Contestaţie la executare. Sentința nr. 6498/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6498/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 6498/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.6498
Ședința publică din 25.11.2015
Instanța compusă din :
Președinte: VIRGILIIU C. F. – judecător
Grefier: L.-S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind contestatoarea S. L. cu domiciliul în S., ., jud. S., împotriva intimatului M. S. – Direcția Fiscală Locală S., cu sediul în S., .. 2, jud. S..
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 18.11.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2014, contestatoarea S. L. în contradictoriu cu intimatul M. S. – Direcția Fiscală Locală S., a formulat contestația la executare solicitând anularea titlului executoriu nr._/24.05.2013 și somației nr._/24.05.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că actele ce fac obiectul contestației nu i-au fost comunicate, aceasta neavând locuința la adresa indicată în somație, și aflând de existența acestora la data de 31.07.2014 cu ocazia fotocopierii dosarului nr. 18._ . Pe fondul contestației a arătat că suma de 1.311 lei a fost achitată, iar suma de 787 lei reprezentând accesorii înțelege să o conteste întrucât a fost stabilită în baza unui contract de concesiune care nu i-a fost comunicat anterior emiterii somației. De asemenea a arătat că nici din decizia de impunere comunicată contestatoarei nu rezultă un termen fix de plată a contravalorii concesiunii, menționându-se doar „termen de plată conform contract”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-174 din O.G. nr. 93/2003.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 172 lei (f.22-23).
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.09.2014 intimatul M. S. – Direcția Fiscală Locală S. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării intimatul a arătat că prin contractul de concesiune nr. 46/09.11.2007 M. S. prin Primar a concesionat un teren către numiții R. G. și R. M. în scopul de a edifica un balcon în continuarea apartamentului proprietatea acestora. Prin contractul de concesiune s-a stabilit data plății redevenței la 25.03 a fiecărui an pentru anul în curs, precum și penalitățile datorate pentru întârzierea la plată în cuantum de 1%/zi de întârziere. Intimatul a arătat că cei doi concesionari i-au donat apartamentul contestatoarei, în contractul de donație menționându-se că preia și toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de concesiune, iar la data de 30.05.2011 s-a încheiat actul adițional nr. 45 la contractul de concesiune, prin care s-a stabilit calitatea de concesionară a contestatoarei. Intimatul a arătat că debitoarea-contestatoare avea cunoștință de obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de concesiune, și pe care s-a obligat să le îndeplinească, iar pe de altă parte contestatoarea nu a invocat nici un motiv de nulitate a executării silite și a actelor de executare. De asemenea, a arătat că după expirarea termenului de plată a redevenței s-au calculat majorări de întârziere conform dispozițiilor contractuale, sumele datorate cu titlu de majorări fiind evidențiate prin titlul executoriu nr._/24.05.2013.
În motivarea în drept a întâmpinării intimata a invocat dispozițiile art. 205, art. 411 alin. (2) C.pr.civ., art. 142, art. 148 C.proc.fisc.
Prin cererea completatoare formulată la data de 12.11.2014 contestatoarea a arătat că solicită anularea celor două acte de executare care nu i-au fost comunicate pentru a le contesta, arătând că acestea au fost emise în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc creanțele fiscale accesorii, nefiindu-i comunicată nici o decizie referitoare la obligația de plată a accesoriilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 44 și 45 C.proc.fisc.
La termenul din data de 11.02.2015 reprezentantul intimatului a arătat că nu s-a emis o decizie de impunere cu privire la accesorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra cererii de repunere în termenul de formulare a contestației la executare, se reține că potrivit art. 186 alin. (1) C.proc.civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Potrivit art. 173 alin. (1) C.proc.fisc., Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Astfel, pentru a fi incidentă instituția repunerii în termenul de formulare a contestației la executare, trebuie ca termenul de formulare a contestației la executare de 15 zile de la data comunicării actelor de executare să fie împlinit, iar contestatorul să facă dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
În cauza de față actele de executare ce fac obiectul contestației la executare nu i-au fost comunicate contestatoarei, astfel că în privința acesteia nu a început să curgă termenul de formulare a contestației la executare.
În acest sens se reține că intimatul a depus la dosarul cauzei o dovadă de comunicare din data de 05.06.2013, adresată contestatoarei S. L., pe care este aplicată o semnătură la rubrica „semnătura destinatarului”, iar la rubrica privind calitatea primitorului s-a menționat „destinatar”.
Contestatoarea a contestat semnătura atribuită acesteia, aplicată pe dovada de comunicare din data de 05.06.2013, în acest sens procedându-se la verificarea de scripte, iar prin raportul de expertiză grafoscopică efectuată în acest sens s-a stabilit că semnătura de pe actul intitulat „confirmare de primire” din 5 iunie 2013 nu a fost executată de către numita S. L. (f.112).
Astfel, având în vedere că înscrisul intitulat „confirmare de primire” nu a fost comunicat contestatoarei, rezultă că în privința acesteia nu a început să curgă termenul de formulare a contestației la executare, astfel că, fiind formulată în termen, în privința contestației la executare nu se pune problema repunerii în termenul de formulare, motiv pentru care instanța urmează să respingă cererea de repunere în termenul de formulare, neavând incidență dispozițiile art. 186 alin. (1) C.proc.civ.
Asupra contestației la executare formulate, instanța reține că prin titlul executoriu nr._/24.05.2013 s-a început executarea silită împotriva contestatoarei în ce privește creanțele fiscale datorate de aceasta constând în impozit pe clădiri în cuantum de 89 lei și accesorii de 4 lei, impozit pe teren de 3 lei, contravaloare concesionari în cuantum de 1.311 lei și accesorii în cuantum de 787 lei.
În cuprinsul titlului executoriu nu sunt indicate documentele prin care s-au stabilit sau individualizat sumele de plată.
Prin somația nr._/24.05.2013 contestatoarea a fost somată să achite sumele evidențiate prin titlul executoriu nr._/24.05.2013.
Contestatoarea a contestat cele două acte de executare silită doar în ce privește accesorii aferente sumei datorate cu titlu de redevență concesiune, în cuantum de 787 lei.
Art. 172 alin. (1) din O.G. 92/2003 prevede că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.
Potrivit art. 85 alin. (1) din O.G. 92/2003, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
De asemenea, potrivit art. 86 alin. (1) din același act normativ, decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.
În conformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (2) din O.G. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
De asemenea potrivit art. 141 alin. (1) din O.G. 92/2003 executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Așa cum rezultă din prevederile legale enunțate anterior, stabilirea în sarcina unei persoane a obligației de achitare a unui impozit, taxă, sau alte contribuții, se realizează prin emiterea unui titlu de creanță sau a unui alt înscris căruia legea îi atribuie calitatea de titlu executoriu, în care se evidențiază sumele datorate și scadența obligației de plată.
În cazul în care debitorul nu achită la scadență sumele stabilite prin titlul de creanță, creditorul poate demara executarea silită.
În cauza de față, intimatul a demarat executarea silită împotriva contestatoarei pentru achitarea sumelor evidențiate în cuprinsul înscrisului intitulat „titlu executoriu nr._/24.05.2013”, fără ca acesta să aibă la bază existența unei decizii de impunere ori a unui alt înscris căruia legea să îi atribuie calitatea de titlu executoriu.
Faptul că prin contractul de concesiune încheiat de părți s-a prevăzut obligația contestatoarei de a achita penalități de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere, nu este de natură să absolve intimata de obligația de a emite o decizie de impunere privind accesoriile datorate, neputându-se iniția executarea silită în absența unui titlu de creanță.
Astfel, executarea silită demarată împotriva contestatoarei nu are nici un suport legal, executarea neputându-se desfășura în absența unui titlu de creanță.
În consecință, instanța va admite contestația la executare formulată și va anula actele de executare constând în Titlul executoriu nr._/24.05.2013 și Somația nr._/24.05.2013.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a contestației, instanța va admite și cererea contestatoarei privind plata cheltuielilor de judecată și va obliga intimatul la plata sumei de 1.072 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (172 lei, f.22, 23) și onorariu expertiză (900 lei, f.103), către aceasta.
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a contestației la executare.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. L. cu domiciliul în S., ., jud. S., împotriva intimatului M. S. – Direcția Fiscală Locală S., cu sediul în S., .. 2, jud. S..
Anulează actele de executare emise împotriva contestatoarei constând în titlul executoriu nr._/24.05.2013 și somația nr._/24.05.2013.
Obligă intimatul să plătească în favoarea contestatoarei suma de 1.072 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. În cazul exercitării acestei căi de atac cererea se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
VIRGILIIU C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F. 11.12.2015
Tehnored.L.S.C.14.12.2015
Ex. 4 ..12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6573/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6587/2015.... → |
|---|
