Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1503/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1503/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1503/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1503
Ședința publică din 17.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: I. Ș.
Pentru astăzi fiind amânarea pronunțării asupra cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act juridic privind pe reclamanții A. A.-I. și A. M.-F., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. București, B. S.A. Sucursala Sibiu și B. S.A. Agenția V. A..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 3.03.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la dara de 10.03.2015 și mai apoi la acest termen de judecată.
INSTANȚA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 7.04.2014, formulată de reclamanții A. A. I. și A. M. F., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A., S.C. B. S.A. Sucursala Sibiu și S.C. B. S.A. - Agenția V. A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta a clauzelor din Contractul de credit ipotecar nr. HL19421/ 08.02.2008 de la punctele 4.1., 4.2, 4.3. si respectiv 4.5. cu privire la nivelul dobânzii variabile si modul acesteia de calcul și punctele 4.7 si 4.11 cu privire la comisionul de administrare si modul acestuia de calcul; să se constate nulitatea absoluta a clauzelor din Actul adițional nr. 1/30.06.2009 la contractul de credit HL_/08.02.2008- Condiții generale de creditare cuprinse la art. III pct. 1 în ceea ce privește formula de calcul a dobânzii privitor la numărătorul fracției „n", art. III pct. 9 privind comisionul de administrare, art. IV pct. 8, art. VI pct. 1.3.1. (2), art. VII pct. 1 (7), (8), (9), (10) si pct. 2 privind scadenta anticipată; să se dispună anularea clauzelor mai sus menționate si înlăturarea lor din Contractul de credit ipotecar nr. HL19421/ 08.02.2008, respectiv din Actul adițional nr. 1/30.06.2009 la contractul de credit HL_; să se dispună înlocuirea la numărătorul fracției „n" cu „30" in ceea ce privește clauza cuprinsa la art. III pct. 1 din Actul adițional; să fi obligate pârâtele la restituirea sumei de 1.278,43 franci elvețieni (CHF) reprezentând comision de administrare încasat in perioada 08.02._09, precum si la plata dobânzii legale aferente debitului datorat (contravaloare comision de administrare), calculata de la data încasării acestor sume si pana la plata lor;să fie obligate pârâtele la restituirea contravalorii dobânzii încasate nelegal pentru perioada 23.09._09, precum si la plata dobânzii legale aferente debitului datorat (contravaloare dobânda nelegala), calculata de la data încasării acestor sume si pana la plata lor; să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit și să se dispună eliminarea acesteia; să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; să se dispună restituirea diferenței dintre contravaloarea ratelor achitate la cursul CHF din ziua plații (achitate de la data semnării Contractului si pana la data rămânerii definitive a hotărârii) si contravaloarea ratelor calculate la cursul de schimb CHF din data semnării Contractului de credit (1 CHF = 2,2966 lei); să se dispună denominarea in moneda naționala a plaților, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește in moneda naționala; să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt s-a arătat că între reclamanți, în calitate de împrumutați - persoane fizice si S.C. B. S.A. prin Sucursala Sibiu s-a încheiat, Ia data de 08.02.2008, Contractul de credit ipotecar nr. HL_, in valoare de 38.700 CHF, garantat cu contractul de ipoteca asupra imobilului din Avrig, ., nr. cad. 540/2/2, 541/2/2.
Angajarea creditului mai sus identificat a fost condiționat, de către banca, de semnarea contractului de ipoteca prin care s-a constituit o ipoteca legala de rang I asupra imobilului mai sus menționat.
Împrumutul a fost acordat pe o perioada de 360 de luni de la data încheierii convenției, cu o dobânda curenta fixa de 3,90% pe an pentru primele 6 luni, urmând ca după această perioada, dobânda curenta sa se calculeze in funcție de indicele de referința stabilit de Banca pentru creditele ipotecare acordate in CHF. Mai mult, conform pct. 4.7. si 4.11. din contract, reclamanții au fost obligați și la plata comisionului de administrare lunara de 0,20% aplicat la valoarea soldului creditului.
La data de 30.06.2009, reclamanții au fost convocați la Bancă in vederea semnării Actului Adițional nr. 1/30.06.2009, prin care s-a modificat întregul conținut al contractului de credit HL_/08.02.2008. In conformitate cu acest act, reclamanții aveau obligația a achita dobânda după formula de calcul D=Sx (n/360) x RD% unde: D= dobânda, S = soldul creditului, n=numărul de zile, RD= rata anuala a dobânzii.
In conformitate cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți si consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerata abuziva dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților contractante. De asemenea, o clauza contractuală va fi considerată ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei.
În acest sens, clauzele inserate în Contractul de credit ipotecar nr. HL_/ 08.02.2008, la pct. 4.1., 4.2., 4.3. si 4.5 cu referire la ""dobânda variabila si modul de calcul", nu a fost negociată în mod direct cu reclamanții în calitate de consumatori, deoarece aceasta clauza face parte dintr-un contract standard utilizat de banca. Mai mult, pârâta trebuie sa dovedească, in cazul in care ar susține contrariul, potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, ca aceasta clauza preformulată a fost negociată în mod direct cu consumatorul.
Cu privire la dobânda variabilă, care este egală cu "indicele de referința al băncii pentru creditul ipotecar plus o marja de 0 puncte procentuale" si pe care am fost obligați a o achita după primele 6 luni ale perioadei contractuale (dar până la data semnării Actului adițional), este abuzivă motivat de faptul că permite băncii ca in mod arbitrar sa modifice cuantumul dobânzii (prețul folosinței banilor, contraprestația datorata de consumator), afectând astfel interesele legitime ale subsemnaților în calitate de consumatori, întrucât nu se poate prezice prețul produsului cumpărat, acest preț nefiind predictibil.
Clauza (pct. 4.1.) prin care indicele de referința se stabilește de Bancă în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancara din România, care, de fapt, permite Băncii să modifice în mod unilateral cuantumul dobânzii, acordă un drept discreționar băncii de a modifica acordul de voința format la momentul semnării contractelor de credit.
În clauzele Contractului se regăsește printre alte comisioane pe care pârâta le percepe de la reclamanți si comisionul de administrare de 0,20 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toata durata de derulare a convenției - pct. 4.7. si 4.11 - clauze abuzive, care nu au fost negociate cu reclamanții.
Clauzele de la aceste puncte au ca obiect stabilirea unui comision, calculat si perceput lunar, care disimulează, de fapt, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creează băncii un avantaj. Acest comision reprezintă o dobândă mascata ce echivalează cu un dol. Astfel, pentru același serviciu, respectiv acordarea creditului, se percep doua costuri, fără ca distincția dintre cele doua sa fie exprimata in mod clar si inteligibil așa cum cer dispozițiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Aceleași considerente se învederează și în ceea ce privește clauza cuprinsa la art. III pct. 9 din Actul adițional, astfel că se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementează plata unui comision de administrare.
În baza art. 1535 Cod civil, conform dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 pârâtele datorează dobândă legală calculată la debitul stabilit de instanța - aferent comisionului de administrare perceput in mod nelegal.
Clauza cuprinsa la art. III pct. 1 din Actul adițional, în ceea ce privește formula de calcul a dobânzii privitor la numărătorul fracției „ n" este abuzivă întrucât potrivit art. 38 alin. I lit. b din O.U.G. nr. 50/2010 calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face luând în calcul la numărătorul fracției numărul 30 zile, iar la numitorul fracției numărul 360, în timp ce în formula de calcul menționată în Actul adițional, banca folosește la numărătorul fracției „n" = numărul de zile până la scadența (așa cum reiese si din Contractul de credit nr. HL_). Având in vedere dispozițiile normative in vigoare, se impune înlocuirea factorului"n" cu "30", urmând ca dobânda sa fie calculată după formula D= S x (30/360) x RD%.
In privința clauzelor cuprinse la art. IV pct. 8, art. VI pct. 1.3.1. (2), art. VII pct. 1(7), (8), (9), (10) si pct. 2 privind scadenta anticipata, care prevăd scadenta anticipata a soldului creditorului in cazurile descrise in contract, nici aceste clauze nu au fost negociate cu reclamanții. Pentru a nu fi considerate abuzive, aceste clauze ar fi trebuit sa vizeze doar raporturile contractuale dintre părți, iar nu cele încheiate de client cu alte unități de creditare sau chiar cu aceeași banca, pentru ca scadenta anticipata a creditului trebuie sa fie in legătura cu acel credit, iar nu cu altele. De asemenea, noțiunea de "orice schimbare importanta in situația bunurilor sau in situația financiara a împrumutatului" care, in opinia băncii, face sa devină improbabil ca împrumutatul sa-i mai poată îndeplini obligațiile asumate nu este definita in mod corespunzător, lăsând, în mod discreționar, la latitudinea băncii, sa stabilească cadrul acestei noțiuni.
Cu privire la stabilizarea cursului de .schimb CHF - leu, la momentul încheierii contractului de credit în cauză, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum si la capacitatea reclamanților de înțelegere a clauzelor contractuale si a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasa alternativa la un credit in lei sau in euro, acest aspect constituind motivul determinant in vederea perfectării contractului. Astfel, reclamanții s-au obligat să returneze creditul contractat la termenele și în cuantumul stipulate in contract, având ca premiza cursul valutar al CHF de la aceea dată (2,29 lei) însă pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității reclamanților de a-și îndeplini obligațiile contractuale.
Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda națională cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute în vedere la data contractării creditului și, în consecință, incumbă în sarcina reclamanților obligații vădit disproporționate față de cele in considerarea cărora și-au exprimat voința de a se angaja juridic. Având in vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează părțile si in vederea asigurării unei angajări in deplina cunoștința de cauza a consumatorului in contractele de credit, este instituita in sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominanta in raport cu consumatorul, obligația informării in mod complet, corect si precis a celui din urmă cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din O.G. nr. 21/1992) si implicit cu privire la implicațiile îndatorării si la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din O.U.G. nr. 50/2010. De asemenea, conform art. 57 „În cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligați sa ofere consumatorilor informații complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligațiilor ce le revin""".
Clauza de risc valutar este o clauza abuzivă, întrucât, raportat la momentul încheierii contractului si la circumstanțele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului (fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia), determină un dezechilibru major între drepturile si obligațiilor asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale. Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului. Or, având in vedere obligația de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protecție inerente dreptului consumatorului in scopul garantării dreptului acestuia de a înțelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, fiecare beneficiar al unui credit în valuta trebuie sa cunoască riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs.
Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum precum si toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie sa conțină clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretări echivoce ale acestora si pentru înțelegerea cărora sa nu fie necesare cunoștințe de specialitate.
Având in vedere prevederile art. 969 C.Civ (in vigoare la momentul semnării contractului) conform cărora părțile trebuie sa acționeze cu bună-credință atât la negocierea si încheierea contractului, cât si pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita aceasta obligație, distribuția intre părți a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a creșterii valori CHF fata de moneda naționala, apare ca o soluție justa si echitabila ce materializează aplicarea acestui principiu.
Întrucât s-au schimbat împrejurările avute in vedere de părți la momentul încheierii contractului si, pe cale de consecința, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decât cele pe care părțile au înțeles sa le stabilească, se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii care odată cu . cod civil beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a soluțiilor conturate in practică.
În drept s-au invocat prevederile art. 453 Cpr.civ., Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, art. 1535 Cod civil, Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului.
Pârâta S.C. B. SA, a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepție prescripția dreptului reclamanților de a cere restituirea sumelor achitate cu 3 ani înainte de data înregistrării acțiunii față de prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, acest termen începe sa curgă de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii. Întrucât cauza anularii invocata de reclamanți decurge din însăși formularea clauzelor a căror nulitate a fost invocată, aceasta a fost cunoscută încă de la încheierea contractului de credit la data de 23.09.2007, iar cerere de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 05.03.2014, după expirarea termenului de 3 ani, se impune constatarea de către instanța a faptului ca prezenta acțiune este prescrisa.
D. consecința a stingerii dreptului la acțiune principal, în speță dreptul reclamanților la acțiunea în anularea clauzelor abuzive, se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii (art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958). Astfel, acțiunea in restituirea prestațiilor executate in temeiul unui act anulat are caracterul unei acțiuni patrimoniale si personale fiind astfel supusa prevederilor legale referitoare la prescripția extinctiva.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât la momentul acordării creditului, B. S.A. punea la dispoziția clienților o anumita oferta pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute, pentru fiecare tip de credit.
Aceste oferte variază in fiecare an in funcție de evoluția pieței bancare, tarifele practicate de banca fiind influențate de mai mulți factori, dar in special, de costul fondurilor, precum si marja de risc a țării.
Din portofoliul de soluții de creditare oferite de banca clienților săi la vremea respectiva, reclamanții au ales un produs de creditare cu dobânda variabila acordat in moneda CHF. Clientul s-a obligat sa plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2.5% din valoarea creditului si comision de administrare lunara a creditului de 0.3% aplicat la valoarea soldului creditului.
Potrivit dispozițiilor art. 4.3 din Contract, (…) înștiințarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare se face de către banca prin afișare la sediul unității si prin notificare scrisă. (...)
Prin semnarea contractului de credit, împrumutatul confirmă că a citit, înțeles si acceptat termenii si toate condițiile prevăzute in clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.
Comisionul de acordare a creditului reprezintă costul suportat de banca cu serviciile de analiza a bonității clientului si nu o garanție reținuta de către banca. Acesta a fost reținut o singura data, in momentul acordării creditului, fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului.
Începând cu data de 19.09.2010, data de intrare in vigoare a OUG 50/2010 pentru contractele in derulare, in conformitate cu art.37 pct. a) din OUG 50/2010, dobânda va fi raportata la fluctuațiile indicilor de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referința a BNR, in funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adaugă o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului.
Prin urmare, calcularea variației procentului de dobânda la creditul de consum in desfășurare se efectuează . si are ca referința evoluția indicatorilor publici LIBOR CHF la 3 luni pentru creditele in CHF .
Odată cu modificarea dobânzii se modifica si graficul de rambursare anexa la contract, împrumutatul putând solicita graficul de rambursare modificat in orice unitate teritoriala, Banca nefiind obligata sa transmită prin posta un nou grafic de rambursare.
Comisionul de acordare reprezintă costul suportat de banca cu serviciile de analiza a bonității clientului si nu o garanție reținuta de către banca. Acesta a fost reținut o singura data, in momentul acordării creditului, fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului.
Comisionul de administrare a creditului reprezintă costul pentru întreținerea si administrarea creditului si este plătit de către împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform graficului de rambursare.
Acesta se percepe in deplina conformitate cu clauzele contractuale si legislația in vigoare, respectiv, Art. 36 din OUG 50/2010, care stipulează ca pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate !a cererea consumatorilor.
Valoarea comisionului de administrare a creditului a rămas nemodificată de la data acordării creditului pana in prezent iar odată cu . OUG 50/2010, clientului nu i s-a mai perceput comisionul de administrare al contului curent și comisionul de rambursare anticipată.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală va fi considerata ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv."
In speță nu suntem în prezența unei asemenea ipoteze, respectiv clauza privind dobânda variabilă nu este o clauză „impusă" consumatorilor, întrucât la momentul încheierii contractului de credit exista o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului în funcție de varianta cea mai avantajoasă, opțiunea clientului fiind liber exprimată prin completarea cererii de creditare. Condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobândă și totodată modul în care variază, acestea fiind analizate de către împrumutat iar condițiile de creditare specifice fiecărui contract, astfel cum au fost selectate de fiecare client sunt menționate în contractul semnat de acesta și particularizate în funcție de opțiunile personale.
Prin urmare, nu se poate considera că ar fi îndeplinită condiția prevăzută la art. 4 din Legea nr. 193/2000, în sensul că « dobânda variabilă » ar fi fost impusă, deoarece aceasta avea posibilitatea de a opta pentru un produs de creditare cu dobândă fixă sau, pe parcursul derulării creditului puteau realiza o refinanțare a creditului prin convertirea acestuia într-un alt produs de creditare oferit de bancă.
Nu se poate reține faptul că, în materie de creditare, clauza privind dobânda variabilă care cuprinde si aceasta marja ar fi o clauză abuzivă, în sensul că ar crea un dezechilibru semnificativ între părțile contractate, acest tip de clauză nefiind cuprinsă în lista exemplificativă din Anexa Legii 193/2000.
Pe de altă parte, chiar noile modificări intervenite la sfârșitul anului 2008 permiteau în continuare comercianților folosirea unor dobânzi variabile ( art. II, pct. 9. art. 93 lit. f din OUG nr. 174/2008). De asemenea, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului european și a Consiliului din data de 23 aprilie 2008 cu termen de transpunere 12 mai 2010, menținea posibilitatea încheierii unor contracte de credit cu dobândă variabilă ( de exemplu art. 10, alin. 2 lit. f).
Așadar, clauza privind dobânda variabilă nu numai că nu poate fi considerată în sine drept o clauză abuzivă, dar chiar este recunoscută de legislația în vigoare și reglementările comunitare ca fiind o clauză valabilă, frecvent utilizată în practica bancară.
Acest tip de clauză nu poate fi considerată, prin efectele ei, că ar crea « un dezechilibru semnificativ între părțile contractante », deoarece, prin natura ei, ea nu acționează doar în mod unilateral, în favoarea băncii, ci în mod « bilateral», în sensul că dobânda poate fie să crească, fie să scadă.
Dobânda variabilă are, pe de-o parte, avantajul de a oferi pe întreg parcursul creditării cea mai bună dobândă în funcție de condițiile pieței, permițând consumatorilor să beneficieze de scăderi de dobândă și pe de altă parte, de a preîntâmpina pierderile inerente unei modificări intempestive a costurilor de finanțare: o dobândă fixă prezintă în mod cert avantajul plății unei rate fixe pe toata durata contractului, dar are dezavantajul de a nu putea fi modificată în funcție de evoluția viitoare a condițiilor de piață. Așadar, in sine dobânda variabilă nu poate fi considerată o clauză abuzivă.
În ceea ce privește structura dobânzii variabile, teoretic, aceasta poate să varieze în funcție de un singur indice (Euribor, Libor, Robor) sau în funcție de mai mulți factori care influențează costurile resurselor Băncii, precum: condițiile pieței monetare, costurile generate de prevederi legale/administrative, care derivă din nivelul și remunerarea rezervelor minime obligatorii, costul cu aprovizionarea obligatorie și costurile de refinanțare pe piețe si nivelul mediu al dobânzii aferente depozitelor atrase de către Bancă. Concret, aceste modificări au respectat întrutotul mecanismul agreat prin contract, fiind determinate de modificarea factorilor care influențează costurile resurselor B..
Cu privire la susținerea reclamantului potrivit căreia creditorul nu a negociat clauza privind cursul variabil al ratei de rambursare, raportata la cursul de schimb al CHF nu poate fi reținuta in cauză, întrucât creditul a fost stabilit ca plătibil în moneda CHF, iar cursul de schimb este influențat atât pozitiv cat si negativ de o multitudine de factori, in special factori de piața, dar si de politica generala.
Valoarea cursului anunțata in fiecare zi de către Banca Naționala a României (BNR) nu este stabilita de instituție, ci se formează prin flotare libera. Banca centrala poate influenta evoluția dintr-o zi a cursului prin intervențiile pe care le face pe piața.
Anticipările in domeniul inflației depind, la rândul lor de mai mulți parametri, cu efecte asupra nivelului cursului de schimb, respectiv de politica monetara si rata de creștere economica, fiecare cu grade sporite de incertitudine. întrucât rata de creștere economica reprezintă o valoare dificil de prevăzut, specialiștii in domeniul ratei de schimb adopta doua scenarii: de sporire si de scădere a ratei de creștere economica, ceea ce conduce Ia determinarea unui interval de evoluție a cursului de schimb.
În acest sens este și jurisprudența ICCJ care, prin decizia nr. 812/21.02.2012 pronunțata in dosar_ (pe care o anexam prezentei) a statuat lipsa caracterului abuziv al unei clauze similare celei care face obiectul prezentului dosar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 Cpr. civ și orice alte dispoziții legale incidente în cauză.
S-au depus la dosar contractul de credit ipotecar nr. HL19421/8.02.2008 și actul adițional la acesta nr. 1/30.06.2009, situația plăților efectuate de reclamanți în baza contractului de credit încheiat cu Banca, alte înscrisuri.
Prin încheierea din 9.09.2014 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta S.C. B. S.A. prin întâmpinare în ceea ce privește pretențiile cu titlu de restituire comision de administrare pentru perioada 8.02._09, restituire dobândă încasată nelegal în perioada 8.02._09, precum și pentru dobânda legală aferentă acestor debite, respingându-se excepția în ceea ce privește cererile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale și nulității lor pe această cale.
La termenul de judecată din 3.02.2015 reclamanții au depus la dosar declarație scrisă de renunțare la judecată privind cererile privind constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit si să se dispună eliminarea acesteia; să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; să se dispună restituirea diferenței dintre contravaloarea ratelor achitate la cursul CHF din ziua plații (achitate de la data semnării Contractului si pana la data rămânerii definitive a hotărârii) si contravaloarea ratelor calculate la cursul de schimb CHF din data semnării Contractului de credit (1 CHF = 2,2966 lei); să se dispună denominarea in moneda naționala a plaților, solicitând instanței să se ia act de această renunțare la judecată.
Prin note scrise depuse la dosar, pârâta B. S.A. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. S.A. Sucursala Sibiu, excepție care a fost respinsă prin încheierea din 3.03.2015.
Prin contractul de credit ipotecar nr. HL19421/8.02.2008 încheiat cu S.C. B. S.A. prin Agenția V. A. din Sibiu, li s-a acordat reclamanților un credit ipotecar în valoare de_ CHF, pe o perioadă de 360 luni, cu o dobândă fixă pe o perioadă de 6 luni de la data primei trageri din contul de credit, iar apoi cu o dobândă variabilă egală cu indicele de referință al Băncii pentru creditul ipotecar acordat în CHF, potrivit art. 1.1, 2.1, 4.1 și 4.2 din contract. (filele 14-17 ale dosarului)
Ulterior, aceleași părți au încheiat actul adițional nr. 1/30.06.2009 la contractul de credit nr. HL19421/8.02.2008 prin care se modifică și se completează clauzele contractului inițial, printre care cea referitoare la formula de calcul a dobânzii lunare datorate de împrumutați Băncii – art. III pct. 1 din Actul Adițional. (filele 19-24 ale dosarului)
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contrar cerințelor bunei-credințe.
Potrivit art. 4 alin. 6 din același act normativ, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Prevederile Legii nr. 193/2000 care transpune în legislația națională Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii trebuie să fie conforme cu aceasta, iar potrivit jurisprudenței CJUE – în cauzele C-472/10, C-484/08, instanța de judecată se poate pronunța și asupra clauzelor ce privesc obiectul principal al contractului, respectiv prețul contractului, dacă aceste clauze nu sunt redactate într-un mod clar și inteligibil.
Analizând clauzele de la pct. 4.1, 4.2, 4.3 și 4.5 din Contractul de credit nr. HL19421/8.02.2008, privind nivelul dobânzii variabile și modul de calcul al acesteia, instanța reține că părțile au convenit ca, după 6 luni de la prima tragere din contul de credit, dobânda să fie variabilă „egală cu Indicele de referință al Băncii pentru creditul ipotecar acordat în CHF”.
Reclamanții au semnat acest contract și graficul de rambursare, iar dobânda variabilă a fost stabilită potrivit de parți, fără a se mai adăuga de către bancă o marjă fixă, ceea ce respectă întocmai prevederile art. 37 alin. 1 lit. a din OUG 50/2010 - dispoziții ce au devenit aplicabile și contractului de credit în speță, potrivit art. 95 din OUG 50/2010, în forma inițială, până la modificarea lui prin Legea 288/2010, în vigoare din 2.01.2011.
Această clauză din contractul inițial, referitoare la dobânda variabilă și modul său de calcul, era conformă și cu actele normative anterioare OUG 50/2010 – art. 92 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, și contrar susținerilor reclamanților, indicele de referință al băncii pentru CHF nu permitea modificarea dobânzii discreționar de către bancă, ci este variabil și stabilit în funcție de factori externi, fiind adus la cunoștință prin afișare în presă și la sediile unităților teritoriale ale Băncii, potrivit art. 4.1 din Contract.
Clauza de la pct. 4.2 din Contract privind dobânda variabilă nu este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contrar cerințelor bunei-credințe, în sensul art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000, atâta timp cât ea nu este variabilă doar în interesul băncii, ci fluctuația ei poate permite în aceeași măsură și consumatorului să beneficieze de reduceri ale dobânzii pe perioada creditării.
Pe de altă parte, prin actul adițional nr. 1/30.06.2009 semnat de asemenea de reclamanți în calitate de împrumutat și codebitor, s-a explicitat formula de calcul a dobânzii variabile prin art. III pct. 1, care include RD%, reprezentând rata anuală a dobânzii, compusă din LIBOR CHF la 6 luni + marja fixă a băncii, formulă acceptată de reclamanți, cu excepția numărătorului „n” al fracției incluse în această formulă de calcul, care s-a solicitat a fi înlocuit cu numărul 30 (zile).
Nu se poate reține că în lipsa numărului „30” la numărătorul fracției menționate, care este în prezent „n”, clauza de explicitare a formulei de calcul pentru dobânda variabilă devine abuzivă în sensul art. 1 și 4 din Legea 193/2000, atâta timp cât în cuprinsul contractului există mențiunea că „n= numărul de zile” suficient de clară și inteligibilă.
Pentru cele mai sus arătate, în baza art. 1 și 4 din Legea 193/2000 instanța va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor de la pct. 4.1, 4.2, 4.3 și 4.5 din Contractul de credit nr. HL19421/8.02.2008, privind nivelul dobânzii variabile precum și al clauzei de la art. III pct. 1 din Actul adițional nr. 1/30.06.2009 pentru nemenționarea cifrei „30” la numărătorul fracției în loc de variabila„n”.
Este adevărat că potrivit art. 38 alin. 1 lit. b din OUG 50/2010 la calculul ratei lunare a dobânzii, în una din cele două variante admise de lege se va acea în vedere „la numărătorul fracției numărul 30 zile iar la numitorul fracției numărul 360”, însă față de cele statuate de practica CJUE – cauza C-618/10, instanțele nu au posibilitatea să intervină și să modifice contractul părților, nici în cazul când s-ar găsi această clauză ca fiind abuzivă, instanța având doar obligația de a exclude de la aplicare clauza contractuală abuzivă.
Contractul este legea părților, conform art. 969 C.civ. anterior, în vigoare la data încheierii contractului de credit în speță, și numai acestea pot să convină la modificarea lui prin act adițional în forma și condițiile prevăzute de lege, astfel că cererea de înlocuire la numărătorul fracției „n”cu „30” în formula de calcul a dobânzii variabile de la art. III pct. 1 din Actul adițional nr. 1/30.06.2009, se va respinge ca inadmisibilă.
În ceea ce privește comisionul de administrare, se reține că prin art. 4.7 și 4.11 din Contractul de credit nr. HL19421/8.02.2008 pentru care reclamanții solicită constatarea caracterului abuziv, reclamanții s-au obligat la plata unui comision de administrare lunar, odată cu rata de credit, în valoare de 0,20% aplicat la valoarea soldului.
Însă acest comision este în acord cu prevederile art. 36 alin. 1 și 3 din OUG 50/2010 care stipulează că se poate percepe de către creditor, pentru creditul acordat, un comision de administrare, calculat ca procent aplicat la soldul curent al creditului.
În aceste condiții, nu se poate reține că acest comision de administrare stabilit și acceptat de părți, în concordanță cu actele normative în materie, a creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor reclamanți, atâta timp cât era raportat la suma rămasă de restituit din împrumut și oricum, acest comision a fost achitat doar pe perioada 8.02._09, deși a fost prevăzut și la art. III pct. 9 din actul adițional nr. 1/30.06.2009.
În consecință, se va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de administrare de la art. 4.7 și 4.11 din Contractul de credit nr. HL19421/8.02.2008 și art. III pct. 9 din actul adițional nr. 1/30.06.2009, ca neîntemeiate.
Cererile reclamanților de obligare a pârâtelor la restituirea sumelor reprezentând dobândă încasată nelegal și 1.278,43 franci elvețieni (CHF) reprezentând comision de administrare, ambele categorii de debite solicitate fiind încasate in perioada 08.02._09, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor debite calculată de la data încasării acestor sume si până la plata lor, urmează a se respinge ca fiind prescrise, în condițiile în care prin încheierea din 9.09.2014 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru plata acestor sume.
În ceea ce privește clauza de la art. IV pct. 8 din actul adițional nr. 1/30.06.2009, prin care s-a stipulat că „În caz de neachitare la scadență a oricărei sume datorate sau a neîndeplinirii oricărei obligații asumate prin contract, Împrumutatul va fi considerat de drept în întârziere, iar Banca poate declara scadența anticipată a creditului în ziua imediat următoare datei de scadență stabilite în contract, prin comunicarea unei simple adrese împrumutatului (…) În cazul creditelor ipotecare acordate în baza Legii 190/1999, contractul se consideră reziliat de plin drept și iar Banca poate să declare exigibilitatea anticipată a creditului numai dacă în 30 de zile de la primirea notificării trimise de Bancă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc ori bancar, împrumutatul nu execută obligațiile scadente și plătibile asupra cărora a fost notificat”instanța reține că prin conținutul său vizând condițiile declarării exigibilității anticipate a creditului, doar pentru cazul în care împrumutatul nu-și îndeplinește obligațiile de plată, nu creează un dezechilibru în drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe.
Deși clauza cuprinde termeni juridici, este general cunoscut că în orice tip de contract de împrumut, neîndeplinirea obligației de restituire a sumei împrumutate, atrage consecințe negative în plan financiar pentru împrumutat, astfel că nu se poate reține că această clauză nu ar fi fost acceptată de reclamanți după explicitarea termenilor menționați în cuprinsul ei, în raport de încheierea contractului de credit cu bună credință. În cazul creditului ipotecar de față, scadența anticipată pentru neplată, s-a prevăzut a se declara doar după o prealabilă notificare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin executor judecătoresc ori bancar, după 30 de zile de la această notificare, astfel că dreptul reclamanților de a fi informați în prealabil despre această procedură a fost respectat.
În ceea ce privește clauza de la art. VI pct. 1.3.1. (2) din actul adițional, aceasta stabilește dreptul băncii de a declarat scadent anticipat creditul în caz de neexecutare de către împrumutat a oricărei obligații asumate prin contract, în condițiile clauzei de la art. IV pct. 8 analizată mai sus, astfel că pentru aceleași considerente, nici această clauză nu se găsește abuzivă.
Prin clauzele de la art. VII pct. 1 (7), (8), (9), (10) din actul adițional s-a stabilit că sunt situații „care vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligațiilor asumate în temeiul prezentului contract și pot avea ca efect declararea de către Bancă a exigibilității anticipate a creditului: (…) (7) a fost introdusă/pronunțată orice acțiune judecătorească, hotărâre de sechestru, executare silită, executare silită sau acțiune similară împotriva Împrumutatului, a bunurilor sale (inclusiv conturi) sau veniturilor aduse în garanție/cesionate în favoarea Băncii prin prezentul Contract; (8) orice altă neîndeplinire a obligațiilor asumate de împrumutat conform oricăror alte contracte de credit încheiate cu Banca și/sau cu alte instituții financiare, care ar conduce la imposibilitatea rambursării creditului acordat în temeiul prezentului contract; (9) orice neîndeplinire a obligațiilor asumate de către o terță persoană conform oricărui contract de credit încheiat cu banca, obligați garantate cu imobilul (..) și care ar conduce la imposibilitatea rambursării creditului acordat în temeiul prezentului contract; (10) orice schimbare importantă în situația bunurilor sau în situația financiară a împrumutatului care ar afecta capacitatea împrumutatului de a respecta obligațiile asumate prin prezentul contract”..
De asemenea, la art. VII pct. 2 din actul adițional se stipulează că „în situația apariției unui caz de neîndeplinire a obligațiilor sau în caz de deces al oricăruia dintre împrumutați (1) creditul (..) va deveni imediat scadent anticipat și plătibil de către împrumutat, care renunță expres la beneficiul termenului.(2) împrumutatul va plăti toate costurile, taxele, onorariile, comisioanele și alte sume exigibile conform prezentului contract.”
Se observă că prin aceste clauze practic se stabilește posibilitatea declarării scadenței anticipate a întregului credit incluzând accesoriile conform contractului, în situații care nu au legătură cu contractul de credit și executarea obligațiilor izvorâte de acesta în sarcina împrumutaților, ci de eventuale acțiuni în justiție, proceduri în care ar putea fi implicați împrumutații și bunurile lor, întemeiate pe alte obligații decât cele asumate prin contract, și chiar în situația decesului unuia dintre aceștia.
Instanța apreciază astfel că asemenea clauze au creat în mod evident un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților în detrimentul reclamanților consumatori, și nu ar fi fost acceptate în condițiile unei negocieri efective prin explicitarea lor astfel încât să fie efectiv înțelese de reclamanți în momentul încheierii actului adițional la contract, și dacă aceștia ar fi avut posibilitatea să-și exprime dezacordul cu privire la inserarea acestor clauze, fiind vădit dezavantajoase pentru situația lor și a bunurilor lor în viitor, pe o perioadă îndelungată de 343 de luni de creditare, rămase din durata creditului, după încheierea actului adițional.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 se va admite cererea reclamanților și se va constata că art. VII pct. 1 (7), (8), (9), (10) și pct. 2 – aceasta din urmă privind scadența anticipată a creditului în caz de deces al oricăruia dintre împrumutați, clauze menționate în actul adițional nr. 1/30.06.2009 la contractul de credit ipotecar nr. HL19421/8.02.2008 încheiate de părți, au caracter abuziv și pe cale de consecință se va dispune înlăturarea clauzelor menționate mai sus din actul adițional nr. 1/30.06.2009.
Față de declarația de renunțare la judecată a reclamanților depusă la dosar la termenul din 3.02.2015, în baza art. 406 Cpr.civ., în aplicarea principiului disponibilității în procesul civil conform art. 9 Cpr.civ, se va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților privind cererile de constatare a caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit și eliminarea acesteia, să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; să se dispună restituirea diferenței dintre contravaloarea ratelor achitate la cursul CHF din ziua plații (achitate de la data semnării contractului si pana la data rămânerii definitive a hotărârii) si contravaloarea ratelor calculate la cursul de schimb CHF din data semnării Contractului de credit (l CHF = 2,2966 lei), să se dispună denominarea in moneda naționala a plăților.
În temeiul art. 453 Cpr.civ. pârâtele aflate în culpă procesuală în măsura admiterii acțiunii, vor fi obligate la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 66 a dosarului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A. A. I. și A. M. F., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. R. din Sibiu, ., jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. cu sediul în București, .. 6A, sector 2, București, S.C. B. S.A. Sucursala Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii nr. 17, jud. Sibiu și S.C. B. S.A. Agenția V. A., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu și în consecință:
Constată nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. VII pct. 1 alin. 7, 8, 9, 10 și pct. 2 – aceasta din urmă doar în partea privind scadența anticipată a creditului în caz de deces al oricăruia dintre împrumutați, clauze menționate în actul adițional nr. 1/30.06.2009 la contractul de credit ipotecar nr. HL19421/8.02.2008 încheiate de părți, prin constatarea caracterului abuziv al acestor clauze.
Dispune înlăturarea clauzelor menționate mai sus din actul adițional nr. 1/30.06.2009.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților privind cererile de constatare a caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit și eliminarea acesteia; să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; să se dispună restituirea diferenței dintre contravaloarea ratelor achitate la cursul CHF din ziua plații (achitate de la data semnării contractului si pana la data rămânerii definitive a hotărârii) si contravaloarea ratelor calculate la cursul de schimb CHF din data semnării Contractului de credit (l CHF = 2,2966 lei); să se dispună denominarea in moneda naționala a plăților.
Respinge în rest acțiunea reclamanților.
Obligă pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. I. Ș.
Redactat A.L.25.06.2015/Ex. 7, 5 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1501/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1512/2015.... → |
|---|
