Plângere contravenţională. Sentința nr. 4486/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4486/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4486/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr. 4486/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. D. – Judecător
Grefier: C. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent C. M. D. și pe intimat S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petenta personal și asistată de avocat L. A., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta petentei depune la dosar împuternicire avocațială, copie acțiune formulată în dosarul de sistare indiviziune nr._, copie încheiere de ședință prin care s-a soluționat cererea de ajutor public, cupon pensie, copie adeverință venit și chitanță.
Se procedează la identificarea petentei cu actul de identitate.
Instanța pune în discuție competenta instanței în soluționarea cauzei.
Reprezenta petentei arată că este competentă instanța să soluționeze cauza, având în vedere că este vorba de o plângere contravențională.
Instanța, având în vedere că este primul termen de judecată la care procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, verificându-și din oficiu competența, în baza art.131 C.pr.civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză conform art. 32 din O.G. 2/2001.
La interpelarea instanței reprezentanta petentei arată că nu are cereri prealabile sau excepții de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentanta petentei solicită în probațiune, în susținerea plângerii, încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Cu privire la probele solicitate de intimat arată că nu a vizionat CD-ul cu înregistrarea video și dorește să îl vizioneze.
Se procedează la vizionarea CD-ului cu înregistrarea video în sala de judecată.
După vizionarea CD-ului, reprezentanta petentei arată că nu se opune la probele solicitate de intimat.
În deliberare, față de cererile în probațiune ale părților, instanța încuviințează în baza art. 255 C. raportat la art. 258 C., pentru ambele părți probele cu înscrisuri și pentru intimat proba cu înregistrarea video, apreciind că sunt admisibile și utile soluționării cauzei.
La interpelarea instanței reprezentantul petentului arată că nu are cereri prealabile sau excepții de formulat.
În temeiul art.244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea procesului și în baza art. 392 NCPC deschide dezbaterile în fond.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată și precizată. Fără cheltuieli de judecată. Raportat la gravitatea faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul. Prin plângerea contravențională petenta a recunoscut și regretat săvârșirea contravenției, singura chestiune contestată este că nu a comercializat atâtea produse ci doar urzici și lobodă. Este un exces de zel și revoltător ceea ce se reține în procesul-verbal de contravenție în sensul că a fost depistată petenta în timp ce comercializa produsele. A fi depistat în înțelesul limbii române, înseamnă a da drumul la un lucru ascuns, a tăinui, însă petenta nu a făcut altceva decât să se așeze la vedere pentru a comercializa produsele pentru a putea să își achite taxa de timbru în dosarul de partajul de bunuri comune pe care îl are cu soțul ei care numai prin spitale a adus-o. Toate afirmațiile intimatului și probele indicate prin întâmpinare, nu fac decât să atragă pericolul social care să justifice amenda aplicată petentei în cuantum de 400 lei, care este echivalentul pensiei încasată de petentă în fiecare lună. Petenta a recunoscut faptul că a comercializat produse dar nu avea de ales deoarece trebuia să achite acea taxa de timbru. Potrivit jurisprudenței în materie, în cazul rezolvării plângerii contravenționale, gravitatea faptei contravenționale este dată de elemente cum ar fi împrejurarea comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, să existe proporționalitate între sancțiunea stabilita si gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitate între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre condițiile impuse prin jurisprudența CEDO. Se reține că, sancțiunea juridică în general și contravenția, în special, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul disp. art.7 alin.3 din OG 2/2001 aprobată prin Legea 180/2002, care prevăd că AVERTISMENTUL poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Nemaifiind alte aspecte de lămurit, împrejurări de fapt și temeiuri de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C., instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 06.05.2015, sub nr. de dosar_ petenta C. M. D. în contradictoriu cu intimatul S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu contestă veridicitatea celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, recunoaște săvârșirea faptei, dar apreciază că sancțiunea aplicată este mult prea oneroasă față de gradul de pericol social al contravenției. De asemenea, petenta a mai arătat că a comercializat produse dar nu avea de ales deoarece trebuia să achite tranșa din taxa de timbru eșalonată de instanța în procesul de partaj în care este parte.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat, copie cerere partaj, copie cupon pensie, copie încheierii privind ajutor public judiciar, adeverință de venituri.
Plângerea a fost motivată în drept în baza OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/22.04.2015.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și pentru intimat proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._/22.04.2015 încheiat de S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.22 lit. e din Anexa 1 la HCL 210/2001, întrucât la data de 22.04.2015, orele 12.35, petenta a fost depistată în timp ce comercializa urzici, lobodă, leurdă, salată, pe trotuarul destinat circulației pietonale în fața magazinului PROFI, din incinta complexului CEDONIA, fără a avea autorizație eliberată de Primăria Municipiului Sibiu.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenienta.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța va avea în vedere acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.04.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța constată că petenta nu a invocat nicio cauză de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.04.2015.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată este prevăzută de art.22 lit. e din Anexa 1 la HCL 210/2001, potrivit căruia constituie încălcare a normelor legale „diminuarea lățimii trotuarelor prin crearea de acces în subsoluri și demisoluri sau prin comerț stradal neautorizat, precum și modificarea cotei și amplasamentului fără aprobarea Primăriei Municipiului Sibiu” și sancționată de art 23 lit. E lit. d³ din Anexa 1 la HCL 210/2001 cu amendă de la 400-600 lei.
Instanța constată că petenta nu a administrat nicio probă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, motiv pentru care se apreciază ca sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute și sancționate de art.22 lit. e din Anexa 1 la HCL 210/2001, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acesteia.
De altfel, petenta a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că recunoscut faptul că a comercializat urzici și lobodă dar nu avea de ales deoarece trebuia să achite o taxă de timbru.
În ceea ce privește sancționarea petentei, instanța reține că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
Totodată, potrivit art. 7 alin. 2 din ordonanță „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”, iar potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede aceasta sancțiune”.
Având în vedere atitudinea sinceră a petentei, vârsta sa înaintată, lipsa mijloacelor materiale, gravitatea redusă a faptei săvârșite, faptul că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că aceasta figurează în evidența intimatului cu alte sancțiuni contravenționale de natura celei ce face obiectul cauzei, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei este excesivă iar avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă pentru a realiza îndreptarea petentei de natură a o determina ca pe viitor să nu mai săvârșească o astfel de faptă, realizându-se astfel scopul punitiv și preventiv al sancțiunii.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a admite plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei, aplicată prin procesul - verbal . nr._/22.04.2015, cu sancțiunea avertismentului și exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal și a atrage atenția petentei ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plângerea formulată de petenta C. M. D., cu domiciliul în ., jud. Sibiu în contradictoriu cu intimatul S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu, cu sediul în Sibiu, .-3, jud. Sibiu.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție SB nr._/22.04.2015, cu sancțiunea avertismentului și exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale.
Menține în rest procesul verbal.
Atrage atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. D. C. D.
Red. D.I.A.05.10 .2015
Teh. C.D/05.10.2015
4 ex./1 ex dosar, 1 ex mapă, 2 ex .. 1 ex petent/1 ex intimat
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4477/2015. Judecătoria SIBIU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4489/2015. Judecătoria... → |
|---|
