Plângere contravenţională. Sentința nr. 6001/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6001/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 6001/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6001/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află amânarea pronunțării cauzei civile privind pe petent BV C. SRL și pe intimat A. N. DE A. F. DIRECȚIA GENELARĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 7 SIBIU, intimat A. N. DE A. F., având ca obiect plângere contravențională.
Fondul cauzei și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.10.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, amânându-se pronunțarea cauzei pentru astăzi 29.10.2014, apoi pentru data de 05.11.2015, când a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
Se constată că la data de 29.10.2015, petenta a depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 11.03.2015, petenta . în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul sau reducerea cuantumului amenzii de la_ la_.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 23.02.2015 a fost sancționată de intimata pe motiv ca a ieșit un plus de casa total de 402,32 lei defalcat astfel: la punctul de vânzare pentru activitate de "autoservire" a ieșit un plus de casa de 250,82 lei, suma care nu a putut fi justificată cu prin bonuri fiscale, chitanțe; la punctual de vânzare "chioșc-fastfood" a ieșit un plus de casa de 60,5 lei, sumă care nu a putut fi justificată cu prin bonuri fiscal, chitanțe; la punctul de vânzare tip " chioșc-gogoșerie" a ieșit un plus de casa de 91 lei, suma care nu a putut fi justificata cu prin bonuri fiscal, chitanțe. Petenta a arătat că sumele găsite de intimata se justifică astfel: o parte sub forma bacșișului primit din partea clienților, iar cealaltă parte, bani mărunți (monede de 10 bani, 50 bani, bancnote de 1 leu si de 5 lei) folosiți de către angajați pentru a putea da rest clienților care folosesc bancnote mari pentru cumpărături.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. OG 28/1999.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat (f.9-10), procesul-verbal de control (f.11-13), anexă la procesul-verbal de contravenție contestat (f. 8).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013 (f.6).
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În apărare, intimatul a arătat că partea adversă a săvârșit cu vinovăție fapta reținută în procesul-verbal și că nu există motive de nulitate a acestuia sau de înlocuire a amenzii cu avertisment.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C..
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție contestat (f.38-39), procesul-verbal de control (f.40-46), anexă la procesul-verbal de contravenție contestat (f. 47), chitanțe plată amendă (f. 48-49), monetar (f. 50-53, 59, 63), note explicative (f. 54-58, 60-62, 64-66)
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La primul termen de judecată, petenta și-a modificat cererea în sensul introducerii în cauză, în calitate de intimată și a Agenției Naționale de A. Fiscală.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, iar pentru petentă și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul–verbal . nr._/23.02.2015 încheiat de Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 15.000 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună începând cu data de 23.02.2015 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. d din OUG 28/1999 și cu amendă de 2000 lei și confiscarea sumei de 402,32 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. a din OUG 28/1999, reținându-se că în urma controlului operativ și inopinat efectuat prin sondaj în data de 21.02.2015 la punctul de lucru al . din ., zona Platoș - Poiana Poplăcii (P.) unde desfășoară activități de alimentație publică s-a constatat că societatea deține 3 aparate de marcat electronice fiscale, una la autoservire, una la chioșc–fast-food, și una la chioșc-gogoșerie. În urma confruntării monetarelor de la cele trei puncte de vânzare cu rapoartele intermediare ‚x’ emise de aparatele de marcat electronice fiscale a rezultat o diferență de 402,32 lei în plus, sumă pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, chitanțe sau alte documente justificative. La punctul de vânzare pentru activitate de "autoservire" a ieșit un plus de casa de 250,82 lei, suma care nu a putut fi justificată cu prin bonuri fiscale, chitanțe; la punctual de vânzare "chioșc-fastfood" a ieșit un plus de casa de 60,5 lei, sumă care nu a putut fi justificată cu prin bonuri fiscal, chitanțe; la punctul de vânzare tip " chioșc-gogoșerie" a ieșit un plus de casa de 91 lei. De asemenea, s-a mai reținut că petenta deține la punctele de lucru prezentate mai sus suma de 402,32 lei, care nu a putut fi justificată prin bonuri fiscale, chitanțe sau registre speciale ale AMEF-urilor.
În drept, petenta a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999, potrivit căreia constituie contravenție „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale”.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999, instanța reține că potrivit acestor dispoziții legale, constituie contravenție „deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe”.
Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.02.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța constată că nici petenta nu a invocat nicio cauză de nelegalitate în ceea ce privește procesul-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Instanța constată că petentei i s-a oferit posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, petenta propunând probe în dovedirea susținerilor sale și fiind administrate probele încuviințate acesteia, însă prin aceste probe nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Astfel, în ceea ce privește contravenția constând în neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, instanța urmează a înlătura ca subiectivă declarația martorei A. E. (f. 82), martora fiind director la societatea petentă.
În acest sens, instanța reține că deși declarația martorei este susținută de răspunsurile date în notele explicative de angajații de la cele trei puncte de vânzare între acestea există inadvertențe. Astfel, instanța reține că deși în nota explicativă dată de G. I. (f. 54), angajatul de autoservire, reiese că la începutul zilei a tastat suma de 100 lei constituind rulaj, în realitate suma reprezentând rest era de 200 lei, dar a tastat altă sumă din greșeală. De asemenea, potrivit notei explicative date de N. E., angajata de la chioșc-gogoșerie, diferența de 91 lei existentă între monetar și raportul ‚x’ constituie încasări din vânzări. Totodată aceasta a mai arătat că a uitat să treacă suma de 100 lei reprezentând rulaj (f. 64-66).
În consecință, instanța va înlătura aceste susțineri ale petentei, apreciind că este improbabil ca în dimineață respectivă doi dintre angajații societății să uite să consemneze sau să consemneze greșit sumele pe care le primeau pentru a putea da rest clienților. De asemenea, instanța constată că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să justifice diferența de 402,32 lei în plus, respectiv sumele de 200 lei, 100 lei și 100 lei împărțite de directorul societății în dimineața respectivă.
În plus, conform art. 1 alin. 2 din OUG 28/1999, „operatorii economici prevăzuți la alin 1, denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le înmâneze clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și facturi”.
În cazul în care în casieria unității se găsesc sume care nu provin din încasările acesteia, este obligatoriu ca aceste sume să fie însoțite de documente justificative, înregistrate în contabilitatea societății, potrivit O.M.F.P. nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile, prin care au fost aprobate Normele metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă.
Prin această obligație legea preîntâmpină eventuale încercări de a eluda dispozițiile sale, astfel că în baza unei prezumții simple, relative, sumele de bani sunt considerate fără proveniență.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. d din OUG 28/1999, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acesteia.
În ceea ce privește contravenția constând în deținerea la punctele de vânzare a bunurilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe, instanța reține că proba contrară în această situație se poate face doar prin înscrisuri, respectiv prin prezentarea documentelor care să justifice sumele existente sau prin dovedirea imposibilității de întocmire a acestor înscrisuri.
Or, în prezenta cauză instanța constată că nu s-a făcut o astfel de dovadă, și, față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. a din OUG 28/1999, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acesteia.
În ceea ce privește sancționarea petentei, instanța reține ca aceasta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 15.000 lei și suspendarea activității pe o perioadă de o lună începând cu data de 23.02.2015 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. c) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. d din OUG 28/1999 și cu amendă de 2000 lei și confiscarea sumei de 402,32 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. gg) din OUG 28/1999 și sancționate în baza art. 11 lit. a din OUG 28/1999.
În speță, instanța constată că a avut loc o succesiune de legi contravenționale.
Astfel, potrivit art. 11 lit. d din OUG 28/1999, în forma aplicabilă la data săvârșirii faptei, fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. c) se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei și cu suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru, de la o lună la 3 luni, în funcție de gravitatea faptelor. Aceste dispoziții au fost modificate ulterior intrării în vigoare a OUG 8/2015 publicată în Monitorul Oficial la data de 22.04.2015, devenind art. 11 lit. e pct. iv din OUG 28/1999, potrivit cărora fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. c) „se sancționează cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situația în care suma nejustificată rezultată din săvârșirea contravenției este cuprinsă între 300 lei și 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal și/sau în registrul special la data și ora efectuării controlului ori la sfârșitul zilei, dacă fapta a fost săvârșită anterior datei controlului”. De asemenea, potrivit pct. vii al aceluiași articol, „suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni”.
De asemenea, potrivit art. 11 lit. a din OUG 28/1999, în forma aplicabilă la data săvârșirii faptei, fapta contravențională prevăzută de art. 10 lit. gg) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei precum și confiscarea sumelor care nu pot fi justificate. Prin OUG 8/2015 publicată în Monitorul Oficial la data de 22.04.2015 articolul a fost modificat în sensul că fapta contravențională se sancționează cu amendă de 3.000 lei precum și confiscarea sumelor care nu pot fi justificate.
Potrivit art. 12 din OG 2/2001: „(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
Potrivit dispozițiilor legale amintite, instanța reține că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Pentru stabilirea legii contravenționale mai favorabile, primul criteriu avut în vedere este cel al sancțiunii principale.
Așadar, analizând comparativ sancțiunea principală prevăzută de Ordonanțele de Urgență expuse mai sus, instanța apreciază că legea mai favorabilă este cea din momentul săvârșirii contravenției pentru ambele fapte, motiv pentru care atât sancțiunile principale cât și cele complementară vor fi aplicate potrivit legii vechi.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunile aplicate petentei, atât cele principale cât și cele complementare, îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de legea considerată mai favorabilă pentru acest gen de contravenții, și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, ținând cont de faptul că prin neemiterea bonurilor fiscale se ajunge la eludarea dispozițiilor legale privind plata contribuțiilor aferente către bugetul de stat.
De asemenea, având în vedere creșterea cuantumului amenzilor aplicabile pentru faptele săvârșite de petentă, legiuitorul și-a reeditat opțiunea pentru sancționarea severă a acestor fapte, apreciind că minimul amenzii prevăzut anterior de dispozițiile legale amintite era neîndestulător pentru atingerea scopului preventiv și punitiv al sancțiunii.
Pentru aceste motive, ținând cont și de atitudinea nesinceră a petentei, instanța reține că sancțiunea avertismentului sau a reducerii amenzii nu se justifică, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._/23.02.2015, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta BV C. SRL, cu sediul în ., ., jud. Sibiu în contradictoriu cu intimații Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, cu sediul în Sibiu, Șoseaua A. I., nr. 73 A, jud. Sibiu și Agenția Națională de A. Fiscală cu sediul în București, ., sector 5.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/23.02.2015 încheiat de Direcția Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. D. C. D.
Red. D.I.A. – 07.12.2015
Teh. D.C. – 07.12.2015
5 ex., 3 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5963/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6013/2015.... → |
|---|
