Prestaţie tabulară. Sentința nr. 6329/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6329/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 6329/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6329
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. J. - judecător
Grefier: A. - M. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții M. V., M. T. E. în contradictoriu cu pârâții B. C., S.-B. C.-C., S.-B. I.-A., O. H. M. și O. I. L., având ca obiect prestație tabulară.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 05.11.2015, când părțile prezente au pus concluzii care s-au consemnat prin încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 cpc, a amânat succesiv pronunțarea, inițial pentru data de 12.11.2015 și ulterior, pentru astăzi, 19.11.2015, dată la care, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 17.01.2014, reclamanții M. V. și M. T. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C., S. – B. C. – C., S. – B. I. – A., O. H. M. și O. I. L. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că între reclamantul M. V. și antecesorului pârâților de ordin 1-3, defunctul B. C., s-au încheiat două promisiuni de vânzare – cumpărare prin primul antecontract încheiat în data de 23.05.2005 defunctul B. C. a promis vânzarea suprafeței de 2, 5 mp din terenul proprietatea sa înscris în CF nr. 5974 Sibiu cu nr. top 5205/164/1/1/1 iar prin cel de al doilea antecontract încheiat în data de 23.05.2006 a promis vânzarea suprafeței de 11 mp din același trup de teren încasând întregul preț de 18 milioane de lei vechi și predând terenul în posesia reclamanților la data semnării actului; să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâții de ordin 1-3 ca vânzători și pârâții 4-5 ca cumpărători autentificat cu încheierea nr. 743/29.10.2009 de către BNP B. L. pentru suprafața de 13, 5 mp de teren ce a constituit obiect al antecontractelor de vânzare – cumpărare; să se constate nulitatea parțială a încheierii de intabulare nr._/2.11.2009 din cartea funciară nr. 5974 Sibiu numai cu privire la suprafața de 13, 5 mp de teren, dată fiind nulitatea titlului în baza căruia aceasta a fost emisă și să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la această suprafață; să se dispună dezmembrarea suprafeței de 13, 5 mp de teren ce a constituit obiect al antecontractelor de vânzare – cumpărare din terenul în suprafață de 406 mp, înscris în CF 5974 având nr. top 5205/164/1/1/1, acordând numere topografice noi pentru fiecare corp funciar nou creat potrivit modului actual de folosință; să se dispună obligarea pârâților de ordin 1-3 în calitate de unici succesori ai promitentului vânzător B. C. senior să încheie contractul de vânzare – cumpărare cu reclamanții pentru corpul funciar nou creat prin dezmembrarea suprafeței de 13, 5 mp iar în caz contrar sentința să țină loc de contract; să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată în esență, că reclamanții au încheiat cu defunctul B. C. două antecontracte de vânzare cumpărare unul în data de 23.05.2005 scris de mâna defunctului prin care s-a promis vânzarea suprafeței de 2, 5 mp de teren de către B. C. care recunoaște încasarea întregului preț de 4 milioane de lei vechi, antecontractul semnându-l martorii M. T. și S. A. iar al doilea antecontract a fost încheiat la data de 23.05.2006 prin care defunctul a promis vânzarea a 11 mp de teren recunoscând încasarea întregului preț de 14 milioane de lei vechi, antecontractul fiind semnat de martorii S. A. și M. T. E.. Arată reclamanții și faptul că defunctul B. C. le-a predat cele două suprafețe de teren în posesie iar aceștia le-au îngrădit cu gard incluzându-l în perimetrul curții acestora dar și că succesorii defunctului au cunoscut faptul că tatăl lor, cu 4 respectiv 3 ani înainte de deces a înstrăinat cele două bucăți de teren, de asemenea au constatat acest lucru prin existența gardului care înglobează terenul respectiv în proprietatea reclamanților. Arată reclamanții și că, în același an în care a decedat tatăl lor, pârâții de ordin 1-3 au înstrăinat proprietatea acestuia pârâților O. H. M. și O. I. L. dar și că reclamanții au explicat pârâților la fața locului că au cumpărat de la fostul proprietar porțiunea de 13, 5 mp de teren prin antecontract de vânzare – cumpărare dar aceștia și-au asumat riscul cumpărării imobilului. Au invocat reclamanții dispozițiile art. 27 pct. 5 din Legea nr. 7/1996 dar și că antecontractele acestora sunt încheiate în anul 2005 și anul 2006 iar contractul autentic de vânzare – cumpărare este încheiat în anul 2009 deci antecontractele sunt încheiate anterior actului autentic iar terții cumpărătorii sunt de rea – credință întrucât au sesizat cu ochiul liber faptul că o suprafață din grădina ce doresc să o cumpere este înglobată prin gard în proprietatea reclamanților și au sesizat diferența de suprafață față de cartea funciară, reclamanții informându-i personal că au cumpărat prin antecontract această suprafață, dar ei au acceptat încheierea contractului deși cunoșteau că fizic primesc un teren în posesie mai mic cu 13, 5 mp.
În drept, art. 27 din Legea nr. 7/1996.
În susținerea cererii s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâții O. H. M. și O. I. L. au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată în esență că situația de carte funciară a celor două imobile în litigiu este deosebit de clară, neexistând nici o notare în cartea funciară a imobilului pârâților amintiți în urmă care să poată conduce în vreun fel la ideea că ar fi existat diverse convenții invocate de reclamanți cu fostul proprietar al imobilului prin care părțile să fi stabilit o altă linie de graniță decât aceea înscrisă în evidențele de carte funciară și prin care reclamanții să fi dobândit vreo suprafață din terenul deținut în prezent de către pârâți. Se arată și că este falsă afirmația că s-ar fi explicat de către reclamanți că ar fi cumpărat 13, 5 mp de la fostul proprietar dar și art. 27 pct. 5 din Legea nr. 7/1996, înainte de modificarea acesteia, nu este aplicabil în speța de față, pârâții dobândind cu titlu oneros și cu bună credință imobilul în litigiu.
În drept, art. 205 și urm., art. 301 și urm. din Codul de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării s-au depus la dosar înscrisuri.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin serviciul registratură din data de 21.03.2014 (f. 94).
A fost administrată proba cu înscrisuri, cea testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii D. V., D. A., P. I., cea cu interogatoriul pârâtului B. C., pârâtei S. – B. I. – A., pârâului S. – B. C. – C., pârâtei O. I. L., pârâtului O. H. M., cea cu expertiză în specialitatea topografie fiind întocmit și depus la dosar raport de expertiză tehnică judiciară de către expert G. O.-C., cea cu expertiza grafică a scrisului și semnăturii fiind întocmit și depus la dosar raport de expertiză de către LIEC Cluj cu nr. 129/3 august 2015.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare – cumpărare” și datat 23 mai 2006 încheiat între defunctul B. C. și reclamantul M. V. se menționează vânzarea unei fâșii de teren din granița comună de 11 mp pentru un preț de 14 milioane lei vechi (f. 13) iar în înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare – cumpărare” și datat 23 mai 2006 încheiat între defunctul B. C. și reclamantul M. V. se menționează vânzarea unei fâșii de teren 2, 5 mp pe care cumpărătorul a solicitat-o pentru a-și amenaja un trotuar pentru un preț de 4 milioane lei vechi (f. 13).
Cele două înscrisuri sus amintite au fost semnate de către defunctul B. C. (certificat de deces . nr._- f. 25) potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de către LIEC Cluj cu nr. 129/3 august 2015(f. 336).
Ulterior a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 743/29.10.2009 de către BNP B. L. (f. 70-71) între pârâții B. C., S. – B. C. – C., S. – B. I. – A., în calitate de vânzători, și pârâții O. H. M. căsătorit, în calitate de cumpărător, privind vânzarea întregului imobil casă, curte în suprafață de 406 mp și construcțiile edificate pe acesta situat în Sibiu, ., județul Sibiu intabulat în CF nr._ Sibiu provenită din conversia de pe hârtie a cf nr. 5974 Sibiu, A.1 nr. cad. nr top 5205/164/1/1/1 teren de 406 mp și A1.1 nr. cad. C1, nr. top 5205/164/1/1/1 casă dobândit cu titlu de drept moștenire și dezmembrare.
Se solicită de către reclamanți să se constate că între reclamantul M. V. și antecesorului pârâților de ordin 1-3, defunctul B. C., s-au încheiat două promisiuni de vânzare – cumpărare prin primul antecontract încheiat în data de 23.05.2005 defunctul B. C. a promis vânzarea suprafeței de 2, 5 mp din terenul proprietatea sa înscris în CF nr. 5974 Sibiu cu nr. top 5205/164/1/1/1 iar prin cel de al doilea antecontract încheiat în data de 23.05.2006 a promis vânzarea suprafeței de 11 mp din același trup de teren încasând întregul preț de 18 milioane de lei vechi și predând terenul în posesia reclamanților la data semnării actului. Au mai solicitat reclamanții și obligarea pârâților de ordin 1-3 în calitate de unici succesori ai promitentului vânzător B. C. senior să încheie contractul de vânzare – cumpărare cu reclamanții pentru corpul funciar nou creat prin dezmembrarea suprafeței de 13, 5 mp iar în caz contrar sentința să țină loc de contract.
În ce privește aceste capete de cerere se reține faptul că cele două înscrisuri sub semnătură privată în litigiu invocate de reclamanți deși sunt intitulate „contract de vânzare – cumpărare” acestea nu reprezintă nicidecum contracte de vânzare cumpărare valabil încheiate față de lipsa formei autentice a celor două acte, nerespectarea formei cerută la încheierea actului fiind sancționată cu nulitatea absolută față de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, incidente cauzei față de data încheierii înscrisurilor în discuție.
În temeiul principiului conversiunii actului juridic și a art. 978 cod civil (1864) se poate aprecia manifestarea de voință a părților semnatare a celor două acte sus amintite în sensul producerii de efecte juridice, respectiv că acestea ar putea valora antecontracte de vânzare cumpărare.
Însă, instanța apreciază că acestea nu au valoarea nici a unor antecontracte de vânzare – cumpărare față de lipsa unui obiect determinat sau determinabil(contrar art. 948 și 964 din Codul civil de la 1864) în contextul în care actele amintite nu fac referire ele însele la identificarea efectivă celor două terenuri prin indicarea cărții funciare în care sunt înscrise și nici la amplasamentul efectiv al acestora relativ la existența unor schițe cu localizarea celor 2 suprafețe de teren.
În cauză, deși se solicită de reclamanți să se constate că s-a promis vânzarea suprafeței de 2, 5 mp din terenul proprietatea defunctului amintit înscris în CF nr. 5974 Sibiu cu nr. top 5205/164/1/1/1, respectiv vânzarea suprafeței de 11 mp din același trup de teren instanța, contrar reclamanților, după verificarea celor două acte invocate de aceștia constată că acestea nu fac referire la vreo carte funciară.
Și expertiza efectuată în cauză arată faptul că întrucât cele două înscrisuri sub semnătură privată nu au fost însoțite de schițe cu localizarea celor 2 suprafețe de teren acestea nu se pot identifica dar și că suprafețele celor 2 corpuri funciare rezultate în urma dezmembrării și care sunt în folosința reclamanților sunt diferite de suprafețele ce fac obiectul celor 2 înscrisuri sub semnătură privată, chiar dacă suma lor este de 13, 52 mp, neputându-se certifica că aceste suprafețe sunt cele care au făcut obiectul înscrisurilor sub semnătură privată aflate la dosar. (f. 354, 355).
Or, o condiție esențială pentru a opera conversiunea actului juridic este aceea ca actul juridic ce urmează să fie socotit valabil să îndeplinească toate condițiile de validitate iar acestea să se regăsească în chiar actul juridic desființat, ceea ce nu este cazul în litigiul de față din moment ce nu se poate determina cu precizie care este bunul asupra căreia părțile s-au înțeles.
În ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996, în forma de la data încheierii celor două înscrisuri sub semnătură privată, se reține faptul că acestea nu sunt incidente cauzei din moment ce acțiunea în prestația tabulară este deschisă doar în cazul în care antecesorul tabular s-a obligat printr-un act valabil încheiat să strămute sau să constituie un drept real în folosul altuia, ipoteză în care va trebui să predea toate înscrisurile necesare înscrierii dreptului iar nicidecum să încheiere în viitor un act translativ de drepturi întrucât în această din urmă ipoteză este vorba însă de un simplu antecontract generator de obligații de a face și nu de a da.
Așa cum s-a reținut mai sus cele două înscrisuri sub semnătură privată nu reprezintă acte valabil încheiate fiind contrare dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998.
Instanța din analiza dispozițiilor legale amintite în urmă coroborat cu cele cuprinse în art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 reține că acțiunea în prestație tabulară reglementată de art. 27 din Legea nr. 7/1996 are un alt obiect decât acțiunea prevăzută de art. 5 alin. 2 amintit întrucât în primul caz este vorba de o acțiune de carte funciară având ca obiect predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului iar în celălalt caz acțiunea are ca obiect obligarea părții care refuză încheierea contractului să consimtă la încheierea lui, iar în caz contrar, hotărârea să țină loc de contract suplinind consimțământul acesteia.
Din perspectiva incidenței în cauză a dispozițiilor legale cuprinse în art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 1073 și 1077 din Codul civil de la 1864 instanța reține că contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 743/29.10.2009 de către BNP B. L. (f. 70-71) între pârâții B. C., S. – B. C. – C., S. – B. I. – A., în calitate de vânzători, și pârâții O. H. M. căsătorit, în calitate de cumpărător, privind vânzarea întregului imobil casă, curte în suprafață de 406 mp și construcțiile edificate pe acesta situat în Sibiu, ., județul Sibiu intabulat în CF nr._ Sibiu provenită din conversia de pe hârtie a cf nr. 5974 Sibiu, A.1 nr. cad. nr top 5205/164/1/1/1 teren de 406 mp și A1.1 nr. cad. C1, nr. top 5205/164/1/1/1 casă dobândit cu titlu de drept moștenire și dezmembrare este, sub rezerva fraudei, valabil încheiat.
Or, în cauză nu se probează reaua credință a pârâtului O. H. M. la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 743/29.10.2009 de către BNP B. L. acesta încheind contractul întemeindu-se pe cartea funciară unde nu era înscris nici un antecontract de vânzare cumpărare care să fie adus la cunoștința terților pentru a fi făcut opozabil acestora.
Depoziția martorului D. V.(f. 122) este neconcludentă sub aspectul dovedirii relei credințe a pârâților la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 743/29.10.2009 din moment ce acesta a arătat că nu a auzit discuția dintre reclamant și fiul defunctului dar și că nu știe dacă reclamantul l-a înștiințat pe pârâtul O. despre terenul pe care l-a cumpărat reclamantul. Nici depoziția martorei D. A.(f. 123) nu este concludentă din moment ce aceasta a arătat faptul că nu a auzit ce a discut reclamantul și pârâtul dar și că nu a fost de față când reclamantul i-a înmânat înscrisul pârâtului O. ci se afla în casă la reclamant dar și că, crede că reclamantul s-a dus în curte la O. să - i predea înscrisul.
Și depoziția martorului P. I.(f. 124) apare neconcludentă din moment ce martorul a arătat că nu știe dacă cumpărătorii O. știau de vânzarea terenului.
Împrejurarea că pârâții O. au răspuns afirmativ în cadrul răspunsului la interogatoriu nu este de natură a face dovada că aceștia cunoșteau de existența celor două înscrisuri sub semnătură privată invocate de reclamanți.
Pentru considerentele sus arătate și reținând că, în cauză, nu s-a probat că vânzarea din anul 2009 s-a făcut în frauda reclamanților și nici reaua credință a cumpărătorului, pârâtul O. H. M., contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 743/29.10.2009 de către BNP B. L. este valabil încheiat, nefiind întemeiată solicitarea de nulitate parțială a contractului de vânzare – cumpărare și nici cea de obligare a pârâților de ordin 1-3 în calitate de unici succesori ai promitentului vânzător B. C. senior să încheie contractul de vânzare – cumpărare cu reclamanții iar în caz contrar sentința să țină loc de contract.
Pe cale de consecință, pentru considerentele sus arătate, apar ca fiind neîntemeiate și cererile accesorii privind nulitatea parțială a încheierii de intabulare, restabilirea situației anterioare de carte funciară și respectiv dezmembrarea suprafeței de teren.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța apreciază acțiunea formulată de reclamanții M. V. și M. T. E. împotriva pârâților B. C., S. – B. C. – C., S. – B. I. – A., O. H. M. și O. I. L. ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă.
În temeiul art. 451 alin. 1, 452 și 453 din codul de procedură civilă reținând culpa procesuală a reclamanților urmează a dispune obligarea acestora să plătească pârâților O. H. M. și O. I. L. suma de 2865 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu avocat conform chitanță nr. 912/14.02.2014 – f. 67, 68 și cheltuieli aferente expertizei grafice – f. 320).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. V. și M. T. E. ambii cu domiciliul în Sibiu, . împotriva pârâților B. C. cu domiciliul în A. – I., . Băsești, nr. 20, ., județul A., S. – B. C. – C. cu domiciliul în Sibiu, .. 57, ., ., S. – B. I. – A. cu domiciliul în Sibiu, .. 57, ., ., O. H. M. și O. I. L. ambii cu domiciliul procesual ales în Sibiu, .. 30, județul Sibiu la Cabinete Asociate de Avocatură S. și A..
Obligă reclamanții să plătească pârâților O. H. M. și O. I. L. suma de 2865 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. J. A. – M. V.
Red./Tehnored. VJ – 22.01.2016
Ex. 9
Ef. 7 . T. E., B. C., S. – B. C. – C., S. – B. I. – A., O. H. M. și O. I. L.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6322/2015. Judecătoria SIBIU | Validare poprire. Sentința nr. 6528/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
