Plângere contravenţională. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 6474/2015
Dosar nr. 6._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU - SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6.474
Ședința publică din data de 24.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-G. L.
Grefier: V. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul G. C. C. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, prin domnul avocat N. S. I., cu împuternicire avocațială aflată la f. 11 dosar, lipind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- Cauza are ca obiect plângere contravențională
- Procedura legal îndeplinită.
Reprezentantul petentului depune la dosar foile de parcurs solicitate de instanță la termenul de judecată anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție atacat. Arată că în înregistrarea video depusă de intimată nu se observă numărul de înmatriculare al autoturismului petentului, care era vizibil abia în momentul în care autovehiculul era parcat. În subsidiar, solicită anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, față de circumstanțele personale ale petentului: acesta ocupă o funcție ce presupune conducerea permanentă a autovehiculului, iar reținerea permisului i-ar afecta activitatea la locul de muncă. Solicită să se aibă în vedere prevederile art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât din înregistrarea video nu rezultă fapta reținută de agentul constatator. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8.6.2015 sub nr. 6._, petentul G. C. C. a contestat procesul-verbal . nr._/5.6.2015 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, solicitând anularea actului atacat (în principal) sau înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile (în subsidiar).
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că, în timp ce a condus autovehiculul Ford_ pe . din Sibiu, la intersecția cu . fi acordat prioritate de trecere unui autoturism care circula pe drumul principal. Agentul constatator a aplicat sancțiunile amenzii de 390 lei și suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile. Petentul a arătat că se deplasa dinspre . Parc și, la intersecția străzii Școala de înot cu . viteza, trecând prin intersecție abia după ce s-a asigurat că poate să își continue deplasarea. Partea a precizat că a avut timp suficient să își continue deplasarea fără a determina frânarea autovehiculului care se apropia pe . unei manevre de evitare a vreunei coliziuni, respectând așadar art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002. Petentul nu este vinovat de contravenția reținută. Fapta indicată în procesul-verbal nu corespunde realității, iar actul atacat nu face mențiune despre existența vreunei stări de pericol.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și înregistrare video.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 7-10).
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, intimatul a susținut că petentul a săvârșit cu vinovăție fapta contravențională reținută în procesul-verbal și că nu sunt motive de nulitate a actului. Fapta constă în neacordarea priorității de trecere unui autovehicul, subsecvent nerespectării semnificației indicatorului rutier Oprire.
În drept, a invocat art. 205 și art. 223 C., art. 57 al. (2) și art. 100 al. (3) lit. c) din OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și înregistrare video.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15.9.2015, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și înregistrare video.
La dosar au fost depuse înscrisuri: proces-verbal (f. 4), dovadă reținere permis (f. 5), act de identitate (f. 6), buletin de verificare metrologică și atestat operator Autovision (f. 16), contract individual de muncă (f. 26-29), foi de parcurs (f. 31-35, 44-55), fișă abateri (f. 40).
De asemenea, a fost depus un CD conținând înregistrarea video a faptei (f. 17).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Petentul G. C. C. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._/5.6.2015 întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de 5.6.2015, ora 9.44, a condus autoturismul Ford_ pe . din municipiul Sibiu și, la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului rutier Oprire, pătrunzând în intersecție fără să acorde prioritate de trecere unui autovehicul care circula pe drumul prioritar. Petentului i-au fost aplicate următoarele sancțiuni contravenționale: amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile. Fapta reținută a fost încadrată în prevederile art. 57 al. (2) din OUG nr. 195/2002, iar sancțiunile contravenționale au fost aplicate în baza art. 100 al. (3) lit. c) din același act normativ. La rubrica „alte mențiuni” apare consemnarea „consider că nu am stânjenit circulația; am avut suficient timp să trec”.
Cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal atacat urmează să fie verificat pentru legalitate și temeinicie, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu. Examinând procesul-verbal prin prisma celor menționate anterior, instanța constată că actul este întocmit corespunzător, cuprinzând toate aspectele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și exprese.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie. Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
În cazul de față, procesul-verbal atacat constată și sancționează o faptă surprinsă personal de agentul de poliție și, totodată, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (buletin de verificare metrologică, atestat operator Autovison, f. 17), motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului. Petentul nu a reușit să demonteze fapta reținută în procesul-verbal, acesta coroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză. Reperele spațio-temporale ale faptei reținute și împrejurarea implicării în eveniment a petentului G. C. C., care conducea autoturismul Ford_, au fost confirmate de contestator prin cererea introductivă. În plus, din înregistrarea video rezultă că petentul circula pe . din municipiul Sibiu și, la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului rutier Oprire, pătrunzând în intersecție fără să acorde prioritate de trecere unui autovehicul care circula pe drumul prioritar (f. 17).
Astfel, fapta petentului întrunește cumulativ cele patru trăsături ale unei contravenții, fiind tipică (întrucât corespunde modelului abstract descris în norma de incriminare a contravenției), antijuridică (deoarece aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 57 al. (2) din OUG nr. 195/2002) și săvârșită cu vinovăție (chiar dacă nu sub forma intenției).
Individualizarea sancțiunilor aplicate se examinează în raport cu dispozițiile art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit art. 57 al. (2) din OUG nr. 195/2002, la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia. Conform art. 100 al. (3) lit. c) din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța constată că amenda contravențională a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, de 4 puncte-amendă (cls. a II-a de sancțiuni, art. 98 din OUG nr. 195/2002), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Pe de o parte, petentul a nesocotit o importantă regulă de circulație, menită să asigure mai mult decât simpla fluidizare și disciplinare a circulației pe drumurile publice – siguranța participanților la traficul rutier și evitarea coliziunii dintre autovehicule. Pe de altă parte, distanța dintre cele două autoturisme implicate în eveniment a fost mică, astfel că fapta nu este vădit lipsită de rezonanță socială.
Suspendarea dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile este o măsură cu caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmis., cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 dec. 1999). Această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în baza art. 5 al. (5) din OG nr. 2/2001, care prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, text în care nu se face distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aplicarea sancțiunii nu se poate dispune automat și fără cenzura instanței, cât timp autoritățile judiciare au dreptul la verificarea modului de individualizarea a sancțiunii potrivit art. 21 rap. la art. 31 din OG nr. 2/2001.
Pentru acțiunea antisocială comisă de petent, sancțiunea principală aplicată satisface pe deplin rolurile preventiv și punitiv ale regimului contravențiilor, fără să mai fie necesară aplicarea sancțiunii complementare. Astfel, deși contestatorul a nesocotit o importantă regulă de circulație, fiind relativ aproape de autovehiculul care ar fi avut prioritate de trecere în intersecție (acțiune pentru care a fost sancționat corespunzător cu amendă), instanța constată următoarele circumstanțe care impun înlăturarea măsurii suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile: traficul în zona respectivă, la ora comiterii faptei (9.44), nu a fost intens; petentul circula cu viteză redusă; acțiunea petentului de a pătrunde în intersecție nu a stânjenit în mod vizibil circulația celuilalt conducător auto implicat în eveniment; fapta contestatorului nu a avut vreo urmare concretă vătămătoare sau prejudicioasă pentru participanții la trafic (video, f. 17). În plus, specificul locului de muncă al petentului implică utilizarea unui autovehicul în vederea efectuării unor deplasări în interes de serviciu, așa cum rezultă din coroborarea contractului individual de muncă nr. 3662/21.2.2003 cu foile de parcurs depuse la dosar (f. 26-36, 44-55), așadar privarea petentului de dreptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice ar fi o măsură excesivă raportat la gradul de pericol social al faptei comise.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată, va înlătura sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile și va menține în rest procesul-verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată, în acord cu poziția petentului exprimată la acordarea cuvântului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. C. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de avocat N. S. I. în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, CUI_, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu, privind procesul-verbal . nr._/5.6.2015.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autoturismul pe drumurile publice pe o perioadă de 30 zile.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-G. L. V. I.
Red.LAG.-31.12.2015
Tehno.IV.
4 ex. 1 ex. ef... ef.. style="margin-bottom:10pt; line-height:115%; font-size:11pt">
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6/2015. Judecătoria SIBIU | Fond funciar. Sentința nr. 6595/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
