Contestaţie la executare. Sentința nr. 130/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 130/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 130/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR.130
Ședința publică de la de la 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. P.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestator N. E. SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR RELCO ACTIVE SPRL și pe intimat ORAȘUL C. PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru contestatoare avocat R. G., lipsă fiind intimatul ORAȘUL C. PRIN PRIMAR.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- Procedura de citare este legal îndeplinită;
- Cauza are ca obiect contestație la executare;
- P. se află la primul termen de judecată, în fața primei instanțe.
Instanța, având în vedere că este primul termen de judecată la care procedura este legal îndeplinită în fața primei instanțe, procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. și 172 C.pr.fiscală.
Instanța, potrivit art. 238 C.pr.civ. pune în discuție estimarea duratei procesului.
Reprezentanta contestatoarei apreciază ca fiind rezonabilă o durată de maxim 2 termene.
Instanța, față de obiectul și complexitatea cauzei și probatoriul propus pentru a fi administrat, reținând și opinia exprimată de reprezentanta contestatoarei sub acest aspect, apreciază ca fiind optim și previzibil pentru soluționarea cauzei un termen.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanta contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune 2 sentințe civile ale Judecătoriei Sibiu 138/2012 și 6273/2014, una irevocabilă și alta atacată cu recurs, prin care au fost anulate acte de executare, pe motiv că pe de o parte, nu au fost comunicate deciziile de impunere ca și titluri de creanță, și pe de altă parte, aspecte legate de necomunicarea în conformitate cu legea; de altfel nu li s-au comunicat deloc actele de executare.
Pe fond, avocata contestatoarei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, anularea actelor de executare, respectiv a titlurilor executorii și a somațiilor de executare, să constate că pe de o parte, titlurile de creanță nu au fost comunicate, ca și deciziile de impunere, prin raportare la art. 141 C.pr.fiscală alin. (1) și (2) rap. la art. 44, 45 C.pr.fisc., iar pe de altă parte, aceste decizii de impunere nefiind comunicate nu s-au transformat în titluri executorii care să justifice declanșarea executării silite. Mai mult decât atât, nici măcar titlurile executorii contestate nu au fost comunicate. Deși intimatul aneaxează borderouri în întâmpinare prin care dorește să dovedească transmiterea titlurilor executorii, prin acestea nu se face dovada comunicării, nu se identifică destinatarul și nici actele comunicate, ca atare nu pot produce efecte juridice care să poată sta la baza executării silite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /10.09.2014 contestatoarea S.C. N. E. S.R.L., solicită împotriva intimatei ORAȘUL C. anularea titlurilor executorii nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07.11.2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013 ; anularea somațiilor nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07-H-2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013 .
În fapt se arată că în cursul lunii august 2014 a solicitat intimatei comunicarea titlurilor executorii, a actelor de executare si a deciziilor de impunere, având ca obiect obligațiile fiscale stabilite in sarcina sa și înregistrate ca fiind neachitate. Urmare a acestei cereri, la 20.08.2014, parata a transmis prin scrisoare recomandata documentele solicitate, printre care si titlurile executorii si somațiile de executare contestate. Data de mai sus, respectiv 20.08.2014, este data la care a luat cunoștința pentru prima data despre existenta titlurilor executorii identificate mai sus si despre existenta unor decizii de impunere emise pe seama societății. In ceea ce privește titlurile executorii si somațiile, arătă ca niciunul dintre titlurile executorii si somațiile contestate nu au fost comunicate potrivit prevederilor art. 44 O.G. 92/2003. De asemenea, prin adresa prin care a solicitat comunicarea titurilor executorii si a deciziilor de impunere aferente anilor 2009-2013, a solicitat si dovezile de comunicare aferente actelor antementionate, insa aceste dovezi nu i-au fost comunicate. Odată cu titlurile executorii de mai sus, prin scrisoarea din 20.08.2014, i-au fost comunicate si o . titluri de creanță, constând in decizii de impunere, respectiv, deciziile de impunere aferente anilor 2009-2013. In ceea ce privește aceste decizii de impunere, arătă ca nici aceste acte administrativ-fiscale nu au fost comunicate potrivit prevederilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003.Potrivit prevederilor art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala "executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu" emis de către organul de executare competent .La art. 2 al art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala se arată că "titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.Potrivit prevederilor art. 45 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte juridice din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ, comunicat potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic.Raportat la prevederile legale precitate, reținem ca, actul administrativ-fiscal produce efecte juridice din momentul comunicării si ca titlul de creanța, respectiv in speța decizia de impunere, devine titlu executoriu doar daca a fost comunicata, in mod legal, iar obligația de plata a devenit scadenta prin neplata in termen.Prin prevederile art. 44 C.P.F. se instituie patru modalități de comunicare a actului administrativ-fiscal, respectiv prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului sub semnătura,prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire,prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului administrativ fiscal si confirmarea primirii;prin publicitate, daca celelalte modalități de comunicare nu sunt posibile.
In speța, parata nu a comunicat deciziile de impunere, titlurile executorii sau somațiile contestate, incalcand astfel dispozițiile art. 44 C.P.F.In contextul in care, titlurile de creanța nu au fost comunicate in mod legal, creanța nu a devenit scadenta si astfel nu a existat un titlu executoriu legal care sa poată fi pus in executare silita, drept pentru care titlurile executorii si somațiile atacate sunt nule.Mai mult decât atat, nici titlurile executorii nu au fost comunicate cu respectarea prevederilor art. 44 C.P.F., astfel ca nu ne sunt opozabile și nu produc efecte juridice.Se arată că titlurile executorii sunt nemotivate Obligația motivării actelor administrativ-fiscale este prevăzută de art. 296 TFUE, potrivit căruia motivarea este o condiție de valabilitate generală, aplicabilă tuturor actelor juridice de drept unional. Obligația de motivare a actelor administrativ-fiscale este prevăzuta si de prevederile legislației naționale, respectiv de art. 43 C.P.F. Titlurile executorii atacate nu respecta exigentele art. 43 alin. 2 lit. d si e, deoarece nu sunt indicate titlurile de creanța din care rezulta obligațiile fiscale, astfel că, nu stie care este faptul generator al obligației fiscale si care este perioada pentru care s-a calculat obligația fiscala, fiindu-i imposibil sa cenzureze titlurile executorii, sub aspectul certitudinii si exigibilității sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii. De altfel, comparând titlurile executorii cu deciziile de impunere comunicate cu aceeași ocazie se poate observa ca sumele evidențiate in cuprinsul deciziilor de impunere nu corespund cu cele din titlurile executorii.
În drept se invocă prevederile art. 172, art. 173 din O.G. nr. 92/2003 .
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor atacate ca fiind temeinice și legale- fila 40 .
A arătat intimata faptul că, contestatoarea figurează în evidențe ca persoană care datorează impozit conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/2003 pentru clădirea deținută pe . C. .Au fost emise deciziile de impunere nr. 1229/2009, 125/2010, 1587/2011, 295/2012 și 11/2013, titluri care puteau fi atacate în 30 de zile la organul emitent.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:Intimata a emis la data de 28.01.2009, 8.02.2010, 7.02.2011 și 20.01.2012 pe numele contestatoarei deciziile de impunere pentru stabilirea impozitului în cazul persoanelor juridice, datorat în temeiul L 571/2003 .Intimata a depus la dosar borderouri pentru trimiteri de corespondență pentru a atesta comunicarea titlurilor către contestatoare.
Ulterior, la data de 13.12.2010, intimata a emis titlurile executorii nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07.11.2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013 precum și somațiile nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07-H-2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013 ce conțin natura obligației bugetare – impozit clădiri și cheltuieli de executare ( filele 9-18 ) .
Prin art. 41 din Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal este definit ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale".În ceea ce privește titlul executoriu fiscal, prin art. 137 alin. (2) din Codul de procedura fiscala se prevede ca "Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".Potrivit art. 110 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după cum executarea se face de bunăvoie sau prin executare silită, titlul de creanță fiind actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. De asemenea, dispozițiile art. 44 alin. 1 teza I din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează în mod neechivoc și imperativ principiul comunicării actului administrativ fiscal contribuabilului căruia îi este destinat iar dispozițiile art. 45 din același act normativ instituire principiul opozabilității actului administrativ fiscal față de contribuabil în ceea ce privește efectele juridice ale acestuia, dispunând că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Rezultă că actul administrativ fiscal își va produce efectele proprii împotriva contribuabilului doar din momentul comunicării sale sau la o dată ulterioară comunicării menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Plecând de la aceste două principii, instanța reține că, în conformitate cu art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Altfel spus, dispozițiile titlului de creanță – act administrativ fiscal adus la cunoștință contribuabilului potrivit principiului comunicării pentru a-și produce efectele și a fi opozabil acestuia, nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către debitorul obligației de plată, deși acesta a știut de această obligație, ceea ce conduce la transformarea titlului de creanță într-un titlu executoriu la expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, titlu ce permite organelor de executare fiscală să procedeze la executarea sa în vederea stingerii obligațiilor fiscale.
Aplicând la speță principiile și dispozițiile legale sus menționate, instanța reține următoarele: Titlurile de creanță – acte administrativ fiscale din cauză sunt reprezentate de deciziile amintite emise de intimată și comunicate contribuabilului debitor, în opinia acesteia, prin poștă. Art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cu care actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Astfel instanța reține că deciziile de impunere nu au fost comunicate contestatoarei în conformitate cu dispozițiile legale, borderourile depuse la dosar nefăcând dovada comunicării acestora, aceasta luând la cunoștință de obligațiile de plată conținute în actele menționate doar în urma demersurilor efectuate la organul emitent. Așa fiind, instanța reține că, în lipsa comunicării conforme cu dispozițiile legale, deciziile emise pe numele contestatoarei nu sunt opozabile acesteia și nu-și pot produce efectele proprii, deci nici cel al transformării acestora în titluri executorii, în condițiile în care debitoarea contestatoare s-a aflat în imposibilitate de a lua la cunoștință de natura, cuantumul și scadența obligațiilor de plată precum și de a ataca deciziile în conformitate cu art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ceea ce atrage anularea titlului executoriu .
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța văzând dispozițiile art. 44, 45, 110, 141 alin. 2, art. 174 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, găsește întemeiată contestația urmând a fi admisă sens în care va dispune anularea titlurilor executorii nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07.11.2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013, precum și anularea somațiilor nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07-H-2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. N. E. S.R.L., cu sediul social în Sibiu, .. 9, CUI_, J_, societate aflata in reorganizare judiciara, reprezentata de către S. E. in calitate de administrator special si Relco Active SPRL cu sediul profesional in Sibiu, ., ., având sediul procesual ales la sediul Șomandră & G. SCA din Sibiu, ., în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL C. prin Primar, cu sediul în C., P-ța Revoluției nr. 1 și pe cale de consecință:
Dispune anularea titlurilor executorii nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07.11.2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013 .
Dispune anularea somațiilor nr. 536/08.04.2009, nr. 491/20.10.2009, nr. 1855/13.05.2010, nr. 122/26.10.2010, nr. 327/04.05.2011, nr. 439/07-H-2011, nr. 100/16.05.2012, nr. 135/03.10.2012, nr. 72/11.04.2013 și nr. 105/17.10.2013.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. PĂLTINEANUALEXANDRA N.
RD. M.P. 19.01.2015
TEHN.A.N. 03.02.2015
EX.4, .>
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6732/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6727/2015.... → |
|---|
