Plângere contravenţională. Sentința nr. 5597/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5597/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 5597/2015
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVLĂ NR. 5597/2015
Ședința publică de la data de 21 octombrie 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: F. L. A. – judecător
GREFIER: M. D. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei Civil privind pe petent A. S. SRL și pe intimat I. T. DE MUNCĂ SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 15.10.2015, când părțile au fost prezente și au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezența ședință și când instanța a amânat pronunțarea până la termenul de astăzi.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 15.06.2015, sub nr_, petentul . a chemat în judecată pe intimatul ITM pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr_ din data de 28.05.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea cererii, s-a arătat că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru încălcarea prevederilor art 260 alin 1 lit d din legea 53/2003. Un prim motiv de nelegalitate îl constituie faptul că dispozițiile art 260 C Muncii arată care sunt sancțiunile în cazul încălcării dispozițiilor legale. Articolul invocat se referă la aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul în care se inserează în contractul individual de muncă, clauze contrare dispozițiilor legale, însă în cuprinsul procesului-verbal nu se arată în concret care sunt dispozițiile încălcate. Se menționează că în contractul de muncă al numitului D. G. a fost inserată o clauză penală și prin aceasta s-ar fi încălcat normele prevăzute de Codul Muncii.
Se mai arată că inserarea în contractul individual de muncă a unei clauze penale se poate realiza numai cu acordul expres al părților și nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție(f.6), proces-verbal de control(f.19)
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei conform art 19 din OUG 80/2013.
La data de 6.08.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art 17 din OG 2/2001, neexistând nici o cauză care să atragă nulitatea absolută a acestuia. Astfel, în cuprinsul procesului-verbal se indică în mod concret dispozițiile art 260 alin 1 lit d coroborate cu art 254 din Legea 53/2003.
Pe fondul cauzei, se menționează că inspectorul de muncă, în urma verificărilor efectuate a constatat că în contractul individual de muncă al numitului D. G. societatea a stipulat la capitolul N o clauză contrară dispozițiilor legale, respectiv o clauză penală prin care angajatul era obligat să plătească suma de 550 euro pentru fiecare zi de neprezentare dacă nu respectă termenul de preaviz. Astfel, se arată că această clauză nu este specifică legislației muncii, răspunderea patrimonială a salariatului fiind expres reglementată în Codul Muncii.
Se apreciază că inserarea unei clauze penale este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă, întrucât art 253-259C muncii prevăd expres modalitatea în care se poate antrena răspunderea patrimonială a angajatului. Astfel, angajatorul are obligația de a dovedi prejudiciul efectiv suferit, iar despăgubirea se poate obține fie prin pronunțarea unei hotărârii judecătorești fie prin acordul părților. acordul părților poate interveni numai după ce angajatorul a constatat prejudiciul printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, orice convenție preagreată reprezentând o renunțarea de către angajat la dreptul de a i se evalua și justifica de către angajator prejudiciu suferit prin încălcarea de către angajat a obligațiilor sale.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 53/2003, OG 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr_ din data de 28.05.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei, reținându-se că în urma controlului inițiat în data de 26.05.2015 la sediul petentei, s-a constata că unitatea a încheiat contractul individual de muncă nr 694/21.05.2015 pentru numitul D. G., iar la capitolul N a prevăzut o clauză penală prin care angajatul era obligat să plătească suma de 550 euro dacă nu respectă termenul de preaviz.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
I. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană fizică, următoarele:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
- numele și prenumele contravenientului;
- fapta săvârșită;
- data comiterii faptei;
- semnătura agentului constatator.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia, după cum urmează:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator –F. V., inspector de muncă
- numele și prenumele contravenientului – .;
3. fapta săvârșită- în urma controlului inițiat în data de 26.05.2015 la sediul petentei, s-a constata că unitatea a încheiat contractul individual de muncă nr 694/21.05.2015 pentru numitul D. G., iar la capitolul N a prevăzut o clauză penală prin care angajatul era obligat să plătească suma de 550 euro dacă nu respectă termenul de preaviz.
4. data comiterii faptei – 28.05.2015;
5. semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica agent constatator.
Cu privire la susținerea petentului referitoare la faptul că în procesul-verbal de contravenție nu s-a s-au arătat în concret normele încălcate, instanța reține că această critică este neîntemeiată câtă vreme s-a menționat că nu s-au respectat prevederile art 260 alin 1 lit d rap la art 254 din Codul Muncii.
II.Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentei, respectiv că a încheiat contractul individual de muncă nr 694/21.05.2015 pentru numitul D. G., iar la capitolul N a prevăzut o clauză penală prin care angajatul era obligat să plătească suma de 550 euro dacă nu respectă termenul de preaviz, încălcându-se astfel prevederile art 260 alin 1 lit d coroborat cu art 254 din Legea 53/2003, se rețin următoarele:
Clauza penală este o convenție prin care părțile stabilesc anticipat prejudiciul suferit de o parte ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligației de către cealaltă parte. Clauza penală este reglementată de Codul Civil, neexistând o prevedere expresă în legislația muncii în vigoare cu privire la aceasta. Potrivit prevederilor Codului Civil, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Cu alte cuvinte, clauza penală reprezintă o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de o parte ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către cealaltă parte.
Cu titlu general, art. 20 din Codul muncii lasă posibilitatea părților, angajator și angajat, să negocieze și să cuprindă în contractul individual de muncă unele clauze specifice precum: clauza cu privire la formarea profesională, clauza de neconcurență, clauza de mobilitate, clauza de confidențialitate, fără ca această enumerare să fie limitativă.
Conform art 3 din Codul muncii libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze. (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispozițiilor alin. (1) - (3) este nul de drept.
În conținutul contractului individual de muncă pot fi prevăzute, pe lângă clauzele obligatorii ce constituie partea legală a acestuia, și anumite clauze specifice, unele dintre acestea fiind reglementate chiar de Codul muncii, altele de legi speciale, cele mai multe fiind rezultatul necesității protejării contractuale a drepturilor angajatorului, pe de o parte, și ale salariatului, pe de altă parte, într-o piață a muncii deosebit de dinamică și destul de puțin controlabilă.
Codul muncii enumeră cu titlu exemplificativ în conținutul art. 20 patru cauze specifice ce pot fi negociate de către părți și stipulate în contractul individual de muncă, respectiv clauza cu privire la formarea profesională; clauza de neconcurență; clauza de mobilitate; clauza de confidențialitate.
Inserarea în contractul de muncă a unei clauze conform căreia nerespectarea termenului de preaviz de către angajat conduce la plata unei despăgubiri către angajator în cuantum de 550 euro pentru fiecare zi de neprezentare este nelegală având în vedere dispozițiile art 254 din Codul muncii care prevăd că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. (2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului. (3) În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării. (4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Această dispoziție prevăzută la pct N din contractul de muncă nr 694/21.05.2015, care îmbracă forma unei clauze penale în materia raporturilor de munca, generează o impunere excesivă și dezechilibrată între drepturile salariatului și cele ale angajatorului, în sensul că dacă salariatul nu respectă termenul de preaviz va trebui să restituie angajatorului 550 euro pe fiecare zi de neprezentare.
Nu se poate reține apărarea petentului în sensul că între părți a existat o negociere a contractului individual de muncă și salariatul a fost de acord cu clauza inserată deoarece în dreptul muncii, libertatea contractuala este limitata de lege pentru asigurarea protecției salariaților, iar clauzele contractului individual de munca se supun atât principiului legalității, cat și principiului bunei-credințe în desfășurarea raporturilor de munca, conform art. 8 Codul muncii. Aceasta concluzie rezultă și din interpretarea „per a contrario” a dispozițiilor art. 37 si 38 Codul muncii, care prevăd că drepturile și obligațiile părților se stabilesc prin negociere și ca orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute prin lege salariaților sau limitarea drepturilor este lovită de nulitate. Or, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii, recunoscut și de Constituție, îl reprezintă neîngrădirea dreptului la munca și libertatea muncii. Chiar dacă salariatul și-a dat acordul cu privire la inserarea clauzei penale, aceasta urmează a fi interpretată în favoarea sa, neputându-i-se îngrădi libertatea muncii prin plata unei despăgubiri exorbitante, respectiv de 550 euro pe fiecare zi de neprezentare în cazul nerespectării termenului de preaviz.
Instanța reține din prevederile art 254 din codul muncii că ori de cate ori se pune problema recuperării unui prejudiciu produs de către salariat angajatorului, acesta din urma este obligat să dovedească existența și întinderea lui.
De asemenea, instanța reține că potrivit dispozițiilor art 260 alin 1 C muncii constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispozițiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Astfel, având în vedere cele menționate mai sus instanța constată că în mod corect inspectorii ITM au constatat că la capitolul N din contractul individual de muncă nr 694/21.05.2015 s-a inserat o clauză penală care este în contradicție cu Codul muncii.
Reținând că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
III. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii.
Conform art 21 alin 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, se apreciază că față de pericolul social al faptei dar și de faptul că petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța urmează să aprecieze că nu este oportună înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Față de cele menționate mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul . în contradictoriu cu intimatul ITM, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul ., cu sediu în Sibiu, . 10, jud Sibiu, înregistrată la ORC Sibiu sub nr J_ cu sediu profesional ales la SPA B. și Asociații, cu sediu în Sibiu, ., corp B, parter în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ SIBIU, cu sediu în Sibiu, Calea Dumbrăvii nr 17, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
F. L. AndreeaDaniela M. S.
Red FLA/ 11.11.2015
Teh DMS(practicaua)
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 5606/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5598/2015. Judecătoria... → |
|---|
