Plângere contravenţională. Sentința nr. 572/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 572/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 572/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 572/2015
Ședința publică de la 06.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. T.- judecător
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent B. I. A.
și pe intimat POLIȚIA M. SIBIU, având ca obiect plângere contravetională.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 30.01.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceiași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constata ca prin plângerea formulata sub nr dosar_ petenta B. I. a solicitat in contradictoriu cu intimatul IPJ Sibiu ca prin hotărâre sa fie anulat procesul verbal . nr_/31.07.2014 intrucât starea de fapt nu corespunde realitatii.
Din inregistrarile video se va dovedi ca fapta sa nu are caracter contraventional.
Solicita schimbarea sanctiunii in avertisment deoarece măsurile sanctionatoare trebuie sa fie proportionale cu gradul de pericol social al faptei.
In drept art 21 alin 3 din OUG 195/2002 si OG 2/2001.
Prin intâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii având in vedere ca a fost savârsita fapta prevăzuta de art 135 lit h din OUG 195/2002
Asupra cauzei de față constată următoarele
Prin procesul verbal . nr_/31.07.2014 petenta a fost sanctionata contraventional pentru fapta prevăzuta de art 135 lit h din OUG 195/2002 constând in aceea ca in data de 31.07.2014 nu a acordat prioritate unui pieton angajat in traversare, in zona magazinului LIDL de pe .>
Verificând legalitatea si temeinicia procesului verbal instanta constata ca starea de fapt corespunde realitătii.
Imprejurarile evocate de petenta si anume ca nu avea suficienta vizibilitate si ca viata pietonilor nu a fost periclitata nu pot fi exoneratoare de raspundere in raport cu exigentele legale privitoare la prioritate.
Evaluarea probei constând in filmarea video releva cu pregnanta ca un grup de 5 pietoni erau anagajati regulamenetar in traversare când autovehiculul petentei a trecut razant pe langa grup
Prioritatea de trecere este dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice (art. 6 pct. 26 din OUG nr. 195/2002).
Art 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, definește acordarea priorității ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
In speță, problema priorității se pune între un autovehicul și pietoni, situație care prezintă particularitatea că orice mică neglijență din partea conducătorului auto sau apariția unei defecțiuni tehnice neprevăzute, prezintă un potențial de risc extrem de ridicat pentru pieton.
Din acest motiv, legiuitorul a acordat pietonului dreptul de a avea prioritate față de conducătorii de vehicule, exceptându-se cazurile în care traversează drumurile prin alte locuri decât cele special amenajate, marcate și semnalizate sau când nu respectă culorile semaforului (art. 72 din OUG nr. 195/2002).
Potrivit prevederilor art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Potrivit prevederilor art. 135 al. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere, pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Nu poate fi reținut că obligația de a acorda prioritate pietonului nu ar mai exista în situația în care pietonii calcă pe trecerea de pietoni în timp ce autovehiculul ajunge la trecerea de pietoni, ceea ce nu rezultă din textele de lege mai sus citate, după cum nu rezultă nici faptul că nu am mai fi în prezența unei contravenții în cazul în care pietonii au reușit să treacă în siguranță deși nu li s-a acordat prioriate.
Așa cum s-a arătat mai sus, problema priorității pietonilor față de vehicule, nu poate fi tratată identic cu problema priorității vehiculelor între ele, dată fiind situația specială a pietonului, lipsit practic de apărare în fața unui vehicul care îi poate crea grave probleme chiar și în cazul unui impact minor.
Trebuie să fie clarificate particularitățile regimului probator aplicabil în materie contravențională, și în special modul de aplicare a prezumțiilor și sarcina probei sub diverse aspecte care pot ridica probleme în cauză, prin prisma jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauze recente, împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza . (cererea nr._/04) și N. G. (cererea nr._/05), constatând că față de particularitățile procedurii contravenționale în România, apare necesitatea stringentă de a se aduce clarificări regulilor aplicabile în procedura desfășurată în fața instanțelor de judecată în așa fel încât să se respecte un just echilibru între diversele interese aflate în conflict, dintre care unele particulare și altele publice, a analizat pe larg și a clarificat aspecte deosebit de utile în practica instanțelor naționale.
Nevoia stringentă a acestor clarificări, pentru instanțele naționale, sesizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezultă din considerentele Curții, din cauza N. G. c. României (cererea nr._/05). Analizând admisibilitatea cererii în fața Curții, dată fiind valoarea foarte mică a amenzii (circa 17 euro), care ar fi permis aplicarea noului criteriu de admisibilitate prevăzut la art. 35 § 3 lit. b) din Convenție, Curtea a decis să analizeze cauza pe fond, reținând la pct. 24 că se justifică neaplicarea noului criteriu de admisibilitate, fiind vorba de prima cauză supusă Curții spre examinare de la modificarea legislației și practicii interne relevante pe care anterior Curtea le-a declarat contrare art. 6 din convenție, pe motiv că nu ofereau garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru apărarea persoanelor față de posibilele abuzuri comise de autorități (A., citată anterior, pct. 69).
Relevante în cauză sunt aprecierile Curții, referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (pct. 30), în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate absolută de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
Concret, în cauza N. G. c. României (cererea nr._/05), Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
In speță, fapta reținută în sarcina petentului putea fi constatată personal de agentul constatator dar a fost constatată și cu mijloace tehnice, ceea ce nu însemnă că înregistrarea video depusă ar trebui apreciată sub aspectul valabilității ca probă, în aceleași condiții ca și în cazul în care s-ar fi verificat depășirea vitezei legale.
Tot prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța constată că în speță fiind în prezența unor abateri de la regulile rutiere, reguli care au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, dreptul la un proces echitabil al contravenientului trebuie exercitat de o maniera care să-i permită acestuia să administreze toate probele care îi pot stabili nevinovăția dar în același timp trebuie respectate toate restricțiile și obligațiile impuse de legiuitor iar actele întocmite de agenții care constată faptele trebuie să se bucure de autoritate, până la proba contrarie.
Concret, în cauza O’Halloran și Francis împotriva Marii Britanii din 29.07.2007 (cererile nr._/02 și_/02) în care ambii reclamanți au fost sancționați contravențional pentru fapte contrarii normelor privind circulația rutieră, Curtea a analizat dreptul la tăcere invocat de petenți și a reținut că orice proprietar de vehicul se supune unei reglementări impuse de faptul că deținerea unui automobil implică potențialul de a cauza grave vătămări. Se presupune că cei care dețin autoturisme au acceptat anumite responsabilități și obligații. Se mai arată că reclamanții beneficiau de celelalte garanții ale unui proces echitabil, întrucât chiar și în condițiile în care se autoincriminau, rămânea în sarcina acuzatorului de a face dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei alegate, acuzatul beneficiind de dreptul de a administra probe, inclusiv martori.
Față de cele expuse mai sus, se respinge plângerea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulata de petenta B. I. A., domiciliata in Sibiu, ., ., in contradictoriu cu intimatul IPJ Sibiu, cu sediul in Sibiu, .-6, jud. Sibiu, impotriva procesului verbal . nr._/31.07.2014.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din data de 06.02.2015.
P. GREFIER
M. T. D. S.
Red.MT/tehn.DS/07.04.2015
C..4ex- 2 ex. se comunică/08.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 587/2015. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 589/2015.... → |
|---|
