Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2618/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2618/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2618/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2618/2015
Ședința Camerei de Consiliu de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. J. - Judecător
GREFIER: L. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. F., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 1029 alin. 1 și 2 cpc și având în vedere rezoluția din 12.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-au depus la dosar, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Sibiu, în data de 30.04.2015, precizări formulate de reclamanta ., în sensul că cererea de valoare redusă este formulată în contradictoriu cu pârâtul F. M., de sex masculin, același cu F. M. (ce apare pe facturi), având domiciliul în Cisnădie, ., ., în calitate de beneficiar al serviciilor prestate de societate. De asemenea, reclamanta a precizat în răspunsul formulat codul numeric personal al pârâtului.
Instanța ia act de faptul că numele corect al pârâtului este F. M. și nu M., așa cum se menționează de către reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Instanța, nemaifiind probe de administrat în cauză, față de actele și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2014, sub nr._, pe rolul Judecătoriei Sibiu, precizată ulterior, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul F. M. (CNP_), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 963, 26 lei reprezentând contravaloarea facturilor de apă și de canalizare din perioada 07.11.2011 – 05.11.2012, a sumei de 272, 48 lei cu titlu de penalități de întârziere, la plata sumei reprezentând penalități de întârziere calculate în continuare până la efectuarea plății debitului. S-a solicitat de către reclamantă și ca pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că a furnizat servicii de alimentare cu apă și de canalizare pârâtului dar și că pârâtul deși a beneficiat de serviciul public de alimentare cu apă și canalizare în mod nejustificat în perioada de mai sus pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea acestuia în sumă de 963, 26 lei conform facturilor anexate. Se mai arată și că, în temeiul prevederilor cuprinse în art. 42 alin. 10 lit. b) din Legea nr. 51/2006 și art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 acestea sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, penalitățile fiind în procent de 0, 05%, 0, 04%, 0, 03% pe zi de întârziere conform art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1345 și urm. din Codul civil, art. 1025 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri (f. 7-22).
Pârâtul, deși legal citat(f. 26) nu a formulat răspuns la cererea reclamantei și nu și-a exprimat poziția cu privire la aceasta în conformitate cu dispozițiile art. 1029 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar de către reclamantă atașat cererii de chemare în judecată.
A fost încuviințată și administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, acesta din urmă arătând în cadrul acestuia faptul că a beneficiat de serviciile de apă și canalizare dar și că nu a avut bani să achite contravaloarea facturilor neavând serviciu(f. 37).
Reclamanta a depus precizări la dosar(f. 35) prin care a învederat faptul că suma în litigiu reprezintă contravaloarea facturilor de apă și de canalizare furnizate în perioada 07.11.2011 – 05.11.2012 precum și că facturarea consumului de apă s-a făcut în sistem paușal conform prevederilor Ordinului nr. 29 din 23 decembrie 1993.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a optat pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de Titlul X din codul de procedură civilă (2010), iar potrivit dispozițiilor art.1025 alin.1 Cod procedură civilă, „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Alineatele 2 și 3 ale art.1025 Cod procedură civilă exclud de la această procedură materia fiscală, vamală sau administrativă, cererile privind răspunderea statului pentru acte și omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, precum și cereri privind: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturi de familie, moștenire, insolvență, concordat preventiv, procedura de lichidare a societăților insolvabile și alte proceduri asemănătoare, asigurările sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile (cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unor sume de bani), arbitraj și atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Raportat la dispozițiile art.1025 Cod procedură civilă instanța constată că prezenta cerere în materia răspunderii civile contractuale nu este exclusă acestei proceduri speciale și că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prin prisma cuantumului pretențiilor solicitate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză(înscrisurile de la dosar și răspunsurile pârâtului la interogatoriu), instanța reține că, între părți au existat relații contractuale ca urmare furnizării de către reclamantă în beneficiul pârâtului servicii publice de alimentare cu apă și de canalizare, recunoscute de acesta, pentru care a emis o . facturi fiscale depuse la filele 8-20 în perioada 07.11.2011 – 05.11.2012 în valoare totală de 963, 26 lei.
În prezent pârâtul figurează în evidențele reclamantei cu o sumă restantă la plată în cuantum de 963, 26 lei reprezentând contravaloare facturi apă și canalizare din perioada menționată mai sus conform precizărilor reclamantei și poziției pârâtului din cadrul interogatoriului, care a recunoscut că a beneficiat de serviciile facturate.
Pârâtul nu a făcut dovada că ar fi achitat integral facturile fiscale sus menționate emise de către creditoarea reclamantă ca urmare a serviciilor prestate de către aceasta și nici nu a contestat contravaloarea serviciilor facturată de către reclamantă, deși avea obligația achitării contravalorii facturilor conform art. 31 din Legea nr. 241/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Astfel, față de dispozițiile legale amintite pârâtul este ținut ca urmare a neachitării la scadență a contravalorii sumei restante în litigiu și la plata sumei de 272, 48 lei contravaloare penalități de întârziere calculate până la data de 28.11.2014 precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, aferente sumei de 963, 26 lei calculate în continuare începând cu data de 29.11.2014 și până la data achitării debitului principal menționat.
Prin urmare, analizând înscrisurile depuse de reclamanta creditoare în dovedirea cererii, instanța apreciază că cererea formulată este întemeiată, având în vedere că aceasta este beneficiara unei creanțe certe, lichide și exigibile față de pârât conform facturilor fiscale depuse la dosar, necontestate de către pârât.
Or, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi achitat contravaloarea debitului restant în litigiu, instanța în baza considerentelor expuse și art. 31 din Legea nr. 241/2006 va dispune admiterea acțiunii și obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 963, 26 lei reprezentând contravaloare facturi apă și canalizare din perioada 07.11.2011 – 05.11.2012, suma de 272, 48 lei contravaloare penalități de întârziere calculate până la data de 28.11.2014 precum și suma reprezentând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, aferente sumei de 963, 26 lei calculate în continuare începând cu data de 29.11.2014 și până la data achitării debitului principal menționat.
În temeiul art. 451 alin.1 și art.453 alin.1 Cod procedură civilă având în vedere soluția de admitere a acțiunii, reținându-se culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(taxa de timbru – f. 23).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SIBIU (CUI RO_) cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu împotriva pârâtului F. M. (CNP_) cu domiciliul în Cisnădie, ., etaj 3, ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 963, 26 lei reprezentând contravaloare facturi apă și canalizare din perioada 07.11.2011 – 05.11.2012, suma de 272, 48 lei contravaloare penalități de întârziere calculate până la data de 28.11.2014 precum și suma reprezentând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, aferente sumei de 963, 26 lei calculate în continuare începând cu data de 29.11.2014 și până la data achitării debitului principal menționat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. J. L. R.
Plecat în concediu de odihnă semnează conform art. 426 alin. 4 Codul de procedură civilă
Grefier Șef
C. N.
Red./Tehnored. V.J. 03.07.2015
Teh. L.R. ex. 4, .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2622/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2637/2015. Judecătoria... → |
|---|
