Pretenţii. Sentința nr. 852/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 852/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 852/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 852/2015
Ședința publică de la data de 19.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. O. – judecător
GREFIER: M. D. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civil privind pe reclamanții T. L., T. C. și pe pârât P. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică la strigarea cauzei la ordine se prezintă reclamanții prin reprezentant av. I. M. în substituirea av. C. M. și pârâta prin reprezentant av. M. B. V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- pricina are ca obiect constatare nulitate act juridic;
- stadiul procesului: în primă instanță, în etapa cercetării procesului, la primul termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
Se prezintă reprezentanta reclamanților av. I. M. care depune la dosar delegație de substituire.
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sibiu..
Reprezentanta reclamanților consideră că Judecătoria Sibiu este competentă general material și teritorial în soluționarea prezentei cauze și solicită respingerea exceptiei de necompetență teritorială invocată prin întâmpinare de către pârâtă. Arată că prin Decizia 2938/27.09.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în acest sens și sunt competente instanțele aflate pe raza de domiciliu al reclamanților, iar competența materială a Judecătoriei Sibiu o lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu întrucât la data încheierii contractului de credit nr._32240 la art. 8.2 a fost inserată o clauză atributiva de competență care este perfect valabilă potrivit reglementărilor de la momentul stipulării acestei clauze. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că aceste prevederi din Noul Cod de Procedură Civilă nu pot fi aplicate contractelor încheiate înainte intrării în vigoare a noului cod și conform contractului de credit potrivit, art. 8.2 ,,orice litigiu în legătură cu prezentul contract care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești din București”, iar pe de altă parte sediul pârâtului se află în București, motiv pentru care consideră că Judecătoria Sectorului 1 este competentă teritorial în soluționarea prezentei cauze, iar față de competența materială și având în vedere valoarea contractului de credit consideră că Tribunalul București este competent material în soluționarea prezentei cauze.
Reprezenta reclamanților arată că prin răspunsul la întâmpinare s-a invocat caracterul abuziv al clauzei de la punctul 8.2 din contractul de credit care face referire la competența teritorială și Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în același sens cu privire la contractele de credit.
În ceea ce privește valoarea contractului de credit și dacă se ia in calcul valoarea francului elvețian de la data încheierii contractului de credit și nivelul creditului în lei la data încheierii contractului de credit consideră că Judecătoria Sibiu este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Instanța având în vedere excepția de necompetență teritoriala, respinge excepția de necompetență teritorială invocată de către pârâtă prin întâmpinare, având în vedere dispozițiile Curții Europene de Justiție prin care a stabilit că astfel de clauze nu pot fi luate în considerare de către instanțele judecătorești și, având în vedere că ar fi o sarcină exorbitantă pentru reclamanți de a se deplasa la instanța de la sediul pârâtei pentru solutionarea unui litigiul privind clauzele abuzive si, fata de exceptia de necompetenta materiala invocata de parata rămâne în pronunțare pe aceasta exceptie .
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de fata retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.09.2014 sub nr_ reclamantii T. L., si T. C. in contradictoriu cu parataP. B. ROMÂNIA SA si cu parata P. B. ROMÂNIA SA- Sucursala Sibiu Parc au solicitat sa se constate caracterul abuziv și nulitatea nulitatea absoluta parțiala a contractului de Credit nr._32240 din data de 30.06.2008, încheiat între părți în ce privește clauzele de la pct.5.1 , art.1.3 (a) si art.1.3 (b), sa se desfiinteze clauzele contractuale menționate la pct. 1, sa se desfiinteze „scadentarul de credit" în ce privește clauzele menționate la pct.1 in ceea ce privește dobânda, sa se constate că pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul de credit, în sensulmajorării marjei fixe a băncii de la 3,9 pp (data încheierii contract) la 6,68 pp, prin perceperea unei rate a dobânzii de 6,69 % în condițiile scăderii Liborului la 3 luni de la 2,7900 pp la 0, 0060 pp, sa fie obligați pârâtele la stabilirea unei rate a dobânzii compusa din marja fixa de 3,9 pp plus Libor la 3 luni si sa fie obligate pârâtele la restituirea sumelor plătite în plus cu titlu de dobânda si comision de acordare de-a lungul derulării contractului de credit. S-a mai solicitatsa se constatate că plata ratei s-a încasat, în mod nelegal și abuziv, la un curs CHF mai mare decât era cel la data la care s-a încheiat contractul de credit., sa fie obligate pârâtele să calculeze și să stabilească rata creditului la cursul BNR al francului elvețian din data încheierii contractului de credit nr._32240din data de 30.06.2008, la cursul de 1 CHF - 2.26 LEI., sa fie obligate paratele sa restituie sumele încasate in plus rezultate din diferența de curs valutar al francului elvețian, incepand cu data acordării creditului si pana la data stopării, sa fie obligate paratele ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce o veți pronunța să ne pună la dispoziție actul adițional la contractul de credit, conform sentinței date și un nou scadentar de credit, sub sancțiunea obligării la 200 lei pe zi de întârziere daune cominatorii si sa se realizeze si denominarea in moneda naționala a plaților, cu cheltuieli de judecată .
In motivare s-a aratat in esenta ca , clauzele contractuale menționate în petitul acțiunii sunt abuzive, ceea ce face cauza clauzelor să fie ilicită, ca în fapt, în calitate de împrumutați au încheiat incheiat contractul de credit nr._32240din data de 30.06.2008, valoarea creditului fiind de 130.000 CHF, pe o perioada de 27 ani, ca la data contractării creditului , dobânda stipulată în contract la pct.1.2era menționata ca fiind suma a doua elemente: marja băncii de 3,9 pp. si valoarea indicelui de referința - LIBOR la 3 luni, ca la momentul contractării creditului au fost informați si au acceptat prin semnătura politica băncii de modificare unilaterala a dobânzii în funcție de variația indicelui de referința Libor la 3 luni, si în nici un caz în funcție de variația marjei Băncii, ca nu se poate retine ca Banca avea dreptul de a modifica dobânda din contractul încheiat prin stabilirea unei marje cu o valoare mai mare decât cea care rezulta din clauzele 1.2 din contract.,ca pârâta are obligația de a modifica dobânda periodic, atât in sens crescător cat si descrescător, exclusiv in funcție de variațiile indicelui de referința, independent de voința sa, deci singurul element variabil din componenta dobânzii, conform contractului si legii, este indicele Libor, ca banca continua sa perceapă o dobânda la un nivel majorat, in pofida scăderii constante a valorii LIBOR, in prezent fiind de 0.0060 pp, ca prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a stabilit în sarcina creditorilor, în speță, în sarcina paratei să modifice contractul de credit în derulare conform dispozițiilor ordonanței insa parata nu si-a indeplinit aceasta obligatie si a modificat contractul de credit prin care a stabilit o dobândă la 6,69%/an, ca clauzele din contractul de credit de mai sus sunt ilicite și abuzive, au o cauză ilicită pentru faptul că banca le-a pus la dispoziție un formular tipizat de contract ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamanți. Cu privire la cursul CHF s-a aratat ca cursul de schimb al francului elvețian s-a dublat din anul 2007 și până în prezent, pe tot acest parcurs, când mulți românii preferau să se împrumute în această metodă, această monedă fiind vândută către consumatori cu bună știință de către pârâtă, ca Curtea Europenă de Justiție a Uniunii Europene stabilește că o Instanță națională poate declara drept clauză abuzivă paragraful din contractul de împrumut care prevede că plata ratelor se face la cursul actual și nu cel de la data semnării contractului .în cazul creditelor în franci elvețieni, diferența între cursul de schimb de la data semnării contractului și cel de la data plății ratelor este, deseori, de peste 100% . Intrucât diferența este atât de mare, contractul nu a fost negociat, iar banca a ascuns informații esențiale relative la riscul de depreciere a monedei naționale, este evident că e vorba de o clauză ce provoacă un dezechilibru semnificativ, deci este abuzivă . Cu privire la denominarea in moneda naționala a plaților s-a aratat ca, conform regulamentului valutar, exista obligativitatea efectuării plaților, intre rezidenți ce fac obiectul comerțului cu bunuri si servicii, in moneda naționala, ca efectuarea plaților in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constând in comisioanele de schimb valutar din leu in euro si din euro in CHF cu consecința impovararii consumatorului, determinând o onerozitate excesiva fata de obligația asumata, fapt contrar principiului echității si bunei credințe care trebuie sa guverneze executarea contractului si având in vedere acest aspect, denominarea in moneda naționala a plaților constituie o aplicare in fapt a prevederilor legale precum si a principiului echității.
In drept au fost invocate dispozitiile OUG 50/2010, legea 193/2000, art. 1270 si 1179 Cod cv .
Parata a formulat si intampinare (f .50) prin care, pe fond, a solicitat respingerea actiunii.
Reclamantii au formulat si raspuns la intampinare (f 111) prin care au reiterat in esenta cele aratate in actiune.
La termenul de judecată din data de 19.02.2015 instanța a procedat la verificarea competenței în soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 131 C.p.civ. și a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale față de obiectul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.p.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Între pârâta și reclamanți, în calitate de împrumutati, s-a încheiat la data de 30.06.2008 contractul de credit nr._32240, prin care s-a acordat reclamanților un credit ipotecar în sumă de_ CHF. Durata creditului a fost de 27 de ani .
Prin acțiunea civilă formulată în cauza, pe langa solicitarile privind constatarea nulitatii absolute a clauzelor stabilite prin pct.5.1 , art.1.3 (a) si art.1.3 (b), ale contractului se solicita la punctul nr 8 din actiune si sa fie obligata parata sa converteasca in lei creditul acordat reclamantilor la un curs de schimb CHF/RON de la data acordarii creditului .
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pentru a efectua o apreciere cu privire la caracterul eventual abuziv al unei clauze contractuale, instanța trebuie să țină însă seama de toate celelalte clauze din contract, respectiv să aibă competența de a analiza întregul contract, indiferent de clauza al cărui caracter abuziv se cere a fi constatat și indiferent de suma care se cere a fi restituită ca fiind percepută nelegal.
Mai mult, pentru soluționarea petitelor privind calcularea tuturor ratelor creditului in functie de cursul de schimb CHF -leu la momentul semnării contractului este necesară o analiză a întregului contract, valoarea totala a acestuia, fara dobanzi si comisioane fiind de 130.000 CHF (echivalent in lei a 477.100 lei la cursul valabil la data sesizarii instantei ).
Potrivit art. 94 din C.p.c., competența judecătoriei după materie și valoare este stabilită în cazul cererilor evaluabile în bani până la valoarea de 200.000 lei inclusiv și în anumite materii, limitativ enumerate de legiuitor, instanța de drept comun fiind tribunalul, conform art. 95 pct. 1 C.pr.civ.
În altă ordine de idei, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
Prin urmare, s-a stabilit în mod expres competența tribunalului de a soluționa sesizările formulate de ANPC pentru constatarea clauzelor abuzive și nu există nicio rațiune pentru ca acțiunile de drept comun formulate direct de către consumatori întemeiate pe dispozițiile Codul Civil și ale Codului de procedură civilă și având același obiect să aparțină judecătoriei, în contextul în care potrivit dispozițiilor Noului C.pr.civ. tribunalul este considerat ca fiind instanța de drept comun.
Solicitarea părților la restituirea anumitor sume de bani percepute abuziv este in mod evident subsidiară capătului de cerere cu privire la constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contract si subsidiara si petitului de convertire in lei a creditului acordat reclamantilor la un curs de schimb CHF/RON de la data acordarii creditului, iar competența se determină după capătul principal de cerere.
Conform art 98 C. Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar cf art 99 al 2 C. „ În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”
In consecinta, fata de faptul ca in speta exista doua capete de cerere principale, ca petitele 5, 6, 7, 9 sunt subsidiare celorlalte petite si mai ales fata de faptul ca petitul nr 8, petit principal, este de competenta materiala a tribunalului si ca aceste petite principale sunt intemeiate pe un titlu comun, instanta constata ca nu se poate dispune disjungerea si ca intreaga actiune este de competenta instantei mai mare in grad, respectiv Tribunalul Sibiu.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, constatând excepția analizată ca fiind întemeiată, raportat la art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 132 alin. 3 C.pr.civ., instanța va dispune admiterea acesteia și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea TRIBUNALULUI SIBIU - Secția a II a civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Declina competenta de solutionare a cererii formulata de reclamantii T. L., CNP_ si T. C. CNP_ ambii cu domiciliul ales in Sibiu, .. 14 la Cabinet de avocat Cotoara M. in contradictoriu cu parata P. B. ROMÂNIA SA cu sediul ales in Bucuresti, Bld B. M. nr 21 . . Sector 1 la Cabinet de avocat Oleg L. si cu parata P. B. ROMÂNIA SA - Sucursala Sibiu Parc cu sediul in Sibiu, Scoala de Inot . Sibiu in favoarea Tribunalului Sibiu, Sectia a II a Civila.
F. cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
P. GREFIER
L. M. O. M. D. S.
Tehnored LMO 02.04.2015
C. 6 ex MDS /1 ex dosar, 1 ex mapă,
. 2 ex reclamanți, 2 ex pârât azi 02.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 849/2015. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 853/2015.... → |
|---|
