prin acordul părților, aceasta fiind de cord cu toate clauzele contractuale, având posibilitatea să solicite modificarea sau negocierea dobânzii sau să semneze ambele contracte cu dobânda mai mică. Arată pârâta și că, în data de 27.12.2008 au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 174/2008 prin care erau completate prevederile OG nr. 21/1992 dar și că dobânda aplicată creditelor a rămas nemodificată iar O. B. ROMANIA SA a respectat dispozițiile legale (art. 9 indice 3 lit. h din OUG 174/2008) care de la . ordonanței au avut drept consecință imediată neaplicarea clauzei contractuale prin care modificarea nivelului dobânzii era reținută ca fiind un drept exclusiv al băncii și nu și-a mai exercitat dreptul reținut convențional de a modifica nivelul dobânzii conform contractului de credit agreat și semnat de părți, astfel încât creditul nu a mai suferit nicio modificare în privința costurilor. A precizat pârâta și că începând cu data de 27.12.2008 au fost inactivate prevederile contractuale care dădeau dreptul acesteia să modifice unilateral prevederile contractuale fără semnarea unui act adițional cu excepția modificărilor impuse de lege dar și faptul că o astfel de modificare a fost impusă de legiuitor prin OUG nr. 50/2010, sens în care în conformitate cu art. 95(5) din OUG nr. 50/2010 clauzele contractului de credit semnat cu clienții au fost aliniate prevederilor OUG nr. 50/2010, începând cu data de 21.09.2010, prin actul adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010. Arată pârâta și că niciuna din condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită în cazul clauzelor prevăzute în contractele de credit încheiat cu d-na S.. A mai precizat pârâta și faptul că potrivit prevederilor art. 95 din OUG nr. 50/2010 coroborat cu prevederile art. 37 din același act normativ prin actul adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010 s-a modificat modul de calcul al dobânzii și implicit au fost eliminate prevederile art. 8.1-8.3 din contractul C_ și cele ale art. 6.2-6.3 din contractul C_ /2006, clauze care nu au creat în detrimentul clientei un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, din moment ce clauza a fost inactivată începând cu data de 27.12.2008 prin . prevederilor OUG nr. 174/2008 și a fost eliminată din contract începând cu data de 21.09.2010 ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor actului adițional de conformare a contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010. A precizat pârâta și că, comisionul de acordare reprezintă o cheltuială aferentă întocmirii documentației de credit fiind, în fapt, contravaloarea unei activități (serviciu) prestate de banca clientului (acordarea împrumutului), comisionul reprezentând o plată datorată derivând din contractul de credit încheiat de către reclamanți cu O. B. ROMANIA SA și din aplicarea principiului enunțat la art. 969 Cod civil.

În drept, art. 112-114 Cod proc. Civ, Legea nr. 193/2000, OG nr. 21/1992, OUG nr. 178/2008, OUG nr. 50/2010.

În susținerea întâmpinării s-au depus la dosar înscrisuri din partea pârâtei.

Prin cererea de intervenția în interes propriu depusă în dosar nr._ (f. 120) intervenienții S. D. L. și S. C. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. să se constatate că, clauzele prevăzute la punctele 8.1, 8.2, 8.3, 9.1 pct. a și 9.2 din contractul de credit C_ /18.12.2006 și 6.1, 6.2, 6.3, 8.3, 8.8 din contractul de credit C_ /21.12.2006 constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și să se constate nulitatea acestora; să se constate că dobânda aplicabilă creditului este formată din marja fixa rezultată din scăderea din valoarea de 5, 5% respectiv 6, 5% pentru celălalt contract a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR, rezultând din coroborarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 190/1999 în forma în care aceasta era în vigoare la data încheierii contractului cu cele ale art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000; să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenienților a sumelor plătite nejustificat, ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, cu dobânda legală aferentă, până la data restituirii efective; să se constatate că pârâta a obligat intervenienții fără temei să plătească la începerea derulării fiecărui contract, câte un comision de acordare în valoare de 2% încălcând astfel dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999; să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de_ Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, câte 5000 Euro pentru fiecare dintre reclamanți, cu titlu de daune morale pentru suferințele de ordin moral ce le-au fost cauzate prin afectarea prestigiului lor social, profesional și de sine și a demnității lor datorită situării de bancă într-o poziție de inferioritate prin posibilitatea acesteia de a putea cere executarea silită chiar și în situația în care se folosea de practici comerciale incorecte și abuzive, mai ales că de la contractarea creditelor au fost afectați grav de criza economică prin scăderea salariilor și prin creșterea cu 50 % a valutei în care plătesc ratele, fapt ce a dus la tensionarea relațiilor de familie și la crearea unui climat de compătimire din partea colegilor de muncă și a cunoscuților, ambele aducându-le prejudicii de ordin psihic dificil de depășit.

În fapt se arată în esență că, părțile au încheiat contractele de credit C_ /18.12.2006, C_ /21.12.2006 care conțin clauze contractuale abuzive, respectiv clauzele prevăzute la punctele 8.1, 8.2, 8.3, 9.1 pct. a și 9.2 din C_ /18.12.2006 și 6.1, 6.2, 6.3, 8.3, 8.8 din contractul de credit C_ /21.12.2006, clauze ce sunt abuzive întrucât conferă posibilitatea unilaterală a băncii de modificare a procentului de dobândă variabilă curentă contractuală, ce nu are un fundament obiectiv și rezonabil și nu este argumentată/determinată pe baza unor criterii obiective de natură a da posibilitatea împrumutatului de a previziona majorarea procentului de dobândă variabilă contractuală. Se arată și că în lipsa criteriilor obiective clauzele privind modificarea dobânzii în conformitate cu politica băncii (art. 8.1 teza III din contract) nu întrunesc condițiile de motiv întemeiat în lipsa unor criterii obiective și a unei fundamentări rezonabile astfel încât posibilitatea unilaterală și discreționară a băncii pârâte care a procedat la majorarea procentului de dobândă variabilă contractuală, conferă clauzelor mai sus menționate natura unor clauze abuzive prin crearea în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților dezechilibru reliefat de creșterea ratei împrumutului de rambursat. Au arătat intervenienții și faptul că banca poate interveni unilateral în derularea contractului, prin modificarea comisioanelor percepute, în lipsa unor criterii obiective și fără a exista consimțământul împrumutatului ceea ce apreciază că atrage incidența art. 4 din Legea nr. 193/2000, în sensul că o astfel de clauză este abuzivă dar și că nu au acceptat majorarea dobânzii în niciunul din contracte și au pus mărirea ratelor pe seama creșterii valutei.

Prin precizarea la cererea de intervenție în interes propriu depusă în dosar_ (f. 132) intervenienții S. D. L. și S. C. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. să se constatate că clauzele prevăzute la punctele 8.1, 8.2, 8.3, 9.1 pct. a și 9.2 din C_ /18.12.2006 și 6.1, 6.2, 6.3, 8.3, 8.8 din contractul de credit C_ /21.12.2006 constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și să se constate nulitatea absolută a acestora; să se constate că dobânda aplicabilă creditului este formată din marja fixă rezultată din scăderea din valoarea de 5, 5% respectiv 6, 5% pentru celălalt contract a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR, rezultând din coroborarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 190/1999 în forma în care aceasta era în vigoare la data încheierii contractului cu cele ale art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000; să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenienților a sumelor plătite nejustificat, ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, cu dobânda legală aferentă, până la data restituirii efective; să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenienților a sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive cu dobânda legală aferentă până la data restituirii efective respectiv suma de_ CHF și la restituirea sumelor nedatorate calculate în continuare până la data modificării celor două contracte prin eliminarea clauzelor abuzive, sume ce reprezintă diferența dintre ratele efectiv achitate și ratele efectiv datorate calculate avându-se în calcul marja băncii din momentul încheierii contractului; să se constate că pârâta a obligat intervenienții fără temei să plătească la începerea derulării fiecărui contract, câte un comision de acordare în valoare de 2% încălcând astfel dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999; să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de_ Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, câte 5000 Euro pentru fiecare dintre reclamanți, cu titlu de daune morale pentru suferințele de ordin moral ce le-au fost cauzate prin afectarea prestigiului lor social, profesional și de sine și a demnității lor datorită situării de bancă într-o poziție de inferioritate prin posibilitatea acesteia de a putea cere executarea silită chiar și în situația în care se folosea de practici comerciale incorecte și abuzive, mai ales că de la contractarea creditelor au fost afectați grav de criza economică prin scăderea salariilor și prin creșterea cu 50 % a valutei în care plătesc ratele, fapt ce a dus la tensionarea relațiilor de familie și la crearea unui climat de compătimire din partea colegilor de muncă și a cunoscuților, ambele aducându-le prejudicii de ordin psihic dificil de depășit.

Prin întâmpinarea formulată în cauză(completare/f. 140) pârâta O. B. ROMANIA SA a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu iar pe fond a învederat în esență faptul că, contractele au fost încheiate prin acordul părților iar intervenienții nu au formulat vreo solicitare scrisă prin care să solicite modificarea clauzelor propuse de aceasta dar și că în ambele contracte de credit au fost semnate acte adiționale prin care a fost acordată o reducere a dobânzii și a fost confirmată formula de calcul a ratei dobânzii existente în contracte începând cu data de 21.09.2010 precum și nivelul marjei băncii. A mai subliniat pârâta și faptul că ceea ce omit intervenienții atunci când fac referire la Legea nr. 193/2000 sunt prevederile art. 4 alin. 6 dar și faptul că, cu privire la comisionul de acordare perceput în cele două contracte de credit acesta nu este prevăzut în toate contractele încheiate de pârâtă, situație ce demonstrează faptul că toți clienții puteau solicita negocierea clauzelor și modificarea acestora. Arată pârâta și că în ce privește includerea în contract a formulei marjă + indice de referință începând cu data încheierii contractelor aceasta este o cerere nelegală deoarece în contractele de credit la data încheierii acestora nu exista prevăzută marja fixă a băncii, această formulă de tipul marja + indice a fost prevăzută de legiuitor în mod expres prin OUG nr. 50/2010 dar și că formula prevăzută de art. 37 din OUG nr. 50/2010 se aplică pentru viitor după . prevederilor OUG nr. 50/2010 și nu retroactiv de la data încheierii contractelor după cum solicită în mod nelegal intervenienții. A mai menționat pârâta și faptul că actele adiționale de conformare cu prevederile OUG nr. 50/2010 a intrat în vigoare prin acceptare tacită conform art. 95(5) din OUG nr. 50/2010 dar și că intervenienții nu au formulat vreo notificare de renunțare sau de negociere a clauzelor propuse de aceasta în termenul expres prevăzut de lege și nu au uzat de termenul de 60 de zile în temeiul art. II din Legea nr. 288/2010, astfel că actele adiționale produc efecte începând cu data de 21.09.2010, nefiind denunțat ulterior în termenul legal sus menționat. A mai precizat pârâta și faptul că nu este de acord cu restituirea sumei de_ CHF solicitată de către intervenienți, care au indicat această sumă fără a arăta și calculele care au condus la stabilirea acesteia, solicitarea acesteia neavând nici o bază legală sau contractuală. A solicitat pârâta respingerea și a solicitării cu privire la daunele morale întrucât simpla susținere cu privire la reducerea salariilor, nesusținută cu dovezi verificabile, și presupusul oprobiu al colegilor nedovedit în nici un fel nu pot constitui un temei penru acordarea de daune morale.

În drept, art. 114 și urm. Cod proc. Civ, art. 49 și urm. Cod proc. Civ, art. 969 Cod civil, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 21/1992, OUG nr. 174/2008, OUG nr. 50/2010.

În susținerea completării la întâmpinare pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă în dosar_ (f. 167) intervenienta L. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. să se constate că, clauzele prevăzute la punctele 5.2, 5.3, 5.4, 6.1 lit. b din contractele de credit nr. C_ /18.12.2007 și nr. C_ /27.02.2008 constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și să se constate nulitatea absolută a acestora; să se constate că dobânda aplicabilă creditelor este formată din marja fixă rezultată din scăderea din valoarea de 5, 7% a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR, rezultând din coroborarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 190/1999, în forma în care aceasta era în vigoare la data încheierii contractului cu cele ale art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000; să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenientei a sumelor plătite nejustificat, ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, cu dobânda legală aferentă, până la data restituirii efective și la restituirea sumelor nedatorate calculate în continuare până la data modificării contractelor prin eliminarea clauzelor abuzive, sume ce reprezintă diferența dintre ratele efectiv achitate și ratele efectiv datorate calculate avându-se în calcul marja băncii din momentul încheierii contractului; să se constate că pârâta a obligat intervenienta fără temei să plătească la începerea derulării contractelor, un comision de acordare în valoare de 2% încălcând astfel dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999 și să se dispună restituirea acestuia; să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 3000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale pentru suferințele de ordin moral ce au fost cauzate intervenientei prin afectarea prestigiului social, profesional și de sine și a demnității acesteia datorită situării de bancă într-o poziție de inferioritate prin posibilitatea acesteia de a putea cere executarea silită chiar și în situația în care se folosea de practici comerciale incorecte și abuzive, mai ales că de la contractarea creditelor a fost afectată grav de criza economică prin scăderea salariilor și prin creșterea cu 50 % a valutei în care plătesc ratele, fapt ce a dus la tensionarea relațiilor de familie și la crearea unui climat de compătimire din partea colegilor de muncă și a cunoscuților, ambele aducându-le prejudicii de ordin psihic dificil de depășit.

În fapt se arată în esență că părțile au încheiat contractele de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ /18.12.2007 și nr. C_ /27.02.2008 care conține clauze contractuale abuzive, respectiv clauzele prevăzute la punctele 5.2, 5.3, 5.4, 6.1 lit. b din contracte, clauze ce sunt abuzive întrucât conferă posibilitatea unilaterală a băncii de modificare a procentului de dobândă variabilă curentă contractuală, ce nu are un fundament obiectiv și rezonabil și nu este argumentată/determinată pe baza unor criterii obiective de natură a da posibilitatea împrumutatului de a previziona majorarea procentului de dobândă variabilă contractuală. Se arată și că în lipsa criteriilor obiective clauzele privind modificarea dobânzii în conformitate cu politica băncii nu întrunesc condițiile de motiv întemeiat în lipsa unor criterii obiective și a unei fundamentări rezonabile astfel încât posibilitatea unilaterală și discreționară a băncii pârâte care a procedat la majorarea procentului de dobândă variabilă contractuală, conferă clauzelor mai sus menționate natura unor clauze abuzive prin crearea în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților dezechilibru reliefat de creșterea ratei împrumutului de rambursat. A arătat intervenienta și faptul că banca poate interveni unilateral în derularea contractului, prin modificarea comisioanelor percepute, în lipsa unor criterii obiective și fără a exista consimțământul împrumutatului ceea ce apreciază că atrage incidența art. 4 din Legea nr. 193/2000, în sensul că o astfel de clauză este abuzivă dar și că nu a acceptat majorarea dobânzii în niciunul din contracte iar mărirea ratelor nejustificată i s-a precizat că s-a efectuat pe seama creșterii valutei.

În drept, Legea nr. 193/2000, art. 969-970 Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.

Pe cale de adresă (f. 19) reclamantul a învederat că solicită îndreptarea erorii materiale în ce privește sesizarea făcută la convenția de credit nr. C_ /18.12.2008 deoarece din eroare s-a trecut C_ /08.12.2008, respectiv 18.12.2008 pentru d-na S. C. L., astfel că a solicitat constatarea ca și abuzivă a clauzei privind dobânda la convenția de credit nr. C_ /21.12.2006 în sensul majorării unilaterale a dobânzii fără acordul clientului prevăzut la art. 6.2, art. 6.3 respectiv comisionul de acordare de 2% la art. 8.3 și la convenția de credit C_ /18.12.2008 majorarea unilaterală a dobânzii ca și clauză abuzivă fără acordul clientului la art. 8.1, art. 8.2, art. 8.3 și comisionul de acordare de 2% la art. 9.1 ambele aparținând petentei S. C. L.. Se arată în cadrul aceleiași adrese și faptul că pentru convenția de credit C_ /27.02.2008 a petentei L. A. s-a solicitat constatarea ca și abuzivă a dobânzii majorată în mod unilateral de bancă fără acordul clientului prevăzut de art. 5.2, art. 5.3, art. 5.4 și a comisionului de acordare de 2% la art. 6.1 lit. b.

Prin întâmpinarea formulată în cauză(completare/f. 36) pârâta O. B. ROMANIA SA a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu iar pe fond a învederat în esență faptul că, contractul a fost încheiat prin acordul părților iar intervenienta nu a solicitat în scris modificarea sau negocierea clauzelor propuse de aceasta înainte de semnarea contractului dar și că după . OUG nr. 174/2008 modificarea clauzelor contractuale deci și a celor legate de dobândă nu a mai fost posibilă decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit. A mai arătat pârâta și faptul că în conformitate cu art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010 clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanței începând cu data de 21.09.2010 prin indicarea în contractul de credit a unor elemente de natura a asigura transparența în ceea ce privește calculul dobânzii. În ce privește clauza comisionului de acordare perceput în contractul de credit se arată că aceasta este o clauză clar redactată pentru un consumator mediu iar clienții nu au cerut eliminarea/modificarea acestei clauze contractuale la momentul semnării contractelor de credit dar și că plățile efectuate de intervenientă în contul creditului (inclusiv comisionul de acordare) au fost plăți datorate în temeiul unui contract valabil încheiat de părți contract ale cărui prevederi au fost respectate de către O. B. ROMANIA SA fiind incidente dispozițiile art. 1092 Cod civil. Arată pârâta și că în ce privește includerea în contract a formulei marjă + indice de referință începând cu data încheierii contractului aceasta este o cerere nelegală deoarece în contractul de credit la data încheierii acestuia nu exista prevăzută marja fixă a băncii, această formulă de tipul marja + indice a fost prevăzută de legiuitor în mod expres prin OUG nr. 50/2010 dar și că formula prevăzută de art. 37 din OUG nr. 50/2010 se aplică pentru viitor după . prevederilor OUG nr. 50/2010 și nu retroactiv de la data încheierii contractelor după cum solicită în mod nelegal intervenienta. A solicitat pârâta respingerea și a solicitării cu privire la daunele morale întrucât simpla susținere cu privire la reducerea salariilor, nesusținută cu dovezi verificabile, și presupusul oprobiu al colegilor nedovedit în nici un fel nu pot constitui un temei pentru acordarea de daune morale.

În drept, art. 114 și urm. Cod proc. Civ, art. 49 și urm. Cod proc. Civ, art. 969 Cod civil, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 21/1992, OUG nr. 174/2008, OUG nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010.

Prin serviciul registratură din data de 23.05.2014 (f. 71) intervenienții S. D. L. și S. C. L. au depus la dosar precizare la cererea de intervenție prin care au învederat faptul că înțeleg să precizeze petitul 3 al cererii de intervenție astfel: să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenienților a sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive cu dobânda legală aferentă până la data restituirii efective, respectiv suma de_, 2 CHF și la restituirea sumelor nedatorate calculate în continuare până la data modificării celor două contracte prin eliminarea clauzelor abuzive suma ce reprezintă diferența dintre ratele efectiv achitate și ratele efectiv datorate calculate avându-se în calcul marja băncii din momentul încheierii contractului.

Prin serviciul registratură din data de 23.05.2014 (f.72) intervenienta L. A. a depus la dosar precizare la cererea de intervenție prin care a învederat faptul că înțelege să precizeze petitul 3 al cererii de intervenție astfel: să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenientei a sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive cu dobânda legală aferentă până la data restituirii efective, respectiv suma de_, 77 CHF și la restituirea sumelor nedatorate calculate în continuare până la data modificării celor două contracte prin eliminarea clauzelor abuzive suma ce reprezintă diferența dintre ratele efectiv achitate și ratele efectiv datorate calculate avându-se în calcul marja băncii din momentul încheierii contractului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză(completare/f. 81) pârâta O. B. ROMANIA SA a arătat în esență faptul că constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale și eliminarea acestora nu dau dreptul unei părți să solicite introducerea retroactivă în contracte de la data încheierii acestora a unei alte clauze ce cuprinde formula de calcul (marja + indice) ce a fost prevăzută în art. 37 din OUG nr. 50/2010 și în actele adiționale semnate prin acordul părților în anul 2011 dar și că instanța nu se poate substitui voinței părților și nu poate introduce retroactiv în contracte o clauză ce cuprinde formula de calcul ce nu a fost stabilită prin acordul părților. Se arată și faptul că prevederile OUG nr. 50/2010 au intrat în vigoare la data de 21.06.2010 și nu se aplică retractiv deoarece în caz contrar s-ar încălca principiul neretroactivității legii dar și dacă s-ar trece peste aplicarea retroactivă a prevederilor art. 37 din OUG nr. 50/2010 de la data încheierii contractelor nu este de acord cu sumele calculate de către intervenienți.

În ședința publică de la 18.09.2014 intervenienții S. D. L. și S. C. L. au depus la dosar (f. 98) completare la cererea de intervenție în interes propriu prin care au solicitat instanței să se pronunțe și asupra petitelor următoare: să se dispună obligarea pârâtelor la convertirea în RON a creditelor acordate acestora la cursul de schimb CHF – L. de la momentul semnării contractului de credit nr. C_ încheiat la data de 18.12.2006 și a contractului de credit nr._ încheiat la data de 21.12.2006 iar cursul astfel stabilit să fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit; să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani plătite abuziv reprezentând diferența dintre cursul de schimb CHF – L. de la momentul perfectării contractului de credit și cursul de schimb de la plății ratelor; cu cheltuieli de judecată.

În fapt se arată în esență că raportat la capetele de cerere amintite în urmă s-a pronunțat CJUE în cauza C.26/13: A. Kasler contra O., aceasta statuând la punctele 57-59: clauza care stabilește denominarea plăților în moneda străină după un curs majorat față de cel de la data acordării creditului nu face parte din preț și, deci, poate fi analizată sub raportul caracterului abuziv. Prin urmare, această clauză poate fi considerată abuzivă urmând ca instanța națională care constată acest caracter să o lase fără efect și ca atare prin acțiunea promovată în care se cerere înghețarea cursului la data acordării creditului aceasta este admisibilă. Au mai arătat intervenienții și faptul că în cazul creditelor în franci elvețieni, cum este cel din speță, diferența între cursul de schimb de la data semnării contractului și cel de la data plății ratelor este, deseori, de peste 100% iar întrucât diferența este atât de mare contractul nu a fost negociat iar banca a ascuns informații esențiale relative la riscul de depreciere a monedei naționale fiind evident că e vorba de o clauză ce provoacă un dezechilibru semnificativ, deci este abuzivă.

În ședința publică de la 18.09.2014 intervenienta L. A. a depus la dosar (f. 100) completare la cererea de intervenție în interes propriu prin care au solicitat instanței să se pronunțe și asupra petitelor următoare: să se dispună obligarea pârâtelor la convertirea în RON a creditelor acordate acesteia la cursul de schimb CHF – L. de la momentul semnării contractului de credit nr. C_ încheiat la data de 18.12.2007 și a contractului de credit nr._ încheiat la data de 27.02.2008 iar cursul astfel stabilit să fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit; să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani plătite abuziv reprezentând diferența dintre cursul de schimb CHF – L. de la momentul perfectării contractului de credit și cursul de schimb de la plății ratelor; cu cheltuieli de judecată.

În fapt se arată în esență că raportat la capetele de cerere amintite în urmă s-a pronunțat CJUE în cauza C.26/13: A. Kasler contra O., aceasta statuând la punctele 57-59: clauza care stabilește denominarea plăților în moneda străină după un curs majorat față de cel de la data acordării creditului nu face parte din preț și, deci, poate fi analizată sub raportul caracterului abuziv. Prin urmare, această clauză poate fi considerată abuzivă urmând ca instanța națională care constată acest caracter să o lase fără efect și ca atare prin acțiunea promovată în care se cerere înghețarea cursului la data acordării creditului aceasta este admisibilă. A mai arătat intervenienta și faptul că în cazul creditelor în franci elvețieni, cum este cel din speță, diferența între cursul de schimb de la data semnării contractului și cel de la data plății ratelor este, deseori, de peste 100% iar întrucât diferența este atât de mare contractul nu a fost negociat iar banca a ascuns informații esențiale relative la riscul de depreciere a monedei naționale fiind evident că e vorba de o clauză ce provoacă un dezechilibru semnificativ, deci este abuzivă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză(completări/f. 124) pârâta O. B. ROMANIA SA a invocat excepția de netimbrare a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtelor la restituirea sumelor de bani plătite abuziv reprezentând diferența dintre cursul de schimb CHF – L. de la data de 21.12.2006 de la momentul perfectării contractului de credit și cursul de schimb de la data plății ratelor din cele două completări la cererea de intervenție iar pe fond a solicitat respingerea celor trei capete din completările la cererile de intervenție ca neîntemeiate învederând în esență faptul că intervenienții au solicitat în mod expres încheierea contractelor în această monedă iar cele patru contracte au fost încheiate prin acordul părților dar și că nu a fost impus nici un curs de schimb intervenienților. Se arată și împrejurarea că la momentul încheierii contractelor nu se putea stabili evoluția viitoare a valorii francului elvețian, respectiv caracterul viitor ascendent sau descendent al cursului valutar de schimb CHF – L. pentru a putea fi imputată o lipsă de informare a consumatorului cu privire la riscurile monedei creditului dar și că, clauzele contractuale ce prevăd rambursarea în moneda înc are s-a acordat creditul (franci elvețieni - CHF) nu sunt nelegale ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar. Arată pârâta și faptul că atât vechiul cod civil (art. 1578) cât și noul Cod civil (art. 2164) consacră în materia împrumutului bănesc principiul nominalismului monetar potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia precum și că în ce privește hotărârea Kesler, invocată de intervenienți, în speță nu este vorba despre credite care ar fi doar denominat în CHF întrucât în timp ce în Ungaria petenții au primit împrumutul în moneda națională (forinți), numai denominarea creditului făcându-se prin raportarea la CHF cu titlu de referință, în România Regulamentul BNR nr. 4/2005 prevede că pot fi efectuate operațiuni, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută, cu limitările prevăzute în mod expres.

Prin încheierea ședinței publice de la 20.02.2014 (f. 27, 28) instanța a dispus respingerea excepției lipsei de obiect invocată prin întâmpinare de pârâtă dar și admiterea în principiu a cererilor de intervenție sus amintite formulate de intervenienții S. D. L. și S. C. L. respectiv, de intervenienta L. A..

Prin încheierea ședinței publice de la 13.11.2014 (f. 135) instanța a dispus respingerea excepției de netimbrare.

Intervenienții S. D. L. și S. C. L. au depus la dosar(f. 280) precizare la cererea de intervenție în interes propriu prin care au învederat faptul că înțeleg să precizeze valorile solicitate la petitul trei al cererii și în petitul doi al completării cererii după cum urmează: să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenienților a sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, cu dobânda legală aferentă, până la data restituirii efective, respectiv suma de_, 23 CHF echivalent în lei la data plății și la restituirea sumelor nedatorate calculate în continuare, până la data modificării celor două contracte prin eliminarea clauzelor abuzive, suma ce reprezintă diferența dintre ratele efectiv achitate și ratele efectiv datorate calculate avându-se în calcul marja băncii din momentul încheierii contractului ; să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de_, 70 lei cu titlu de sume de bani plătite abuziv reprezentând diferența dintre cursul de schimb CHF – L. de la momentul perfectării contractelor de credit și cursul de schimb de la data plății ratelor, cu cheltuieli de judecată.

Intervenienta L. A. a depus la dosar (f. 283) precizare la cererea de intervenție în interes propriu prin care a învederat faptul că înțelege să precizeze valorile solicitate la petitul trei al cererii și în petitul doi al completării cererii după cum urmează: să se dispună repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâtei O. B. ROMANIA SA la plata în favoarea intervenientei a sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive, cu dobânda legală aferentă, până la data restituirii efective, respectiv suma de 8757, 32 CHF echivalent în lei la data plății și la restituirea sumelor nedatorate calculate în continuare, până la data modificării celor două contracte prin eliminarea clauzelor abuzive, suma ce reprezintă diferența dintre ratele efectiv achitate și ratele efectiv datorate calculate avându-se în calcul marja băncii din momentul încheierii contractului ; să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de_, 06 lei cu titlu de sume de bani plătite abuziv reprezentând diferența dintre cursul de schimb CHF – L. de la momentul perfectării contractelor de credit și cursul de schimb de la data plății ratelor, cu cheltuieli de judecată.

A fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu expertiză în specialitatea contabilitate fiind întocmit și depus la dosar raport de expertiză de către expert tehnic judiciar M. D. E. și, respectiv supliment la raportul de expertiză amintit.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin sesizarea făcută de reclamatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. se solicită constatarea ca și abuzivă a clauzei privind dobânda la convenția de credit nr. C_ /21.12.2006 în sensul majorării unilaterale a dobânzii fără acordul clientului prevăzut la art. 6.2, art. 6.3 respectiv cea privind comisionul de acordare de 2% la art. 8.3 și la convenția de credit C_ /18.12.2008 majorarea unilaterală a dobânzii ca și clauză abuzivă fără acordul clientului la art. 8.1, art. 8.2, art. 8.3 și comisionul de acordare de 2% la art. 9.1 ambele aparținând petentei S. C. L.. De asemenea, pentru convenția de credit C_ /27.02.2008 a petentei L. A. s-a solicitat constatarea ca și abuzivă a clauzei privind dobânda majorată în mod unilateral de bancă fără acordul clientului prevăzut de art. 5.2, art. 5.3, art. 5.4 și ce a privind comisionul de acordare de 2% la art. 6.1 lit. b.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ._/1103/17.12.2012(f. 24, 25) se reține de reclamantul amintit faptul că, clauzele conținute în art. 5.2, 5.3, 6.1 litera b din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 privind pe consumatorul L. A. încălcă art. 1 și 1 lit. a din Legea nr. 193/2000, fiind impuse și nu au fost negociate cu aceasta creând în detrimentul acesteia și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților încălcându-se art. 4 (1) din Legea nr. 193/2000. De asemenea, prin același procesul verbal de constatare a contravenției ._/1103/17.12.2012 reclamantul a reținut faptul că, clauzele conținute în art. 8.1, 8.2, 8.3 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 privind pe consumatorul S. C. L., clauzele conținute în 6.2, 6.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 privind pe consumatorul S. C. L. respectiv clauzele art. 9.1 din contractul nr._ /18.12.2006 și 8.3 din contractul nr._ /21.12.2006 încălcă art. 1 și 1 lit. a din Legea nr. 193/2000, fiind impuse și nu au fost negociate cu aceasta creând în detrimentul acesteia și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților încălcându-se art. 4 (1) din Legea nr. 193/2000.

Prin cererea de intervenția în interes propriu depusă în prezentul în dosar intervenienții S. D. L. și S. C. L. au solicitat într-un prim capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. să se constatate că, clauzele prevăzute la punctele 8.1, 8.2, 8.3, 9.1 pct. a și 9.2 din contractul de credit C_ /18.12.2006 și, respectiv 6.1, 6.2, 6.3, 8.3, 8.8 din contractul de credit C_ /21.12.2006 constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și să se constate nulitatea acestora.

Contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 a fost încheiat între O. B. ROMANIA SA-prin sucursala Ag. Piața Trandafirilor – Tg. M. și intervenienții S. D. L. și S. C. L. și are ca obiect acordarea unui împrumut ipotecar în sumă de_ CHF.

Clauzele în litigiu aferente contractului de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 sunt următoarele: 6.1 – Pentru creditul acordat, clientul datorează și va plăti Băncii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii; 6.2 – Banca își rezervă dreptul să revizuiască periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (EURIBOR pentru Euro, LIBOR pentru Usd, BUBOR pentru Ron etc.) modificările ratei de dobândă fiind aplicabile fără a fi necesar consimțământul clientului; 6.3 – Noua valoare a ratei de dobândă și a ratei lunare de plătit, vor fi comunicate prin intermediul unei scrisori simple, trimisă la adresa de corespondență a clientului, menționată la alineatul 16.3. Clientul convine ca această metodă de notificare este suficientă și renunță la orice plângere și apărare ulterioară cu privire la faptul că aceasta metodă a fost nepotrivită sau insuficientă; 8.3 – Pentru creditul acordat, Clientul va plăti un comision de acordare de 2% din valoarea creditului; 8.8 – Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul taxelor și comisioanelor, fără consimțământul Clientului. Noul nivel al taxelor și comisioanelor va fi publicat în Tariful de comisioane și va fi afișat la sediile băncii.

Ulterior, la contractul de credit nr._ /21.12.2006, a fost încheiat actul adițional nr. 1/12.07.2011 privind între altele nivelul marjei de dobândă de 6, 27 % aferent creditului acordat prin diminuarea marjei cu 0, 5% și rescrierea integrală a art. „Dobânda” din contractul de credit nr._ stabilindu-se că începând cu data semnării actului adițional rata dobânzii curente ce urmează a se aplica creditului este de 5, 77% și va fi variabilă trimestrial conform următoarei formule de calcul dobânda de referință + marja băncii. Se menționează în actul adițional amintit și împrejurarea că la data semnării acestuia, valoarea dobânzii de referință este de 0, 17% iar marja băncii este de 5, 77 %.

Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 a fost încheiat între O. B. ROMANIA SA-prin Sucursala/Agenția Ag. Piața Trandafirilor – Tg. M. și intervenienta S. C. L. și are ca obiect acordarea unui credit de consum în sumă de_ CHF reprezentând credit pentru nevoi personale.

Clauzele în litigiu aferente contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 sunt următoarele: 8.1 – La data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 6, 5%. Dobânda se stabilește în forma procentuală ca rată anuală de dobândă. Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (ex: EURIBOR/LIBOR/BUBOR etc.) fără a exista consimțământul împrumutatului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate; 8.2 – Noul procent de dobândă va fi comunicat împrumutatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin transmiterea unui extras de cont. De asemenea, noul procent de dobândă va fi comunicat și prin afișare la sediile Băncii; 8.3 – În cazul în care, ca urmare a modificării nivelului de dobândă de către Bancă, Împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se consideră ca acesta a acceptat noul procent de dobândă; 9.1 lit. a – Pentru creditul acordat banca percepe următoarele comisioane/dobânzi: comision de acordare: 2% din suma inițială; 9.2 – Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobânzilor și taxelor fără consimțământul Împrumutatului. Noul nivel al comisioanelor va fi publicat în Tariful de comisioane și va fi afișat la sediile băncii.

Ulterior, la contractul de credit nr._ /18.12.2006, a fost încheiat actul adițional nr. 1/12.07.2011 privind între altele nivelul marjei de dobândă de 6, 77 % aferent creditului acordat prin diminuarea marjei cu 0, 5% și rescrierea integrală a art. „Dobânda” din contractul de credit nr._ stabilindu-se că începând cu data semnării actului adițional rata dobânzii curente ce urmează a se aplica creditului este de 6, 27% și va fi variabilă trimestrial conform următoarei formule de calcul dobânda de referință + marja băncii. Se menționează în actul adițional amintit și împrejurarea că la data semnării acestuia, valoarea dobânzii de referință este de 0, 17% iar marja băncii este de 6, 27 %.

Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă în prezentul în dosar intervenienta L. A. a solicitat într-un prim capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. să se constate că, clauzele prevăzute la punctele 5.2, 5.3, 5.4, 6.1 lit. b din contractele de credit nr. C_ /18.12.2007 și nr. C_ /27.02.2008 constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și să se constate nulitatea absolută a acestora.

Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 a fost încheiat între O. B. ROMANIA SA-prin Sucursala/Agenția Ag. Piața Trandafirilor – Tg. M. și intervenienta L. A. și are ca obiect acordarea unui credit de consum în sumă de_ CHF reprezentând credit pentru nevoi personale.

Clauzele în litigiu aferente contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 sunt următoarele: 5.2 – Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (EURIBOR(EUR)/LIBOR(CHF)/RUBOR(RON) etc.) fără a exista consimțământul clientului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate; 5.3 – Noul procent de dobândă va fi comunicat Împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa de corespondență specificată de acesta sau prin afișare la sediile unităților bancare. Clientul consimte ca această metodă de notificare este suficientă, nefiind necesară încheierea unui act adițional la prezentul contract de credit în acest sens, renunțând la orice eventuală plângere/opoziție, contestație ulterioară; 5.4 - În cazul în care, ca urmare a modificării nivelului ratei dobânzii de către Bancă, Clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se consideră ca acesta a acceptat noul procent de dobândă; 6.1 lit. b – Pentru creditul acordat, Banca percepe următoarele taxe și comisioane: comision de acordare: 2, 00% perceput o singură dată la valoarea creditului acordat; Comisionul de acordare se reține, în valuta creditului, de către Banca din creditul acordat în momentul utilizării creditului.

Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 a fost încheiat între O. B. ROMANIA SA-prin Sucursala/Agenția Ag. Piața Trandafirilor – Tg. M. și intervenienta L. A. și are ca obiect acordarea unui credit de consum în sumă de_ CHF reprezentând credit pentru nevoi personale.

Clauzele în litigiu aferente contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 sunt următoarele: 5.2 – Dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Dobânda curentă poate fi modificată în mod unilateral de către Bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută (EURIBOR(EUR)/LIBOR(CHF)/RUBOR(RON) etc.) fără a exista consimțământul clientului. Noul procent de dobândă se va aplica la soldul creditului rămas de rambursat începând cu data de aplicare stabilită de Bancă. Modificarea dobânzii va duce la recalcularea dobânzii datorate; 5.3 – Noul procent de dobândă va fi comunicat Împrumutatului prin intermediul unei scrisori simple sau extras de cont trimis la adresa de corespondență specificată de acesta sau prin afișare la sediile unităților bancare. Clientul consimte ca această metodă de notificare este suficientă, nefiind necesară încheierea unui act adițional la prezentul contract de credit în acest sens, renunțând la orice eventuală plângere/opoziție, contestație ulterioară; 5.4 - În cazul în care, ca urmare a modificării nivelului ratei dobânzii de către Bancă, Clientul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se consideră ca acesta a acceptat noul procent de dobândă; 6.1 lit. b – Pentru creditul acordat, Banca percepe următoarele taxe și comisioane: comision de acordare: 2, 00% perceput o singură dată la valoarea creditului acordat; Comisionul de acordare se reține, în valuta creditului, de către Banca din creditul acordat în momentul utilizării creditului.

În cauză, instanța reține că Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993, aceasta fiind incidentă raportat la calitatea părților care au încheiat contractele în litigiu respectiv, de consumatori, în ce îi privește pe intervenienți și de profesionist în ce privește pârâtele amintite dar și la obiectul contractelor sus menționate.

Din analiza contractelor de credit sus menționate prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză instanța reține că art. 8.1 teza a III a „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 9.1 lit. a și art. 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006, art. 6.1, 8.3 și 8.8 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 6.1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 6.1 lit. b) din contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 constituie clauze abuzive pentru următoarele motive:

Se are în vedere că potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

Art. 3 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE/05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii prevede că se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul acesteia, în special în cazul contractelor de adeziune.

În speță, contractele în litigiu, sus menționate, sunt unele de adeziune fiind redactate în întregime de către bancă (pârâtele din cauză), conținând oferta acesteia din urmă adresată publicului în mod unilateral, celălalt contractant neputând să modifice aceste clauze.

Contrar pârâtelor instanța apreciază că simpla cunoaștere a clauzelor contractuale, fără posibilitatea modificării acestora de către intervenienți, nu echivalează cu negocierea lor, aceștia având numai dreptul de a le accepta, prin semnarea contractului, fără a avea acordată posibilitatea de modificare a clauzelor vizând cuantumul concret al ratelor de rambursare a creditului și de derulare a raporturilor juridice dintre părți. De asemenea, împrejurarea că aceste contracte au fost încheiate la solicitarea intervenienților care au ales un produs de creditare cu dobândă variabilă acordat în moneda CHF nu exonerează pârâtele să probeze negocierea clauzelor în litigiu potrivit art. 4 alin. (3) teza finală din Legea nr. 193/2000.

Instanța are în vedere și că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, sistemul de protecție pus în aplicare de Directiva 93/13/CEE/05.04.1993 are la bază ideea că, în fapt, consumatorul se află într-o situație de inferioritate față de operatorul economic profesionist, atât raportat la puterea de negociere, cât și la nivelul de informare, aderarea la condițiile redactate în prealabil de furnizor, fiind făcută de cumpărător fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora (Hotărârea din 27 iunie 2000, Océano Grupo Editorial și Salvat Editores, C‑240/98-C‑244/98, R.., p. I‑4941, punctul 25, Hotărârea din 26 octombrie 2006, Mostaza Claro, C‑168/05, R.., p. I‑_, punctul 25, precum și Hotărârea din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones, C‑40/08, Rep., p. I‑9579, punctul 29, hotărârea Banco Espanol de Credito SA din 14 iunie 2012, pct. 39 ).

Raportat la articolul 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 este de reținut că acest text prevede posibilitatea exercitării unui control asupra naturii abuzive a clauzelor ce vizează obiectul principal al contractului, cu titlu de excepție, numai în situația în care clauzele respective nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Art. 4 alin. 2 Directiva 93/13/CEE/05.04.1993 dispune în același sens, respectiv că aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 prevede expres că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Raportat la dispozițiile legale amintite clauza contractuală conținută în art. art. 8.1 teza a III a „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și cea din 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006, în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, cele din art. 6.1, și 8.8 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, respectiv cele din art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”din contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil din moment ce lasă la aprecierea subiectivă, arbitrară și unilaterală a băncii posibilitatea modificării contractelor în viitor sub aspectul cuantumului dobânzilor și, respectiv comisioanelor bancare fără a se insera în contracte motive obiective întemeiate care dau dreptul băncii să procedeze astfel.

Astfel, prin neindividualizarea în vreun mod a elementelor cu caracter obiectiv având o motivație întemeiată clar și previzibil exprimate care să permită băncii modificarea unilaterală a contractelor în viitor sub aspectul cuantumului dobânzilor și, respectiv comisioanelor bancare, clauzele în discuție vizează o libertate de apreciere a băncii rezervată în mod discreționar, ce creează un dezechilibru semnificativ între prestațiile reciproce ale părților, contrar echității și bunei-credințe, de natură a prejudicia intervenienții consumatori. Apoi, motivația la care se referă art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 trebuie să fie suficient de clar arătată, pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța judecătorească să aibă posibilitatea de a realiza un control judiciar adecvat și eficient pentru a putea concluziona în sensul existenței sau inexistenței situației care constituie motiv pentru majorarea elementelor reprezentate de dobândă și/sau comisioanele bancare.

Față de considerente expuse, clauzele amintite în urmă sunt clauze neclare, fiind abuziv inserate în contract, acestea creând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contrar art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 și art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.

În ce privește clauzele privind comisionul de acordare credit, respectiv 8.3 din contractul C_ /21.12.2006, 9.1 lit. a) din contractul_ /18.12.2006, 6.1 lit. b) din contractele de credit nr. C_ /18.12.2007 și nr. C_ /27.02.2008 instanța reține următoarele:

În ce privește contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 se are în vedere faptul că stabilirea comisionului de acordare în sarcina consumatorilor, intervenienții S., vine în contradicție cu dispozițiile art. 15 teza I din Legea nr. 190/1999 potrivit cu care în sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit și constituirii ipotecii și garanțiilor aferente, încălcând astfel dispozițiile legale imperative menționate, ceea ce atrage caracterul nelegal al acestuia.

Apoi, în ce privește toate cele patru contracte de credit în litigiu, relativ la comisionul de acordare, instanța reține, contrar pârâtelor, împrejurarea că, clauzele contractuale ce conțin obligația de plată a comisionului de acordare credit în sarcina consumatorilor nu au o justificare rezonabilă și sunt lipsite de contraprestație din partea pârâtelor fiind impuse în mod unilateral de către acestea de pe poziție dominantă și contrar bunei credințe. Astfel, consumatorii din contractele de credit în litigiu pe lângă comisionul de acordare amintit au achitat după caz, taxă de analiză dosar credit și, respectiv, pentru evaluarea proprietății imobiliare, împrejurare ce determină instanța, în lipsa unei justificări rezonabile în acord cu buna credință, să constate caracterul nejustificat și lipsit de contraprestație al comisionului în discuție de natură a rupe echilibrul dintre părți. Apoi, instanța apreciază că este contrară bunei - credințe și neîntemeiată susținerea pârâtei potrivit căreia comisionul de acordare reprezintă o cheltuială aferentă întocmirii documentației de credit din moment ce această împrejurare nu rezultă fără echivoc din contractele în litigiu și nici nu se probează de către pârâte prin raportare la fiecare contract faptul că această cheltuială, se ridică la cuantumul sumei de 2% din credit.

Sub aspectul sancțiunii aplicabile instanța are în vedere că Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, însă, regimul juridic al acestei sancțiuni este practic identic cu cel al nulității absolute, acest lucru decurgând din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Astfel, în ce privește natura interesului protejat, norma respectivă (Legea nr. 193/2000) ocrotește fără îndoială un interes general, si nu unul individual, legea ocrotind o categorie generică, aceea a consumatorilor, și nu o persoană particulară, strict determinată, aceasta nereprezentând decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE așa cum s-a arătat mai sus.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza C-168/05, E. María Mostaza Claro împotriva Centro Móvil Milenium SL, hotărârea din 26.10.2006). În cauza C-76/10 Pohotovost’ s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr. 50 s-a menționat că „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art.6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică. În același sens este și cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, unde Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract” arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele.

Pentru motivele arătate, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a constata caracterul abuziv al clauzelor conținute în art. art. 8.1 teza a III a „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și cele din 9.1 lit. a, 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006, în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, cele din art. 6.1, 8.3 și 8.8 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, respectiv cele din art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, 6.1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, 6.1 lit. b) din contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a acestora.

Pe cale de consecință, se va dispune obligarea pârâtelor să restituie intervenienților S. D. L. și S. C. L. suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului aferent contractului de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 și, respectiv, suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din suma inițială aferent contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006. De asemenea, se va dispune obligarea pârâtelor să restituie intervenientei L. A. suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului acordat aferent contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului acordat aferent contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007.

Contrar intervenienților instanța apreciază că, clauzele conținute în art. 6.2, 6.3 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, cele conținute în art. 8.1 (mai puțin teza III), 8.2 și 8.3 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006, în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, cele din art. 5.2 (mai puțin teza I) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008, respectiv contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 nu constituie clauze abuzive acestea respectând dispozițiile art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 teza a II a potrivit cu care - „Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul” și respectiv pe cele ale art. 14 lit. a din Legea nr. 190/1999 (în ce privește contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006, celorlalte contracte nefiind incidente dispozițiile art. 14 lit. a din Legea nr. 190/1999 întrucât nu au ca obiect un credit ipotecar pentru investiții imobiliare) din moment ce modificarea dobânzii este raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili(de pildă, LIBOR pentru CHF) iar clauzele amintite prevăd procedura de comunicare cu consumatorul a unei atare modificări. Apoi, în ce privește art. 8.1 tezele I și II – La data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 6, 5% . Dobânda se stabilește în forma procentuală ca rată anuală de dobândă - din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006, în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011 – instanța reține că acest articol prevede dobânda aferentă creditului la data încheierii contractului și forma de stabilire a acesteia, elemente esențiale ale contractului de credit, nefiind incidente dispozițiile art. 1 alin. 3, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 din moment ce clauza amintită în urmă nu conține prin ea însăși prevederi de modificare unilaterală fără motiv întemeiat.

În ce privește cererea reclamantului C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. instanța are în vedre că potrivit art. 12 din Legea nr. 193/2000, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 76/2012, procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul iar potrivit art. 13 din aceeași Lege - (1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. (2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit.

Instanța reține că prin sesizarea făcută de reclamatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. se solicită constatarea ca și abuzivă a clauzei privind dobânda la convenția de credit nr. C_ /21.12.2006 în sensul majorării unilaterale a dobânzii fără acordul clientului prevăzut la art. 6.2, art. 6.3 respectiv comisionul de acordare de 2% la art. 8.3 și la convenția de credit C_ /18.12.2008 majorarea unilaterală a dobânzii ca și clauză abuzivă fără acordul clientului la art. 8.1, art. 8.2, art. 8.3 și comisionul de acordare de 2% la art. 9.1 ambele aparținând petentei S. C. L. iar în cazul în care se constată existența acestor clauze abuzive în contractele anexate să se dispună aplicarea sancțiunii contravenționale conform art. 13(1), 14, 15, 16 din Legea nr. 193/2000 (r2), deși la ambele contracte amintite au fost încheiate acte adiționale la data de 12.07.2011 așa cum s-a reținut mai sus, prin care s-a convenit rescrierea integrală a art. „Dobânda”, astfel că reclamantul a procedat contrar dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 raportat la art. 13 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001 când a reținut în procesul verbal de constatare a contravenției ._/1103/17.12.2012 încălcarea art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 în ce privește art. 6.2, art. 6.3 C_ /21.12.2006 și, respectiv, art. 8.1, art. 8.2, art. 8.3. C_ /18.12.2008 din moment ce termenul de 6 luni la care se referă art. 13 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001 era depășit raportat la data încheierii actelor adiționale, 12.07.2011(data încetării săvârșirii faptei), aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale fiind prescrisă.

Astfel, față de considerentele mai sus expuse, instanța raportat la sesizarea formulată de reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. urmează ca în temeiul art. 1 alin. 3, art. 4 alin. 1, 13 din Legea nr. 193/2000 și art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 a constata că art. 8.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 constituie clauză abuzivă, art. 9.1 lit. a din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 constituie clauză abuzivă, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și, respectiv, art. 6 alin. 1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 constituie clauze abuzive.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 13 din Legea nr. 193/2000 instanța urmează a anula în parte procesul verbal de constatare a contravenției ._/1103/17.12.2012 în ce privește constatarea ca fiind clauze abuzive a art. 6.2, 6.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006, în ce privește constatarea a fiind clauze abuzive a art. 8.1, 8.2, 8.3 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 și, respectiv, în ce privește constatarea ca fiind clauze abuzive a art. 5.2 teza a II a, teza a III a, teza a IV a, 5.3, 5.4 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 iar în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000 va dispune obligarea pârâtelor să modifice contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 prin eliminarea clauzei abuzive conținute în art. 8.3, să modifice contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 prin eliminarea clauzei abuzive conținute în art. 9.1 lit. a și, respectiv, să modifice contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 prin eliminarea clauzelor abuzive conținute în art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și, respectiv, art. 6 alin. 1 lit. b).

În temeiul art. 13 și 16 din Legea nr. 193/2000 coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și ținând seama de considerentele arătate se va aplica pârâtei O. B. ROMANIA SA (CUI_) amendă contravențională în sumă de 500 lei.

În ce privește capătul de cerere formulat în cadrul cererii de intervenție de intervenienții S. D. L. și S. C. L. privind constatarea că dobânda aplicabilă creditului este formată din marja fixă rezultată din scăderea din valoarea de 5, 5% respectiv 6, 5% pentru celălalt contract a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR, rezultând din coroborarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 190/1999 în forma în care aceasta era în vigoare la data încheierii contractului cu cele ale art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 și, respectiv, capătul de cerere formulat în cadrul cererii de intervenție de intervenienta L. A. privind constatarea că dobânda aplicabilă creditelor este formată din marja fixă rezultată din scăderea din valoarea de 5, 7% a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR, rezultând din coroborarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 190/1999, în forma în care aceasta era în vigoare la data încheierii contractului cu cele ale art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate urmând a fi respinse pentru următoarele motive:

Instanța amintește faptul că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 190/1999 nu sunt aplicabile decât contractului de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 întrucât acesta are ca obiect un credit ipotecar pentru investiții imobiliare în timp ce celelalte contracte, respectiv contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008, contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 nu au un asemenea obiect.

De asemenea, instanța are în vedere faptul că cele două contracte care privesc pe intervenienții S. au fost modificate ulterior prin încheierea de acte adiționale la data de 12.07.2011.

Astfel, la contractul de credit nr._ /21.12.2006, a fost încheiat actul adițional nr. 1/12.07.2011 privind între altele nivelul marjei de dobândă de 6, 27 % aferent creditului acordat prin diminuarea marjei cu 0, 5% și rescrierea integrală a art. „Dobânda” din contractul de credit nr._ stabilindu-se că începând cu data semnării actului adițional rata dobânzii curente ce urmează a se aplica creditului este de 5, 77% și va fi variabilă trimestrial conform următoarei formule de calcul dobânda de referință + marja băncii. Se menționează în actul adițional amintit și împrejurarea că la data semnării acestuia, valoarea dobânzii de referință este de 0, 17% iar marja băncii este de 5, 77 %.

La contractul de credit nr._ /18.12.2006, a fost încheiat actul adițional nr. 1/12.07.2011 privind între altele nivelul marjei de dobândă de 6, 77 % aferent creditului acordat prin diminuarea marjei cu 0, 5% și rescrierea integrală a art. „Dobânda” din contractul de credit nr._ stabilindu-se că începând cu data semnării actului adițional rata dobânzii curente ce urmează a se aplica creditului este de 6, 27% și va fi variabilă trimestrial conform următoarei formule de calcul dobânda de referință + marja băncii. Se menționează în actul adițional amintit și împrejurarea că la data semnării acestuia, valoarea dobânzii de referință este de 0, 17% iar marja băncii este de 6, 27 %.

Prin urmare, raportat la cele două acte adiționale menționate instanța reține că solicitarea de stabilire a dobânzii în forma cerută de intervenienții S. este neîntemeiată.

Cu privire la perioada anterioară actelor adiționale amintite mai sus instanța are în vedere faptul că cele două contracte în litigiu, care privesc pe intervenienții S., nu conțin clauze care să aibă drept obiect stabilirea dobânzii în forma solicitată de aceștia și nici nu se poate deduce pe cale de interpretare o astfel de formulă de calcul. Aceeași este situația și în ce privește contractele încheiate de intervenienta L. cu pârâtele din cauză.

Apoi, în ce privește dispozițiile art. 14 din Legea nr. 190/1999 incidente în ce privește contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 se reține faptul că acestea se referă la variația ratei dobânzii care trebuie să fie independentă de voința creditorului ipotecar, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru. Or, raportat la acest text de lege, la care intervenienții fac trimitere, nu se poate stabili dobânda aplicabilă creditului ca fiind formată din marja fixă rezultată din scăderea din valoarea de 5, 5% respectiv 6, 5% pentru celălalt contract a valorii LIBOR de la data încheierii contractului, plus LIBOR întrucât acesta se referă pe de o parte la variația ulterioară stabilirii de către părți a dobânzii iar pe de altă parte din acesta nu rezultă o astfel de formulă de calcul la care intervenienții amintiți fac referire. Sub acest aspect, instanța are în vedere și împrejurarea că art. 6.2 - Banca își rezervă dreptul să revizuiască periodic rata dobânzii, în funcție de evoluția indicatorilor de referință pentru fiecare valută (EURIBOR pentru Euro, LIBOR pentru Usd, BUBOR pentru Ron etc.) din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 respectă dispozițiile art. 14 din Legea nr. 190/1999 întrucât se raportează la fluctuațiile unor indici de referință verificabili menționați în contract.

De asemenea, în ce privește aceste capete de cerere în discuție formulate de intervenienți se are în vedere faptul că Legea nr. 193/2000 nu oferă instanței de judecată posibilitatea de a modifica sau a adăuga dispoziții în contracte, ci numai de a constata că unele clauze sunt sau nu abuzive și să dispună înlăturarea lor.

Pe cale de consecință, fie se derulează contractul în continuare, cu acordul consumatorului, dacă după eliminarea clauzei mai poate continua, fie, dacă contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară desființarea contractului.

În aceste sens, art. 6 din Legea nr. 193/2000 arată că, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE/05.04.1993 prevede sub acest aspect următoarele: „Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive”.

De asemenea, instanța amintește și pct. 40 și 65 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene Banco Espanol de Credito SA din 14 iunie 2012 unde Curtea a statuat astfel: pct. 40 „Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudență, este vorba despre o dispoziție imperativă care urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți” respectiv, pct. 65 „Decurge astfel din textul articolului 6 alineatul (1) că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic”. În același sens este și pct. 77 din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-26/13 A. Kasler, H. Kaslerne Rabai împotriva O. Jelzalogbank Zrt.

Astfel, concluzionând instanța nu poate interveni, în sensul modificării, unei clauze contractuale, substituindu-se astfel acordului de voință al părții întrucât stabilirea modului de calcul al dobânzii trebuie să fie, mai ales în materie contractuală, rezultatul exclusiv al negocierii dintre părți. Instanța de judecată poate elimina o clauză contractuală ca efect al constatării abuzive așa cum rezultă din dispozițiile legale amintite, însă nu o poate înlocui cu o alta la solicitarea uneia dintre părțile contractante fără a încălca dispozițiile art. 969 din Codul civil de la 1864 și art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, față de considerentele și dispozițiile legale menționate instanța reține capetele de cerere în discuție aferente cererilor de intervenție ca fiind neîntemeiate urmând a fi respinse.

Pe cale de consecință, față de netemeinicia acestor capete de cerere urmează a se respinge și capetele de cerere subsecvente și accesorii vizând repunerea în situația anterioară.

Au mai solicitat intervenienții S. D. L. și S. C. L. să se dispună obligarea pârâtelor la convertirea în RON a creditelor acordate acestora la cursul de schimb CHF – L. de la momentul semnării contractului de credit nr. C_ încheiat la data de 18.12.2006 și a contractului de credit nr._ încheiat la data de 21.12.2006 iar cursul astfel stabilit să fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit.

De asemenea, intervenienta L. A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor la convertirea în RON a creditelor acordate acesteia la cursul de schimb CHF – L. de la momentul semnării contractului de credit nr. C_ încheiat la data de 18.12.2007 și a contractului de credit nr._ încheiat la data de 27.02.2008 iar cursul astfel stabilit să fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit.

Sub aspectul celor două capete de cerere amintite în urmă, din cadrul cererilor de intervenție formulate în dosar, instanța reține că intervenienții s-au obligat prin contractele în litigiu să restituie creditele și să plătească ratele lunare direct în moneda creditului, în speță CHF (art. 9.4 din contractul nr._ /21.12.2006, art. 11 din contractul nr._ /18.12.2006, 9.2 din contractul nr._ /27.02.2008 și, respectiv contractul nr._ /18.12.2007 ).

Astfel, instanța are în vedere că potrivit art. 1578 din Codul civil de la 1864, incident față de data încheierii contractelor de credit în litigiu – Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată în contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății.

Prin urmare, în cazul împrumutului de bani, cum este și cel din cazul contractelor în litigiu, la scadență trebuie să fie restituită suma împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor potrivit principiului nominalismului monetar consacrat de art. 1578 din Codul civil de la 1864.

Instanța are în vedere faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-26/13 A. Kasler, H. Kaslerne Rabai împotriva O. Jelzalogbank Zrt stabilește la pct. 59 faptul că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă întru-un contract de împrumut încheiat în monedă străină într-un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează; o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13.

Tot Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-26/13 A. Kasler, H. Kaslerne Rabai împotriva O. Jelzalogbank Zrt prin hotărârea dată a stabilit la pct. 65 faptul că obligația instanței naționale de a se referi la conținutul unei directive atunci când interpretează și aplică normele relevante ale dreptului intern este limitată la principiile generale ale dreptului și o asemenea obligație nu poate fi utilizată ca temei pentru o interpretare contra legem a dreptului național.

Or, în litigiul de față, nu se pune în discuție o sumă care să rezulte din diferența dintre cursul de schimb la vânzare în care se solicita plata ratelor și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine prin raportare la care se determinase valoarea împrumutului (conform situației factuale din hotărârea amintită) ciînsăși modalitatea de restituire și cuantumul împrumutului raportat la cursul de schimb CHF – L. de la data acordării împrumuturilor deși potrivit dispozițiilor legale sus amintite la scadență trebuie să fie restituită suma împrumutată, indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor potrivit principiului nominalismului monetar consacrat de art. 1578 din Codul civil de la 1864.

Contrar intervenienților instanța având în vedere art. 3 și 5 din Directiva 93/13 și pct. 40, 65, 73. 74, 75 din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-26/13 A. Kasler, H. Kaslerne Rabai împotriva O. Jelzalogbank Zrt apreciază că, clauzele care se referă la restituirea creditelor și la plata ratelor lunare direct în moneda creditului, în speță CHF, îndeplinesc criteriile bunei credințe, echilibrului și transparenței, fiind unele clare și inteligibile atât din punct de vedere gramatical cât și din cel al transparenței în ce privește consecințele economice care rezultă din acestea, respectând, totodată, și dispozițiile legale prevăzute de art. 1578 din Codul civil de la 1864.

Or, raportat la considerentele expuse și la dispozițiile legale amintite cererile în discuție de convertire în RON a creditelor în litigiu se apreciază a fi neîntemeiate urmând a fi respinse.

Pe cale de consecință, față de netemeinicia acestor capete de cerere urmează a se respinge și capetele de cerere subsecvente și accesorii vizând restituirea sumelor de bani reprezentând diferența dintre cursul de schimb CHF – L. de la momentul perfectării contractului de credit și cursul de schimb de la plății ratelor.

Cu privire la capetele de cerere din cadrul cererilor de intervenție în litigiu având drept obiect plata de către pârâte de daune morale în cuantumul arătat mai sus instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate urmând a fi respinse în contextul în care aceștia nu au probat susținerile acestora relativ la suferințele de ordin moral pretins cauzate.

Or, potrivit art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 părțile au obligația de a proba pretențiile acestora.

Apoi, se are în vedere împrejurarea că, raportat la considerentele de mai sus, constatarea caracterul abuziv al clauzelor conținute în art. 8.1 teza a III a „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și cele din 9.1 lit. a, 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006, în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, cele din art. 6.1, 8.3 și 8.8 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 în forma anterioară încheierii actul adițional nr. 1/12.07.2011, respectiv cele din art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, 6.1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 și, respectiv, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, 6.1 lit. b) din contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 nu poate avea prin ea însăși consecința inerentă a acordării de daune morale în lipsa probării acestor pretenții.

Prin urmare, pentru considerente de fapt și drept mai sus reținute se va dispune admiterea în parte a sesizării formulată de reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA(CUI_) cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, O. B. ROMANIA SA punct de lucru Târgu M., va constata în ce privește sesizarea amintită că art. 8.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 constituie clauză abuzivă, că art. 9.1 lit. a din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 constituie clauză abuzivă, că art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și, respectiv, art. 6 alin. 1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 constituie clauze abuzive cu consecința anulării în parte a procesului verbal de constatare a contravenției ._/1103/17.12.2012 în ce privește constatarea ca fiind clauze abuzive a art. 6.2, 6.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006, în ce privește constatarea a fiind clauze abuzive a art. 8.1, 8.2, 8.3 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 și, respectiv, în ce privește constatarea ca fiind clauze abuzive a art. 5.2 teza a II a, teza a III a, teza a IV a, 5.3, 5.4 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 iar în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000 se va dispune obligarea pârâtelor să modifice contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 prin eliminarea clauzei abuzive conținute în art. 8.3, să modifice contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 prin eliminarea clauzei abuzive conținute în art. 9.1 lit. a și, respectiv, să modifice contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 prin eliminarea clauzelor abuzive conținute în art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și, respectiv, art. 6 alin. 1 lit. b).

În temeiul art. 13 și 16 din Legea nr. 193/2000 se va aplica pârâtei O. B. ROMANIA SA (CUI_) amendă contravențională în sumă de 500 lei.

De asemenea, pentru considerentele de fapt și drept mai sus reținute instanța va admite în parte atât cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienții S. D. L. și S. C. L. cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienta L. A., va constata că art. 8.1 teza a III a „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 9.1 lit. a și art. 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006 constituie clauze abuzive și pe cale de consecință va constata nulitatea absolută a acestora, că art. 6.1, 8.3 și 8.8 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 constituie clauze abuzive și pe cale de consecință va constata nulitatea absolută a acestora. Va obligă pârâtele să restituie intervenienților S. D. L. și S. C. L. suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului aferent contractului de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 și, respectiv, suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din suma inițială aferent contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006.

Instanța va respinge în rest cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienții S. D. L. și S. C. L. împotriva pârâtelor O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M..

În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienta L. A. instanța va constata că art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 6.1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 6.1 lit. b) din contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 constituie clauze abuzive și pe cale de consecință constată nulitatea absolută a acestora și va obliga pârâtele să restituie intervenientei L. A. suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului acordat aferent contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului acordat aferent contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007.

Instanța va respinge în rest cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienta L. A. împotriva pârâtelor O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M..

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă și având în vedere soluțiile pe capetele de cerere aferente cererilor de intervenție în litigiu ce au condus la admiterea în parte a acestor cereri se va dispune obligarea pârâtelor să plătească intervenienților S. D. L. și S. C. L. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale(onorariu avocat parțial conform chitanță nr._/19.03.2014) iar intervenientei L. A. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale(onorariu avocat parțial conform chitanță_/10.10.2013).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte sesizarea formulată de reclamantul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. cu sediul în Târgu M., . în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMANIA SA(CUI_) cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, O. B. ROMANIA SA punct de lucru Târgu M. cu sediul în Târgu M., Piața Trandafirilor, nr. 50, județul M..

Constată că art. 8.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 constituie clauză abuzivă.

Constată că art. 9.1 lit. a din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 constituie clauză abuzivă.

Constată că art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și, respectiv, art. 6 alin. 1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 constituie clauze abuzive.

Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției ._/1103/17.12.2012 în ce privește constatarea ca fiind clauze abuzive a art. 6.2, 6.3 din contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006, în ce privește constatarea a fiind clauze abuzive a art. 8.1, 8.2, 8.3 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 și, respectiv, în ce privește constatarea ca fiind clauze abuzive a art. 5.2 teza a II a, teza a III a, teza a IV a, 5.3, 5.4 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000 dispune obligarea pârâtelor să modifice contractul de credit ipotecar nr._ /21.12.2006 prin eliminarea clauzei abuzive conținute în art. 8.3, să modifice contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2006 prin eliminarea clauzei abuzive conținute în art. 9.1 lit. a și, respectiv, să modifice contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /27.02.2008 prin eliminarea clauzelor abuzive conținute în art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii” și, respectiv, art. 6 alin. 1 lit. b).

În temeiul art. 13 și 16 din Legea nr. 193/2000 aplică pârâtei O. B. ROMANIA SA (CUI_) amendă contravențională în sumă de 500 lei.

Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienții S. D. L. și S. C. L. ambii cu domiciliul în Târgu M., ., . împotriva pârâtelor O. B. ROMANIA SA(CUI_) cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. cu sediul în Târgu M., Piața Trandafirilor, nr. 50, județul M..

Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienta L. A. cu domiciliul în Târgu M., .. 15, . împotriva pârâtelor O. B. ROMANIA SA(CUI_) cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M. cu sediul în Târgu M., Piața Trandafirilor, nr. 50, județul M..

Constată că art. 8.1 teza a III a „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 9.1 lit. a și art. 9.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006 constituie clauze abuzive și pe cale de consecință constată nulitatea absolută a acestora.

Constată că art. 6.1, 8.3 și 8.8 din contractul de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 constituie clauze abuzive și pe cale de consecință constată nulitatea absolută a acestora.

Obligă pârâtele să restituie intervenienților S. D. L. și S. C. L. suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului aferent contractului de credit ipotecar nr. C_ /21.12.2006 și, respectiv, suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din suma inițială aferent contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /18.12.2006.

Respinge în rest cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienții S. D. L. și S. C. L. împotriva pârâtelor O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M..

Constată că art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 6.1 lit. b) din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, art. 5.2 teza I „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii”, art. 6.1 lit. b) din contract de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007 constituie clauze abuzive și pe cale de consecință constată nulitatea absolută a acestora.

Obligă pârâtele să restituie intervenientei L. A. suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului acordat aferent contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. _ /27.02.2008 și, respectiv, suma achitată cu titlu de comision de acordare de 2% din valoarea creditului acordat aferent contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr._ /18.12.2007.

Respinge în rest cererea de intervenție în interes propriu formulată și precizată de intervenienta L. A. împotriva pârâtelor O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA Sucursala Târgu M..

Obligă pârâtele să plătească intervenienților S. D. L. și S. C. L. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Obligă pârâtele să plătească intervenientei L. A. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

V. J. A. – M. V.

Red./Tehnored. VJ – 11.12.2015

Ex. 8

Ef. 6 . PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. - C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., O. B. ROMANIA SA, O. B. ROMANIA SA PUNCT DE LUCRU TG. M., S. D. L., S. C. L., L. A.

← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5475/2015....		Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5606/2015.... →

Acţiune în constatare. Sentința nr. 5488/2015. Judecătoria SIBIU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 5488/2015. Judecătoria SIBIU