Plângere contravenţională. Sentința nr. 4711/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4711/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 4711/2015
Dosar nr. 3._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU - SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4711
Ședință publică din data de: 18.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. D. M.
Grefier: I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta R. A. M. și pe intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 8.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru acest termen.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015 sub nr. unic de dosar_, petenta R. A. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata SPPL Sibiu înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.02.2015 cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că în data de 22.01.2015, la proprietatea sa din extravilanul mun. Sibiu, DJ106 Sibiu – Cisnădioara, s-a efectuat de către intimată un control cu privire la imobilul construit pe terenul identificat cu CF 6126/4. În data de 13.02.2015 s-a întocmit procesul-verbal de contravenție în care s-a reținut că pe o fundație preexistentă s-a construit un imobil cu structura din lemn și cu regim P+M.
Petenta a învederat instanței că, deși a făcut toate demersurile în sensul obținerii autorizației de construcție a unui adăpost agricol pe terenul identificat cu CF_ Sibiu, nr. top. 6126/4, această autorizație nu i-a fost eliberată. Cererea de emitere a autorizației de construire a fost respinsă de autoritățile publice locale, soluție pe care petenta a contestat-o potrivit procedurii prealabile introducerii acțiunii în contencios administrativ. Împotriva actului prin care contestația i-a fost respinsă petenta a formulat acțiune în contencios administrativ.
Deoarece nu se aștepta ca procedura de autorizare a construcției să dureze atât de mult, petenta a achiziționat materialul lemnos necesar construirii adăpostului agricol și, pentru a evita deteriorarea acestuia, petenta a arătat că a fost nevoită să înceapă să construiască.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și cercetarea la fața locului.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform prevederilor art. 19 din OUG nr 80/2013.
La dosar au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat (f. 17), dovada comunicării procesului-verbal (f. 18), adresă Primărie 8683/11.02.2014 (f. 20), procedură prealabilă (f. 21-22), adresă Primărie nr._/10.04.2014 (f. 23) și alte înscrisuri.
Intimata S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal, ca temeinic și legal.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul-verbal . nr. 340 din data de 13.02.2015 petentei i s-a aplicat amenda contravențională în valoare de 2000 lei întrucât, cu ocazia controlului efectuat la data de 22.01.2015, la șantierul situat pe DJ 106D Sibiu-Cisnădioara, s-a constatat că proprietara suprafeței de teren înregistrată în cartea funciară sub nr. 6126/4 a efectuat lucrări de construire fără a deține autorizație de construcție eliberată de autoritățile locale.
Intimata a învederat instanței că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 - art. 19 din OG nr. 2/2001, indicându-se toate elementele obligatorii prevăzute în aceste texte legale, iar cumpărarea materialelor necesare pentru efectuarea construcției nu reprezintă un caz de necesitate sau de forță majoră care să justifice construirea fără autorizație de construire.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 50/1991, OG nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și hărți.
La dosar au fot depuse planșe fotografice (f. 38-39).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și planșe fotografice.
La termenul de judecată din data de 16.06.2015 petenta, prin apărător ales, a arătat că nu insistă în audierea martorilor. În ceea ce privește proba cu cercetarea la fața locului, având în vedere teza probatorie propusă de petentă, instanța a apreciat că administrarea acesteia nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere probele existente la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 13.02.2015 petenta R. A. M., în calitate de proprietară a parcelei de teren înscrisă în cartea funciară sub nr. 6126/4, a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 2000 lei, dispunându-se totodată, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, oprirea lucrărilor și . respectarea planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, în termen de 12 luni de la data comunicării procesului-verbal, în caz contrar urmând a fi luate măsuri în vederea aducerii terenului la starea inițială.
În actul contestat s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 22.01.2015, petenta, în calitate de proprietară a suprafeței de teren înregistrată în cartea funciară sub nr. 6126/4, a efectuat lucrări de construire, respectiv, a edificat un imobil cu regim de înălțime P+M, cu structura din lemn și amplasat pe o fundație din beton preexistentă, fără autorizație de construire eliberată de autoritățile locale (f. 17). Fapta petentei constituie contravenția prevăzută la art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 și este sancționată, potrivit art. 26 alin. 2 pct. 1 din același act normativ, cu amenda de la 1000 la 100.000 lei.
Procesul-verbal nu poartă semnătura petentei întrucât a fost încheiat în lipsa contravenientului, agentul constatator consemnând în cuprinsul acestuia că persoanele care au asistat la întocmirea acestuia au refuzat calitatea de martor.
Situația de fapt expusă în cuprinsul procesului-verbal se coroborează întru totul cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, din planșele fotografice depuse la dosar (f. 38) putându-se observa că în data de 22.01.2015, în locul în care s-a efectuat controlul, era construit un imobil cu regim înălțime parter+mansardă, imobil care era acoperit la data respectivă. De asemenea, în planșa fotografică de la fila nr. 39 din dosar, se poate observa că la data de 24.01.2013 (deci cu 2 ani înaintea controlului care a condus la sancționarea contravențională a petentei), în același loc, se afla doar o fundație din beton deasupra căreia erau depozitate diverse materiale (având în vedere stâlpul de înaltă tensiune care se află atât în spatele construcției din lemn – f. 38, cât și în spatele fundației din beton – f. 39).
De altfel, petenta nu contestă faptul că a construit imobilul fără a deține autorizație de construire eliberată de autoritățile publice locale, ci invocă în susținerea cererii sale necesitatea demarării lucrărilor de construire pentru a evita deteriorarea materialului lemnos pe care aceasta îl achiziționase deja, precum și eroarea în care s-au aflat autoritățile abilitate cu eliberarea autorizației în momentul în care au refuzat emiterea acestui act.
Concluzionând, petenta a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal, constând în construirea, pe o fundație din beton preexistentă, a unui imobil cu structură din lemn, regim de înălțime P+M, fără a deține autorizație de construire eliberată în mod legal de autoritățile locale competente.
În drept, cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal contestat urmează a fi verificat, în conformitate cu prevederile acestui act normativ, atât din perspectiva legalității, cât și a temeiniciei faptei și sancțiunii reținute.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
Examinând procesul-verbal prin prisma cauzelor de nulitate menționate anterior, instanța constată că actul este întocmit corespunzător, cuprinzând: numele, prenumele și calitatea agentului constatator (G. M. E. – inspectori principal în cadrul SPPL); numele și prenumele contravenientului (R. A. M.); fapta săvârșită și data comiterii acesteia (au fost indicate în concret reperele spațio-temporale ale împrejurărilor reținute, elemente suficiente privind descrierea construcției); semnătura agentului constatator.
În concluzie, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.
Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999).
Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
Proporționalitatea se analizează pornind de la scopul Legii nr. 50/1991, respectiv asigurarea respectării disciplinei în construcții, cu respectarea întocmai a tuturor dispozițiilor legale reglementate la nivel național și local, referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, „construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11”, iar conform art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, „constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant;”.
Conform prevederilor art. 26 alin. 2, pct. 1 din Legea nr. 50/1991, „contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: - de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);”.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, respectiv a construit un imobil cu structura din lemn, fără a deține autorizație de construcție eliberată în mod valabil de către autoritățile competente. De altfel, petenta nu contestă săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa.
Instanța nu poate primi apărarea referitoare la necesitatea demarării lucrărilor pentru evitarea deteriorării materialelor de construcție, argument pe care petenta îl invocă în justificarea faptei sale.
Potrivit art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită”.
Raportat la împrejurările cauzei, instanța apreciază că achiziționarea materialului lemnos necesar edificării adăpostului agricol nu constituie un caz de stare de necesitate și nu întrunește elementele niciunei alte cauze exoneratoare prevăzută de art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei.
Cu privire la eroarea autorităților sesizate în vederea eliberării autorizației de construire și refuzul acestora de a emite acest act, instanța reține că: prin sentința nr. 686/CA pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ la data de 02.04.2015 petentei i s-a admis în parte acțiunea promovată în contencios administrativ, iar pârâtul Primarul Mun. Sibiu a fost obligat să emită autorizația de construcție pentru adăpostul agricol pe terenul înscris în CF Sibiu nr. top 6126/4; împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Mun. Sibiu, recurs care se află în prezent în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel A. I..
Chiar dacă prin această sentință, pronunțată la data de 02.04.2015 (deci ulterior sancționării contravenționale a petentei), instituția Primarului Mun. Sibiu a fost obligată la emiterea autorizației de construire, instanța reține că, în condițiile în care acțiunea în contencios administrativ a fost promovată de către petentă la data de 28.04.2014, la momentul constatării faptei contravenționale, respectiv la data de 22.01.2015, petenta nu deținea autorizație de construire pentru adăpostul agricol edificat, iar acțiunea sa în contencios administrativ se afla în curs de judecată, nefiind încă soluționată, astfel că petenta nu îndeplinea cerințele impuse de prevederile Legii nr. 50/1991 privind disciplina în construcții. Pronunțarea ulterioară de către Tribunalul Sibiu a sentinței nr. 686/CA nu o absolvă de vină pe petentă și nici nu constituie o împrejurare de natură să înlăture răspunderea sa contravențională.
În cazul de față, procesul-verbal . nr._/13.02.2015 constată și sancționează o faptă surprinsă personal de către agentul constatator, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările consemnate corespund adevărului. Având în vedere că intimata a depus la dosar planșele fotografice din care rezultă aceeași stare de fapt cu cea reținută în actul contestat (f. 38-39), precum și faptul că petenta nu a făcut dovada unei alte situații decât cea înscrisă în actul respectiv, instanța constată că acesta e temeinic sub aspectul faptei reținute, coroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum reiese din considerentele anterioare ale hotărârii, la secțiunea în fapt.
Astfel, fapta petentei întrunește cumulativ cele patru trăsături ale unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare a contravenției), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 26 alin. 1 lit. a) corob. cu art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991) și săvârșită cu vinovăție, având în vedere că la momentul edificării adăpostului agricol petenta a cunoscut că nu deține autorizație și a prevăzut posibilitatea sancționării sale contravenționale.
Conchizând, instanța constată că procesul-verbal atacat e temeinic sub aspectul faptei contravenționale reținute.
Cu privire la sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța reține că potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, „avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Dispozițiile legale anterior menționate îndreptățesc instanța să reindividualizeze sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal contestat, prin raportare la criteriile enumerate la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
La reindividualizarea amenzii contravenționale aplicate petentei, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, în conformitate cu care „în condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment”. Cu toate că prevederile OG nr. 2/2001, dreptul comun în materie de contravențională, dispun că sancțiunea avertismentului poate fi aplicată chiar dacă nu este în mod expres prevăzută de actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, instanța nu poate da curs cererii petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului din moment ce prin Legea nr. 50/1991 se interzice în mod expres și imperativ aplicarea acestei sancțiuni principale. Cu ocazia reindividualizării sancțiunii instanța nu poate să treacă peste voința legiuitorului care, cu ocazia legiferării, a evaluat gradul de pericol social al faptelor care aduc atingere disciplinei în construcții și, având în vedere implicațiile sociale ale unor asemenea contravenții, a ales să interzică în mod expres și absolut posibilitatea aplicării sancțiunii principale a avertismentului.
Instanța reține, totuși, că sancțiunea contravențională aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, ținând cont de ansamblul împrejurărilor care au condus la săvârșirea acesteia. Astfel, deși petenta a efectuat lucrări de construire fără a deține autorizație de construcție, aceasta a realizat demersuri necesare în acest sens și a contestat refuzul autorității de emitere a acestei autorizații. De asemenea, se reține că prin fapta săvârșită nu s-au produs urmări vătămătoare pentru celelalte persoane care locuiesc în zona respectivă.
În concluzie, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, precum și atitudinea petentei raportat la întreaga situație, procesul-verbal atacat nu e temeinic sub aspectul sancțiunii contravenționale aplicate, astfel încât se impune reducerea cuantumului amenzii aplicate la minimul special prevăzut la art. 26 alin. 2, pct. 1, respectiv de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.02.2015 întocmit de intimată, de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.
În condițiile art. 453 C.proc.civ., potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare dintre părți va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, instanța va lua act că în prezenta cauză niciuna dintre părți nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta R. A. M., cu domiciliul procesual ales în Sibiu, ., în contradictoriu cu intimata S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUN. SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-3, cu privire la procesul-verbal . nr._ din data de 13.02.2015.
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate petentei, de la suma de 2.000 lei la suma de 1.000 lei.
Menține în rest procesul-verbal de contravenție contestat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2015.
Președinte, Grefier,
B. D. M. I. V.
Red.B.D.M-24.09.2015
Tehno.I.V.
4 ex. 2 ex.ef..="NoSpacing">
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4706/2015. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4722/2015.... → |
|---|
